joi, martie 28, 2024

În apărarea profesiei de expert de politici publice

Experții din mai toate domeniile sunt destul de frustrați în timpurile acestea – pare că niciodată n-au fost respectați mai puțin și niciodată nu s-au băgat chiar așa tot soiul de nulități peste felia lor de competență forte. ”Democratizarea” libertății de expresie prin rețelele sociale, care face ca opinia specialistului să aibă mai puțină vizibilitate sau greutate în fața publicului decât opinia unui star de cinema, ziarist-vedetă, politician populist sau ”influencer” de Facebook, se arată zilele acestea teribil de periculoasă pentru bunul mers al societății – ba chiar pare să pună în pericol supraviețuirea civilizației noastre, așa cum am cunoscut-o până acum.

Când e vorba de pandemie, trebuie să dăm mai multă încredere epidemiologului și medicului decât actorului de teatru.

Când e vorba de fizică atomică, e mai important ce crede profesorul de fizică sau inginerul din sectorul nuclear decât influencer-ul cu cont de youtube.

Când e vorba de schimbări climatice, ne luăm după ce zice comunitatea oamenilor de știință din domeniu, nu după Trump și nici după Greta.

Când vorbim de risc seismic, e mai important ce zice constructorul sau inginerul structurist decât agentul imobiliar sau amicul Ghiță care și-a construit casă la țară în regie proprie din ce-a muncit pe-afară.

Când mi se sparge o țeavă în casă, apelez la un instalator bun, nu la un stomatolog de excepție care se crede mare meșter.

La cum arată spațiul public de la noi în ultimii ani, în care toată lumea își dă cu părerea despre orice, de la antene 5G până la epidemie și încălzire globală, pare că e nevoie să repetăm din când în când aceste lucruri cu voce tare.

Acestea fiind zise, există însă o categorie de experți pe care mai nimeni de pe la noi nu-i ia de ”buni” sau cine știe ce legitimi – experții de politici publice. Din cauza asta, nu-s la căutare în România nici în administrație, nici în partide; sunt mai căutați pentru câte un comentariu de presă când se cer explicații pentru diversele crize ale zilei. În general, cam toți îi văd pe ”experții de politici publice” fie ca pe un soi de executanți profesioniști de gargară – așa îi văd mai ales experții din alte domenii, care au impresia că au dat peste niște impostori care vor să le ia pâinea de la gură; fie ca scriitori inofensivi de broșurele glossy pe diverse subiecte de zero substanță sau interes public; fie ca pe niște activiști enervanți de ONG care toacă nu se știe ce bani aiurea.

Așa că poate ar fi bine să lămurim odată chestiunea acestei profesiuni de neînțeles.

Un expert de politici publice nu se pricepe la altceva decât să-ți spună cum anume se ia o decizie publică. Cine sunt decidenții, ce alți actori influenți mai sunt, ce-i mână pe aceștia în luptă, cum poți să le schimbi părerea sau motivația punctuală pe care o au într-un moment anume; care sunt constrângerile unei decizii, că e vorba de timp, bani, oameni, puteri instituționale, acceptabilitate politică, grupuri de interese, legi, rușine – în rarele locuri și situații unde rușinea încă mai există.  Un expert de politici publice care își bate capul pe un subiect îți poate explica de ce o instituție funcționează cu totul și cu totul altfel în practică decât scrie ”la lege” sau decât crezi tu că ar trebui să funcționeze după cum îi zice numele. Tot expertului în politici publice (deși aici e la concurență cu experții în științe politice) îi ies peri albi de fiecare dată când, la o bere, vine cineva cu ideea genială că o mare problemă pentru societate se rezolvă simplu, numai ”să se dea o lege”, sau cere un ”dictator bine-intenționat” care să ne scoată odată din mlaștină.

Ca să lămurim de ce experții de politici publice nu se calcă pe picioare și nu se bat pe teritoriu cu experții din alte domenii:

Un epidemiolog îți poate spune: vaccinul e soluția, avem nevoie de X% vaccinați ca să scăpăm de epidemie. Fără un expert de politici publice, un epidemiolog nu va înțelege în veci cum naiba poate rata cineva atât de spectaculos o campanie de vaccinare cum s-a întâmplat la noi și cum pot oamenii să moară pe capete cu vaccinul gratuit lângă ei.

Un expert în chestiunea riscului seismic vede că o parte din clădirile orașului ar pica la un cutremur, dar pur și simplu nu poate concepe că vine cutremurul și aterizăm direct într-o criză umanitară de lumea a treia. Cum așa, soluția tehnică e clară – trebuie consolidate clădirile. Cum ar putea să nu se consolideze, ce, nu suntem normali la cap? Expertul de politici publice poate lămuri cum se ajunge totuși aici și cum deseori e mai probabil să se ajungă aici decât la o soluție rațională și decentă. Asta, deși și-ar dori din tot sufletul să-și folosească abilitățile înainte să se întâmple dezastrul, că nu-i cine știe ce satisfacție profesională să spui călare pe ruine ”ți-am zis eu”.

Un energetician poate spune care e soluția tehnică pentru sistemul energetic național sau care e varianta optimă tehnic de încălzire pentru București. Fără un expert de politici publice, energeticianul – care știe că blackout-ul nu e o fatalitate divină, ci e perfect evitabil de specialiști – nu va vedea blackout-ul venind. Cum, așa ceva nu se poate întâmpla! Nu poate pricepe cum ar fi posibil ca sistemul de termoficare din București să crape – așa ceva nu există, am rămâne și fără curent! Exact. Dar asta nu înseamnă că nu vom ajunge totuși aici, în ciuda a ce cred experții energeticieni, iar asta nu e din cauză că cineva ne vrea răul în mod intenționat, ci din cauza modului în care se iau deciziile. Șoc și groază, decidenții nu aleg mereu soluția corectă, cea pe care expertul tehnic o consideră atât de evidentă pentru oricine nu-i prost. Dar hei, trăim cu toții împreună în țara asta de suficient de multă vreme. Vi se pare că până acum deciziile s-au luat în mod obișnuit așa, rațional-colectiv, bazat pe soluțiile ideale, acordându-se tot respectul pentru opinia experților tehnici? V-ați pus întrebarea, de exemplu, de ce toți experții în termoficare susțin termoficarea, dar consumatorii – fără să fie toți iraționali, dimpotrivă – vor centrală individuală? Diferența între a vedea lucrurile acestea și a încerca să le influențăm, pe de o parte, și a refuza pur și simplu să le vedem, pe de altă parte, se cheamă gândire magică; râdem de ea când o vedem la alții și ne uităm precum căprioara-n faruri când dezastrul ni se întâmplă nouă. Există o știință care se ocupă cu dilemele de acțiune colectivă, o știință care se uită la instituții (ca norme de comportament, formale și informale), o știință care se uită la decizii raționale, o știință care explică de ce deciziile în organizații nu se iau tocmai rațional, ci pe bâjbâite, o altă știință care explică de ce nici luați individual nu suntem chiar atât de raționali pe cât credem, chiar și atunci când nu suntem tâmpiți în rest.

E adevărat, politicile publice nu-s știință exactă, nu-s chimie, matematică sau fizică; științele sociale în general sunt ramura aia mai oropsită a familiei de care se rușinează toți la masa de Crăciun. Noi, experții în politici publice, știm asta, ba chiar ne ajută uneori să avem mai multă smerenie intelectuală decât alții – tocmai din cauză că suntem mereu conștienți de limitele cunoașterii noastre și trebuie să reconsiderăm în permanență ce știm la un moment dat. Știm că soluțiile practice înseamnă compromisuri. Știm că nu noi avem soluția tehnică optimă a unei probleme, ci expertul tehnic – pe care noi îl putem ajuta să și-o vadă pusă în aplicare, dacă găsim împreună pârghiile prin care îi putem convinge pe decidenți să ia decizia care ar însemna aplicarea acelei soluții. Putem – deși jumătățile de măsură nu ne plac nici nouă – să găsim împreună cu experții tehnici o soluție suboptimă, dar fezabilă în condițiile date și cu rezultate cât de cât satisfăcătoare – se cheamă soluția ”satisficientă”. Dar ca să facem lucrurile astea, avem totuși și noi o școală serioasă în spate și niște ani de experiență profesională, nu faci expert în politici publice din cineva venit chiar de pe gârlă. Vă vine greu să credeți, dar meseria asta chiar există pe afară, chiar dacă la noi nu-i lesne de găsit printre codurile de clasificare ocupațională gândite prin 1984.

Una din frustrările mele mai vechi legate de funcționarea partidelor politice (și vorbesc aici de reformiști bine intenționați, adică USRPLUS, că în rest n-are sens) e tocmai legată de neglijarea totală a politicilor publice în favoarea ”politicii”. Ce anume face ca partidele, în general, să fie aproape complet incapabile de a-și formula rapid, coerent și aplicat niște poziții publice pe orice subiect, transporturi, energie, sănătate, educație, agricultură, ce doriți Dvs.? După părerea mea, tocmai absența experților de politici publice care să pună cap la cap măsurile pe care ar intenționa partidul să le adopte dacă ajunge – așa cum speră – la guvernare. Partidul, în materie de viziune politică, are într-adevăr o ideologie – liberală, socialistă, conservatoare, ce-o vrea el, adică are un set general de valori care-i grupează pe oameni laolaltă și ghidează în mare niște linii posibile de acțiune, măcar declarativ, de pildă, mai mult stat vs mai mult privat. Dar dincolo de asta, măsurile concrete, ce fac cu bugetul pe care îl am, cu actorii care sunt cei care sunt, cu interesele divergente ale producătorilor, consumatorilor, contribuabililor șamd, pachetul coerent de măsuri în lumea aia reală de dincolo de ușă – acceptabile în ideologia mare a partidului, de stânga sau de dreapta – trebuie scrise de experții în politici publice. Aceștia nu scriu ”soluții tehnice” din capul lor – se întâlnesc cu toată lumea, discută, se consultă, întreabă, mai întreabă o dată pe toată lumea pe fiecare măsură, pun în echilibru interesele legitime ale unora și altora, înțeleg ce interese sunt și ale cui, cine e pro și cine contra, ce interes e legitim și ce nu, fac și terapie cu fiecare-n parte dacă e cazul, ba află din timp să-i și spună din timp politicianului care va deveni ministru de care funcționar public să se ferească să nu-i rupă gâtul. Tocmai din acest motiv, în țările civilizate partidele serioase au think-tank-uri de experți în politici publice care fac programele și articulează ideile partidelor în măsuri și politici coerente. Nu doar pentru tipărirea unei broșuri numite program electoral, aruncată la coș imediat după alegeri, ci pentru aplicarea ei, ajustarea ei în funcție de ce se întâmplă în lumea reală. Politicile-fanion nu rămân niște lozinci ideologice fără un minim calcul de impact (”Zero taxe pe salariul minim, pereat mundus!”), ci ancorate în fezabil și credibil. Pentru efortul acesta, experții de politici publice trebuie angajați, plătiți, opinia lor respectată, iar rolul lor e esențial și pentru scorul electoral al partidului. Consultările cu toți actorii importanți pe fiecare domeniu, făcute pe îndelete, cu empatie, persistent, construiesc legături puternice, dar echilibrate între partid și societate, între aleși și alegători. Fiecare astfel de actor consultat realmente are la rândul lui un cerc de influență, o familie, colegi, și le va spune că partidul merită votat, va fi convins de asta dacă îi vede realmente preocupați să găsească soluții. Exact de așa ceva e nevoie și la noi pentru a depăși la un moment dat ruptura totală între politic și societate la care am ajuns acum.

(Ca să nu fie dubii, nu îmi caut job – există în acest moment în USRPLUS, de exemplu, suficienți experți pe multe domenii cât să-și poată construi un think tank cu care să-și formuleze poziții bine fundamentate și realiste pe diferitele sectoare, de la educație și sănătate până la energie și să aibă și miniștrii potriviți la momentul potrivit. Mai exact, au printre cei mai buni experți de politici publice din țară pe unele domenii, care lucrează și internațional. Iar acolo unde nu au, să-i caute – dacă au de gând să ia în serios chestiunea, nu se va duce lipsă de doritori entuziaști și competenți, de aici sau de pe-afară.

De asemenea, dacă vă întrebați, de exemplu, cum se face că Drulă a fost un ministru așa bun, total neașteptat în peisajul politic de la noi, răspunsul e simplu – era deja de niște ani expert de politici publice pe transporturi, destul de cunoscut în branșă, chiar dacă n-a dat el vreodată personal cu sapa și nici n-a scris studii tehnice inginerești de autostrăzi.)

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. Dezvoltand software, am avut contact cu multe meserii, de la contabili, la tot felul de actori pe bursa, oameni din uzina, soferi, etc. Toti erau experti calificati. Si, in foarte rare cazuri stiau, intelegeau si puteau explica simplu si clar propria meserie. Luat fiecare in parte, de foarte multe ori le-am corectat propriile erori, expertiza, iar la bursa chiar regulamentele. Luati impreuna, cand te uiti sistemul per total … poate fi optimizat si optimizat, corectat inca 100 de ani. Ce-i drept am lucrat de multe ori cand se trecea de la pix si masina de scris la proces complet automatizat, am vazut cum 100 de oameni stau cu cartea de munca in mana la coada la concediere, cu toata expertiza lor.

    Asa ca eu nu prea am incredere in „experti”. Cand vine un expert intai mai studiez si eu, ma mai uit ce face. De multe ori am observat ca ii ramane o mana de piese dupa instalarea ceva, sau nu a respectat o sagetuta …, nu a strans roata cu cheie dinamometrica, etc.

    In afara de aceasta in orice domeniu, totul se schimba, se imbunatateste permanent. Daca nu ar fi observatiile, comentariile, tipetele noastre din exterior, „expertii” ar ramane in evul mediu.

    Eu nu ma consider expert, si nu prea consider pe nimeni. Orice om functie de starea lui, poate avea rateuri. Sa ne bucuram daca din 10 idei mai putin de jumatate sunt bune.

    In privinta politicienilor si administratorilor, aici nu cred ca apuc. Poate apuc sa avem prize corecte in spitale, sa nu mai ia foc.

    • lumea in nici un caz nu functioneaza dupa manual, expertul e cel de pe teren, care rezolva probleme constrans de un buget si resurse limitate si de suprareglementari contradictorii, nu ala care se joaca cu liniute in MS Project; desigur, orice proiect e intocmit intr-un birou, dar se concepe prin studii de teren si consultarea expertilor

  2. Pai stati oleaca, doamna Nutu. Ce spuneti dumneavoastra este ca atunci cind „statul” trebuie sa faca o treaba, oricare treaba, el nu va face ce-i vor spune clamatii experti in acea treaba ci ce „SE” poate face. Cu subliniere pe „SE”, ca vad ca timpenii SE fac cu ghiotura si ca SE nu da socoteala. Probabil pentru ca-l cheama SE, e impersonal si-atunci nu raspunde. Exact ca un imbecil, nu poate raspunde, e incapabil de judecata si de raspuns in schimb vedem ca SE lucreaza la greu. E plin de „SE” prin conducerea a orice, guvern, deconcentrate, Cons. Adm., companii ale statului, primarii, toate astea vedem ca sint pline de SE. Cine stie, poate aici o fi si problema.
    Am niste intrebari, doamna:
    – Expertii. Care sint aia si cum ajung ei experti? Au o facultate si niste mastere, ca mai nou o fi scriind inginer pe tine dar tot tufa de Venetia esti si dupa 1 master. Nu-i nimic, mai trintesti unul, ce mare lucru. Devii expert? Ma rog, poate ca o sa te creada cineva din familie dar in fata celorlalti, eventual a fostilor tai colegi si a profesorilor tai trebuie sa te impui prin ceva, citeva lucrari in domeniu, niste articole peer reviewed. Altfel nu apar niste „SE”?
    – daca ai lucrat citeva zeci de ani intr-un domeniu nu inseamna deloc ca esti expert in vreo problema! Nici vorba de asa ceva, avem pina si pe platforma asta suficiente exemple de oameni care publica timpenii clamind o expertiza. Sau daca ar fi altfel atunci cei care publica zilnic ca profesie (indiferent ca „sint pe” social, politic, economic, clima, transporturi etc etc) s-ar chema experti. Nu are rost, sper, sa argumentez, presa noastra e plina de scrisele unor tutalai. Iata alta sarja de „SE”. (Si tutalaie, ca sa fim „gender equal” sau cum s-o mai zice azi, ah, da, „equal opportunity”. To be idiot. To SE si astea but obviously with a feminine touch). Si cind asta e majoritar, cum lesne se poate citi in jur, ce faceti? De unde-i luati pe experti? Ca, zau, suna a 15 000 de specialisti tragind disperati de zabrelele custilor gata sa navaleasca si sa „salveze” tara. (Avem aici experientele funeste ale Vamii Vechi si a Deltei Dunarii, experiente care ne spun ca „locurile astea trebuiau in primul salvate de salvatorii lor”, aia erau primii care trebuiau tinuti departe de locurile de salvat! Asa le-au salvat ca pe una a luat-o dracu si nici cealalta nu se simte prea bine).

    Catalin Drula, ii spun asa pentru ca l-am cunoscut mult inainte sa fie ministru, a fost un ministru bun pentru ca 1) a fost interesat de infrastructura, organizarea sistemelor, 2) pentru ca are coloana vertebrala, 3) a avut si are idei, unele bune, 4) pentru ca a avut si are in jur citiva oameni care stiu infrastructura, unii fiind membri in API, 5) a putut planta in pozitii cheie citiva oameni cu competente clare in domeniile lor si 6) a fondat un forum si in care a putut sa-si verifice ideile. (Sa nu exageram, totusi, pe feroviar nu stiu sa fi facut mare lucru, banuielile mele indreptindu-se catre 1) o inertie de sistem, recte o caracatita de institutii birocratice fara rost incalecindu-se una pe alta si luptind impreuna pentru conservarea pozitiei initiale – personal nu cred ca exista cineva care intelege cum functioneaza in fapt partea de feroviar din MT, mie mi-a explicat cineva care chiar stie si are si pasiune si traditie de familie in feroviar si n-am inteles absolut nimic – si 2) nu a ascultat argumentele si pozitiile unor experti adevarati (pe feroviar) externi Ministerului Transporturilor – nu stiu din ce cauza.
    Si vorbind de USR (nu, nu sint membru, nici simpatizant, nu ma intereseaza sa fac parte din vreo gasca politica nici de hais nici de cea, nici azi si nici miine si nici poimiine): ce-l face pe alde Gotiu expert la Mediu, ca vad ca-l agita iar sa-l puna acolo cum puneam in copilarie dovlecii scobiti la ferestre sa speriem fetele. „Vocea si talentul” pesemne. „Multumim, luati distanta”.
    Sau mai larg, care este politica in privinta mediului in Romania? Exista asa ceva? Pentru ca din cite-mi dau seama nu exista altceva decit gargara, hau-hau cu paduri, „ursuleti”, „zone protejate” multe fara vreo valoare dar da bine la Brusal s-avem cit mai multe, si cuvinte sunatoare goale de continut, sustenabilitate si cite-or mai fi. Sa vedem:
    – inventam niste lilieci la Soimus in 2 grote nenorocite fara vreo valoare stiintifica si gata, stam citiva ani pina ne facem curaj sa-i numaram. Iar drumul poa’ s-astepte. Si-a asteptat 2 ani.
    – dam de niste gindaci pe linga Curtea de Arges, gata cu autostrada Bucuresti Nadlac. Sau il trimitem de ministrul Bode cu vermorelu’ sa dea la stejari sa putem in sfirsit sa facem drumul ala? Ma rog, asta a trecut repede, n-a prins la presa decit 2 zile, pesemne ca au citit broastele la gazeta de perete a padurii si-au zis „fetele, uschiala ca vin aia de la tabloide si ne fac de ris”.
    – vrem sa terminam niste lucrari incepute haaat, acum 20 de ani la o hidrocentrala? Nu, ca depune alde Gotiu lacramatie in Justitie cum ca periclitam nu stiu ce broasca cu 3 pete maron pe piciorul drept. Care broasca e peste tot dar daca latra cineva pesemne c-o fi ceva, nu-i asa? (In treacat fie spus n-am auzit pe nimeni vorbind despre citeva acte de vandalism „de mediu” care au dus la disparitia lostritei din citeva lacuri de munte, nici n-am vazut-o pe societatea civila de Facebook protestind legata cu sutienele de gardul din Piata Victoriei. Cu siguranta asta ar avea impact :))))

    • Pai nu cred ca-s de vina ecologistii sau UE ca tampitii care au tras cu creionul pe hartie o linie ca „aici trebuie sa fie autostrada, ca are X interese imobiliare”, nu s-au interesat inainte care sunt problemele!! >:
      Un expert in politici publice, numa’ BINE le-ar fi putut spune cate ceva despre astea! :P

  3. Dupa cum ati remarcat deja, cel mai bun expert in politici publice de la noi este cel de pe facebook. La fel ca si in alte domenii (cel medical, de exemplu), atunci cand la butoane sunt oameni care cred ca poti orienta o societate in directia dorita folosind instrumente sofisticate de manipulare cum sunt platformele sociale/mass media, nevoia de politici publice si strategii e in scadere.

    Am putut observa recent ca strategia manipularii a cam esuat iar primatele de la butoane s-au trezit ca, in absenta formularii unei politici sanitare coerente, singurele instrumente pe care le mai au la dispozitie sunt ciomagul si vaicareala nesfarsita cu conspirationistii. In loc sa analizeze toate prostiile facute in ultimele 18 luni, sa concedieze comandantul actiunii plus intreaga echipa de comanda si sa aduca oameni competenti in loc, fratii lui Koko persista in a ne inunda cu informatii inutile, continua sa dezorganizeze premeditat sistemul de ingrijiri medicale din tara si blocheaza discret dar eficient incercarile numerosilor profesionisti din sanatate de a-si ajuta pacientii. Politici publice? Doar daca sabotarea sistemului medical romanesc se poate numi politica publica.

  4. Se spune ca unu e expert in cojones drept si altul in cel sting. Adevarul e ca lumea a devenit atit de complexa, evolueaza atit de rapid, ca e extrem de greu sa rezisti in virf.
    Cind esti prea tinar nu ai experienta, cind incepi sa imbatrinesti nu ramii la curent cu noutatile. Sigur ca trebuie sa inveti toata viata, sa-ncerci sa te tii la curent cu toate, dar cind apar mari transformari se intimpla sa cedezi.
    Asa s-a intimplat in inginerie, acum peste 20 de ani cind a sosit computerizarea. O multime de ing f buni, cu experienta, nu au vrut, sau nu au putut sa treaca la digitalitarea, locul lor fiind ocupat de tineri, fara experienta. Asta a dus la o multime de proiecte catastrofale.

    Renumele de expert se cistiga, nu se ofera, nici macar cele mai cartonate carti, sau cele mai sclipitoare diplome nu inlocuiesc renumele cistigat prin realizari.

  5. Observ ca multi nu inteleg sensul de „expert”la care Dna Otilia Nutu face trimitere.
    Expert, se poate defini acela care s-a „format” si trait intr-un domeniu anume, si SI-A CISTIGAT EXISTENTA din acest domeniu! ! (ASTA E FOARTE IMPORTANT !), rezultind ca stie cu mult mai mult decit altii „despre acel domeniu”, despre care altii, doar chibiteaza !…nu spun insa ca „expertii” acestia stiu totul !
    Deci, este de bun simt „sa-l intreb pe ala” care a trait asta, nu-i asa ?!…cum spuneam, dupa mine, restul sunt „chibiti”…

    • Se știe că niciun critic de artă nu poate picta precum un pictor. Dar din doua vorbe un critic face din pictor zugrav sau din tablou capodopera. Noi avem nevoie de pictori, iar pictorii de critici. Tot așa și cei care decid au nevoie de experți in politici publice.

  6. I-auziti una care merita pusa pe toti peretii scolilor din Europa asta sa se-nveseleasca studentii inainte sa intre la examen: un profesor de la Univ. Manchester, „Matthew Paterson, professor of international politics who researches climate politics” zice-asa: “Part of the answer is to put more windmills up in different places, because the wind will be blowing somewhere”. Adica trintiti sfirleze peste tot ca tot o sa bata vintul pe undeva!
    Dupa regula asta-i expert in politici publice sau nu-i? Pai e! Ce mai conteaza ca bate cimpii de la inaltimea unei catedre universitare, e expert, dom’le!
    Si nu vorbim de o universitate oarecare, va reamintesc ca grafenul aici a fost izolat in 2004, fapta care s-a lasat cu Nobel in Fizica in 2010. Nu gasiti ca e „oarecare” diferenta intre expertiza descoperitorilor grafenului si cea a tutalaului aluia?

  7. La mine la usa nu a venit nic un guvernant sa ma intrebe ce vreau sa treaca in planul de guvernare .
    Nu ma intreaba nic un expert ( indiferent de domneiu ) care este rezultatul ce il doresc din cercetarea lui .
    Eu ca cetatean care plateste totul in economie trebuie sa astept o viata intreaga doar , doar o sa includa ( din intimplare sau din eroare ) , vreun politician sau vreun expert , si dorinta mea in planurile lui .

    Nici o guvernare de dupa 1990 nu mi-a reprezentat interesele . Nici un expert , cercetator , savant , …. nu a realizat ceva in urma solicitarii mele . Vreau sa pot sa nu le platesc salariile celor care nu ma reprezinta .

  8. Expert este cineva care are o performanță dovedită, verificabilă și repetată intr-un domeniu. Ultimul cuvânt este cheie. Un simplu exemplu un doctor da diagnostic corect in 95% din cazuri de cancer si in acelasi timp nu da diagnostice fals negative el poate fi considerat un expert.
    Sunt chirurgi care subt experți și alții care sunt doar meseriași. Primii greșesc extrem de rar și sunt extrem de putini.
    In domeniul politicilor publice nu exista experți pentru expertiza lor nu este dovedită, verificabilă și, mai ales, repetată. Un inginer sau doctor își dovedesc expertiza in repetate randuri și ea este verificabilă prin rezultatul activității lor, o persoană care are idei despre politici publice are poate șansa ca una din politici sa fie verificată in practica.

    PS
    Am un fost coleg care s-a auto catalogat senior expert.

  9. Pai exista o varianta mai noua a COR, cred ca din 2015 sau 2012, cam asa… Gasiti acolo si Mareatza Ocupatie de… „vrajitoare” ;) Pe BUNE! :)))

  10. Vai de societatea care are in functii decizionale un procent de imbecili mai mare decat e normal acceptat… E si cazul nostru din pacate.

  11. ???!!!

    Da… ce mandru suna cuvantul expert!

    Dar cum sa numesc un „expert” care lauda liberalizarea promitand ca daca vine liberalizarea vor scadea preturile.. ca apoi dupa liberalizare sa zica ca cum „am pierdut total din vedere toate sistemele de încălzire centralizată din țară care funcționează pe gaze și se confruntă azi brusc cu prețuri între 2-8 ori mai mari decât anul trecut pe vremea asta.” ?!

    Eu i-as zice „maestru” cu referire la poezia „Balada maestrilor” a lui Arghezi …

  12. Problema pe care o deschide autoarea este binevenita. Dar in Ro, nu avem cu adevarat o economie de piata axata pe calitate si competitie corecta. In multe domenii de activitate nu avem o recunoastere oficiala a expertilor. Astfel, exista putine domenii care fac asa ceva-cadastru, institutii muzeale si culturale, constructii. Dar in comert, turism, amenajare peisagistica, silvic, sanatate, etc. nu exista o recunoastere oficiala. In majoritatea lor au facut o facultate, pe profil, un masterat si doctorat discutabile si se declara dupa 10-15 ani de munca in un minister ori firma, mare expert. Dar de multe ori vad realitatea din birouri si nu din teren, din localitati si nu stiu nevoile populatiilor locale. De aici, avem legi proaste, f. lungi, confuze, cu gauri multe si interpretabile. Se iua masuri contradictorii cu acesti pseudo experti. A fi expert adevarat inseamna cel putin 20-25 de munca pe aceiasi specialitate, cu contributii importante si solutii in rezolvarea unor situatii economicd si sociale,culturale si de mediu, infrastructura,etc.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Otilia Nutu
Otilia Nutuhttp://expertforum.ro
Ana Otilia Nuţu este analista de politici publice în energie la Expert Forum și este Co-chair al Eastern Partnership Civil Society Forum

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro