vineri, martie 29, 2024

În atenția președintelui Iohannis: proiectul de lege privind creșterea salariilor bugetarilor este neconstituțional

Articolul intră la categoria ”Reacție rapidă” pentru că înțeleg că președintele statului discută despre proiect, în vederea promulgării lui. Între rolurile instituției al cărei titular e dl Iohannis se numără și asigurarea unei bune funcționări a autorităților publice. Or, nu cred că poate cineva argumenta că intrarea în vigoare a unei legi care încalcă constituția este altceva decât un caz de proastă funcționare a autorităților publice implicate. Iar în această privință președintele are și atribuții efective, poate sesiza direct Curtea Constituțională asupra unui proiect votat de parlament. Aș argumenta că e o datorie să facă asta ori de câte ori există temeiuri rezonabile să considere că un proiect are probleme de constituționalitate. Iar în acest caz opinia mea e că vorbim de o sesizare foarte bine întemeiată.

Pe scurt, vorbim despre proiectul de lege care prevede o creștere cu 10% a salariilor în întreg sistemul bugetar începând cu luna decembrie. N-o să discut aici oportunitatea politică a acestuia, implicațiile lui economice sau faptul că exemplifică un mod anapoda de funcționare a sistemului politic parlamentar de la noi – sunt toate subiecte foarte valide de dezbatere, dar pentru alte articole. Aici mă refer doar la un singur aspect, cel ce ține de formă, de proceduri, de modul în care prevederea cu pricina a ajuns să fie în prag de intrare în vigoare ca lege.

Traseul legal a început cu o Ordonanță de Urgență, OUG 35/2015. Conform constituției OUG-urile intră imediat în vigoare dar trebuie ulterior adoptate de parlament. Guvernul e obligat să le depună acolo, adică să inițieze un proiect de lege privind aprobarea lor, dezbătut în procedură de urgență. Legea fundamentală mai prevede un parlament bicameral, împărțit între o cameră de ”reflecție”, la care ajunge inițial proiectul, și o cameră de ”decizie”, la care ajunge rezultatul acestei dezbateri. Separația între cele două se face în funcție de domeniul de legiferare. În acest caz, Ordonanța de Urgență sus-pomenită e înregistrată la Senat pe 2 septembrie, parcurge acolo toate etapele procedurale și este adoptată pe 26 octombrie. La Camera deputaților, cea decizională, caracterul urgent devine ceva mai pronunțat, proiectul e înregistrat pe 28 octombrie iar votul final se dă două săptămâni mai târziu, pe 11 noiembrie. Încă o săptămână proiectul așteaptă o sesizare de neconstituționalitate pe cale parlamentară, nu are probleme (e votat aproape unanim, în ambele camere), pe 19 e trimis la promulgare. Legea fundamentală dă președintelui 20 de zile în care are de ales: să promulge legea, să o retrimită motivat în dezbaterea parlamentului sau să sesizeze Curtea dacă are motive să creadă că proiectul încalcă constituția.

Și are un motiv, mare, lat și evident. Proiectul inițiat de guvern (OUG 35/2015), trimis spre dezbatere Senatului și adoptat acolo este substanțial diferit față de ce a adoptat Camera. Argumentele inițiatorului se referă la ”mari nemulțumiri” ale angajaților din sistemul public de sănătate, generate de egalizarea salariilor bugetarilor indiferent de studii și activitatea prestată. Inițiatorii mai vorbeau de urgența dată de migrarea medicilor și a rezidenților în străinătate, și propuneau, în regim de urgență, o creștere cu 25% a salariilor din domeniul sistemului de sănătate publică, plus anumite facilități pentru rezidenți. Asta e OUG 35/2015, asta a intrat în dezbaterea Senatului și asta a fost promulgat acolo. Creșterea cu 10% a salariilor tuturor categoriilor de bugetari nu a fost inițiată de guvern, și nu a fost dezbătută, amendată, aprobată sau respinsă de senatori. Această prevedere a fost introdusă la Cameră, dezbătută și adoptată acolo, doar acolo. Or, Constituția noastră nu permite așa ceva. E ceva ce se numește principiul bicameralismului. Da, alcătuirea parlamentului nostru este …originală, ca multe altele în sistemul nostru instituțional. Da, avem practic o instituție compusă din alte trei, în competiție pe același domeniu, cel de legiferare. Dar astea sunt aspecte de oportunitate, politice, le putem pune în discuție când vorbim de revizuirea legii fundamentale. Până una alta, așa straniu cum e instituit, sistemul nostru parlamentar are două camere și orice prevedere legală ordinară trebuie să fie dezbătută în ambele, chiar dacă doar una din ele decide. N-o spun eu, nota bene, o spune Curtea Constituțională – jurisprudența e îndeajuns de bogată și de solidă în acest sens:

”Principiul bicameralismului, astfel consacrat, se reflecta insa nu numai in dualismul institutional in cadrul Parlamentului, ci si in cel functional, deoarece art. 75 din Legea fundamentala stabileste competente de legiferare potrivit carora fiecare dintre cele doua Camere are, in cazurile expres definite, fie calitatea de prima Camera sesizata, fie de Camera decizionala. Totodata, tinand seama de indivizibilitatea Parlamentului ca organ reprezentativ suprem al poporului roman si de unicitatea sa ca autoritate legiuitoare a tarii, Constitutia nu permite adoptarea unei legi de catre o singura Camera, fara ca proiectul de lege sa fi fost dezbatut si de cealalta Camera. Art. 75 din Legea fundamentala a introdus, dupa revizuirea si republicarea acesteia in octombrie 2003, solutia obligativitatii sesizarii, in anumite materii, ca prima Camera, de reflectie, a Senatului sau, dupa caz, a Camerei Deputatilor si, pe cale de consecinta, reglementarea rolului de Camera decizionala, pentru anumite materii, a Senatului si, pentru alte materii, a Camerei Deputatilor, tocmai pentru a nu exclude o Camera sau alta din mecanismul legiferarii. (…)

