joi, mai 6, 2021

În apărarea apărătorilor presei

Raportul Libertatea presei în România 2014-2015 lansat recent de ActiveWatch-FreeEx, precum și studiul Starea sectorului mass-media în 2014 realizat de Centrul pentru Jurnalism Independent-CJI arată același lucru: că pacientul e bolnav iar leacurile sunt scumpe. ”Transformarea presei în instrument de propagandă politică a fost mai vizibilă ca oricând… Patroni și finanțatori de presă au fost arestați pe bandă rulantă pentru fapte de corupție sau evaziune fiscală… Criza economică a continuat să afecteze piața de media, fiind coroborată cu problemele penale ale unor patroni/finanțatori de presă…Condiția jurnalistului a devenit și mai precară, pe fondul disponibilizărilor, întârzierilor salariale, insolvențelor în care se află o parte semnificativă a presei. ..Încrederea publicului în mass-media continuă să scadă”, sunt doar câteva concluzii din raportul amintit, suficiente pentru a înțelege dezastrul. Studiul CJI adaugă diagnosticul de”criză majoră” a sistemului media:Sectorul este decapitalizat, vechile modele de business nu mai funcționează, obișnuințele de consum mediatic s-au schimbat dramatic și continuă să se schimbe, în detrimentul “brandurilor de media”. La rândul ei, comunitatea jurnalistică este în derută”. Indicatorii Freedom House pe 2014 așază presa din România pe locul 84 din 197, ca ”parțial liberă”, între Botswana și Republica Dominicană, cu un scor ridicat la indicele de politizare. Binișor desupra se află țări din spațiul ex-iugoslav, Ungaria, Bulgaria ș.a.m.d.

De obicei, când e criză, când riscurile meseriei sunt crescute, când precaritatea și corupția alterează misiunea presei, comunitatea profesională încearcă solidarizări și alianțe salvatoare. După mai mulți ani de inerție, s-a reactivat Convenția Organizațiilor de Media-COM care a răspuns chemării CJI de a vedea împreună ce e de făcut. În ianuarie la Bușteni și în mai la București organizațiile au discutat despre inițiativele legislative utile, care merită susținute, cum sunt propunerile de modificare a Codului Fiscal, introducerea categoriei jurnaliștilor în Legea 8/2006 pentru indemnizația suplimentară la pensie, propuneri la proiectul Fondului Audiovizual ș.a. Exemplele de reflecție asupra situației mass-media și asupra soluțiilor sunt o raritate la noi. Dealtfel, nici aceste întâlniri n-ar fi avut loc dacă CJI n-ar fi sunat mobilizarea pe un grant SEE/Fondul ONG România. Iată de ce cred că disprețul cu care Mălin Bot tratează în Evenimentul zilei online din 5 mai 2015 organizații ca ActiveWatch și Centrul pentru Jurnalism Independent sunt injuste. Unde se duce să se plângă jurnalistul român agresat, batjocorit, strâns cu ușa de patroni și autorități? La ActiveWatch, la CJI și la alte câteva, foarte puține, organizații care pot reacționa și pot semnala internațional abuzurile. CJI perpetuează importante programe media educaționale. Sunt 15 ani de când FreeEx oferă anual un raport complex asupra stării mass-media. Nu am argument mai bun decât prezența autorului articolului denigrator în rapoartele FreeEx pe 2007, 2010, 2011 și pe blogul ActiveWatch unde sunt consemnate litigiile sale în justiție, problemele cu editorii sau retargerea acreditării de jurnalist la primăria timișoreană. Ce se reproșează organizațiilor? Că nu se leagă cu lanțuri de gardul parlamentului pentru drepturile (salariale?) ale jurnaliștilor, că toacă banii pe proiecte de mediu sau că organizează ”cheful presei” pe 3 mai. ActiveWatch se definește ca ”organizație de drepturile omului care militează pentru comunicare liberă în interes public”. Perspectiva din care Bot abordează drepturile jurnalistului și libertatea presei este cea a delegării responsabilităților: faceți voi pentru noi, legați-vă voi cu lanțuri, noi avem alte treburi! Acesta este sindromul mâinilor în sân care a divizat breasla și a slăbit-o, până la disoluția statutul ei social. O repet: este unica profesie liberală care nu și-a consolidat poziția și autoritatea în România. Critica din interiorul breslei este binevenită, dar nu pe tonul  agresiv, imund pe alocuri folosit în articol. Mălin Bot pare să nu priceapă cum funcționează societatea civilă, organizațiile nonguvernamentale, care trăiesc din proiecte, din granturi, tot mai greu de obținut azi. Cu finanțări transparente și scopuri legitime, activitatea organizațiilor de media aduc un beneficiu de care profesia are imperativă nevoie.

Articol apărut și în revista 22

Distribuie acest articol

11 COMENTARII

  1. Fara discutie, trebuie sa existe organizatii care sa protejeze interesele jurnalistilor. Problema ar fi ca, sub denumirea de „jurnalist” se ascund multe specimene care n-au nicio legatura cu jurnalismul, cu misiunea sa si cu valorile sale. Asa ca, intai si-ntai, ar trebui vazut care sunt cei (putini, cred eu) care se pot numi jurnalisti.

    Ani de zile, cu dezinvoltura, „jurnalistii” au neglijat verificarea unei informatii din trei surse, au sustinut o tabara sau alta, au lucrat pe contract de drepturi de autor si au neglijat bunul simt si deontologia profesionala. Astazi, cand treaba se impute pe toata linia, isi aduc aminte de pensii, isi aduc aminte ca, teoretic, apartin unei anumite bresle care ar avea o misiune in societate.
    Presa piere pe limba ei.

    Succesul (pe care-l doresc din suflet) unor televiziuni de stiri ca Digi24 va arata ca se poate face si jurnalism fara „Sa traiti, am inteles!”, jurnalism cu respect pentru profesie si pentru „consumatorii” de presa.
    O lectie dureroasa ar trebui sa primeasca si TVR – post public, finantat de cetateni. Trebuie sa ajunga si acolo curatenia generala.

  2. „…jurnalistul român agresat, batjocorit, strâns cu ușa de patroni și autorități…” ? Râd de mă tăvălesc! Acu’ vreo două zile citeam, uluit, într-o fiţuică, despre condiţia medicilor, la rândul lor, agresaţi, batjocoriţi şi strânşi cu uşa, care cer gratuitate pentru ei şi neamul lor, pe la facultăţi, pe la spitale, ca ceferiştii. Hei! Eşti ceea ce te hrăneşte. Nu-ţi convine, drum bun, cale bătută! Eu, pe motivele de mai sus, ca şi ziarist străin (sic!) mi-am dat demisia de două ori în două decenii de la entitatea de peste mări şi ţări la care sunt angajat, şi de două ori m-au lăsat cale de un week-end să-mi fac criza şi apoi mi-au trimis un mail cu agenda pe anul următor. Asta se cheamă să fii ceva, recte, să nu se poată fără tine, cel puţin un timp. Restul sunt fiţe.
    Cum spuneam, deci, asta ar mai lipsi, să ceară ziaristu’ ca şi ceferistu’ gratuitate pe cale ferată şi drept la căutat în coarne. Da’ penibili mai sunteţi! Auzi, dom’le, „…agresat, batjocorit, strâns cu ușa de patroni și autorități…” :)

  3. Toma, Avadanii si gasca sinecuristilor de ONG nu mai reprezinta pe nimeni din presa. Sunt doar niste lipitori care se hranesc din ranile sangerande ale redactiilor. Ne pierdem vremea cu rapoartele lor facute numai de dragul finantarilor. Nu mai au nicio legatura cu principiile pentru care si-au infiintat organizatiile si in care credeau candva. Acum e doar activism profitabil de birou, de seminar. Niste smecheri care incaseaza zeci de mii de euro pentru a face studii despre niste amarati care abia supravietuiesc. E obscen.

  4. „In apararea aparatorilor presei”.
    Cineva pe blogul unui mareee ziarist, Tolontan:

    „parerea mea • 14 mai 2015, 12:10

    se pune o intrebare simpla: 7 hectare la un minim de 2000 euro mp, inseamna cam 140 milioane euro. Atat ar fi pierdut statul roman. Asta inseamna de 70 de ori MAI MULT decat presupusul prejudiciu din Gala Bute (2 milioane euro). Se pune intrebarea: daca esti corect si impartial, de ce nu ai deschis o campanie cu o anvergura similara cu cea care te-a facut mare ziarist de investigatie (nu zic ca nu ai scris nimic pe tema asta, dar ai mers pe burta, iar acum te lauzi ca l-ai intalnit acum un an)? Iti spun eu de ce: pentru ca afacerea nu era legata de basescu, ci de Crin Antonescu si USLul din care fac parte si patronii tai. De ce nu anchetezi si nu dezvalui problemele de la privatizarea Oltchim, a CFR Marfa, de ce nu ne spui unde’s sutele de milioane de la Rompetrol, de ce nu ne spui cum sta treaba cu redevnta la petrol care trebuia marita de anul acesta…raspunsul este acelasi. Anchetele tale nu sunt rezultatul unei actiuni obiective, ele reprezinta raspunsuri la „comenzi”. Sa nufiu inteles gresit, nu zic ca nu sunt corecte, ci afirm faptul ca esti un ziarist care ancheteaza doar ce-i spun sefii, ignorand cu buna stiinta cazuri de zeci de ori mai grave si mai importante pentru Romania.”
    De cine trebuie aparat Tolontan? de patronul pe care l-a servit cu credinta :P
    http://www.tolo.ro/2015/05/14/tipul-care-a-invins-puterea-obisnuintei/

  5. Am lămurit-o si pe asta

    Doamna Brindusa Armanca nu a putut sa indice un singur ziarist pe care l-au ajutat cu ceva conctet, un ultimii ani, amicii domniei sale din activismul civic de sinecura.

    Nu poate, pentru ca nu există asa ceva.

    Asadar, doamnă Armamca, textul dumneavoastră e mincinos chiar din titlu.

    Nu pot sa fie „apărători ai presei” niste cetateni care de ani de zile nu au facut nimic pentru vreun ziarist.

    Raman la convingerea ca prietenii doamnei Armanca sunt doar niste lipitori care toaca zeci de mii de euro in numele unor ziaristi amărâți care abia supraviețuiesc de la o luna la alta. Fac seminarii in hoteluri de cinci stele in numele nostru si studii inutile, plătite de finanțatori fraieriti.

    Cate stele avea, doamna Armanca, hotelul in care, la un piscot cu șampanie, v-au convins lipitorile sa scrieti prostiile acestea la adresa mea?

    • Te-am indicat pe tine, Malin Bot, ai fost sprijinit din plin cand ai intrat in coliziune cu diversi sefi la Timisoara. Nu stia nimeni despre aventurile tale daca nu te bagau in seama si in rapoarte MAA / ActiveWatch s.a. Dar de ce esti asa de suparat acum pe cheful presei, devenit traditional de cel putin 10 ani la 3 mai ? N-ai fost invitat? Am o veste buna ptr. tine: intrarea a fost si este libera.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

Bursa din America – gazda unicornilor

Listarea UiPath a încântat publicul avizat din România, unde s-a comentat în termeni de ”o listare de succes”, ”finanțare de miliarde”, ”avalanșă...

PNRR: Eșecul din spatele unui succes cosmetizat

Pe măsură ce se devoalează noi informații din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), se poate observa că acest plan este...

Și în România este confirmat începutul declinului pandemiei Covid-19 (Actualizat)

După o așteptare nu agreabilă, evoluțiile de după 20 aprilie au început să devină pozitive și la nivelul ratelor de mortalitate iar cele două curbe și-au armonizat mișcările descendente. Armonizarea nu a survenit după două săptămâni, cum era de așteptat din evoluțiile anterioare şi din alte ţări, ci după trei săptămâni, cea de a treia consemnând o surprinzătoare recrudescență a mortalității.

Voi, treziți-vă!

Cezar Victor Năstase este convins că: ”Dacă s-ar reintroduce pedeapsa capitală aceasta ar trebui aplicată în primul rând cozilor de topor și...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro