luni, aprilie 19, 2021

Imunitatea, parlamentul şi viitoarea constituţie. Câteva concluzii provizorii

Modul în care actuala majoritate parlamentară a gestionat adoptarea modificărilor la legea statutului deputaţilor şi senatorilor este de natură să permită formularea unor concluzii de  parcurs, concluzii care să poată fi punctul de  plecare al evaluării evoluţiilor pe termen mediu.

Conduita majorităţii parlamentare este modelată de un factor crucial – suprapunerea dintre controlul Camerelor şi controlul asupra unei părţi însemnate din spaţiul audio-vizual. În acest moment asistăm la întâlnirea dintre suveranitatea parlamentară ilimitată şi suveranitatea mediatică, ilimitată la rândul ei, în condiţiile “domesticirii” C.N.A. O asemenea conjunctură explică şi  vigoarea cu care agenda extinderii imunităţii a fost urmărită- riscul unei critici mediatice era exclus.

Majoritatea din camere este cu atât mai  directă în acţiunile ei cu cât opoziţia politică este nu numai fragmentată,  dar şi minată de un deficit de identitate, deficit generat de performanţa lamentabilă a ARD  în alegerile din 9 decembrie 2012. Prezenţa PP-DD este un alt element perturbator al ecuaţiei politice, de vreme ce  populismul este prin chiar esenţa sa volatil şi imprevizibil.

Din această perspectivă, modalitatea de acţiune aleasă pentru  gestionarea temei imunităţii  poate anticipa viitoarea opţiune în cazul unei revizuiri a constituţiei.  Ca şi în 1990/ 1991, România este confruntată cu riscul  unilateralismului constituţional. Majoritatea de astăzi posedă un grad  de control similar asupra camerelor, iar o revizuire a constituţiei va fi inevitabil marcată de tentaţia  puterii de a–şi impune soluţiile,  fără reflexul dialogului şi al compromisului.  Revizuirea constituţională, dacă  se va opta pentru ea, va urma paradigma momentului istoric fesenist. O adunare parlamentară docilă, susţinută în soluţiile sale de televiziunile de ştiri  ce participă la confecţionarea majorităţilor.

Efectul direct al votului politic din decembrie 2012 a   fost  apariţia acestei asimetrii primejdioase în cele două camere. Ceea ce părea de neimaginat, dispariţia de facto a opoziţiei, s-a produs ca parte a valului de schimbare politic. În absenţa reactivării instinctului civic, coagulare realizată în jurul numitorului comun al proiectului  păstrării statului de drept,  noua constituţie va fi adoptată   prin alianţa, strategică, dintre majoritatea parlamentară şi segmentul mediatic fidel acesteia.

Concluzia  este evidentă şi ţine de un imperativ al momentului. Dezbaterea asupra căilor de dezvoltare destinate României nu este şi nu poate fi un monopol acordat  parlamentarilor şi partidelor politice. Noile medii virtuale şi formele de comunicare pe internet permit  naşterea unor comunităţi civice plurale şi diverse , definite de valori democratice şi instinct critic.  Miza lunilor şi anilor care urmează este însăşi reinventarea manierei în care politica, ca fapt al cetăţii, este înţeleasă, practicată şi comentată.

Mediul virtual poate fi creuzetul în care se cristalizează această voce a  celor  tăcuţi.  Tema  reformei constituţionale poate fi una centrală în acest efort de interogare/redefinire colectiv. Departe de a fi marginali sau irelevanţi, cetăţenii sunt  cărămida pe care se ridică eşafodajul constituţional. Orice constituţie, indiferent de majoritatea din camere, este menită să li se adreseze lor şi este expresia unui angajament etic şi intelectual de lungă durată. Constituţia României se cere redată cetăţenilor, o dată pentru totdeauna.

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Egalitatea de șanse și egalitatea de rezultat – problema Tigru și Dragon

În filmul „Tigru și Dragon” un luptător Wudang ajunsese să fie considerat de mulți invincibil. Pe lângă stăpânirea artelor marțiale la perfecție,...

Mult așteptatul declin al pandemiei în țările europene s-a declanșat. Locul României

1.Introducere  2. Experiența a trei țări cu declin ferm și durabil  al pandemiei 3. Țările europene 4. Locul României 5. Perspective și...

Înapoi la „dreptul forței”. Rusia și China pariază riscant pe declinul și neputința Americii de a le înfrunta

Rezumatul în 10 puncte: Pentru a mai putea conduce lumea și în secolul XXI, SUA trebuie să câștige...

Cine pierde în urma actualei crize de orgolii?

Alianța USR-PLUS a comis greșeala ca de-a lungul celor aproape 5 luni de când e parte la o așa-numită coaliție de guvernare,...

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro