Demnitatea şi libertatea nu sunt negociabile. În măsura în care domnia legii devine un reper capabil de a fi înlăturat de o putere politică arbitrară, în măsura în care impunitatea permite răului să domine o întreagă comunitate redusă la impotenţă prin asaltul agresivităţii, rezistenţa paşnică şi tenace este alternativa la umilinţă şi servitute.
Pentru cei care nu sunt orbiţi de ură sau prizonieri ai unui relativism moral dizolvant şi amoral, săptămâna care stă să se încheie a fost una a clarificărilor şi asumărilor. De la refuzul Camerei Deputaţilor de a accepta urmărirea penală în cazul lui Daniel Chiţoiu până la ritualul elaborat de umilire televizat al lui Andrei Pleşu, orchestrat de Antena 3, lecţiile au fost limpezi şi fără ambiguitate.
În România de astăzi, calitatea de ales al naţiunii îţi acordă statutul semi-divin şi posibilitatea de a fi, întotdeauna, apărat de ameninţarea inacceptabilă reprezentată de statul de drept. În România de astăzi,un trust mediatic este învestit cu dreptul de a fi acuzatorul public ale cărui insulte şi obscenităţi sunt tolerate de către organismul ce a abdicat de la misiunea sa legală, Consiliul Naţional al Audiovizualului. Complicitatea, privilegiile, intimidarea sunt temeliile pe care se ridică ordinea politică şi morală a României, în anul de graţie 2014.
Pentru noi, cei care nu suntem demnitari, pentru noi, cei care nu ţinem de acest univers în limitele căruia morala şi justiţia sunt suspendate prin votul plenului, pentru noi, cei care nu participăm la orgia de vulgaritate celebrată cotidian la Antena 3, pentru noi, cei care nu credem că patria noastră este o simplă colecţie de politicieni traseişti şi de voci demagogice, pentru noi toţi solidaritatea cu instituţiile statului de drept şi cu figurile publice denunţate şi calomniate este unica formă prin ne putem onora libertatea şi luciditatea.
Fiecare cuvânt scris, fiecare gest, fiecare gând contează. Nu putem şi nu trebuie să cedăm resemnării. Nu putem şi nu trebuie să acceptăm acest viitor al vulgarităţii şi promiscuităţii. Avem datoria de a spune “ nu”, apăsat. Avem datoria de a merge înainte.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
1.Demnitatea si libertatea nu sint negociabile, dar pentru a avea succes in a le apara, trebuie dusa o lupta nu mai putin dura, desi mai putin vizibila si zgomotoasa si inafara zonei media, capabila sa inceapa sa aseze structura lor materiala si sociala, pina la realizarea deplina a tuturor ,,fundamentelor” acestora, dupa modelul vestic.
2.Pentru a avea succes, trebuie plecat ,,analitic” de la perceptia morala a fenomenelor de manifestare informala contra demnitatii si libertatii, catre esenta cauzelor si raporturile de determinare ale economicului si politicului, asupra ,,socialului”, care favorizeaza si sustin demersurile baronilor si oligarhiei politice, in asaltul mediatic asupra simbolurilor umane si culturale ale (demnitatii si libertatii) Romaniei – in cazul de fata, d-l Plesu!
3.Pentru a avea succes, trebuie inteles, ca ,,proiectul postcomunist Iliescu” a condus la dezintegrarea economica si industriala a tarii, la lipsa a 5-6 milioane de locuri de munca (si tot atitia someri reali), la lumpen-salariatii cu salariul minim pe economie, la somerii ,,varsati” in sistemul de pensii, la asistatii sociali pensionari ori fara pensii, la tineretul care nu mai invata, ca urmare a locurilor de munca de ,,someri”, oferite absolventilor de liceu si universitati, de catre AJOFM-uri, adica la o cadere culturala si ocupationala, fara precedent in epoca moderna, a celei mai industrializate tari din Estul comunist, in 1989.
De aceea, lupta reala nu se duce (numai) cu,,Antenele”, nici cu baronii si oligarhia politica, care roade tot ce produce un intreg popor, nici macat cu PSD sau Guvernul Ponta.Lupta se poarta cu uriasa decadere nationala, generala, avind ca rezultat prezenta si incolonarea intregului ,,lant social” enumerat, la oficierea insultei si calomnierii intelectualitatii de catre media si Tv-ul apartinator baronilor.
Nu sintem in prezenta unei calomnieri intimplatoare, ocazionale, ci a unui asalt sistematic si permanent, in forma ,,ideologica-culturala”, al ,,noii clase postcomuniste de baroni”(raspindita in toate partidele), pentru injosirea si scoaterea din circuitul cultural, civic si politic al intelectualitatii de virf, progresiste, ca unica sansa de a perpetua in folosul ei, actuala realitate economica si sociala.
4.Pentru ca victoria baroniadei sa fie efemera, iar demnitatea si libertatea sa aiba cistig (durabil) de cauza – trebuie sa apara cetateanul salariat (ca in Vest), o clasa mijlocie robusta, care sa elimine derapajele politicianiste si economice, partide de dreapta reale, (nu doar declarate), incit societatea romaneasca sa se aseze pe temeiurile valorii si profesionalismului economic si cultural.
Acest deziderat este i-realizabil, fara ca proiectului ,,Iliescu” sa-i fie pus CAPAT, printr-un ,,proiect liberal de reconstructie economica si industriala”, care sa conduca la realizarea tuturor acelor fundamente politice, economice si sociale ale demnitatii si libertatii noastre.
Acest deziderat este i-realizabil, fara ca insasi clasa intelectuala sa-si schimbe viziunea de raspuns la asaltul contra libertatii si ,,intelectualismului” cultural, completind instrumentarul cultural si ,,mediatic” de lupta contra ,,postcomunismului iliescian” (deocamdata unicul PROIECT NATIONAL – politic-ideologic, economic si social postdecembrist) – cu instrumentarul economic -liberal, de schimbare, al unui proiect de reconstuctie economica, generala a tarii…
@caliman. Ce s-a intamplat cu economia din RO in 1990 ? nimic, s-a spart globul de sticla si ne-am confruntat cu economia reala, acolo unde costurile sunt reale, calitatea o apreciaza clientul [nu inspectorul de partid], concurenta e reala [nu directive de la Comitetul de Stat al Planificarii]
Cu alte cuvinte o floare de sera a fost scoasa la aer si partial s-a ofilit, iar lastarii care meritau sa traiasca au supravietuit. Restul sunt cosmetizari [ca sa nu zic palavre].
Iar reindustrializarea -daca ignora REALITATEA- va exact aceeasi soarta.
De privit si in jur cum stam cu miscarea civica.
Mars pacifist la Moscova, 15 martie:
http://www.timpul.md/articol/imaginea-zilei-protest-anti-putin-i-anti-razboi-la-moscova-56535.html
http://www.svoboda.org/media/videotube/2.html
De notat ca pâna si in Rusia exista intelectuali curajosi, un congres Intelighentia contra agresiunii din Ucraina:
http://www.novayagazeta.ru/news/1679348.html
http://khpg.org/en/index.php?id=1394748953
In contrast cu lauda agresorului: http://izvestia.ru/news/567299
Si cu euforia scriitoriceasca privind Crimeea: http://izvestia.ru/news/567223
@propi. Esti sigur ca mitingul anti nu e maskirovka? adica -daca o fi cazul si se supara USA si UE tare de tot- sa poata Putin sa faca marche-arriere „raspunzand cerintelor maselor largi”?
Constituție, art. 30, alin. 8, teza finală: „Delictele de presă se stabilesc prin lege”.
*
Legea Presei este sublimă, dar în locul ei mogulimea presatoare a avut interes să desăvărșească vidul legislativ în scop de îndobitocire în masă și în clasa politică nelegiuitoare de unică folosință. Cu un CRP condus vreme îndelungată de CRP la două capete, unul de deontolog demagog și celălalt de beneficiar protector al surselor de venit mogulos (din “cap și pajură”), a ieșit un CKT de presă; întotdeauna presatorii tonomaci au invocat public necesitatea adoptării Legii presei, dar în realitate nu și-au permis să-și dorească materializarea unui asemenea obstacol în calea manevrelor de presă șantajistă.
Democrația păzită de presa fără căpătâi culege ce s-a semănat în contractele cu Nușicică, Mefistofelics sau agentul N0049.
CTP în loc de-al doilea CRP; tot un drac. :)
Imunitatea penală a miniștrilor parlamentari (în funcție sau foști miniștri) ni se trage tot de la agentul N0049, salvat provizoriu de clopoțeii din CCR (cel puțin pe durata mandatelor președintelui Traian Băsescu) urmare protestului cesemistei de sorginte pesedistă, Lidia Bărbulescu, când a cerut lepădarea de avizul de la Cotroceni și trecerea viitorului neurmărit penal prin purgatoriul camerei din care face parte. Prin complicitatea lui Tăriceanu, s-a pornit atacul asupra Comisiei Speciale Prezidențiale și s-a ajuns în Parlament la protecția penalilor după modelul Năstase.
Rezistenta pasnica si tenace, este (numai) o,,parte” din solutia la ceeace se intimpla in viata politica, economica si culturala-media, ea fiind foarte potrivita in cazul unei ocupatii militare straine sau a uneia ,,interne” , de extrema stinga sau dreapta.
In cazul ,,ocupatiei economice”, avind ca rezultat si ocupatia mediei nationale, simpla rezistenta ,,pasnica si tenace”, duce doar la perpetuarea starii actuale si creierii de teme pentru televiziunile de stiri.
Fara un ,,proiect de schimbare economica si sociala”, care sa transforme ,,capitalist” (din ,,postcomunista”) intreaga realitate politica, economica si sociala, care sa asigure libertatea si demnitatea noastra, nu poate fi desfiintata actuala structura nationala de baroni locali, de oligarhi politici si economici.
Proiectul de schimbare exista, desi aproape nimeni nu crede in aceasta posibilitate – el fiind oferit deja unor intelectuali, urmind ca acest lucru sa continue – daca va fi solicitat la E-mail: [email protected].
Odata cu intelegerea si asumarea lui, clasa intelectuala va extinde ,,lupta” si catre zona economico-sociala, combatind instrumentarul ideologic si politic al baroniadei, cu cel economic de scoatere a populatiei din starea de ,,captura” sociala, construind o dreapta reala, capabila de edificarea unui liberalism european, robust si functional.
Domnule Stanomir
Făceți o listă de propuneri – eventual amendabilă!
Altfel sunt numai vorbe….lipsite de conținut…
curatenia nu s a facut la timp (89 / 90). cangrena s a intins rapid ca o pecingine, a cuprins tot corpul social care i acum in metastaza.
nu mai e posibila nicio reforma de sus in jos.
singura optiune este iesirea masiva in strada si excluderea (alungarea) tuturor celor care au facut politica in acesti 25 de ani (una dintre cele mai rusinoase perioade din istoria romaniei)
Spre informarea dvs. a tuturor, o stire pe surse: si in TVR a avut cineva initiativa unei emisiuni de solidarizare cu intekectualul stralucit care este Andrei Plesu, terfelit de niste mardeiasi de Rahova, cum sunt Badea, Gadea, Ciuvica si altii, iar directorul STELIAN TANASE, slavit fie-i numele, a interzis acea emisiune.
Solidaritate? Hai ca asta-i buna. Pai sunt atatia ani de zile in care varfurile dreptei au facut totul ca sa distruga solidaritatea si sa promoveze individualismul si reusita personala. Cum vine asta: sanatate trebuie sa si-o plateasca fiecare singur, educatia copiilor trebuie sa si-o asigure financiar fiecare singur, jobul ni-l cautam singur, esti sarac descurca-te singur ca nu vrem asistenta sociala, n-ai de lucru pleaca in Spania, esti angajat aveai prea multe drepturi si te-am flexibilizat, pe orice fel de piata suntem singuri in competitie – ne-ati spus mereu ca suntem singurii responsabili pentru tot ce ne priveste, ca asta inseamna responsabilitate si concurenta.
Dar hei, cand e vorba de reputatia domnului Plesu, schimbam foaia. Sa fim solidari, sa fie fraternitate si iubire, eventual sa iesim la mitinguri gigant ca pe vremea comunismului, brat la brat, cu pancarte cu Pace, Prosperitate, glorie Fiului cultural cel mai iubit al Patriei. Ce buna e solidaritatea asta cu miros de socialism nu? Dupa care maine, iarasi, nu mai vrem solidaritate in sistemul de sanatate, nu mai vrem solidaritate in educatie, nu mai vrem solidaritate pe piata muncii…
Da, Andrei Plesu a victima unui atac abject al unor sobolani. Dar ar trebui sa-i recomandati aceleasi lucruri pe care ni le-ati tot recomandat si noua amaratilor, in spiritul pietei libere:
– sa se adreseze justitiei daca considera ca i s-au lezat niste drepturi
– daca nu, sa-si faca propria televiziune si sa concureze pe piata libera.
Responsabilitate, competitie, piata libera, nu?
Din pacate, d-l Kinn are dreptate, dreapta exista numai pentru ea si virfurile sale.Ea n-a avut, nu are si n-o intereseaza un ,,proiect” si pentru poporul roman.Acesta adevar, nu ma poate face, sa nu ma asociez apararii d-lui Plesu, care-i mai presus de aceste considerente sociale…
Dreptul de a huidui, unul din drepturile fundamentale cîştigate în 1989 (copyright Liiceanu) este contestat. Dar acest drept nu este negociabil.
Mă uit pe Evenimentul Zilei ce anume e considerat inacceptabil din ceea ce s-a scris despre domnul Pleşu. A fost numit la Antena 3 „slugă a tuturor regimurilor”.
A fost Pleşu ministru al culturii în primul guvern FSN, a lui Petre Roman? A fost.
A fost ministru de externe în vremea preşedintelui Emil Constantinescu? A fost..
A fost membru al colegiului CNSAS? A fost.
A fost consilier al preşedintelui Băsescu? A fost.
Andrei Pleşu e un om care a avut funcţii de demnitar al statului în toate regimurile politice de după 1989. În sine, faptul nu e condamnabil, trebuie analizat ce a făcut concret în funcţiile pe care le-a avut.
Dar a-l numi pe demnitarul tuturor regimurilor Andrei Pleşu „slugă a tuturor regimurilor politice”, chiar dacă e o formulare răutăcioasă, nu e mai calomnioasă decît a-l numi, de pildă, pe Mircea Badea „slugă a lui Felix”.
Problema principală în acest moment este contestarea libertăţii de exprimare, valoare fundamentală cîştigată în 1989, care nu este negociabilă.
D-l Mariusmioc crede ca fenteaza pe cineva, prin comparatia facuta, fara sa ia in considerare diferentele specifice, sau de creatie culturala dintre cei doi, afirmind ”echivalenta” modului in care sint contestati.Ori – intre ceeace au realizat politic si cultural si ce ,,ramine” dupa fiecare din cei doi ,,amestecati” in aceeasi oala a ,,dreptului la contestatie” – este o diferenta valorica, ca de la cer la pamint.
Apoi sa balacaresti o valoare umana si culturala nationala si s-o numesti ,,contestatie”, sa denumesti contestatie aruncatul cu laturi in toti intelectualii de valoare – si asa prea putini sau emigrati – este tot ceeace fac ,,ca bine” national , contestatorii de serviciu de la anumite ,,televiziuni”.
Sa vina cineva si sa puna semnul = intre balacariti si contestatori, parca e prea mult, chiar si pentru cei care apara sau respira, aerul infectat cultural, de aceste televiziuni…