Asa cum s-a aratat deja, diferentele de continut juridic dintre forma proiectului de lege adoptat de Senat, ca prima Camera sesizata, si a legii adoptate de Camera Deputatilor, in calitate de Camera decizionala, sunt de natura sa incalce principiul bicameralismului, in sensul ca forma finala a legii, in redactarea adoptata de Camera decizionala, se indeparteaza in mod substantial de forma adoptata de Camera de reflectie, ceea ce echivaleaza practic cu excluderea acesteia din urma de la procesul de legiferare. Or, legea trebuie sa fie rezultanta manifestarii de vointa concordante a ambelor Camere ale Parlamentului. ”

(Curtea Constituțională, decizia nr.1575/2011)

Acestea fiind spuse, ca unică autoritate legiuitoare a țării, cum îl numește Constituția într-unul din articolele frecvent încălcate, Parlamentul nu poate fi împiedicat să adopte ce prevedere dorește cât timp atât fondul ei cât și forma de adoptare sunt în limitele legii fundamentale. Nu știu să existe vreo decizie a Curții Constituționale care să spună că o creștere de 10% a salariilor bugetarilor printr-o lege ordinară ar încălca Constituția, fondul n-ar pune până una alta probleme. Iar pe procedură, acel domn care a venit cu ideea nu are decât să redepună inițiativa, așa cum trebuie, la prima cameră ce trebuie sesizată, adică la Senat. Se reia acolo procedura parlamentară și nu e nicio problemă, nu cu constituția cel puțin.

Distribuie acest articol

53 COMENTARII

    • […]
      Sincer sa fiu, dupa ce am citit aproape tot ce s-a scris mai sus am ajuns la conluzia, nelinistitoare pentru mine, ca sunt bou cu patru perechi de coarne.
      Daca autorul are dreptate poate n-ar fi rau sa ne spuna si noua motivul pertinent pentru care mai avem un parlament cu doua camere, din moment ce este neaparat necesar ca o lege adoptata de una dintre ele sa treaca precum trenul prin gara Lehliu, adica fara nicio modificare. Daca ar fi asa sa pastram numai Senatul si economisim ceva bani pentru a termina harabaia unde „alesii” haladuie, dupa cum se pare aiurea, de 25 de ani.
      Ma poti lamuri? Sau continui sa-mi port stingher podoaba de bou?

    • Autorul acestui articol poate să răspundă și singur, explicând și argumentând afirmațiile din el. La fel cum autorii textului legii fundamentale ar trebui să explice motivele pertinente pentru care au ales această formulă instituțională, așa cum spun, originală. Eu aș putea cel mult să speculez care sunt motivele, și nu sunt deloc sigur că le-aș găsi pertinente: unul dintre ele este criteriul ”eficienței” instituției legislative.

      Nu, nici articolul, nici legea fundamentală și nici Curtea Constituțională nu spun deloc că a doua cameră, cea decizională, e obligată să adopte fără modificări ce vine de la prima cameră.

  1. Cred că am pierdut firul. Pentru a fi sigur că am înțeles, rezum cum că altceva a ajuns pentru promulgare pe masa președintelui, adică o creștere de 10% a salariilor bugetarilor , decât a fost propus de guvern și adoptat de camera de reflecție, adică o creștere de 25% a acelorași salarii.
    Se îndepărtează oare substanțial una de alta cele două formulări juridice? Rezultă oare că acea cameră decizională nu are dreptul sa modifice nici măcar cuantumul modificării în discuție, chiar dacă îi păstrează sensul? N-ar rezulta oare atunci n-ar echivala practic cu excluderea camerei decizionale de la procesul de legiferare?
    Cu mulțumiri anticipate pentru lămurire, o zi bună!

    • Hantzy, am editat articolul ca să fie mai clar. Proiectul inițiat de guvern și adoptat la Senat privea doar creșterea salarizării în domeniul sistemului public de sănătate. Nu a întregului sistem. Dacă ar fi fost așa și la Cameră s-ar fi redus doar cuantumul de la 25 la 10%, temeiul de neconstituționalitate descris de mine ar fi dispărut. Cu siguranță că nu e o problemă dacă proiectul depus și dezbătut în prima cameră suferă modificări în cealaltă. Problema e dacă vorbim practic de proiecte diferite – și acesta e cazul aici.

  2. Imi pare rau sa spun dar argumetul privind neconstitutionalitatea este unul invalid asta deoarece tocmai acesta este rolul celei de-a doua camere; sa aduca modificari. De altfel,daca am urmari legile adoptate pana acum am vedea faptul ca aceasta este o practica destul de frecventa. Singurul motiv pentru care proiectul ar fi trebuit sa se intoarca la Senat ar fi fost dat de modificari aduse de Camera ce ar fi tinut de competenta decizionala a Senatului. Atunci,strict pentru acele prevederi,proiectul ar fi facut inca un drum la Senat.

    • Eu vad scris negru pe alb:

      „Totodata, tinand seama de indivizibilitatea Parlamentului ca organ reprezentativ suprem al poporului roman si de unicitatea sa ca autoritate legiuitoare a tarii, Constitutia NU PERMITE adoptarea unei legi de catre o singura Camera, fara ca proiectul de lege sa fi fost dezbatut si de cealalta Camera. ”

      Daca nici asta nu e clar, atunci nu stiu ce mai e de spus.

      Si argumentul „dar s-a mai facut si alta data” nu e un argument valid. El doar arata faptul ca nu a contestat nimeni la CCR acele legi si atat.

      • Cred că și mai clar de atât e ce spune Constituția la art. 75.la ultimele sale grei alineate. Unde se specifică cât se poate de clar cazul în care un proiect de lege care trece prin ambele camere se poate întoarce la camera care l-a discutat prima dată. E cât se poate de limitativ textul constituțional aici. Evident, Curtea Constituțională poate decide cum crede de cuvință dar, cel puțin după mine, textul Constituției nu permite o interpretare ca cea invocată de Doc.
        ARTICOLUL 75

        (3) După adoptare sau respingere de către prima Cameră sesizată, proiectul sau propunerea legislativă se trimite celeilalte Camere care va decide definitiv.

        (4) În cazul în care prima Cameră sesizată adoptă o prevedere care, potrivit alineatului (1) , intră în competenţa sa decizională, prevederea este definitiv adoptată dacă şi cea de-a doua Cameră este de acord. În caz contrar, numai pentru prevederea respectivă, legea se întoarce la prima Cameră sesizată, care va decide definitiv în procedură de urgenţă.

        (5) Dispoziţiile alineatului (4) referitoare la întoarcerea legii se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care Camera decizională adoptă o prevedere pentru care competenţa decizională aparţine primei Camere.

        • Așa cum am spus, constituția spune că în anumite domenii de legiferare camera decizională e Senatul, în celelalte e cea a deputaților. Acum, un proiect de lege de obicei se înscrie complet într-unul din domeniile astea, dar sunt și excepții, proiecte care se depun la prima cameră dar care la adoptare vor conține și prevederi din domeniul în care această cameră ar trebui să fie decizională. La aceste cazuri de excepție se referă acele aliniate, ok? Ca să dau un exemplu, dacă avem un proiect care se referă la o agenție a statului, de exemplu, depus conform constituției prima oară la Senat, și dacă proiectul adoptat conține o prevedere care spune că anumiți funcționari publici din instituția cu pricina n-au dreptul să facă parte din partide atunci strict pentru această prevedere nu pot decide deputații, pentru că legea spune că e un domeniu unde decide tot Senatul. De asta, dacă la Cameră prevederea rămâne nemodificată e ok – se poate spune că a decis (și) Senatul, dar dacă e modificată, strict pentru ea, proiectul se întoarce la senatori, și aceștia decid. Simplu.

          Iar asta nu schimbă cu nimic ce spun în articol, și ce spune – de fapt – Curtea Constituțională. Dacă în proiectul respectiv Camera se decide să introducă prevederi privind, să zicem, exploatările forestier, proiectul nu se întoarce la Senat, nici măcar prevederea nu se întoarce la Senat, pentru că tot deputații ar avea decizia, conform constituției. Dar dacă e adoptat astfel, proiectul încalcă principiul bicameralismului.

    • Nu e rolul celei de-a doua camere să facă modificări. E perfect posibil și își îndeplinește foarte bine rolul, în cadrul parlamentului, și dacă adoptă proiectul exact cum a fost inițiat, sau cum a fost adoptat la prima cameră. Corect ar fi să spunem că cea de-a doua cameră are posibilitatea legală de a modifica proiectul. Însă CCR face o distincție destul de clară între a modifica un proiect și a adopta un altul – am dat un exemplu în comentariul de mai sus de ce ar fi însemnat o modificare. Noi aici suntem în fața unui proiect de lege nou, privind creșterea salariilor tuturor bugetarilor, proiect care n-a fost dezbătut deloc la Senat.

      Încă ceva, spre deosebire de alte legi fundamentale, a noastră nu (mai) permite circularea unui proiect între camere. E unul din elementele de originalitate, minore prin comparație cu altele. De asta, pentru a se respecta principiul bicameralismului, există această condiție pusă camerei decizionale, nu se poate îndepărta substanțial de proiectul trecut prin prima cameră sesizată.

      • Mai ramane de definit cat mai riguros sintagma „se indeparteaza in mod substantial” mentionata in decizia nr.1575/2011 a Curții Constituționale. Mi se pare totusi ca „substantialul” nu poate fi cuantificat cu exactitatei. Banuiesc insa ca, atunci cand este sesizata asupra neconstitutionalitatii legii, tot CCR este chemata sa decida si daca legea finala s-a indepartat „substantial” de proiectul adoptat initial.

        • Nu am găsit (încă?) o decizie în care Curtea Constituțională să expună vreo modalitate concretă prin care determină îndeplinirea/încălcarea acestui criteriu, ”existența unor deosebiri majore de conținut juridic între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului”. Pot presupune că se judecă de la caz la caz, pe sistemul, ”le știu când le văd”, dar e posibil să fie altfel – n-am văzut nicio opinie divergentă în această privință, un judecător care să considere altfel decât colegii săi existența acestor ”deosebiri majore”.

          Eu aș sugera următorul test : ”dacă e posibil ca un observator independent și rațional, aflat la momentul adoptării proiectului în prima cameră și având la dispoziție toate documentele oficiale legate de acesta (varianta inițiatorului, expunerea de motive, fișa de amendamente de la comisia de resort, amendamentele din plen, forma finală supusă votului în prima cameră) să prevadă *tipul* de modificare adoptat de a doua cameră”. Dacă nu, principiul bicameralismului este încălcat – trecerea testului e necesară, nu neapărat și suficientă. Repet, doar tipul, în speță ceva de genul ”Camera ar putea decide modificarea salariilor și altor categorii de bugetari”, dar nu o ghiceală(!), nici măcar una ghidată de precedent sau de oricare alte circumstanțe; nu, temeiul pentru acest raționament trebuie să stea exclusiv în documentele sus-pomenite.

          Acestea fiind spuse, testul nu e trecut în cazul de mai sus, pe cât pot spune eu, luând în calcul conținutul OUG 35, motivația inițiatorului și forma adoptată la Senat. Nu există în vreun document la Senat niciun fel de temei pentru a prevede forma finală a legii, cu creșterea cu 10% a salariilor în întreg domeniul bugetar.

    • nu e vorba de o lege „normala” ci transformarea in lege a unei OUG. Daca orice modifcare ar fi normala atunci in C.Dep pe textul unei OUG privind gunoiul se pot adauga articole care privesc invatamantul profesional.

  3. E BINE ..DOMNILOR SUNTETI VIGILENTI! SA AVETI GRIJA CA NU CUMVA ACESTUI POPOR SA INCEAPA SA II MEARGA MAI BINE!
    AVETI STEAUA ROMANIEI!

    • Mda… previzibil […] țipați din toți rărunchii împotriva unui articol mai mult decât decent. Și argumentativ. Refrenul cu „mersul bine” are accente tragi-comice. Nici nu merită să mai comentăm…

      • Mulțumesc, Marchi :-) Am editat o parte din comentariul tău pentru că am o regulă de moderare, foarte strictă, care interzice orice fel de atac la colegii de comentarii. Doar eu ca autor/moderator pot fi atacat personal. ”IO” a exprimat o … opinie, am înregistrat-o ca atare, altă regulă de moderare interzice repetarea ei.

        • Nicio supărare. Vă citesc și apreciez de mult ceea ce scrieți, pe oriunde scrieți. (M-au deranjat foarte tare majusculele… :) )

          • :-) Îmi vine mereu în minte imaginea cuiva care stă la doi pași de mine și îmi vorbește printr-un megafon. Dar e cumva parte a stilului, s-a întâmplat să moderez așa ceva atunci când comentatorul a sărit calul. Însă acum e o opinie politică, e ok.

    • Domnule IO sunteti bugetar?
      Caci numai asa imi explic cum cineva poate avea impresia ca acestui popor o sa ii mearga mai bine crescand salariile tuturor bugetarilor.
      Deja media este ceva la 1,3 la 1 fata de angajati la „privati”. Pana la urma privati produc majoritatea salariilor bugetarilor si pensiile. Foarte fortat ilustrand ganditi-va ca aveti de sapat un sant cu o echipa de 23 de oameni platiti la fel in care 13 ii „ajuta” pe ceilalti dar nu pun niciodata mana pe lopata. Suna bine, nu?
      Problema este alta: exista zone unde trebuie marit (educatie, sanatate, mici functionari) dar cred ca si zone unde ar trebui micsorat (mari functionari, sefi si sefuleti din RA etc); inclusiv pensiile nesimtite ale fostilor politruci si securisti! Si micsorat numarul birocratilor si birocratia!

      • Asa, si daca angajatii din sectorul privat au salarii mai mici decat bugetarii, solutia ar fi nu sa creasca salariile jenant de mici din sectorul privat, ci sa scada cele din sectorul bugetar. Sa moara si capra vecinului, cu alte cuvinte. Ideea ca angajatii din privat ar putea – si ar trebui – sa se asocieze in sindicate puternice si sa impuna, in sfarsit, o salarizare decenta nu ar intra in discutie. Mai bine sa facem scandal sa castige altii mai putin decat sa ne coalizam sa castigam noi mai mult. :)

        • Nu Doamna, solutia este sa munciti ca sa produceti. Salariile nu pot fi crescute numai pentru ca vreti ci doar daca munca prestata aduce plusvaloare […]

          • Dumneavoastra cum estimati exact plusvaloarea adusa de un profesor, de un medic, de un muzeograf, de un istoric, o asistenta medicala, o educatoare de gradinita? As fi curioasa sa inteleg care sunt parametri concreti dupa care va trebui sa „producem” pentru a avea dreptul sa pretindem sa putem trai decent dintr-un salariu.

            Eu, de pilda, care predau limba germana intr-un liceu bun, „produc” sabsolventi care vorbesc germana cand termina liceul si se duc la studii in Germania de unde ne transmit, cu totii, un cordial „auf Wiedersehen”. Dintr-o promotie de 120 de elevi, aproape jumatate sunt la studii in Germania sau Austria. Acum nu stiu – „produc” bine sau nu? Merit sa ma pot imbraca, hrani si simti confortabil din salariu sau ar trebui sa ma straduiesc sa cresc productia pe hectar – sa ajungem la peste 80 la suta de absolventi plecati? Lamuriti-ma dumneavoastra.

            „Lupta” asta stupida intre „bugetari” si „privati” ne va mentine pe toti mai departe in precaritate. Nu poti avea o societate functionala si prospera daca batjocoresti munca celor care trebuie s-o educe, s-o mentina sanatoasa si s-o administreze. Cand ajungi sa desconsideri scoala si sanatatea pe motiv ca ar fi „neproductive” ti-ai semnat condamnarea la subdezvoltare.

        • Doamna Anca faceti o confuzie si anume ca eu as sustine o solutie care implica scaderea salariilor mici ale bugetarilor cand am scris: „exista zone unde trebuie marit (educatie, sanatate, mici functionari)”.
          Despre scandal nu am nimic de comentat, nu ma caracterizeaza dar fara scandal va spun ce cred: daca am da – in functie de sector de activitate – intre 10 si 40% din bugetari afara, am reface circuitul hartiilor in natura in sensul reducerii lor drastice, am mari salariile bugetarilor de pana in 2000 lei cu 50% si am reconfirma pe post TOTI bugetari numai prin concursuri pe PC folosind teste grila generate aleator din bibliografie impreuna cu teste de aptitudini psihologice pt postul dorit, toate organizate de o agentie nationala in spatii folosite special pt asa ceva tara asta ar merge mai bine si probabil ca ar creste si salariile mici din mediul privat. Dupa cum observati desigur, asta nu exclude „lupta sindicala” (sic!)

      • Acum, cu asa avalansa de duritati..nu sunt bugetar..dar aici vorbim cumva din principiu nu din strict interes personal!
        Si de fapt cum ar trebui sa fie „mai bine”?
        Cu lefuri mai mici?
        Acum ,asa fara multa fastaceala..asa ar trebui!?…Tot asa si la privat..profit mare la firma si bani putini la angajat!!…E oare bine?
        Aduce progres?..Si ca societate..pana la urma..scopul este OMUL ..in ansamblul fenomenului economic..si nu firma/profitul!

  4. Excelent!

    Imi place argumentatia, pana si eu, fara pregatire juridica, o inteleg. :P
    Sa speram ca o intelege si consilierul juridic al lui Iohannis :)

  5. Iohannis: ich si vreau si pot, da’ de ce atata graba?
    Lasand gluma la o parte, iarna nu-i ca vara si Iohannis nu-i ca Basescu.
    Pe cale de consecinta, cred cu tarie in pahar ca ‘neamtul’ va musti putin in barba si va promova fericit legea, ca sa nu-i sara in cap atat partidele cat si sindicatele.
    Isi va freca voios mainile mirosind a populism ieftin de la o posta.
    Altfel, Doc, perfect argumentat articolul tau, ca de obicei … felicitari!

  6. Oare? Chiar nu au stiut cei de la Camera Deputatilor ca incalca Constitutia adoptand o asemena lege? Parerea mea este ca au stiut, dar au dorit sa il forteze pe Presedinte sa faca un lucru absolut normal si fie sa o respinga fie sa o indrepte catre CCR! De ce? Este lesne de inteles pentru ca Presedintelui sa ii fie ridicata in cap toata masa de bugetari care se vor arta foarte nemultumiti si astfel sa isi mai piarda putin din popularitate. Nu trebuie sa ma mire acest lucru pentru ca asta este tipul de politica care se face pe maluri dambovitene. Articolul este f vine documentat si tot ce ar mai trebui ar fi ca macar un consilier de al Presedintelui sa fie de buna credinta si sa il informeze.

  7. Si ma rog ce este rau in cresterea salariilor la bugetari, banii unde se duc, nu la privati, ii tin astia in casa la saltea, marea majoritate se duc la cumparaturi in strainatate.Data trecuta cand s-au redus salariile la bugetari si o gramada de privati se bucurau de parca ar fi realizat marea revolutie, au dat faliment o gramada-magazine, chioscuri, firme de constructii si materiale de constructii,s.a.Zilele trecute un amic angajat la privat ma intreba (eu bugetar) unde merg in mini-vacanta asta de 4 zile.I-am raspuns ca o stau stau pe langa fusta nevestei(nu e neaparat un lucru rau) pt ca salariul il iau in 10 si pana atunci au avut grija bancile, Electrica, Eon, Digi si alti privati sa ma goleasca.Nici pe colegii mei nu i-am auzit sa plece undeva fiind in aceeasi situatie.Amicul merge pana in Ungaria, deh,in tara tuseste si asa incurajeaza economia romaneasca,nu-i asa?

  8. Si in aceasta ordine de idei, de ce nimeni nu spune ca in firmele private (cu mici exceptii-multinationale), salariile reale sunt cel putin de 3 ori mai mari.Am un prieten constructor care isi plateste necalificatii cu 2000 lei in mana-pe hartie au cam 500(nu sunt angajati cu norma intreaga).

    • Eugen, daca ai date precise, mergi la DNA. Pana atunci e doar cleveteala.
      PS. La sfarsit de guvern Nastase erau 900 000 bugetari, azi sunt 1.200.000.
      Populatia RO scade, populatia scolara scade, nr de sindicalisti in educatie creste, nr de bugetari creste.
      Exista SUTE de comune sub 1000 locuitori, unde veniturile nu acopera salariile. De ce plateste locuitorul din Timisoara pt supra-efectivul de la Vascauti?

  9. Greu cu Constitutia pe scari; spirit ieftin din partea mea.
    Dar aici am un amendament: „pentru că înțeleg că președintele statului discută despre proiect, în vederea promulgării lui”.
    Nu stiu daca presedintele ( oricare ar fi) discuta doar „pentru promulgare”; dece „pentru promulgare”? poate pentru a se lamuri si a o respinge, dar de discutat trebuie sa discute.
    Intra in „fisa” postului.
    La articol.
    Logica, mea, paralela, dar nu inafara Constitutiei, spune ca daca prima Camera aproba o lege, chiar cu modificari, a doua Camera, fie si decizionala, nu poate aduce modificari, s-o voteze si sa fie valabila. In cazul ca a doua Camera aduce modificari (nu o virgula), ci de substanta, mare, denaturind initiativa, se vor intruni ambele Camere pentru a se „lamuri”.
    Precizare: cam asa vad eu bi cameralismul.
    Cazul descris in articol e clar neconstitutional; nu stiu daca pentru factorii de decizie, dar in opinia mea, da.
    NB,
    sigur, presedintele (oricare ar fi) are in mina o castana fierbinte. Sau o hirtie de turnesol :P

    • Curtea se referă, cu bun temei, la ”diferențe majore de conținut juridic”; ideea, explicit prezentată în decizia citată, nu este că prima cameră sesizată ar deveni cumva cea decizională. Nu, cea decizională rămâne decizională pe proiect. Ideea e ca întregul proces legislativ, începând cu forma inițiatorului, pe care începe dezbaterea, să fie pe un același proiect. La asta se referă ”diferențele majore de conținut juridic” – la apariția în fond, nu și în formă, a unui alt proiect pe traseu, care eventual să-l subsumeze pe primul. Dacă apare așa ceva la camera decizională atunci avem un proiect care e adoptat strict acolo. Nu se poate.

      Repet, implementarea bicameralismului la noi e originală, dar există ca atare, și principiul general nu e complet original. Și în alte sisteme una din cele două camere are putere de decizie mai mare, fie poate să adopte unilateral un proiect, fie îi trebuie o majoritate calificată ca să-și impună versiunea fie altceva. Dar nu știu în vreunul din aceste sisteme în care, în lipsa unor prevederi constituționale explicite, camera care are ultimul cuvânt să considere că poate exclude complet cealaltă de la proces.

  10. Constitutional sau nu, populatia nu se va incurca in sofisme si nu i-o va ierta niciodata lui Iohannis daca nu promulga legea, asa cum nici Basescu si PDL-UL nu au fost si nu vor fi uitati sau iertati pentru reducerile de salarii. Acum este mult mai grav, pentru ca populatia a fost deja pregatita psihologic pentru cresterile promise, iar dezamagirea va fi crunta. Furioasa. Si nici spectrul FMI nu mai este suportabil. Ar fi un joc periculos cu focul…odata aprins, sa nu arda toata sandramaua.

    • Nu cred că populația în general ar fi complet insensibilă la argumentul că proiectul e neconstituțional, cel puțin.

      Apoi, n-am văzut vreun studiu sociologic care să cuantifice în orice fel cât din scăderea de popularitate a fostului președinte a fost cauzată direct și exclusiv de tăierile de salarii în sine (n.b. aici nu e o tăiere!) și cât au fost gafe anterioare și ulterioare, eventual asociate cu episodul respectiv. Pe unele, din câte îmi amintesc, le-a admis ulterior chiar Traian Băsescu. Ideea că ar fi o regulă că guvernele care fac reduceri de cheltuieli bugetare pierd ulterior mandatul nu e susținută de realitate.

      • Nu stiu in care rezervatie s-au facut sau nu s-au facut respectivele studii sociologice, dar pentru ceea ce inseamna „populatia Romaniei” si nu un esantion insignifiant ca numar, izolat si autist, taierile facute de Traian Basescu sint adevaratul motiv al aversiunii stirnite. Restul s-au mai uitat. Au fost indignati si solidari in perceptie chiar si cei care nu au fost atinsi de respectivele taieri nici direct, nici prin intermediul membrilor de familie. O ticalosie ramine ticalosie. Mitele si spagile circulate in sistem in acea perioada au depasit cu mult economiile facute prin taierile salariale.
        Si nu punem deloc in ecuatie caderea sau mentinerea guvernului sau a presedintelui, intrucit acestea nu reprezinta o miza, un bine sau un rau in sine. Miza este cresterea nivelului de trai in mod direct a bugetarilor si, prin ricoseu si a celorlalti care vor cere si ei mariri de salarii.
        Cee ce nu au cum sa inteleaga cei din „rezervatie” este ca pentru restul populatiei, orice suma in plus nu inseamna niste cifre intr-un cont, ci direct „VIATA”, aer, dreptul de a trai.

        Asa ca din ratiuni umane si sociale si nu neaparat de teama, ar trebui sa se renunte la cuvinte grele gen „diminuari” (care, a propos, cit or fi de constitutionale?) si la ideea ca s-ar putea renunta acum la majorari. E cam prea tirziu si fara fundament economic credibil si acceptabil.

        • Asta e opinia Dvs. o înregistrez ca atare :-) Reducerile operate în salariile bugetarilor în 2010 nu știu să fi avut vreo problemă de constituționalitate, n-am văzut vreun argument în direcția asta. Nota bene, nici creșterea salariilor nu are, pe fond, o problemă de constituționalitate. Așa cum scriu în articol, eu am reclamat-o pe cea de formă.

  11. Va semnalez respectuos ca decizia Curtii Constitutionale face parte din categoria LUCRU BINE FACUT …in ghilimele. Este asa pentru ca nu ofera si o modalitate procedurala prin care camera ultim sesizata sa poata respecta INOTDEAUNA principiul bicameralismului . Intre cele doua Camere nu exista o procedura tip CASARE CU TRIMITERE si nici vreo SUPRAPOCEDURA DE MEDIERE. Ar fi fost meritoriu daca judecatorii constitutionali ar fi sugerat o modalitate de mediere…In fond au adaugat de atatea ori la textul Constitutiei in ultimi 11 ani doar ca sa ii intareasca muschii prezidentiali – incat merita sa o faca odata si pentru a da Parlmentului o mai buna functionlitate interna.
    Fara rezolvarea componentei procedurale , in logica deciziei CCR ar trebui ca orice nazbatie legisltiva emanata de prima camera sesizata sa nu poata fi corectata de catre a doua camera doar din teama ca eventuala corectie ar incalca bicameralismul. Abia asa se ajunge insa la un monocameralim sub acoperire , deoarece a doua camera este condamnata la un rol de opereta in care trebuie sa aprobe ceea ce a decis prima.

    • CCR a adăugat adesea la constituție (uneori obligată de împrejurări, de cele mai multe ori nu). Nu e o tendință în care să fie încurajată, desigur – nu de mine, cel puțin, am scris constant împotriva acestor derapaje, atunci când am avut temeiuri. Dacă constituția e prost scrisă, și este prost scrisă!, ar trebui modificată de instituțiile politice, cu mandat în acest sens.

      În fine, nu e în logica CCR că adăugirile primei camere să nu poată fi înlăturate de camera decizională (caracterul de ”năzbâtie” respectiv ”corecție” fiind subiectiv, dependent de caz și irelevant în discuție). Poate că redactarea e deficitară dacă ne referim la explicarea întregului principiu, fiindcă nu ia în calcul ipoteza prezentată de tine. La fel cum nu ia în calcul ipoteza că prima cameră poate respinge proiectul cu totul, ceea ce nu înseamnă deloc că și camera decizională ar fi obligată să-l respingă, e un caz comun în care camera decizională aprobă proiectul pe care prima cameră l-a respins. Ceea ce lipsește de acolo enunțat explicit e că diferențele trebuie să fie efectuate, în raport cu proiectul inițial, de către camera decizională. Repet, lipsa e la nivel explicit, însă e evident că doar dacă avem cazul acesta se poate spune că prima cameră sesizată e exclusă de la procesul de legiferare.

      • Ideea este că la revizuirea din 2003 tocmai prin diferențierea atribuțiilor dintre camere și eliminarea procedurii de mediere dintre cele două camere în caz de diferențe în ceea ce privește forma proiectelor adoptate de cele două camere, exact în sensul din exempul din articol. Prin urmare, tocmai spiritul noii Constituții spune că ce decide camera decizională e bun decis. Plus că, și din decizia Curții pe care ai citat-o rezultă că e cam câh să se extindă obiectul reglementării ceea ce aici nu este cazul; proiectul rămâne despre creșterea salariilor în sectorul bugetar.

        • Da, și din nou (dar ultima oară) sunt nevoit să clarific ce am spus, de fapt ce nu am spus, și anume că a doua cameră ar putea fi împiedicată să ia decizia asupra proiectului dezbătut. Ce am argumentat eu este că a doua cameră nu are voie să adopte de una singură un proiect substanțial diferit față de ce a fost la Senat.

      • Fara nici o urma de ironie – mai ales ca suntem acord in chestiunea pusa in discutie – am o sugestie legata de faptul ca legea a fost promulgata. Ce ar fi sa lansati un comentariu imediat pe tema – A nu fi subestimat PSD ul !
        Cresterea cu 10% a fost o manevra politica de mare finete care I-a obligat mai intai pe PNL isti , iar acum si pe Johannis sa se conformeze , in conditiile in care , probabil, imaginea publica va fi aceea ca doar PSD a marit salariile.
        Cred ca dl Ciolos are nevoie de o atentionare in acest sens. PSD se face ca joaca blajin, dar va puncta.

        • În ce mă privește, sunt interesat ceva mai mult de aspectul constituțional, apoi de cel politic. Abia la final vine, eventual, interesul pentru aspectul strict partizan al unei chestiuni. Aș adăuga, cu o mare urmă de ironie, că toți acești distinși domni au și plătesc, uneori cu mare larghețe, consilieri personali care să se ocupe exact de aceste aspecte. Competența lor am avut prilejul cu toții să o vedem, la modul plenar… Dar e alt subiect. Minor, prin comparație.

  12. Daca este sa se calculeze inflatia din 2010 pana in 2014 insumeaza aprox 20%. Deci, asta nu e marire ci o ajustare. In orice tara civilizata in fiecare an, martie/aprilie, se ajusteaza salariile cu rata inflatiei din anul precedent,pentru a pastra cat de cat puterea de cumparare si in general se da un pic peste, adica daca inflatia intr-un an este 2%, se va da macar un 2,5%, in cel mai rau caz 2%. Guvernantii nu au mai facut asta de ani de zile . Asa ca nu mai aburiti ca sunt sau nu bani , asta nu e marire si rolul este sa GASITI bani, sa colectati mai mult sa scoateti economia gris la suprafata, daca nu puteti sau nu vreti si cautati motive inseamna ca nu asta e menirea voastra de guvern ci sa slujiti interesele multinationalelor care nu se bucura ca ar creste salariile…. si in sectorul privat si asa abia au inghitit cresterea salariului minim. Un guvern si orice guvern trebuie sa urmareasca cresterea bunastarii poporului , ca politicile difera in functie de stanga sau dreapta asta e alta treaba. 2010 -6.11%, 2011-5.8%, 2012-3.3%, 2013 3.9%, 2014-1%.
    PS> Nu va lasati manipulati de invrăjbirea dintre cei care lucreaza la stat sau la privat. Doar angajatorul difera, in rest si unii si altii platesc din salariu aceleasi taxe, deci nu tine privatul bugetarul, toti sustinem statul si ne sustinem unii pe altii numai ca banul este prost gestionat si incompetentii care ii gestioneaza invrajbesc clasele sociale.

  13. citind unele comentarii te intristezi. se ajunge ori la „lupta de clasa” ori la „egalitate”. egalitate salariala, nicidecum in fata legii, egalitate de sanse sau rasplata conform competentei. or aici este problema care a tinut romania nedezvoltata. haitele de activisti ai epocii de aur responsabili cu „echitatea si dreptatea” s au transformat in politruci (indiferent de siglelle purtate azi pe tricou), iar ciomagarii (bratul inarmat si manipulator) au devenit „oameni de afaceri” cu statul sau birocrati bine plasati (si platiti). acest dualism s a perpetuat (prin progeniturile lor) pina azi. ce nu inteleg oamenii este faptul ca nu elitele adevarate (cel mai adesea acestea sint inzestrate cu compasiune) sint cele care le produc saracia, ci cele pradatoare de care tocmai am amintit. impartirea egala a frimiturilor, asa cum vrea „demnitarul” (politrucul in cirdasie cu ciomagarul si manipulatorul) care duce o viata de huzur (pe seama celor care aduc plusvaloare reala), este caracteristica cleptocratiilor

    • Am lăsat, ca de obicei, opiniile politice – tangențiale în acest caz cu subiectul – am scris destul de clar că nu scriu aici despre oportunitatea unui astfel de proiect, ci strict de problemele de formă ale adoptării lui.

      • eu nu exprim opiuni politice de vreme ce sint apolitic.
        faptul ca scriu „tangential” la un articol sau altul, o parere sau alta, se explica prin putinatatea sau lipsa de texte „cu valoare adaugata” din mass media romaneasca. nu mi faceti nici un favor acceptindu mi opiniile si nici nu ma deranjeaza nepublicinu le (cam stiu despre ce specimene si despre ce democratie e vorba n romania). domnule, rogu te, intelege / pricepe, nu toata lumea i inregimentata, scrie la comanda sau pe bani, mai exista si oameni liberi si dezinteresati ! daca te simti bine cenzurind, si crezi ca doar eruptiile din creierul tau sint bune pentru omenire, te rog, simte te bine, enjoy your life, si iarta ma pentru „tangentiala”

        • Oh. Nu înțeleg care e temeiul acestui răspuns într-atât de contondent, și dincolo de ton, cred că pornește de la un set de neînțelegeri.

          Eu mă refeream la pasajul în care spui că se ajunge la luptă, asta completam eu – sunt opinii politice divergente. Nu e rău în a avea o opinie, firește, și – așa cum scriu – nu văd un motiv să le cenzurez, cu excepția când se repetă și sabotează dialogul. Dacă un om are opinia politică conform căreia o mărire de salarii în domeniu bugetar e un lucru oportun, nu văd cum cineva ar putea să zică că n-are dreptate sau că nu e adevărat. Cum contrazici o judecată de valoare? :-)

          Nu știu și nici nu m-ar interesa prea mult să aflu cine e persoana din spatele unui pseudonim. Nu m-ar interesa dacă e demnitar, membru al unui partid sau simpatizant, sau nimic din toate astea – mi-e perfect egal. Eu răspund și mă refer strict la ce comentarii văd aici, nu îmi dau voie și nu dau voie altcuiva să facă atacuri la persoană.

          • nu i nici un conflict, iar dac ar fi, cel mai inteligent renunta. poate doar un mic dezacord / confuzie (am si dat o explicatie), in general oamenii se privesc in ochi pentru a se intelege, numele / nicknameul nu i suficient si oricum el este transcendat de idee – asadar Miron Damian sau Damian Miron sau Man Of War are the same. eu nu emit axiome de vreme ce nu sint Dumnezeu, si nici nu refuz sa ascult pe oricine (din acelasi motiv). oricum ar fi, continua ! legea (dreapta) si respectarea ei sint foarte importante, iar daca o sa ma mai agat de textele tale techniciste (humanity is more than that) sa treci cu vederea (remain humble !)

  14. Lume multa-nghesuiala, doamne, domni, copii de scoala, zbenguiala, harmalaie :P
    „18:20 Klaus Iohannis a promulgat Legea privind majorarea salariilor bugetarilor cu 10%”.
    Treceti in banci, va rog!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Miron Damian
Miron Damian
Miron Damian scrie analize politice pe forumuri începând cu 2002, sub pseudonimul Doc. A colaborat cu ziarul Cotidianul si cu revistele Dilema Veche si Revista 22. Din 2006 are blogul propriu în cadrul Hotnews, "Inventarul Stricăciunilor Politice"

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro