O dată constituită, noua majoritate din Camere, reconfirmată şi extinsă numeric, pare să fie hotărâtă, mai mult ca oricând, să ducă la îndeplinire planurile ce vizează modificarea regimului constituţional. Este vorba, însă, de o tentativă care nu se va realiza pe calea, complexă şi delicată mediatic, a revizuirii legiii fundamentale, ci pe aceea, rapidă şi lesnicioasă, a amendării unor legi esenţiale pentru funcţionarea democraţiei constituţionale.
Recentele iniţiative destinate să schimbe cadrul juridic de protecţie al parlamentarilor sunt semnificative pentru tendinţa de a se opune încercării justiţiei de a pune în aplicare principiul egalităţii în faţa legii. Miza dezbaterilor care se anunţă nu este una inocentă – finalitatea noii abordări juridice este dublă. Pe de o parte, de a face virtualmente imposibilă avizarea de către parlament a măsurilor procesuale prevăzute în constituţie, prin introducerea unor obligaţii de probaţiune dificil de realizat şi dăunătoare cercetării penale. Pe de altă parte, a trimite un semnal de intimidare către judecători şi procurori, prin intermediul sesizării CSM în ipoteza unui vot negativ al camerelor.
Coroborate, noile direcţii au un numitor comun- constituirea unui set de privilegii în beneficiul reprezentanţilor şi uzurparea rolului magistraţilor. În măsura în care vor fi adoptate şi vor fi declarate constituţionale, aceste noi prevederi vor ridica camerele la poziţia de instanţe în faţa cărora magistraţii sunt obligaţi să aducă probe relevante, sub sancţiunea periclitării propriei lor cariere.
Efectul secundar al acestui nou tip de reglementare ar fi dublu. O dată cu codificarea lui, egalitatea în faţa legii ar fi suspendată, apărând o categorie de cetăţeni ce sunt investiţi cu un regim de protecţie ce echivalează cu privilegiul. Separaţia şi echilibrul puterilor în stat ar înceta, de facto, să mai fie o valoare constituţională, de vreme ce parlamentarii ar prelua funcţiuni de investigare şi de judecată ce nu le sunt fireşti, într-un stat al democraţiei constituţionale.
Perspectiva amendării statutului parlamentarilor închide un cerc al evoluţiiilor constituţionale. Combinaţia dintre un guvern ce legiferează prin ordonanţe de urgenţă şi o magistratură subminată de iniţiativa camerelor şi paralizată de blocajul survenit la nivelul CSM este de natură să genereze îngrijorări legitime. Şi aceasta cu atât mai mult cu cât, dincolo de majorităţile pasagere, se situează principiile ce menţin arhitectura libertăţii. Voinţa parlamentară nu poate fi omnipotentă. Deasupra Parlamentului se află, invariabil, exigenţele constituţionalismului.
Domnule Stanomir ! Pina nu vad un proiect scris de constitutie teafara , macar de nivelul celei din 1923, imi permit sa va consider pe toti care abordati astfel de subiecte niste simpli LOLOISTI.. Sunt atit de dur pentru ca de peste 23 de ani astept ( si nu sunt singurul) un semn ca exista oameni care ne pot scoate din sistem.Un astfel de proiect ar fi un FAPT nu un llolou si de lolouri suntem satui. O zi buna !
O instanta (tribunal de exemplu) este compusa din judecatori cu studii, cu experienta si cu vechime. De este shuntata/substituita/anulata de o trupa de parlamentari -poate bine-intentionati- carora le lipsesc cel putin unul din atributele de mai sus??? Judecatorul nu raspunde la comenzi politice (parerile sunt impartite), dar parlamentarul SIGUR raspunde la cerinta partidului. Opinia judecatorului X poate fi terfelita de Becali?
Sunt surprins sa citesc opinii etico-morale ale unui profesor de drept constitutional referitoare la o chestiune juridica, constitutionala. Din punctul de vedere juridic toata discutia referitoare la acest subiect se face dupa ureche. Indiferent cum calificam prevederile constitutionale referitoare la iminitate acestea exista si trebuie respectate. Atata timp cat Constitutia Romaniei da dreptul Parlamentului de a cenzura actiunile justitiei aceasta trebuie respectata. Si da, Parlamentul se transforma in instanta politico-juridica in aceasta materie, fiindca asa prevede Constitutia. Spun politica si nu doar juridica, fiindca nu are obligatia de a-si motiva hotararea si pentru ca aceasta se ia prin vot. Da, atata timp cat are dreptul si obligatia de a se pronunta pe cererile parchetului trebuie ca aceste cereri sa fie complete pentru ca decizia se fie in cunostinta de cauza. Cum ar fi ca o cerere de arestare preventiva sa ii fie adresata unui judecator fara probe, doar o simpla insiruire de afirmatii?! Asa si in cazul in care Parlamentului i se cere sa se pronunte in baza unor probe, nu dupa culoarea ochilor. Si da, nu se incalca principiul constitutional care ne spune ca nimeni nu e mai presus de lege fiindca aceasta prevedere este cuprinsa in Constitutie, iar aplicare ei este „in lege” nu mai presus de ea. Si da, imunitate exista si in alte state civilizate tot alaturi de principiul ca nimeni nu e mai presus de lege. Toata aceasta inflamare se datoreaza faptului ca Parlamentul refuza sa se pronunte in orb. Si aceasta cerere, de pronuntare in orb, ni se pare ca este constitutionala. Altceva este sa pretinzi partidelor sa voteze in orb, dar nu ca obligatie legala, constitutionala, ci ca atitudine politica. Dar glisam usor si inlocuim notiunea de constitutional cu cea de firesc si ajungem evident la o concluzie care nu mai are legatura cu respectarea legii. Fiindca da, nici mie nu mi se pare firesc ca parlamentarii sa decida in legatura cu chestiunile care tin de justitie. Dar intre ce este constitutional si ce este firesc este o mare diferenta. Cum ar fi ca sa nu mai respectam nicio lege care nu are prevederi normale, firesti si sa ne para ca este in regula?!
Imunitatea parlamentara pleaca de la premisa ca justitia nu functioneaza fara greseli si mai ales fara greseli voite. Chiar daca eu cred ca justitia romana nu functioneaza fara greseli, din contra, sunt impotriva oricarui fel de imunitate parlamentara si cred ca ar trebui eliminata complet din Constitutie. Si asta fiindca nu am incredere in parlamentari ca sunt capabili sau ca doresc sa distinga intre abuz si protectie. Dar sunt revoltat de faptul ca in loc de a se cere modificarea Constitutiei se prefera incalcarea sa. Si asta nu numai de diversi lideri de opinie, ci chiar de persoane care se pretind a fi specialisti.
@vlad. Daca intr-o legislatura nu mai apar deputati cu pregatire juridica, dispare cumva comisia juridica? Sau o comisie juridica cu pregatirea juridica a lui Becali are ascendent PROFESIONAL peste cei ce au cerut arestarea preventiva? PS. Caz perfect posibil: dl.X, deputat, raneste cu masina pe careva. Dl.X refuza recoltarea de probe si NU POATE FI ARESTAT pana cand… Ce valoare mai au probele atunci? alcool, barbiturice, etc se mai depisteaza peste 5 zile? NB. aprobarea de arestare preventiva se da de catre JUDECATOR in urma unor INDICII (riscul de a se distruge probe, de influentarea martorilor etc). Care PROBE???? NB. In decursul JUDECARII, atat procurorul cat si judecatorul pot cere incarcerare sau perchezitie. Nu se face, pt. ca Becali se opune????
1. Stimate domn, eu nu spun ca prevederea constitutionala este buna pentru contextul romanesc, ci spun ca in ciuda faptului ca exista si in alte tari foarte avansate in ale democratiei, la noi clasa politica nu o utilizeaza cu responsabilitate pentru a preveni doar eventuale abuzuri, ci o foloseste ca scut impotriva justitiei. Problema majora, din punct de vedere legal, vine din Constitutie, iar pana una alta cred ca daca mai vrem sa avem cat de cat un stat de drept, trebuie sa respectam Constitutia in primul rand. Exemplul dumneavoasta este un argument legat de inoportunitatea prevederii constitutionale insa sper ca nu este un indemn la nerespectarea ei.
2. a. refuzul de recoltare a probelor biologice, in sine, este infractiune. Mai clar, chiar daca nu ai consumat nimic si nu ai produs niciun accident, dar politistului i se pare lui ca trebuie sa te testeze, iar tu refuzi, tot infractiune este. Chiar si in cazul ipotetic ca ulterior ai putea demonstra ca nu ai consumat nimic.
b. nu exista nici o prevedere legala care sa oblige pe cineva in mod fortat sa se supuna recoltarii de probe biologice. Tocmai de aceea refuzul in sine este o infractiune. Nu vrei, nu te fortam, dar comiti o infractiune. Deci nicio paguba. Nici in stare de arest nu se pot recolta probe biologice cu forta. Deci nu vad legatura dintre arestare si recoltarea de probe biologice.
c. chiar daca pentru foarte multi pare ca arestul preventiv este un fel de pedeapsa incioienta pentru fapta savarsita, nu este deloc asa.
d. riscul de a distruge probe sau de a infuenta martori nu sunt in sine motive de arest preventiv. Neexistand inca o modalitate stiintifica de a intra in mintea omului ca sa vezi ce va face in viitor, aceste riscuri exista potential in orice persoana. Numai in cazul in care exista probe concrete din care sa reiasa ca o persoana a distrus, a incercat sau intentioneaza sa distruga probe se poate dispune arestarea preventiva. Tot asa si la influentarea martorilor. Inclusiv intentia trebuie probata in mod concret: fie printr-o discutie din care sa reiasa acea intentie, fie din niste fapte concrete care sa demonstreze aceasta intentie. Avand in vedere ca orice persoana este prezumata nevinovata pana la pronuntarea unei hotarari definitive, arestarea preventiva nu se justifica decat pentru a preveni (nu pentru a pedepsi) ceva foarte concret si bazat pe probe, iar nu ceva potential. Exista o singura exceptie si aceaste se refera la pericolul social. Fiindca nu poti patrunde, cum am aratat, in mintea omului, in cazurile foarte grave judecatorul are libertatea de a presupune ca acea persona ar putea repeta fapta si poate dispune arestarea preventiva pe acest motiv subiectiv. Dar, indiferent de gravitatea faptei, daca aceaste este imposibil sa se mai repete, judecatorul nu are voie sa dispuna arestarea preventiva fiindca nu mai are ce sa previna (repet, arestul nu are rol de pedeapsa). Deci, confuzia intre o posibilitate ipotetica care exista in cazul oricarei persoane si probele necesare pentru fiecare situatie concreta este foarte mare si face ca mecanismul real in acest tip de situatii sa nu fie inteles.
„..noua majoritate din Camere..” – domnul meu, nu va mai chinuiti sa vopsiti cioara in papagal si sa spuneti ca este porumbel. O majoritate este o majoritate si reprezinta majoritatea celor au iesit la vot si celor care nu au iesit, fiindu-le indiferent cine, cum si incotro ii conduce. Ati intrat deja intr-o relatie dominant-dominat, in care nu aveti decat sa va supuneti. Ceea ce trebuia sa faceti demult, nu puteti sa faceti acum, in 2 zile. Ati avut si timp si bani ca pe rumani sa ii civilati (un pic), sa le cresteti gradul de constinta si sa ii invatati (ca exista si alte) valori . Nu ati facut-o, petrecand printre vremurile si fumurile puterii (de atunci; sic!)
„..un semnal de intimidare către judecători şi procurori, prin intermediul sesizării CSM în ipoteza unui vot negativ al camerelor.” – in toate tarile civilizate exista responzabilizarea celor ce pronunta hotarari, altfel devin inconstienti. Statul de drept nu inseamna numai ca eu sa respect si sa ma supun orbeste unuia care greseste; statul de drept inseamna ca cel care a gresit sa raspunda fata de cel ce a gresit (administrativ si dupa caz penal sau civil). Uitati-va ce imbulzeala e la judecatori si cati avocati a facut in 2005-2009 Basescu, cu buna stiinta si fara examen. Uitati-va cati judecatori a trimis in avocatura, toti avand cate un scandal, sau doua in spate.Respectul fata de cei care gresesc, inceteaza in momentul in care ne sunt lezate drepturile si interesel
Pana aici Stanomir! Tine-i pe banii dumitale, plateste-le dumneata greselile, dar nu ni-i baga nopua pe gat spunand ca a gresi este omenste, fiindca greseala cere noi pacate.
@petcu. Deci judecatorul care greseste sa fie [mazilit]. Dar cand greseste parlamentul? nu avem cazuri de CONDAMNARI definitive si irevocabile chiar acolo unde parlamentul s-a opus? Demitem comisia juridica? PS. La dosarul transferurilor din fotbal prima instanta i-a achitat, a doua i-a condamnat. Pe cine mazilim?
Va invit la un exercitiu ipotetic. Sa presupunem ca nu am avea Parlament reprezentativ, ci am fi intr-o situatie in care votul parlamentar ar fi inlocuit cu votul direct al fiecarei persoane interesate sa voteze. Sa presupunem, ipotetic, ca fiecare ar putea si ar sti sa voteze electonic si ca votul ar fi 100% securizat. Cum am mai judeca atunci un vot impotriva cererilor parchetului? Vot care nu numai ca nu este imposibil, ci chiar foarte probabil. Dovada voturile masive pe care le-au luat multi primari si parlamentari cu grave probleme penale. Ce vreau sa spun este faptul ca parlamentarii nu au acelosi rol si nu pot fi comparatinici cu un judecator, nici cu un inginer si nici cu un doctor. Acelea sunt meserii in care gresala se plateste. Parlamentarul nu profeseaza o meserie, ci reprezinta niste oameni si voteaza in numele lor. De aceea, pentru a intelege mai usor rolul parlamentarului am incercat un exercitiu ipotetic in care sa ii punem in locul lui direct pe cei pe care ii reprezinta. Nu spun ca „poporul nu greseste”, dar cine stabileste asta si care sunt consecintele? Dumneavostra propuneati demisia! Cam cum ar veni asta?!
Ce ar fi daca in loc de „in numele legii dispune”, ar apare „in numele legii edictate de catre Paralamentul Republicii Ro” sau „in numele legii promovate de … parlamentari”. Ce efect crezi ca va avea?
Dar daca MPR sau organul fiscal cand te controleaza si concluzioneaza aiurea, ar scrie in actul de constatare sau rechizitoriu in baza art din legea .. promovata de … palamentari din Parlamentul Ro .
„plateste-le dumneata greselile” si „cel care a gresit sa raspunda fata de cel ce a gresit” sunt mai mult decat elocvente !Nu stiu ce ar trebui sa iti mai traduca cineva, zau asa.
Strict individualizat la cazul propus de tine, cheltuielile (onorarii,transport, diurne, … ) cu procesul in fond, trebuie imputate statului roman, stat care urmeaza sa prezinte in sedinta de bilant cum le-a recuperat (in concret) de la judecatorii / procurorii in culpa (malpraxis, retinere din salariu, … etc.). E foarte greu? Ai probleme cu logica? Sau cu dreptatea? Sau cu echitatea? Poti sa formezi o asociatie si sa le sustii tu contravaloarea greselilor lor . Au case? Au masini? Au conturi? Au bunuri moblie si imobile. OK ! Justitia nu este pentru fitecine, este pentru cel ce studiaza si are anumite aptitudini .Daca iti place sa il faci pe judecatorul ca asa vrea mama si tata, … plateste frate!
Si uite asa, vrem, nu vrem,ajungem la un subiect sensibil, … Brrr! Da ce sensibil este!
Eu tot nu inteleg de ce politicienii nu dau atentie celor pe care marea majoritate le sustin!
Cum este posibil sa avem un numar aproape dublu fata de numarul dorit de o mare majoritate?
Cum este posibil ca cetateni care odata au iesit la vot, in numar mare, sa uite ca au cerut 300 de parlamentari si astazi sunt aproape 600?
Cum este posibil ca un parlamentar dovedit ca fiind securist si turnator sa fie admis de BEC, sa fie reales de cetateni si ulterior validat de Comisie?
Cum de unii au „imunitati parlamentare” si altii, tot parlamentari, ajung una-doua fara imunitate?
Cum pot unii parlamentari sau guvernanti sa critice justitia si sa ramana inca pe functie?
Cum se poate ca un mincinos, unul care isi apara cu dintii scaunul, sa destitutie comisii dupa comisii numai ca sa mai poata sa isi foloseseasca titlurile si pozitia obtinuta prin minciuna si furt?
Cum pot cetatenii sa isi trimita alesii acasa daca nu isi respecte angajamentele luate, legislatia in vigoare si Constitutia?
Acestea sunt lucruri care merita atentie sporita si pentru care cetatenii ar trebui sa miste serios in front. Dar unde sunt ei si ce fac acum?
Nu inteleg democratia de RO – poate altii reusesc mai bine decat mine…
Tine de cultura civica si de exercitiul ei. Sau mai bine zis de lipsa lor!