vineri, martie 29, 2024

In apararea lui Trump si impotriva „scurgerilor”

O președinție Trump ar fi o devastatoare lovitură la adresa libertății și democrației, și nu doar în America. Dacă alegerile sunt hotărâte pe baza scandalurilor rezultate din pirateria cibernetică și din scurgerile de informații, sistemul nostru va primi o lovitură și mai dureroasă.

Ultimele necazuri ale lui Donald Trump se datorează unor declarații surprinse de un “microfon indiscret”, deschis înaintea unui show de televiziune. Candidatul republican, un experimentat star de televiziune, ar fi trebuit să știe: în urmă cu 30 de ani, pe vremea când eram jurnalist la BBC, am fost învățat să țin minte și să consider că orice microfon  poate fi în funcțiune, așa, pentru orice eventualitate.

Și adversara democrată a dlui Trump, Hillary Clinton, ar fi trebuit să știe mai multe: transcrierile discursurilor sale adresate băncilor de pe Wall Street au fost deconspirate, arătând-o favorabilă lumii finanțelor și punând-o într-o lumină proastă. Dar discursurile, chiar și în contextul unei reuniuni private, sunt un eveniment pe jumătate public, mai ales în cazul unei persoane ca ea.

Dar problema mai gravă este violarea confidențialității, mare sau mică, importantă sau minoră, care demonetizează politica. Alte lucruri contează și mai mult: politicienii ar trebui judecați mai ales în funcție de cariera lor politică și de viața lor publică.

În schimb, conversațiile dezvăluite  pot oferi o imagine incorectă. Toți spunem lucruri care n-am vrea să fie transmise altor prieteni, ca să nu mai vorbim de o țară  întreagă. S-ar putea să părem lăudăroși, răutăcioși, cruzi, antipatici și josnici. S-ar putea să glumim (unele glume pot părea mai puțin nostime dacă sunt scoase din context). Am putea pretinde că vrem să aplanăm o situație de ordin social. Am putea încerca să facem o favoare sau să protejăm un prieten sau am putea intra într-un grup ale cărui discuții ne sunt de fapt străine. Sau s-ar putea să fim absolut sinceri. O dezvăluire ascunde contextul.

În orice caz, fără libertatea de a avea o conversație confidențială, înseamnă că nu mai trăim într-o țară liberă. Atâta vreme cât nu încălcăm legea (caz în care poliția poate să aibă dreptul să ne urmărească sau să ne cheme în instanță), ceea ce spunem în plan privat nu ține de domeniul public.

Folosirea pirateriei și a dezvăluirilor ca metodă politică îi poate îndepărta pe oamenii obișnuiți de viața publică. Dacă știi că poți fi condamnat sau batjocorit din cauza oricărei remarci greșit înțelese pe care ai făcut-o, nu ești dispus să îți asumi riscul oprobriului public.

Și mai important este faptul că pirateria și dezvăluirile au un efect devastator asupra politicii. În loc să-ți ataci adversarii prin fapte mai concludente și printr-o logică mai puternică, mai degrabă va trebui să-i insulți. Noi ne așteptăm ca personalitățile noastre publice  să vorbească politicos și calm. În consecință, o înregistrare care ni-i arată slobozi sau spurcați la gură este șocantă. Faceți ca asemenea josnici ipocriți să renunțe!

Cam așa ceva s-a întâmplat în Polonia, în 2014, când Radek Sikorski, pe atunci ministru de externe (și vechi prieten al meu) a fost înregistrat expunându-și pe șleau opiniile despre politica externă a țării sale. Polonezii au fost șocați, iar cariera politică a dlui Sikorski s-a oprit și a fost distrusă.

Am susținut pe-atunci că adevăratul scandal îl constituiau pirateria și dezvăluirea, și nu cuvintele dure și opiniile caustice. Polonezii ar trebui să fie mult mai supărați din cauza interceptării  ilegale a politicienilor lor – destul de probabil, sponsorizată de Rusia – decât de ceea ce ar dezvălui acele ascultări. Același lucru este valabil acum și în America. Adevăratul scandal nu îl constituie dovezile tot mai numeroase ale grosolăniei dlui Trump, ci faptul că Rusia apelează la piraterie și la dezvăluiri ca să erodeze încrederea americanilor în sistemul lor politic.

Afacerile dlui Trump, atitudinea lui în privința impozitelor, tratamentul aplicat primei sale soții și nenumăratele ieșiri publice revoltătoare, toate îl descalifică pentru funcție. Nu este nevoie de mârlănie în plus, mai ales când o bună parte din acest adaos vine din partea unor furnizori atât de dubioși.

Traducerea: Mihaela Danga

Distribuie acest articol

58 COMENTARII

  1. Domnule, dvs. veniti si expuneti aici niste idei,fara a aduce argumente,cu care sa le sustineti.
    De ce sa fie Trump un pericol la adresa „democratiei si libertatii”?
    Pe ce argumente va bazati aceasta afirmatie ?
    Adica dvs. doriti sa ne impuneti aceste pareri ?
    Daca cineva sprijina pe Trump e scos ca:
    misogin,rasist,etc.
    Mai intai, Trump,daca ar fi fost rasist,oare mai era in relatii foarte bune,cu genialul afro-american Ben Carson?
    Apoi, daca vorbim de Ben Carson,de ce oare cel mai mare chirurg al SUA si probabil cel mai mare chirurg al lumii,a plecat de la Partidul Democrat cu ceva ani in urma?
    Ca Trump vrea sa faca masuri protectioniste pentru cetatenii SUA,pai toti cetatenii SUA,indiferent de rasa,religie vor avea de beneficiat in urma acestor masuri.
    Asta nu se numeste rasism,asta se numeste protejarea cetatenilor propriei tari.

    Apoi,sa revenim la acuzatia de misoginism:
    Daca Trump ar fi fost misogin,oare ar mai fi avut atat success la femei ?
    Dimpotriva, mie Trump mi se pare ca respecta foarte mult femeile.

    Acum,referitor la acuzatiile de i se aduc lui Trump,ca ar avea ceva cu musulmanii:
    Oare, cei de au facut atentatele din 2001,de la New York,care se presupune ca au contribuit la criza mondiala din 2008,in oarecare masura, ce religie aveau ?
    Era oare vreunul sarac ?
    Sau marginalizat in societate?
    Oare dl Bin Laden,nu era print saudit ?
    Plin de bani.

    De aceea,e normal ca trebuie sa fii foarte precaut cu cei de religie musulmana, ca unii pot sa fie fundamentalisti.
    Trump e precaut .

    Ca a dat in judecata Deutsche Bank ?
    Pai, parca Deutsche Bank a primit o amenda record de la statul american,de vreo 13 mld euro,pentru ca eschrocheriile facute,acum de curand.
    Trump semnase un contract cu Deutsche Bank si Deutsche Bank nu a respectat contractul.

    Nu zic ca Donald Trump e perfect sau foarte bun,dar e democratie.
    Unii prefera pe Donald Trump altii,pe Hillary Clinton.
    Iar destui din cei care sunt suporteri ai lui Hillary, vin cu „atacuri sub centura” la adresa celor care nu sunt de acord cu ei.
    Nu va suparati, dna/dnule traducator si dnule autor,dar acest articol e scris pe un ton fundamentalist,nu pe un ton democratic.

    In SUA,de obicei,dupa 2 mandate de guvernare a unui presedinte democrat,veneau 2 mandate a unui presedinte republican.

    Acum, incepe sa semene a dictatura a Partidului Democrat ce se intampla in SUA.
    Parerea mea.

    Sa nu uitam de modul barbar in care Clinton,sotul dnei Hillary a acceptat folosirea aviatiei SUA pentru a bombarda Belgrad, afectand si state ne-implicate in razboi si omorand civili.
    Sa nu uitam ca un convoi de civili albanezi,care parasea Kosovo,a fost bombardat de aviatia NATO ,iar apoi au fost cerute scuze,ca a fost zice-se o „confuzie”.
    A fost confundat cu un convoi de blindate,acel convoi de refugiati…hai,sa fim seriosi.
    Au fost cam multe „confuzii”,in tulburarile din Balcani,incluzand bombardarea Ambasadei China,bombardarea unui spital de copii,lovirea cu o racheta a unui autocar cu copii.

    Ce arata aceste „confuzii”?
    Rasism,atat contra sarbilor cat si contra albanezilor.
    Rasism, confirmat de neprimirea vreunei tari din Balcani,exceptand Bulgaria,in UE.
    De ce cred eu ca e asa atacat Trump?
    Sotia sa actual e din Slovevnia care e aproape balcanica.
    Daca ar veni Trump,e clar, un tratament mult mai bun ar primi Bosnia,Serbia,Muntenegru,Albania din partea SUA.E clar ca Muntenegru si Serbia ar fi primite macar in NATO,daca vine Trump presedinte.

    • Da, asa se primesc tarile in NATO, pe baza etniei sotiilor presedintilor SUA. De exemplu, daca un presedinte SUA ar avea o sotie asiatica (cu origini chineze), China ar fi primita in NATO, just because. Si cum slovenii sunt slavi, ca si rusii, in curand Rusia va fi primita in NATO. Ceea ce, in cazul in care Trump va fi ales, este foarte posibil.

      • Eu ziceam de Trump,ca nu dispretuieste balcanicii.
        Asta arata faptul ca are o sotie de e de origine din Slovenia.
        Muntenegru e o tara foarte ok,cu nivel de civilizatie inalt,care a adoptat deja Euro ca moneda.
        Dar unii judeca Muntenegrul dupa prejudecatile din mintea lor si de aceea nu vedem Muntenegru nici in UE,nici in NATO.
        Serbia si Muntenegru,ca uniune statala,au aplicat sa intre in NATO,in 2003.
        Muntenegru si-a luat independenta in 2006.
        De atunci si pana acum sunt 10 ani.
        Printre tarile care au sprijinit aderarea Muntenegru la NATO sunt SUA,Germania,Romania,Turcia.
        In 2016,s-a acceptat ca Muntenegru sa devina membru observator la NATO,pana toate guvernele tarile NATO vor accepta sa intre in NATO.
        Tarile NATO care au semnat deja acordul,de a intra Muntenegru in NATO:
        Turcia,Romania,Slovacia,Slovenia,Polonia,Letonia,Ungaria,Islanda,Bulgaria,Albania.
        Daca semneaza si SUA,e un pas mare inainte.

        • In cazul sotiei, vezi lucrurile invers: nu si-a ales o sotie cu origini slovene. Si-a gasit una care i-a placut si care, intamplator este din Slovenia. N-are nici o legatura cu simpatile lui Trump fata de anumite tari. Putea sa-si aleaga una din Papua Noua, daca intalnea si-i placea.

          In alta ordinde de idei, ce treaba are intrarea Muntenegrului in NATO cu situatia econmica si politica din state? O sa traisca aia mai bine? O sa traim no mai bine?

  2. un proverb arab spune ca o turma de oi, condusa de un leu, va bate o turma de lei condusa de o oaie.
    Intrebarea cheie, cum vrem sa fie leul? De fapt nu cum vrem noi, mai bine ar trebui spus cum ar fi mai bine pt. societate sa fie un leu?

    Stau si ma-ntreb uneori daca marile personalitati ale istoriei de la Alexandru cel Mare, la Stefan cel Mare, la Cezar si citi or mai fi, ar fi avut vro sansa sa ajunga in pozitia de leader daca ar fi fost alesi prin vot? Mai ales cind te gindesti ca Hitler a fost ales democratic.

    De fapt e problema noastra, a alegatorilor, sa sarim peste umbra noastra si sa alegem pe cel care ne trebuie chiar daca e un pic antipatic si patat, ici, colo, ca vorba aia nu toti au sansa ia de nefasta o fata mare si frumoasa si dasteapta si devreme acasa.

    Cred ca dezvaluirile sexiste ale lui Trump nu-i vor dauna prea mult, din contra, sunt multi care-l considera barbat adevarat, asa cum a fost considerat si Basescu cind l-a pocnit pe baietelul ala.

    • 1. Mulți dintre marii lideri din istorie au fost niște psihopați autentici. Faptul că astăzi n-ar fi fost votați e o mărturie despre superioritatea democrației.
      2. Hitler nu a fost ales democratic, el a ajuns la putere în urma unor alegeri democratice. Diferența de nuanță e importantă în acest caz.
      3. Problema reală a zilelor noastre nu e democrația,. ci viziunea unor oameni educați în comunism asupra democrației. Dixit.

      • Alegerile din Germania anului 1933 au fost doar în aparenţă democratice, deoarece şicanele şi represaliile la adresa comuniştilor şi social-democraţilor nu lasă nici o altă interpretare. În comparaţie cu aceasta, putem considera până şi manevrele de turism electoral şi de trezire a morţilor ale lui Dragnea din 2012 drept „peanuts”.

        • poate matale nu stiai ca comunistii aveau si ei trupe de asalt exact ca nazistii. Si problema comunistilor nu erau nazistii, ei ii urau din rasputeri pe social democrati. Oricum, multi simpatizanti, un milion cel putin, comunisti, au votat fara remuscari nsdap, al carui program nu diferea prea mult de al comunistilor.

        • @neamtu tiganu – Hitler a pierdut alegerile din 13 martie / 10 aprilie 1932 în fața lui Hindenburg. Ăsta a fost rezultatul la urne, Hindenburg a ajuns președinte și orice alte discuții despre alegeri câștigate de Hitler sunt propagandă anti-occidentală provenită de la Russia Today.

          În iulie 1932 și noiembrie 1932 au avut loc alegeri federale, fără ca naziștii să poată forma un guvern. În cele din urmă, la presiunea unui grup din industrie și finanțe (puteți căuta în limba germană ”Industrielleneingabe”, petiția industriașilor ) Hindenburg l-a numit cancelar pe Hitler. În guvernul format de Hitler nu mai erau decât doi membri ai partidului nazist, Göring și Frick. Hitler nu a fost ales democratic în niciun fel.

          • Doch diese Gruppen hätten sich bei Hindenburg nicht für die Ernennung Hitlers eingesetzt, wäre er nicht der Führer der weitaus stärksten Partei im Deutschen Reichstag gewesen.

            Innerhalb von vier Jahren war die NSDAP aus einer unbedeutenden Splitterpartei mit einem Stimmenanteil von 2,6 Prozent (1928) zur stärksten politischen Kraft im Deutschen Reich geworden, deren Stimmenanteil nunmehr 30 Prozent weit überstieg. Dieser einmalige und einmalig schnelle Aufstieg hat die Zeitgenossen spätestens seit der Reichstagswahl im September
            1930 beschäftigt, sie beschäftigt heute noch Historiker und Wahlsoziologen.

            Partidul lui Hitler era cel mai puternic, deci era firesc si democratic sa fie numit cancelar. Punkt.

            Culmea e ca nemtii recunosc ca pur si simplu poporul l-a ales pe Hitler, mai putin romanii :)

            http://www.focus.de/wissen/mensch/geschichte/nationalsozialismus/tid-8712/hitlers-machtuebernahme_aid_235500.html

            • @neamtu tiganu – hai să facem un sondaj de opinie: chiar nu vedeți nicio diferență între ”Hitler a fost ales democratic” și ”era firesc si democratic sa fie numit cancelar”? :P
              Ambele afirmații vă aparțin.

              Când a candidat în persoană, Hitler a pierdut în fața lui Hindenburg și nu veți putea schimba asta nici dacă discutați ore întregi.

            • nu cred ca ai sanse daca crezi ca ma poti atrage pe mine intr-o capcana numarind boabele de mazare, cum spun nemtii, „Erbsenzähler”.

              E adevarat, cind a candidat ca persoana a pierdut, asta a fost in 32, dar a devenit cancelar in 33 pe baza voturilor democratice obtinute de partidul pe care-l conducea! Aceasta face parte din sistemul DEMOCRATIC al alegerilor, valabil si-n zilele noastre.

              Nici Merkel nu a fost niciodata aleasa ca persoana „privata”, ci a devenit cancelar ca urmare ca partidul ei a cistigat, ca sa nu mai vorbesc de presedintii Germaniei, care nici macar nu participa la vot.

              Concluzie, Hitler a ajuns la putere democratic, in acelasi mod in care a ajuns Merkel si ceilalti cancelari nemti!

              De altfel deturnezi discutia incercind sa te dai mare sarind peste subiect.

              Repet, ideea pe care am lansat-o in discutie ar fi fost in ce masura democratia ne-ar putea proteja de punerea in fruntea statelor a unor persoane care ar cauza catastrofe natiunilor respective! Ai sarit ca fata mare la maritat si te-ai legat de o exprimare mai mult sau mai putin norocoasa, fara sa-ncerci sa intelegi ideea principala.

              Chiar daca n-am spus repet, din nefericire sistemul democratic asa cum e el azi, nu ne apara de aparitia unor sincope.

            • @neamtu tiganu – concluzia e alta, stimate domn: democrația germană este pe jumătate mimată chiar și în zilele noastre. Cu liste de partid pentru o parte din membrii legislativului și cu obținerea funcției de cancelar exact cum ai descris. Asta nu e democrație, e partidocrație.

            • @ Harald (15/10/2016 la 0:04)

              Raspunzand lui neamtu tiganu scrieti:

              „Asta nu e democrație, e partidocrație.”

              Eu as vrea sa explicati (elaborate in engleza) ce este democratia din punctul dvs. de vedere.; si poate dati si un exemplu de tara.

              Probabil ca sunt si altii (si nu numai pe acest forum).

      • @David FK – democrația presupune alegerea membrilor corpului legislativ de către electorat. Adică societatea funcționează pe bază de legi, iar cei care adoptă legile sunt aleși de către electorat. Exact așa funcționează Statele Unite: atât membrii Senatului, cât și membrii Camerei Reprezentanților sunt aleși de către electorat. Nominal. Individual în fiecare circumscripție electorală. ”Pe persoană fizică”. Pentru că fiecare va vota individual în Congres.

        Când votezi liste de partid, includerea pe acea listă depinde de Dragnea sau de Gorghiu, ei hotărăsc cine va fi pe acea listă. Însă Dragnea sau Gorghiu n-au niciun mandat din partea electoratului, când redactează acea listă. E normal ca partidele să existe în virtutea dreptului la liberă asociere, însă partidele sunt niște organizații private, se adună acolo niște oameni pe baza propriei voințe, fără ca acei oameni să reprezinte pe cineva. Și își aleg un șef care îi reprezintă doar pe ei, ca membri de partid. Acel șef de partid nu are nicio reprezentativitate în fața cetățeanului alegător. Șeful de partid e un fel de brigand care și-a făcut o ceată, nimic mai mult.

        Prin urmare, votul pe liste de partid și numirea ca prim-ministru a șefului unui partid reprezintă o confiscare a democrației de către partide. Iar cel mai bun exemplu e azi în România, unde Cioloș a ajuns premier în baza unor înțelegeri între partide, fără să-l fi votat nimeni la urne. Membrii actualului parlament sunt acolo în baza unui sistem descris drept ”uninominal”, dar în realitate negociat între partide. În Germania sau în Ungaria o parte dintre legislatori sunt aleși nominal (efectiv, ca în Statele Unite) iar o altă parte provin de pe liste de partid. Adică democrația este parțial mimată, ea este partidocrație.

        Democrația sună bine ca reclamă, inclusiv Ceaușescu pretindea că România de pe vremea lui era democratică. Însă Marea Adunare Națională (legislativul) era compus din cine hotăra Partidul, chiar dacă electoratul era chemat la secțiile de votare să pună ștampila. Concluzia fiind că nu e suficient ca o țară să se declare democratică, mai trebuie să și practice ceea ce predică. Ceea ce numai Statele Unite fac, în prezent.

        • @ Harald

          Totusi dupa aceasta insiruire, „batind apa in piua” ca orice politician din cei enumerati nu ati viziunea dvs. despre democratie si nu ati dat exemplu de tara care s-ar incadra in viziune dvs.

          Cititi inca odata:

          „Eu as vrea sa explicati (elaborate in engleza) ce este democratia din punctul dvs. de vedere.; si poate dati si un exemplu de tara.”

          @ neamtu tiganu: sunteti sigur ca monarhia este optiunea lui Harold ?

          • @David FK – se pare că lungimea acelui comentariu v-a depășit, deși am încercat să-l fac mai scurt. Dacă l-ați fi citit, ați fi văzut că era menționată acolo o țară despre care eu cred că practică într-adevăr o democrație autentică, nu o partidocrație. Mai încercați, ce pot să spun? :P

            • @ Harald (17/10/2016 la 13:46)

              Si atunci de ce va mai pierdeti vremea prin UK si nu va mutati in acea tara.

              De KISS (Keep It Simple and Straightforward) ati auzit ? Asa se intampla cand vorbiti doar ca sa va auziti indrugand verzi si uscate.

  3. Da, cunoastem aceasta mantra antitrump. Da, este dreptul autorului sa fie pro sau contra. Mai exact sa fie partizan. Dar, si eu am dreptul sa aleg.
    Iar din pacate, cand argumentele tale vizeaza „the end of the world as we know it” devin sceptic si im pun intrebari.
    Oare alegerea unui om ca presedinte -echivaleaza cu prabusirea totala a democratiei ?! Daca da, atunci am definit eronat sistemul in care functionam , poate un alt cuvant ar fi fost mai potrivit:: elitocratie, nu ?!

    Da, triump si fenomenul adiacent este o reactie elementara antisistem, etc. asta ar trebui sa fie subiectul autorului, cum au ajuns elitele sa ne aduca aici ?! oare sistemul e imperfect, s-a osificat, a generat o noua clsa conducatoare rupta de nevoile simple ale cetatenilor simplii ?!
    Asta subiect de articol si nu trump si prin -derivatie- „cum de au indraznit unii sa faca publice -discutii semipublice „?

  4. „Adevăratul scandal nu îl constituie dovezile tot mai numeroase ale grosolăniei dlui Trump, ci faptul că Rusia apelează la piraterie și la dezvăluiri ca să erodeze încrederea americanilor în sistemul lor politic.” – asta da flotare logică.
    În cazul lui Trump, desigur, e vorba de nişte remarci grosolane făcute în spaţiul privat, şi ar fi de dorit ca americanii să nu ţină cont de ele atunci când votează, ci de alte considerente. Dar aceste dezvăluiri nu au fost făcute de hackerii ruşi.
    În cazul lui Hillary e vorba de folosirea mail-ului privat pentru transmiterea de mesaje oficiale, iar în cazul Partidului Democrat de manevrarea alegerilor primare ca să piardă Sanders. Aceste fapte sunt mult mai grave decât dezvăluirea lor de către hackeri.

    • Eu nu sunt de accord cu autorul dintr-un singur punct: daca ajungi in pozitiile dnei Clinton si a dlui Trump nu iti mai aparti ca persoana; deci faptul ca in privat esti intr-un fel si in public esti in alt fel (chiar daca in public esti personajul pozitiv) nu este corect. toate personajele/personalitatile din tine trebuie sa reprezinte acelasi lucru pe care doresti ca ceilalti sa il vada la tine;
      Exagerand – pentru a evidentia – nu poti spune ca un preot este bun chiar daca din cand in cand mai pune mana pe un copil cu alt gand decat cel de a-l binecuvanta.
      Sunt anumite pozitii in societate (si in special cele care tin de vocatie si destin) in care nu poti sa fi alb dar si cu putin gri sau chiar negru pe ici pe colo.,

      • Orice analogie e discutabilă. Gândurile unui preot îl privesc direct și personal, atât timp cât nu trece la fapte. Un preot poate fi bun, chiar dacă a dat șpagă pentru a obține parohia. La fel cum Reagan a fost un președinte foarte bun, chiar dacă era de profesie actor.

        Deciziile strategice pe care trebuie să le ia un președinte american n-au nicio legătură cu viața lui privată. Obama și Carter au avut niște politici externe absolut inepte, mai ales față de Rusia / URSS. Vă încântă cu ceva viața lor de familie exemplară?

  5. Articolele dlui Edward Lucas (de pe Contributors) contra lui Trump seamana izbitor cu articolele scriitorului Julian Barnes contra prim ministrului Majestatii Sale, Margaret Thatcher.
    Razbate o ura greu de inteles.
    Si o acuza zdrobitoare: Trump „ar fi trebuit să știe: în urmă cu 30 de ani, pe vremea când eram jurnalist la BBC, am fost învățat să țin minte și să consider că orice microfon poate fi în funcțiune.”

  6. Ei, ei, ce de comentatori sar in apararea lui Donald Trump!… Mai rasfirati, domnilor, mai rasfirati!… :)

    In noiembrie 2015, am votat cu Iohannis, ca sa nu votez cu Ponta. Nu fiindca mi l-as fi dorit presedinte, nu fiindca sunt simpatizant PNL, nu fiindca Sibiul e un oras frumos. Am avut de ales intre doua variante si am ales-o pe cea pe care am considerat-o mai putin nociva, pentru Romania.
    In aceasta situatie cred ca sunt si americanii, la acest scrutin. Nu am vreo simpatie pentru Hillary Clinton, dar, daca as avea drept de vot in SUA, as vota pentru ea, fiindca o consider „raul mai mic”.

    Am un respect deosebit pentru Robert de Niro, ca actor. Deoarece, de-a lungul carierei sale, a reusit sa fie foarte convingator si in drame si in comedii si in filme de actiune, il consider un actor complet. In plus, fiindca a putut intrupa maiastru personaje atat de diferite, banuiesc ca este un om inteligent. Si ma gandesc ca un om inteligent trebuie sa aiba un motiv foarte puternic pentru a se exprima atat de violent la adresa unui candidat la presedintia SUA. Un motiv in plus sa nu-mi placa domnul Trump.

    Sunt convins ca si Gigi Becali, in urma cu mai multi ani, ar fi putut avea sansa de a ajunge in „finala” pentru presedintia Romaniei, daca am fi avut un sistem de selectie asemanator cu cel din SUA. Dar nu l-as fi votat, chiar daca celalalt finalist ar fi fost Victor Ponta. :)

  7. Amestecarea faptelor pentru a trage niste concluzii dubioase este foarte la moda in ziua de azi.

    – Hillary Clinton a facut ca situatia Benghazi sa aiba loc si apoi i-a mintit pe parintii mortilor ca de vina a fost un filmulet anti-islam de pe youtube, dar „O președinție Trump ar fi o devastatoare lovitură la adresa libertății și democrației, și nu doar în America”.
    – Hillary Clinton a furnizat arme Isis prin intermediari, conform Wikileaks, dar „O președinție Trump ar fi o devastatoare lovitură la adresa libertății și democrației, și nu doar în America”.
    – Hillary Clinton a mintit anchetatorii in privinta serverului privat cu secrete de stat, dar „O președinție Trump ar fi o devastatoare lovitură la adresa libertății și democrației, și nu doar în America”.
    – Hillary Clinton face 200k $ din cuvantari de jumate de ora tinute in fata unor indivizi ce au nevoie de influenta ei, in timp ce Trump a creat sute de afaceri, are zeci de falimente la activ, dar „O președinție Trump ar fi o devastatoare lovitură la adresa libertății și democrației, și nu doar în America”.
    Se poate continua.

    Donald Trump a vorbit in privat despre curul unei femei. Discutia a fost inregistrata de un microfon. Interesant este ca o asemenea chestiune compromitatoare a fost pastrata peste 10 ani, cu mult inainte de a se cunoaste ca Trump ar putea sa candideze la cea mai inalta functie in stat. Si ne-am putea gandi la o baza de date vasta despre toti, cu inregistrari ambientale si alte informatii private, precum baza de date de la NSA.

    IMHO nu este prea frumos de spus in public ce a spus Trump despre curul acelei femei si ca i-ar placea sa i-o traga (probabil), dar acesta este un lucru privat. Punct. Merita sa si-o ia ca are gura sloboda si a cazut de pacalici, dar cam atat. Dincolo de asta, cine a facut o asemenea inregistrare trebuie verificat ca nu are o biblioteca cu informatii compromitatoare. Daca are, atunci aceasta este fapta penala. Daca exista inregistrari din aceasta categorie obtinute de cineva, atunci asta se cheama politie politica.

    Atentie, discutia despre curul unei femei nu este echivalenta cu detaliile despre distrugerea de informatii compromitatoare despre faptele penale ale unui functionar public. Nici pe departe. Nu trebuie sa confundam principiile.
    Iar discutia despre curul unei femei este departe de acuzatiile de viol ale lui Bill Clinton. Prima este o vorbaraie, celelalte sunt fapte penale. Daca Hillary Clinton iese la Casa Alba ne vom pricopsi toti cu o femeie tiranica, abuziva, mincinoasa, duplicitara, extrem de periculoasa, cu fapte antidemocratice la activ si cu un Prim Domn violator. Dar „O președinție Trump ar fi o devastatoare lovitură la adresa libertății și democrației, și nu doar în America”.

    • Dupa cum comentati se vede treaba ca nu ati petrecut mult timp prin Statele Unite, nu ati petrecut de loc, sau, daca ati petrecut, nu prea aveti experienta despre alegerile americane.
      Mai transpare ca habar nu aveti de exigenta unei parti a electoratului american in ceea ce priveste valorile morale. Majoritatea acestora voteaza cu Republicanii.

      Daca Hillarry Clinton castiga, ar trebui ca in discursul din noaptea alegerilor sa-i multumeasca constructorului Trump ca i-a facut drum lin catre presedintia SUA.

      Discutia era insa despre o lume in care opinii exprimate intr-un cadru privat, ar tebui sa ramana intr-un cadru privat. Numai ca explozia tehnologica de astazi redefineste notiunea de intimitate.
      Expunerea vietii private a devenit norma doar in anumite spectacole TV dubioase, reviste de mana a treia vizand starleti si starlete, sportivi, muzicanti, si familia regala britanica. Politicienii si oamenii obisnuiti sunt exceptii. Unii au grija de imaginea lor. Altii sunt lipsiti de faima.

      Sikorski nu este cea mai buna analogie. Dupa ce Dominique Srauss-Kahn a fost acuzat de viol in New York au aparut in jurnale marturii ale altor femei care au fost agresate sexual de catre acesta. Ar fi trebuit sa dezvaluie sau nu presa aceste marturii cu caracter devastator pentru cariera politica a acestuia?

      • ref. la intrebarea (retorica?) din ultimul paragraf: DA! (agresiunea sexuala & violul sunt incriminate de lege, in ce priveste persoanele/ personalitatile publice err publicul trebuie sa fie informat macar despre cat respecta acestia legea).
        Dau un contraexemplu din Ro: in momentul cand am aflat din surse publice ca dl. Cioroianu (il gasiti pe net daca nu stiti cine-i) a avut o relatie apropiata cu Andreea Marin (si pe ea, tot pe net) am terminat cu a-i mai da vreo atentie domnului amintit.

      • Este posibil oare sa existe si o a patra varianta, in care cunosc mai bine decat credeti America?

        Nu mi se pare ca mi-ati combatut in vreun fel cele afirmate. Faptul ca ma faceti incompetent sa judec o situatie nu schimba cu nimic argumentele mele si nici nu va aduce intr-o pozitie de arbitru al elegantei.

        As fi foarte recunoscator sa aflu care-i parerea dumneavoastra despre lungul sir de escapade amoroase comise de Primul Domn Bill Clinton, unele dintre ele violuri adevarate si acoperite de Prima Doamna Hillary Clinton. Oare toate acele femei care spun public ca au fost violate sau „agresate” sexual de Bill sunt nebune? Oare Hillary a fost o victima sau cineva care stia foarte bine ce face sotul ei si s-a bucurat de statutul de Prima Doamna?
        Pe langa asta, „agresiunile sexuale” ale lui Trump, neraportate niciodata la politie, sunt exact ce par a fi: vrajeli scoase din joben din disperare de catre campania democrata. Imi si imaginez cum niste femei sunt „agresate” sexual de unul ca Trump, plin de bani, in America, si informatia apare doar dupa zeci de ani de la fapta. Sunt sigur ca si conservatorii pe a caror moralitate va bazati pentru a-l respinge pe Trump, dar pt. a o alege pe Hillary, gandesc cam in acelasi mod ;) Intamplator, am intrebat pe cativa.

        • @Razvan,

          Sunteti nedrept.

          Bill Clinton a avut acuzatii aiurea chiar in 1992, cand candida pentru presedinte.

          Nu prea au fost dovezi impotriva lui pana la scandalul Lewinsky, in 1998, cand nu a mai putut tagadui existand dovezi fizice (rochia incriminatoare).

          Da, e adevarat va Bill Clinton a fost un fustangiu si a avut o serie de amante pe care a trebuit sa le recunoasca la ultimul scandal.

          Insa de aici pana la a specula violuri si alte cele, ele au fost demontate mult inainte sa devina presedinte. Pur si simplu nu au existat dovezi pentru ele.

          Clinton nu a fost decat victima la chestia asta si nu a facut nimic altceva decat sa incerce sa isi salveze familia. Putea sa dea bir cu fugitii si sa divorteze, insa a ales sa fie alaturi de fustangiul Bill, lucru de fapt de laudat intr-o lume in care apar divorturi in cazul in care unul dintre parteneri stranuta. Nu poate fi condamnata pentru asta. Unde mai pui ca e si avocat, si chiar unul foarte bun in apararea sotului ei.

          In privinta lui Trump, e la a treia casatorie si probabil nu e ultima. A divortat de prima sotie si s-a casatorit cu amanta din cauza careia s-a despartit dupa un scandal public imens. De amanta s-a despartit dupa cinci ani si au existat o gramada de indiscretii intre timp cu care Trump s-a laudat.

          Insa nu asta i-a distrus candidatura lui Trump. Lumea ar fi trecut peste asta tot asa cum a trecut in 1992 peste indiscretiile nedovedite ale lui Bill Clinton.

          Problema majora a lui Trump este atitudinea lui misogina, cu multe exemple culese din vorbele si faptele lui trecute, care fac orice fel de declaratie impotriva lui nu numai posibila, ci chiar probabila. Totul este legat de imaginea pe care o ofera public. Daca nu se dadea in stamba asa de mult de-a lungul anilor, probabil ca acuzatiile curente nu ar fi prins deloc si era in drum spre Casa Alba.

          Asta e realitatea si poate o invatatura de minte pentru toti dubiosii care isi inchipuie ca pot deveni presedinti ai SUA dupa o viata depravata.

  8. Dincolo de “discuție” – gen băieți de liceu – și de etica înregistrării mă năucește amploarea fenomenului. Au fost înregsitrate acum nu știu câtă vreme niște personaje care nu erau în prim planul politicii , iar înregistrarea a fost frumos păstrată.
    Poate peste treizeci de ani – dacă ajung la o poziție importantă – o să apară pe youtube cum bârfeam în pauze la școală …

  9. comentatori de mai sus inteleg ca Trump ii atacat in articol !?
    io inteleg ca „scurgerile „!
    de aceea zic; sigur orice om vrea si intimitate ; doar ca atunci cind vrei sa imparti crezul tau cu un grup si ceri sa fii imputernicit cu puteri care sa ti permita sa reprezinti grupul : „persoana publica”, accepti sa renunti la multa intimitate !( nu i cazul rominilor exploatati,originili sanatoase, care urmaresc banul in politica)
    ptr mine, ca palmash, scurgerile sint benefice; wikileaks,panama papers, io zic ca ajuta prostimea sa judece avind mai multe date; si daca scurgerile vin de la rusi,odata ce nu sint manipulare si sint reale, io le socotesc benefice
    de curind o stire dezvaluia cum un ministru conspira cu un alt angajat al statului sa infunde in puscarie un oponent; oare nu ajuta scurgerile !!?
    sigur, ramine ca votantul sa fie destul de inteligent,educat si de caracter, sa stie sa distinga intre insusiri pe care scurgerile le ar putea dezvalui ca fiind periculoase in cazul alegeri candidatului
    o fi Trump, ori Clinton in aceasta pozitie ?

  10. Cel ma bun articol despre Trump, unde ma asteptam cel mai putin – Vox

    http://www.vox.com/the-big-idea/2016/10/12/13244444/trump-conservative-figure-defense-pc

    „Remember that Trump has talked about running for president for three decades, but his candidacies have gone nowhere — until now. That’s because the Era of Hurt Feelings hadn’t reached the point of summoning its opponent, someone to cry out, „Enough!” and mobilize all the ones who are sick of wearing a straitjacket. We’re there now, at the dead-end of offense taking, even though Trump looks to lose. People are people, they have a tolerance threshold, and utopians always self-destruct. President Clinton had better realize that.”

    • Aceia sunt o versiune mexicană de Amish. Așa ceva merge doar în mici comunități agricole, chiar în articol scrie că primesc atât fonduri statale, cât și federale. Din ce bani veți finanța asemenea comunități, dacă încercați să aplicați asta la scara unei țâri întregi?

  11. si totusi, in afara de barfe despre Trump, chiar nu exista nimeni care sa se intereseze de agenda economica a celor doi candidati, in explicatii pentru esecul „resetarii relatilor cu Rusia” a lui Obama-Clinton, in lipsa de competenta a lui Clinton samd? Chiar nimeni?

  12. Mie mi se pare cam tras de par articolul, cu Trump sau ne-Trump.

    Haideti sa punem lucrurile in contextul potrivit.

    O aplicare potrivita a confidentialitatii se face numai pentru spatiul lor intim si viata lor de familie.

    Odaca ce cineva a intrat in cursa pentru un serviciu public sau este intr-un serviciu public, se aplica regula de mai sus.

    Orice altceva poate fi supus ochiului public, daca este de interesul publicului.

    In privinta lui Trump, s-a balacit in promiscuitate zeci de ani inainte sa candideze, si de multe ori nici nu s-a ferit. Toate interviurile pe care le-a avut cu Howard Stern pe spatiul public arata imaginea unui playboy fara scrupule. Daca nu candida la presedentia SUA, nimanui nu i-ar fi pasat daca problema era doar de moralitate si fara incalcarea unei legi.

    Conversatia de microfon nu este decat cireasa de pe tort care a deschis portile iadului. O gramada de femei au fost indignate de faptul ca a negat la dezbatere ca ar fi abuzat pe cineva sexual si au iesit la inaintare. NYT a respectat procesul de investigare jurnalistica si a verificat povestea determinand faptul ca sunt povesti vechi, stiute in spatiu privat al victimei de multi ani si nu aparute peste noapte numai ca sa il discrediteze pe Trump. Cum victimele nu puteau sa calatoreasca in timp sa afle ca Trump o sa candideze in 2015, povestile lor sunt valabile daca sunt documentate corespunzator.

    Banuiesc ca mult mai multe femei or sa capete curaj si or sa obtina imunitate la actionare in judecata din partea mass mediei mari.

    In conditiile in care povestea e legitima, poate Trump sa se dea peste cap, nici un judecator nu o sa ii dea dreptate, ba mai mult, daca ajunge la tribunal, judecatorul poate sa cerceteze intreaga lui viata sexuala ca sa determine daca are probitatea morala sa ceara judecarea cazului.

    Atunci nici un fel de acord NDA (non-disclosure agreement) nu poate sa il protejeze pe Trump, pentru ca judecatorul poate anula documentele care acum il protejeaza pe Trump.

    Parerea mea este ca Trump incearca sa limiteze noi descoperiri si ameninta cu tribunalul, insa degeaba. Deja NYT i-a dat cu flitul si cred ca noi descoperiri urmeaza.

    In privinta dezvaluirilor Wikileaks, cred ca sunt penibile. Oricine are dreptul la o opinie politica. Clinton a fost adeptul spatiului deschis nord atlantic si de asta a spus ca vrea granite deschise in emisfera nordica. Eu unul nu vad nimic care sa o incrimineze, insa republicanii sunt in stare sa se agate si de un pai ca sa castige alegerile. Atata vreme cat nici o lege nu e incalcata toata tevatura asta e degeaba.

    Ba chiar mai mult, Trump are o problema de imagine cumplita la ora asta. Incearca sa impinga in fata infidelitatea lui Bill Clinton, care nu candideaza la nici un post public. Problema este ca daca Bill ar fi intrat intr-un scandal sexual inainte sa candideze pentru presedintie, nu ar fi fost niciodata ales.

    In timp ce Trump incearca sa impinga inainte acuzatoarele lui Bill Clinton ca fiind credibile, incearca sa discrediteze propriile lui acuzatoare. Daca cum spun surogatii lui ca toate victimele abuzurilor sexuale trebuie ascultate, cum se face ca incearca sa impinga la fund acuzatiile impotriva lui? O astfel de tactica nu are cum sa reuseasca.

    Trump a pierdut partida la ora asta, insa o cada in flacari. Nu stie cand sa renunte.

    • Asa este. Regimul confidentialitatii in cazul celor care vor sau au putere (politica) este altul iar asta e ceea ce nu vor sa inteleaga nici politicienii nostri, care se si vad victime ale unor procese politice. Dreptul la viata privata poate insemna, intr-adevar, pentru omul obisnuit inclusiv dreptul la promiscuitate, nu insa si in cazul politicienilor: daca pentru ei promiscuitatea e importanta, atunci au dreptul la alegere. Nu-i obliga nimeni pe oamenii astia sa fie presedinti sau senatori si este in interesul nostru sa aflam din timp cu cine avem de-a face si daca (mai) merita votati.
      Se spune adesea ca in democratie se diminueaza mult sansele ca la putere sa ajunga dezaxati. Intre timp insa oamenii s-au invatat sa fie mai pretentiosi: desi pentru ei competenta ramine unul dintre criteriile importante, totusi nu mai vor la putere oameni vadit imorali.
      Articolul domnului Lucas e totusi binevenit tocmai fiindca reia chestiuni importante in orice democratie.

  13. Presedintele unui asemenea stat este virful unei echipe gigantice . Nu subscriu ideii ca Obama este un presedinte slab ,cum nici Iohannis ( respectind proportiile statelor ) nu este un presedinte slab . Obama nu putea duce ( bineinteles decizia este a intregii sale echipe ) SUA catre confruntare . Conditiile sint schimbate , nu mai exista joc individual . Polii de putere se construiesc greu si sint asemenea aisbergurilor , 99% sub apa si nu pot fi manevrati cu usurinta . Toata lumea vorbeste zilnic de Rusia , de SUA ,de razboiul din Siria . Despre cel mai dificil si puternic insa , adica despre China se tace . Despre Japonia nu se vorbeste . Tinerii de azi ai Indiei vor domina lumea de miine. Supraproductia tarilor industrializate nu mai incape . Nu mai exista decit posibilitatea unui control global negociat sau un razboi urias , in urma caruia controlul va fi global . Tehnologia este accesibila tuturor , toata lumea va produce ca sa vinda greu. In toata treaba asta apare un om Trump care da fiori tuturor prin prostia sa impasibila , prin tupeul sau sfidator , in total contrast cu Obama . Clinton va cistiga , dar SUA nu mai poate fi hegemon si trebuie sa cladeasca in cooperare cu ceilalti sistemul global de miine . Putin este o fiinta slaba , dominata de instincte de cartier . Un om cu educatie si cultura modeste . Spera sa ingrozeasca lumea , dar il va acoperi China , pe care nu o poate indeparta de coasta lui si care abia asteapta ca Rusia sa fie prinsa pe picior gresit . Teritoriul imens si resurse umane slabe ,doua pietre de moara la piciorul Rusiei . De ce nu ar avea bucuria unui presedine guraliv si tolomac la americani ?

  14. Articolul domnului Lucas e publicat intr-o tara in care de la ’48 incoace se pierd scrisori intime si sunt pe cale de a fi publicate ba la „Racnetul Carpatilor”, ba la „Razboiul”

  15. Mda, sa speram ca Hillary NU va castiga! :) Da baieti, vad ca sariti in sus aici in fel si chip, dar nu stiti adevarul de la firul ierbii. America e obosita de prea mult marxism, political correctness, manareli de tari bananiere. Obama presedinte bun :) De unde ati scos bre o asemenea ineptie?!?

    Ca Hillary e mai calificata. Bullshit. Sapati putin sa vedeti ce-a facut in legatura cu email-urile, Clinton Foundation, Bengazi. Sau cum e mana-n mana cu presa.

    O fi Trump natarau, marlan, nesimtit etc, dar e ultima sansa a Americii! Daca Hillary castiga, e sfarsitul civilizatiei occidentale. Macar pe Trump il intereseaza soarta tarii, cucoanei ii pasa doar de portofel si de faima personala. Da, ok – Trump a spus nu’s-ce prostii in conditii private acu 11 ani, mare branza. Ce legatura are cu Presedentia de acum? Doar vb lui Farage, candideaza pt Presedinte nu pt Papa la Vatican.

    In meciul Ponta Iohannis, am ales pe Klaus nu pt ca era Superman, nu mi-am facut nici-o iluzie, l-am ales pe Adormila doar pt ca nu era Ponta. La fel si aici, Trump e non-Clinton. Mai rupe din obisnuinta inradacinata la Washington, se termina cu Obama 3.0, Clinton Machine, miutele miliardari-politicieni-presa, e un Fresh Start.

    Dar nah, o sa inteleaga romanashul de rand chestii de-astea… Cand noi avem o mentalitate de grup eminamente comunista si-am facut alegeri proaste cam de fiecare data :)

    • Cam miroase a disperare postarea asta. Nici măcar GOP nu mai crede în șansele lui Trump la președenție.

      Trump își pregătește deja strategia de ieșire, prezentând situația ca rezultatul unei conspirații mondiale la adresa sa și alegeri fraudate în SUA.

      Însă nu îl crede nimeni altcineva decât urmăritorii lui.

      Păcat că o să tragă GOP cu el în groapă. O să moară cu ei de gât și partidul o să se scindeze după alegeri Trump rupând o halcă zdravănă de GOP.

      Se pare că America s-a pricopsit la drum lung cu un Gigi Becali al ei.

    • Familiarismul miticesc cu care comentați aici dovedește că aveți absolută dreptate și că dețineți adevărul. În general, argumentele prefațate cu „bre” sunt de necombătut.
      Vă mulțumim că ne-ați luminat.

    • @Gafencu & Deceanu:

      Deci n-aveti argumente si va legati de ‘stil’? Ca e ‘disperat’, ‘miticesc’? :) Pai luati si ascultati-l pe Adisor Nastase daca santeti asa „academici”. Ca el sigur nu e disperat si nici miticesc.

      Mda, QED: romanii si discernamantul politic… :)

  16. Între cele două situații există fără-îndoială similarități (expunerea publică a unei / unor dicuții personale, vorbite sau scrise) dar și diferențe. În cazul lui Trump, microfonul s-a aflat în permanență „ON”, cel mai probabil o scăpare tehnică, un accident. NU a existat intenția de a înregistra discuția privată dintre Trump și amicul său în tehnici de agățat femei, Billy Bush. Evenimentul s-a întâmplat cu mai bine de zece ani în urmă, nu este recent. Lăsând la o parte pentru moment tâmpeniile debitate de Trump, trebuie menționat faptul că povestea nu ar fi ieșit la suprafață dacă amicul Billy Bush nu s-ar fi lăudat despre această conversație în fața unor cunoscuți, aparent pe timpul Olimpiadei de la Rio. După cum se știe, NBC a suspendat aparițiile lui Billy Bush, ai cărui avocați îi negociază în prezent plecarea. Presa a raportat că există o investigație internă în cadrul NBC cu privire la persoana care ar fi autorizat publicarea înregistrării. Trump a aruncat deja scenariul unei conspirații, în care ar fi implicați Republicani care i se opun. Evident, speculații tipic trumpiste, trebuie să fii lipsit în întregime de judecată să mai crezi în ce spune acest personaj grobian.

    În cazul e-mailurilor vehiculate între personalul de campanie Clinton și diverse părți (mai precis „spargerea” contului de e-mail Gmail al managerului de campanie, John Podesta) a existat vădita intenție de a accesa acea informație prin mijloace de piraterie. Nu am văzut nicio dovadă însă că acel lucru ar fi fost coordonat de hackeri ruși, oamenii lui Putin, care ulterior ar fi făcut datele disponibile organizației WikiLeaks. Conținutul conversațiilor este compromițător, expune mentalul unei echipe de campanie fără scrupule, arogante, elitiste (în sensul nefavorabil al cuvântului). Expune ipocrizia apropiaților lui Hillary Clinton și la urma urmei a candidatului democrat.

    Sunt de acord că, mai întâi de toate, fiecare entitate, fie că este o persoană publică sau organizație guvernamentală, are dreptul de a conversa în privat. Hack-ingul din spațiul cyber este la urma urmei furt și ar trebui să deranjeze pe toată lumea indiferent ce preferințe politice avem.

    Acum ca să liniștim pe toată audiența… aceste alegeri din SUA contiuă să fie atipice. Impactul rețelelor de socializare (social media) este imens. Informația circulă rapid și tehnicile tradiționale de a acoperi prostiile candidaților sunt pe cale de dispariție. America va supraviețui, nu a venit încă sfârșitul ei deși profeții sunt turați la maxim și prevestesc vrute și nevrute. Niciun candidat nu este potrivit pentru Casa Albă din varii motive pe care nu are rost să le amintesc. Fără îndoială, Hillary va câștiga, are de partea ei vasta majoritate a mediei și experiența manipulării maselor prin tehnici fine care nu sunt perceptibile observatorului ocazional sau celui aflat în Europa. Atenție, se votează din teamă, emoțional, de ambele pârți, niciunul din candidați nu are o imagine favorabilă în rândul publicului. Grosso modo, 70% din americani nu îl plac pe Trump iar 60% nu o plac pe madame Clinton. Familia Clinton are o mare problemă de credibilitate în spațiul public, trecutul le este pătat de un șir lung de scandaluri si controverse: începând cu Whitewater, Cattlegate, continuând cu indiscrețiile lui Bill și sfârșind cu finanțarea Fundației Clinton, Benghazi și serverul de email.

    • Donului Brebenel,

      Postarea Dv de mai sus îmi aduce aminte de un job pe care l-am avut un număr de ani in urma in SUA. Compania avea o politica proasta de a pune salariații pe o scala și a concedia in fiecare an partea de jos a scalei chiar fără motive de performanța.

      Urmarea la așa o politica de personal era ca in fiecare primăvara era o vânătoare de vrăjitoare prin clădire și orice fel de mizerie oricine ar fi avut asupra ta era super-expusă, chiar dacă era măruntă.

      Rezultatul a fost mediocritatea. Oamenii au căutat proiecte mici și călduțe care sân le dea rânjind înalt in loc sa riște pe proiecte mare care pot sa le trântească evaluările anuale și ajunge sa fie concediați.

      Ce legătura are povestea asta cu postarea Dv?

      Una chiar buna. La rata de transmisie a informației nu poate sa mai existe un candidat bun la presedentia SUA. Cei care au experiența au obținut-o pe baza unor greșeli personale in cariera care o sa ii bântuie in campania electorală.

      Numai mediocrități care nu au rezultate notabile și nu au riscat sau făcut greșeli mari pot ajunge in vârful piramidei, și o sa acționeze tot mediocru și acolo dacă nu chiar prost.

      Am aproape 30 de ani de cariera in spate și știu ca o cariera de succes înseamnă și greșeli. Fără greșeli nu exista progres și mi-e teama ca vânătoare de vrăjitoare pe care o vedem astăzi la vârful politicii americane nu o sa aducă decât mediocritatea promovată.

      • Cred că faceți o mare confuzie între greșeli (inevitabile în orice carieră) și corupție politică. Am mai încercat să explic lucrul acesta unui amic, un suporter Hillary Clinton care nu îl suportă pe Trump și care postează pe pagina de Facebook memes cu pilde și comparații între cei doi, favorabile evident candidatei democrate, pilde care frizează bunul-simț. În opinia mea, unicul motiv pentru care un individ cât de cât rațional votează pentru Hilary Clinton ar fi acela de a-l bloca pe Donald Trump. Din nefericire, chiar și reciproca funcționează. Nu vorbim de mediocrități, vorbim de nulități. O sâptămână bună vă doresc.

        • Domnule Brebenel.

          E clar ca nu ati perceput mesajul pe care am vrut sa il transmit.

          Obama este un exemplu clar de mediocritate ajuns presedinte.

          A avut experienta de administratie publica subtirica (junior senator), si mai nimic de-i reprosat exact din cauza lipsei de experienta.

          Consecinta a fost opt ani de mediocritate la Casa Alba. Nu ma luati gresit, am votat pentru Obama. E un tip care poate electriza o multime, este foarte prezentabil, popular si placut, insa doar atat. Nu a excelat cu nimic. Pana si Obamacare e plina de erori care sunt greu de corectat acum.

          In rest nu a aratat mare lucru, nici intern, nici in politica externa. Nu a fost un pesedinte prost, insa nu a fost nici stralucit.

          Ideea pe care incercam sa o exprim este ca o sa vedem in viitor candidati precum Obama reusind in cursa spre Casa Alba, exact pentru motivul ca scrutinizarea intensa a trecutului lor politic si administrativ subtirel nu o sa arate nimic de atacat, insa si experienta lipseste.

          Orice fel de alt candidat experimentat o sa ii fie exploatate cele mai mici greseli pe care le-au facut in cariera din motive politice si demonizati pentru ele.

          In ceea ce priveste alegerile curente din SUA, am votat deja ieri si cursa e inchisa pentru mine. Am ales raul cel mic care poate reusi. Candidatii din partidele mici nu m-au convins de nici un fel sa votez pentru ei (ba chiar libertarianul a reusit sa ma puna impotriva lui) si nici nu au sanse sa castige. Trump este complet inacceptabil.

          Am trecut printr-un intens proces de constiinta votand pentru Clinton. Cu tot trecutul ei, este preferabila unui Trump care nu are nici un fel de masura a realitatii.

          • Acum am înțeles, mulțumiri pentru lămuriri. Mă tem că va veni vremea când ne vom bucura de mediocrități precum Barack Obama – adică vorbe frumoase, corectitudine politică extremă și mai nimic concret. De altminteri asta a ajuns politica actuală – un mediu de afirmare pentru mediocri, care vorbesc, mobilizează, încep proiecte și nu pot finaliza mai nimic. Se întâmplă peste tot în lume, există o criză de leadership autentic teribilă în lumea liberă. Un exemplu recent este ceea ce s-a petrecut cu Brexit-ul. Oamenii competenți lucrează în domeniul privat, unde sunt recompensați corespunzător și au satisfacții pe măsură.

            Mă bucur că nu am votat pentru Obama. Am anticipat în mare măsură ce a urmat. Pot să spun că multe dintre temeri s-au adeverit… cea mai mare dezamăgire pentru mine este că a jucat cartea rasială, și-a beștelit adversarii ca nimeni altcineva, nu a putut construi ceva durabil. Cum ați spus, nici măcar Obamacare nu funcționează cum s-a vrut. Eu nu sunt beneficiarul acestei legi pentru că angajatorul îmi acoperă asigurarea medicală dar pot să spun că prețurile la premium-uri au crescut, contrar celor promise. Obama ar fi fost potrivit mai degrabă pe postul de Președinte al Lumii, nu al Statelor Unite.

            Nu judec pe nimeni care votează pentru Clinton (pentru că nu îl place pe Trump) sau votează pentru Trump (pentru că nu o place pe Clinton). Fiecare cu conștiința sa. În opinia mea amândoi sunt nuli. Pentru mine va fi un „write-in”. Nu pot alege pe niciunul dintre ei, nu vreau să fac parte din acest circ. Voi vota pentru restul propunerilor la nivel local. Cu bine.

  17. Nu inteleg de ce se insista pe acest subiect care n-are nicio treaba cu agendele politice ale celor 2 candidati principali.

    „Scurgerile” nu ne-au aratat nimic substantial despre campania sau cariera lui Clinton pana acum, in afara de ce au facut altii din propriul partid, care au platit deja cu functiile, meritat si oricum au fost incidente izolate considerand volumul imens de informatii si perioada intinsa care a fost la dispozitia presei si dusmanilor sai politici. Avem acces la detalii intime din arhiva de comunicare a unui candidat si nu am aflat nimic substantial: pe cine a „uns”?, ce intelegeri secrete si conspiratii a incercat sa mentina? sau cum a insultat abject adversari si colaboratori? asa cum stim ca se practica in politica. Chiar nimic? Ori este Clinton cea mai plicticoasa persoana din politica mondiala ori ma faceti sa-mi pun intrebari: tabara Trump asta este tot ceea ce puteti sa faceti? Si cu toate astea, tot marseaza pe acest subiect. Chiar atat de penibili si inofensivi puteti fi?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Edward Lucas
Edward Lucashttp://contributors
Edward Lucas scrie pentru the Economist. Este de asemenea senior vice-president al Center for European Policy Analysis, un think-tank cu sedii in Varsovia si Washington, DC.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro