vineri, martie 29, 2024

În 2019, țara nu va trăi doar pe datorie, ci și în minciună

Vineri, 8 februarie 2019, puțin după ora 15, am primit vestea că Guvernul României a făcut ceea ce trebuia să facă încă cel mai târziu din noiembrie 2018. A aprobat Bugetul de Stat și Bugetul asigurărilor sociale de stat pentru anul în curs și că toate acestea vor deveni lege, dacă vor primi aprobarea Parlamentului și vor fi promulgate de președintele Klaus Iohannis.
La foarte puține minute după aceea, a apărut la declarații ministrul Finanțelor Publice, dl. Eugen Orlando Teodorovici. Arareori mi-a fost dat să văd un înalt oficial român pus într-o situație mai penibilă.
Insul acesta pe mâna căruia sunt date finanțele țării dădea impresia unui student slab, prost pregătit, deloc stăpân pe materie, care s-a prezentat la examen complet la plezneală, sperând că se va salva fie grație bunăvoinței ori neatenției examinatorilor, fie făcând apel la cine știe ce copiuță. După ce s-a încurcat, asemenea colegului său de Cabinet, dl. Marius Budăi de la Muncă și salarii în propriile hârtiuțe, dovedind astfel că habar nu are nici măcar de cifrele pe care el însuși le-a trecut acolo din mintea proprie în primul rând pentru a putea duce la îndeplinire ordinele fanteziste ale lui Dragnea și Vâlcov, arătând astfel că minciuna are nu doar picioare, ci și memorie scurtă, dl. Eugen Orlando Teodorovici, cu toată figura lui de actoraș de mâna a treia coborât  de pe coperta revistei Cinema, așa cum arăta aceasta în anii 70 ai secolului trecut, s-a dovedit complet incapabil să le răspundă concret jurnaliștilor măcar la o singură întrebare. Dl. Teodorovici părea pierdut în spațiu. Se identifica cu diletantismul. Figura dumnealui se cuvine plasată în viitoarea ediție a DEX pentru a ilustra grafic definiția cuvântului diletantism.
Dintre toate întrebările cărora dl. Teodorovici nu le-a făcut față, cea mai importantă a fost aceea referitoare la argumentele concrete pe care s-a bazat atunci când a estimat o creștere economică de 5, 5 %. Pe o estimare asemănătoare care s-a dovedit complet fantezistă, neacoperită în fapte s-a fundamentat și Bugetul pe anul 2018. Nu trebuia oare dl. ministru și stăpânii politici ai domniei-sale să tragă învățămintele necesare? Să se dovedească oleacă mai prudenți? L-a interesat oare pe dl. Teodorovici ce se întâmplă în țările cu ale căror economii este legate prin mii de fire economia românească ? Adică în Italia ce se află deja oficial în recesiune, în Germania care este și ea pe punctul de a face un anunț ce ar certifica o situație similară, în China care nici ea nu se arată prea sănătoasă. Dl. Teodorovici a dat din colț în colț, era preocupat doar de identificarea soluției prin care să scape de obligația de a formula răspunsuri complete, lăsa impresia unei ființe încolțite, lansa apeluri disperate la optimism. Talentul său de actoraș sub-mediocru nu îl ajută nici măcar să adopte figura marțială cu care actualul președinte al Senatului și co-părtaș la guvernare, în 2008 prim-ministru, nimeni altul decât dl. Călin Popescu-Tăriceanu dezmințea posibilitatea oricărei recesiuni, iminența oricărei crize și ne sfătuia să ne cumpărăm case în Statele Unite și să angajăm credite doar cu buletinul.
Stau și mă întreb cum au ridicat mâna și au aprobat Proiectul de buget ceilalți componenți ai guvernului Dăncilă? Chiar sunt ei atât de rupți de realitate, sunt asemenea personajelor din Livada de vișini care cred că vânzarea din 10 august a livezii este departe, poate fi păcălită și care refuză să țină cont de avertismentele a zeci, sute de Lopahini ce le tot spun că sunt părtași la o mistificare de mari proporții.
Mă întreb cât de responsabili vor fi parlamentarii majorității, cât de împăcați cu propria conștiință în clipa vor vota gogorița d-lui Orlando &co știind că acceptă o aiureală făcută eminamente. spre a se putea spune că în 2019 vom avea un deficit bugetar sub 3%. E clar. În 2019 țara nu va trăi doar pe datorie, ci și în minciună. Rămâne doar de văzut dacă minciuna ține până la 31 decembrie 2019 sau livada ipotecată care este astăzi România va fi tăiată chiar cu câteva luni mai devreme.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors. ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

13 COMENTARII

  1. In 2019, Romania nu va trai doar din datorii si in minciuni dar va trai in continuare avand la conducerea Statului Roman niste incompetenti, cercetati penal dar fara sentinte definitive(se stie de ce) si dezinteresati complet de modernizarea, dezvoltarea si apararea tarii. Asta este adevarul zilelor noastre

  2. „Stau și mă întreb cum au ridicat mâna și au aprobat Proiectul de buget ceilalți componenți ai guvernului Dăncilă?”

    Răspunsul este simplu și înfiorător: acesta este cel mai incompetent guvern din istoria României.

    Dar, cu adevărat cutremurător este că da, guvernul acesta este format de partidul, PSD, care are cel mai înalt grad de susținere din partea cetățenilor. Dacă mâine ar fi alegeri, coaliția PSD-ALDE-UDMR ar fi confirmată la guvernare. Toate acțiunile lor incompetente, ori răuvoitoare, cu efecte dramatice pe termen lung și sub toate aspectele asupra întregii Românii, sunt legitimate de susținerea populară. Acesta este adevărul crunt!

    Apoi, să nu ne amăgim. Suntem victimele unei imense manipulări prin mass-media făcută profesionist și eficient pe banii luați legal de la noi (a se vedea cel puțin articolul Newsweek România din luna decembrie), dar și din banii furați. Așa cum se arată într-un alt articol publicat în spațiul acestei platforme, referitor la Brexit, ori cele referitoare la „astroturfing”, sau cum se află în memoria celor care-și amintesc de perioada anterioară Marii Revoluții din Decembrie, „agitprop”, manipularea bine făcută este eficientă.

    După cum scriam într-un comentariu anterior, dacă oligarhia care conduce România (satisfăcând totodată interese ale puterilor ostile României) investește suficient, câinele d-lui D Voiculescu ajunge fără probleme senator, precum consulul Incitatus.

    • Propaganda fara contrapropaganda duce la guvernare.

      ///

      Politica este un joc mizerabil si asa si trebuie sa fie, asa e facuta si nu se va schimba.

      In conditiile insa in care unul dintre marii jucatori politici foloseste la greu propaganda organizata si profesionista iar toti ceialati dau pe el cu afurisenii, rezultatul este previzibil si clar.

      ///
      Cum se contracareaza?

      In primul rand, nu se contracareaza! Ci se afirma, se pozitioneaza, se ataca.

      Mai intai trebuie sa ai un obiectiv clar. In viziunea mea, acel obiectiv clar este statul liberal, insotit de piata libera.

      Apoi acest obiectiv trebuie transpus in masuri conforme cu natura lui.

      ///

      Iar cea de-a treia necesitate este propaganda. Nu (doar) suave articole pe Contributors, nu doar lecturi din Friedman si altii. Ci lecturarea atenta a teoriei propagandei si aplicarea sa, Profesionista.

      Puterea politica nu se castiga cu rugaciuni, cu bunavointa si cu intelepciune. Se castiga cu forta, cu puterea „armelor” pe care le folosesti. Cu propaganda.

      Ori, cu parere de rau, fortele care converg spre statul liberal sunt naive, asa-zisa lor propaganda este floare de cires – e draguta dar nu o baga nimeni in seama.

      Situatia imi evoca indelung mediatizata intalnire (ca lupta nu i-as spune) dintre Mircea Badea si luptatorul acela de K2 (sau ce era). :-).

      • Cei care au contribuit la unirea Romaniei si la dezvoltarea ei ulterioara, cu toate relele imputabile unei economii si gandiri liberaleau fost striviti si ingropati – in cel mai bun caz – in beton, tocmai de catre unii care nu si-au dezvaluit jocul politic de la bun inceput. Si atunci se radea si se facea misto de un bou sau altul: uite ba la moaca asteia/astuia. Timp in care aia/ala scriau listele celor ce trebuiau sa dispara, altii mai jos pe scara ierarhica scriau alte liste, trepadusii mai mici altele, pana la seful de scara si la portar care angrenati in nebunia criminala scriau alte si alte listute, unde figurau oameni indezirabili, culmea unii buni activisti ai timpului. Ca lucrurile mergeau pe dos, nu mai e nevoie sa amintim. Raman putini nostalgici, si vor pleca cu totii spre umbrele celor ucisi sau morti de prea mult bine. Dar ce lasa-n urma ? Tot ceva schimonosit, bazat pe minciuna: „si la altii se minte, tovarase” – o s-auzim in curand.
        E posibil si perfect plauzibil sa se intocmeasca chiar acum alte si alte liste, conform schemei de mai sus. La urma urmei, siguranta regala nu avea nici ea nici o pornire genocidara, tot asa cum nici siguranta tarista si nici cea germana nu se gandea sa extermine vreun dusman al vreunei clase. Dar conduse de oameni „noi”, „educati”, am vazut unde s-a ajuns.
        Acum se lupta intre ei prin intermediul formatiunilor politice. Cand i-o apuca dorul de-o lupta cu dusmanul de clasa, o luam de la capat cu suferinta si distrugerile. Am uneori impresia ca acumulam si consumam ca sa aiba unii ce denunta si ce fura. Se practica la scara larga in china comunista, se practica in anumita masura si la case mai liberale.
        Nici un partid autocrat nu a renuntat vreodata la optiunea crima. E democratie doar pana se regrupeaza corepunzator, in acord cu evolutia tehnologiei si-a societatii. Ca doar n-or minti ca la gradinita, avem aici precedente cat se poate de elocvente. Zavistia, mizeria, saracia si prostia nu numai ca nu dorm, ci sunt si mai putin vizibile din cauza ecranului 360° de informatii care ne perturba simturile, pana si pe cele extrasenzoriale. Daca in State poti jura cu mana pe inima, stand pe-un deal din apropierea unui catun, ca in jumatatea de ceas care vine, un tip isi va gauri familia sau un elev pana mai ieri pasnic va detona un munte de grenade intr-o gradinita, la noi poti sa juri cu mana pe inima ca se pregateste un masacru la scara cel putin egala cu cea din anii 40-60. O fi pesismismul zodiei, ori presimtirea la care se-adauga semnele prevestitoare ?

      • „Situatia imi evoca indelung mediatizata intalnire (ca lupta nu i-as spune) dintre Mircea Badea si luptatorul acela de K2 (sau ce era)”

        …Muay Thay…

        Probabil că situația are elemente comparabile și de mare actualitate. „Strategia primei lovituri” revine în atenția globală odată cu aducerea în discuție a supraviețuirii tratatului INF. În timpul Războiului rece era cuprinsă în doctrinele militare. Și în privința propagandei era cam la fel.

        „Mai intai trebuie sa ai un obiectiv clar. In viziunea mea, acel obiectiv clar este statul liberal, insotit de piata libera.”

        Îndrăznesc o observație. Probabil „mai întâi” este necesar să fie pusă independența justiției și principiile statului de drept. O piață liberă este nefuncțională dacă, să zicem, îmi deschid un chioșc în care vând cârlige de rufe făurite de mine, iar un membru al partidului de guvernământ care importă cârlige de rufe din Patagonia îmi închide magazinul pentru a le vinde mai degrabă pe ale lui și nici o instanță nu-mi face dreptate.

        Or, în patria noastră astfel de situații sunt nenumărate, începând cu activitatea de tristă amintire a FPS, când sub conducerile d-lor Dima, Dimitriu, sau Radu Sârbu, a avut loc un jaf de proporții fabuloase din averea publică, fără ca Justiția să-i deranjeze, și până astăzi. Două posturi TV au realizat seriile de emisiuni „România te iubesc” și „România furată” în care sunt documentate detaliat furturi care într-un stat cu o Justiție independentă, funcțională, nu ar fi putut rămâne nepedepsite.

        Din nefericire, România are doar „piață liberă”, adică, o economie de piaţă funcţională, precum şi capacitatea de a face faţă presiunii concurenţiale şi forţelor pieţei din cadrul UE, așa cum este prevăzut în criteriile economice stabilite la Copenhaga și Madrid. Pentru îndeplinirea criteriilor politice, și anume cele cu privire la statul de drept și independența justiției, a fost instituit MCV.

        • Cam tarziu raspund. Mea culpa. Dar cred ca e important.

          Dupa parerea mea, niciunul dintre criteriile de la Copenhaga nu a fost indeplinit la aderare si nici acum nu e vreunul. Romania nu are economie de piata libera. O declara, are niste zvacniri dar nu e o economie libera in realitate (sau e insuficient de libera, daca imi permiteti).

          Acesta este principalul motiv, dupa mine, al situatiei precare a Romaniei din acest moment. UE nu e facuta sa impinga tari atat de ramase in urma, ci doar sa asigure o anumite convergenta.

          Convergenta inseamna ca exista totusi o apropiere, nu ca unele state – cum e Romania sunt la ani lumina departare de medie.

          ///

          Aducerea Romaniai in situatia de a respecta criteriile de la Copenhaga, la atatia ani distanta de la momentul aderarii si din interiorul UE consider ca trebuie sa fie obiectivul politic major al Romaniai in UE.

          Trebuie discutat acest lucru corect si pe fata, nu ne putem preface ca nu exista. Desigur, cu diplomatia si rabdarea necesara. Sunt convins ca am gasi intelegere.

          Consider ca este nevoie in acest moment de un parteneriat specific cu UE – nu neaparat formalizat, dar oricum consitentizat si discutat. Altfel nu se va putea face nimic, pentru ca mecanismele administrative ale UE sunt proiectate pentru state aflate la acelasi nivel.

          ///

          Justitia este parte a statului, ceea ce inseamna ca ea trebuie sa devina independenta ca parte a unui nou stat – liberal.

          Sigur, probabil este una dintre cele mai dificile sarcini in reforma statului. Dar masurile de reforma ar trebui sa se sprijine una pe alta. Astfel, reducerea masiva a riscurilor de coruptie ar elibera justitita de multa munca. Cresterea capacitatii resursei umane, ca uramre a educatiei mai bune sub cererea pietei ar conduce la incadrarea unor persoane mai bine pregatite si deci mai eficiente in aparfatul justitie samd.

  3. În 2019? De parca 2018 a fost altfel.

    Cateva exemple:

    Armata n-a cheltuit toți bani nici în 2018, când a ajuns la un procent de execuție de 93,6% (1,87% din PIB), trimițând înapoi către buget 1,157 miliarde de lei, adică aproximativ 246 milioane euro

    Ministerul Sănătății (știm cu toții câtă nevoie de investiții este aici) a avut o execuție bugetară pe 2018 de doar 65,8%, iar pentru 2019 avem o creștere de 64%, dar în mod real creșterea este de doar 8% și asta pentru că bugetul din 2018 a fost pe hârtie de 8,76 miliarde lei, pe 2019 va fi de 9,4 miliarde lei.

    Ministerul Învățământului: buget 2018 – 23,8 miliarde lei, execuție bugetară 88%,

    Nu a cheltuit acei bani pentru ca nu au existat niciodată. Aceleași cifre umflate, aceiași fraieri.

  4. Discutia pe tema bugetului devine pe zi ce trece tot mai nesemnificativa, cifrele cu care suntem alimentati fiind virtuale. Realitatea economica si viata de zi cu zi a omului de rand sunt cele care conteaza. Discutia se poarta la nivel „inalt” si presa, pe strada fiecare fiind ocupat de altele, cele cotidiene. Nu vad nici o reactie , inseamna ca populatia nu are probleme si o duce cat de cat bine, magazinele sunt pline , masinile sufoca traficul, romanii consuma.
    La nivelul economiei iar n-am auzit prea multe voci care dezaproba politica economica a tarii inseamna ca patronii sunt multumiti.
    Pot fi concluzile trase de un neinitat in cunoasterea maruntaielor functionarii statului roman . la suprafata totul parand a fi normal.
    Ministrul Teodorovici declara ca forurile internationale nu stiu ce se intampla in Romania , toate cifrele acestora fiind eronate, numai el si guvernul fiind in masura sa prezinte cifre corecte.
    Atunci de ce ne impacientam atat , bugetul e in regula si romanii sunt multumiti de traiul lor.
    Daca nu le convine , n-au decat sa-si exprime oful si nu sa bage precum strutul, capul in nisip.

  5. 1.Fara indoiala, ca traim in ,,minciuna economica” de 30 de ani nu doar acum – cauza fiind ,,modelul economic bugetar”, profesat ,,intre doua cicluri electorale”.Guvernele au ca unic instrument de ,,lucru” un model economic pasiv, de simpla administrare a ,,economiei curente” din Romania, care elaboreaza doar reguli financiare si fiscale, aduna taxe si impozite pe care le distribuie consumatorilor bugetari!Atit si nimic altceva, in lipsa unui ,,model economic pro-activ” nou, de administrare si a ,,dezvoltarii industriale” care sa sustina atit minima crestere a nivelului de trai (asigurata din pacate) numai de stinga politica)!Cum sa realizeze un model pasiv ,,bugetar” crestere industriala, absorbtia de bani UE pentru infrastructura rutiera, industruiala sau constructia de obiective energetice ori industriale, cind el nu este ,,progrqmat” tehnic in aceasta directie?
    2.Oare nevoia aceasta de minciuna, pentru a acoperi consumul necesar cresterii minimale a nivelului de trai (sustinut prin indatorare) se datoreaza doar guvernului Dragnea (sau celor anterioare) – ori si (mai ales) incapacitatii elitei intelectuale romanesti, de a ,,construii” de 30 de ani, un proiect de tara – cu obiectivul dezvoltarii economice si industriale?
    La ce folosesc zecile de strategii economice si bugetare nationale, realizate de ingineri si specialistii in economie (valorosi), daca ele nu pot fi aduse la indeplinire in lipsa unui proiect de tara OPERATIONAL, care sa asigure metodele, tehnicile si instrumentarul INSTITUTIONAL prin care sa fie transpuse in realitate economica nationala?
    3.In 2000, prin lucrarea ,,Încotro se indreata tarile postcomuniste?”, Daniel Daianu remarca rolul hotaritor al INSTITUTIILOR nationale in dezvoltare economica si industriala-agricola.
    Mai departe, prof. Cosmin Marinescu, de la A.S.Economice Bucurest a facut un imens pas inainte, prin identificarea rolului ,,dezvoltator” (economic) al institutiilor ,,normative” ale pietei capitaliste, ca libertatea economica si proprietatea, rolul contractului in mecanismele dezvoltarii, liberalizarea schimburilor economice, etc. elaborind primul curs universitar de ,,Economie Institutionala” din Romania.Am denumit aceste institutii drept ,,normative” deoarece prin studiul lor se elaboreaza principiile si regulile generale care POT CREA ,,sistemul economic-institutional optim”, capabil sa asigure functionalitatea si performanta economica a tarilor lumii.
    Etapa urmatoare in cercetarea ,,institutionala” – trebuia axata pe cercetarea stiintifica a ,,institutiillor EXECUTIVE” nationale : partidele politice, administratia prezidentiala si guvenamentala, organizatiile antreprenoriale, scoala si universitatea, ale sistemului de drept, primaria, ministerele, administratia centrala si locala, etc., care sa conduca la crearea in Romania a ,,sistemului economic si bugetar optim”, prin eficienta si performanta institutionala generala.
    Institutiile vor trebui considerate ceeace sint in realitate – factorii FUNDAMENTALI, pro-activi ai dezvoltarii, care trebuie pregatite (programate) pentru a sustine dezvoltarea – iar nu instrumente electorale sau consumatoare de bani bugetari, care trebuie reduse pentru economie bugetara…
    In lipsa tehnicilor si instrumentarului de lucru rezultat din cercetarea mixta, economica si institutionala (ca ,,cercetare economica fundamentala) – proiectele de tara cu obiectivul aderarii in 2025 la moneda Euro, cele de dezvoltare generala ,,Romania – 2030″ si ,,Romania – 2040″ ramin simple lucrari strategice TEORETICE, alaturi de zecile de astfel de lucrari formale de ,,economie aplicata” – care zac neutilizabile in dulapurile Academiei, ale A.S.E – urilor din tara sau ale Miniaterului Economiei National sau Presedentiei.

  6. Romania traieste in minciuna, incompetenta, inselaciune, conducere diletanta si, in plus, rau voitoare si dusmanoasa impotriva populatiei, de 30 de ani incoace, si, de fapt, de 74 de ani incoace. Ceea ce se intimpla acum in tara este constructia capitalismului, cu metode comuniste. Iar la acesta situatie a dus masiva implicare a serviciilor in viata civila, in sensul rau, distructiv, al cuvintului. Serviciile sint cele care au continuat, si dus, din umbra, scopul luminos al comunismului, lasat ca testament, cu limba de moarte, cu mult inainte de a muri (si inca nu e mort), de Ion „Ilici” Iliescu. Acesta a decis ca a fost intinat idealul luminos al comunismului, si a insarcinat serviciile cu punerea in practica a acestuia, cu orice pret, si fara discutie sau impotrivire. Iar serviciile au urmat acest ordin fara cricnire, chiar cu mare placere, pentru ca in planul respectiv era firul rosu, acapararea, pe orice cai legale sau ilegale, nu numai a economiei tarii, dar si a tuturor institutiilor si sistemelor necesare pentru functionarea unei tari. Situatia de acum este urmarea acestui plan secret, dar vizibil cu ochiul liber.Si era de asteptat ca rezultatele sa fie exact acestea de acum, din moment ce securistii isi recrutau o foarte mare parte din colaboratori din puscarii, dintre detinutii cu condamnari, este adevarat, ceva mai mici, dar inzestrati, evident, tot cu spirit banditesc. Asadar, acum cei cinstiti, care inca au mai ramas in tara, traiesc consecintele acestei politici nedeclarate, dar aplicate practic, de catre urmasle Securitatii, SRI-SIE. Toata debandada sistemului de justitie li se datoreaza, pentru ca dinsii au decis sa combata ilegalitatile, cu alte ilegalitati, nu cu dreptate si adevar. Degringolada sistemului economic o urmeaza pe cea a sistemului justitiei, si este tot o consecinte a con=ducerii tarii in mod banditesc, securisto-sereistic.

    • E chiar o naivitate sa credeti ca Serviciile respective recruteaza din categoriile compromise social-politic si moral, dimpotriva, racolarea este profitabila acestor domenii contrainformative, doar randurile intelectualilor de prim rang, al membrilor de prestigiu ai Academiilor, universitatilor etc.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro