joi, martie 28, 2024

În atenția războinicilor: idei de interes public pentru încheierea păcii

România post-decembristă nu a fost niciodată  un model de democrație, ci mai degrabă un model de democratizare a unei foste țări totalitare, lipsite de resursele civice minimale care să-i permită o recuperare rapidă și naturală a condiției libertații. Conflicte interne în jurul unor interese, presiuni din exterior, obiective euro-atlantice asumate la nivelul societății, condiționalități, benchmark-uri, clauze de salvgardare, evaluări, proteste, proiecte ale unor oameni cu idealuri, amânări și tergiversări ale unor reforme, o violență fizică și simbolică uriașă în spațiul public, neimplicarea cetățenească – aceste elemente jalonează scenariul construcției democrației românești de până acum. Constatăm acum că nu știm deznodământul acestui scenariu, chiar dacă România este de cinci ani membru al Uniunii Europene. Spunem acest lucru nu ca să înfierăm, să intrăm într-un joc politic, sau să întărim corul bocitoarelor, ci pornind de la o evaluare pe care o vom prezenta mai jos. Încercăm de fapt, prin acest articol, să explorăm soluții pentru o acțiune responsabilă, în ceasul al 12-lea al unei crize grave a democrației românești, pentru a genera un deznodământ pozitiv pentru România.

Democrația este regimul politic în care individul se bucură de maximum de libertate. Dar funcționalitatea unei democrații depinde în realitate de echilibrul dintre libertate și limită. Românii sunt cunoscuți pentru cum încearcă să-și crească spațiul de libertate personală printr-o negociere continuă cu limitele reprezentate de lege și de reguli, în timp ce în mentalul colectiv justificarea este ”așa fac toți”. Când devine această tendință de nerespectare a limitelor periculoasă pentru funcționarea democrației? Atunci când ea afectează spațiul vital și legitim de libertate individuală al cetățenilor și împiedică instituțiile să-și îndeplinească atribuțiile conform principiilor statului de drept și conform rolului pe care îl au în structura acestuia.

Evenimentele din ultimele săptămâni din România au marcat un dezechilibru periculos în raportul dintre libertate și limită. Este prea curând probabil să facem o analiză completă a ceea ce s-a întâmplat și mai ales a consecințelor acestei crize constituționale și instituționale fără precedent chiar și pentru originalitatea democrației românești.

Putem însă să o reprezentăm printr-o metaforă. Premisele de la care pornim sunt că a) statul de drept asigură cadrul de funcționare al societății, în care cetățeanul poate să se bucure pe deplin de drepturile și de libertățile sale și să aibă o influență asupra gestionării treburilor cetății, prin vot liber exprimat și prin controlarea activității instituțiilor și a politicienilor; b) statul de drept asigură, prin instituțiile și normele sale juridice,  un cadru pentru desfășurarea oricărui conflict politic, de idei și de interese de orice tip, în limite care să nu afecteze buna funcționare și echilibrul societății, drepturile și libertățile cetățenilor; c) politicienii și toți cei care ocupă o funcție publică au în primul rând o datorie față de societate, și abia apoi față de ei, deci interesul public trebuie să primeze în deciziile și acțiunile pe care le asumă, în fața interesului privat, politic, sau de grup.

Metaforic vorbind, în registrul belicos al ultimelor săptămâni, statul de drept asigură ringul de box, regulile și arbitrii pentru confruntarea politică, iar politicienii sunt boxerii care intră în ring prin votul cetățenilor. Meciul poate fi mai dur sau mai puțin dur, iar rezultatele nu sunt întotdeauna anticipabile. Însă, într-un stat de drept, sunt predictibile: forma și dimensiunile ringului, regulile după care luptă boxerii, rolul și puterile arbitrilor. De asemenea, se știe ce și cine nu intră în ring, cum ar fi de exemplu ce instituții nu trebuie implicate în lupta politică, pentru a continua să acționeze și în timpul unui meci,  asigurând funcționalitatea societății. Acest ring nu se modifică și nu are voie să se modifice – într-un stat de drept – după cât de mare este trapezul unui luptător sau după cât de puternică este personalitatea sa. Din contră, luptătorul are datoria să se adapteze și să-și modifice stilul de luptă și comportamentul pentru a respecta ringul, regulile, arbitrul și, deasupra a tot și a toate, pe cetățean.

România a trecut prin multe meciuri în cei 22 de ani de democratizare. Au fost și meciuri în care, în ring, pe lângă politicieni, mai erau aduși și suporterii (mineriadele). Au fost meciuri în care ringul nu era trasat conform regulilor statului de drept (perioada de tranziție). Au fost meciuri care au fost aranjate în culise, iar raporturile instituționale au fost de fapt reglate prin raporturi personale între ocupanții funcțiilor de conducere (1990-2012). Au fost meciuri în care un jucător puternic a forțat constant limitele ringului, ale regulilor, pentru ca, pe anumite segmente, să își crească spațiul de luptă și de acțiune (perioada 2005-2012, care include și perioada de confirmare europeană a statului de drept din România, prin aderarea la UE). Toate comportamentele din ring au efecte politice, iar în funcție de modul de poziționare/ luptă al boxerilor se structurează meciul.

Forțarea constantă a limitelor instituționale din ultimii opt ani, agresivitatea discursului public, lipsa de fair-play în relația dintre partenerii politici și dintre putere și opoziție, lipsa de proiecte politice majore care să aducă valoare partidelor în ochii alegătorilor au alimentat spirala violenței politice care a culminat cu transformarea unui meci îndelungat și contraproductiv în criza din ultimele săptămâni. Păstrând registrul metaforic, această criză ne-a arătat cum, într-o Românie europeană, o echipă schimbă în timpul meciului absolut tot, pentru a-l face knock-out pe adversarul politic: forma și dimensiunile ringului; regulile de joc, de arbitraj, de funcționare; rolul și puterile arbitrilor; mecanismul instituțional.

Dincolo de metaforă, este evident că această criză este generată de încălcarea limitelor democratice: limitele instituționale, limitele de responsabilitate ale politicienilor aflați în funcții publice, limitele în care libertățile și drepturile fundamentale ale cetățeanului sunt garantate în mod real în fața abuzului de putere. A spune, în acest context, că politicienii au întrecut orice limită este o realitate și nu doar o figură de stil. Au făcut-o politicieni de la toate partidele, prin modul în care și-au definit zonele de putere și de acțiune în ultimii ani, prin modul în care  au abdicat de la reprezentarea interesului public și al cetățeanului, prin refuzul de a asuma limitele impuse de rolul lor în societate, în statul de drept, din ignorarea responsabilității față de cetățeni.

Dar să privim spre viitor și să vedem cum putem transforma această criză într-o oportunitate de dezvoltare pentru România. Există câteva zone de acțiune cu potențial. De exemplu, ar fi bine ca cei care disprețuiau ”instituțiile” în bloc și le vedeau doar ca pe structuri parazitare să înțeleagă care este rolul lor în funcționarea democratică și să își consolideze controlul asupra comportamentului politicienilor la putere, precum și asupra tuturor demnitarilor aflați în funcții publice. Ar fi bine ca politicienii din toate partidele să semneze un pact de neagresiune asupra statului de drept și să o facă rapid, înaintea alegerilor din toamnă. Acest pact ar trebui să implice atât principii, cat și acțiuni cu un calendar precis de implementare, iar criteriul de evaluare să fie interesul public:

  1. Asumarea limitelor puterii politice în societatea românească, prin respectarea principiilor și valorilor democratice, a normelor constituționale și  de drept, a responsabilității publice și a cetățenilor;
  2. Asumarea rolului de arbitraj și de verificare al instituțiilor publice care au atribuții în acest sens;
  3. Restaurarea puterilor și statutului instituțiilor care au fost alterate în timpul acestui conflict;
  4. Crearea unei echipe sau a unui mecanism interpartinic, deschis către societatea civilă și responsabil în fața cetățenilor, care să dea siguranța organizării transparente și corecte a a referendumului și a alegerilor din toamnă;
  5. Identificarea acelor instituții publice ale statului român în care persoanele din funcțiile de conducere să fie numite pe bază de criterii morale și profesionale și respectarea independenței acestora și includerea lor într-un moratoriu care să le scoată din zona luptei politice. Televiziunea și Radioul public ar trebui să fie printre acestea.
  6. Crearea unei echipe de experți care să radiografieze ambiguitățile din sistemul constituțional și juridic românesc, care reprezintă surse de vulnerabilitate pentru democrație, pornind de la precedentele din acești ani, și luarea măsurilor politice necesare pentru a corecta aceste probleme. În felul acesta, politicienii și partidele care nu sunt de acord cu rolurile Președintelui, Guvernului, Parlamentului, sau al oricărei alte puteri, vor putea să le reconfigureze, dar într-un mod transparent și democratic, cu informarea și validarea cetățenilor. Și, mai ales, într-un mod care să prevină orice derapaj de la statul de drept.
  7. Stabilirea unor obiective prioritare pentru dezvoltarea societății românești care să fi asumate de toți actorii politici, iar ele să devină criterii de evaluare a acțiunii lor politice.

Am avea nevoie de un mediator în acest conflict, care să fie capabil să așeze părțile la masa verde. Președintele – care are acest rol constituțional – este suspendat și chiar dacă suspendarea nu va fi confirmată de referendum, a intrat prea des în ring ca boxer, ca să mai aibă credibilitate ca mediator. Poate că o inițiativă matură și organizată din zona societății civile, dacă iese din perplexitate, ar putea contribui la cristalizarea unei gestionări a crizei în interesul public.

Ideal ar fi ca politicienii să oprească această criză din responsabilitate față de cetățeni – dintre care foarte mulți se simt probabil dezabuzați, dezorientați și transformați, din nou, în pioni de sacrificiu. Dar dacă nu pot să se oprească singuri în acest vârtej, ar fi bine să asculte mesajele transmise de Comisia Europeană, pentru că România, ca stat membru UE, este prinsă prin tratatele semnate în mecanismul de check-and-balances european. Presiunile europene trebuie valorificate tot ca oportunități pentru statul de drept și nu ca pe atacuri la adresa României.

De exemplu, restabilirea puterilor Curții Constituționale cerută pe 12 iulie de președintele Barrosso în cadrul întâlnirii cu premierul Ponta înseamnă tocmai eliberarea arbitrului și supunerea meciului politic, oricât de dur ar fi el,  arbitrajului constituțional și democratic. Mesajul legat de asumarea integrității ca prioritate pentru premierul român implică ceva mai mult decât respectarea normelor europene în ceea ce privește corupția, incompatibilitățile și conflictul de interese, cu aplicare concretă pe cazurile aflate în discuție publică și nu numai. Integritatea poate presupune și introducerea dimensiunii morale în decizia politică. Iar aici oportunitățile pentru cetățeni pot fi diverse. Exercitarea puterii fără limite morale, doar pentru că ”se poate”, ”sunt ambiguități”, ”vrem”, ”avem o socoteală”, etc, duce la greșeli, abuzuri și derapaje. În schimb, o evaluare a unui plan de luptă, nu doar din perspectiva câștigului politic, ci și din cea a consecințelor asupra celor pe care politicienii îi reprezintă conform principiilor statului de drept – cetățenii – și a riscurilor pe care le implică pentru aceștia reprezintă atât o strategie inteligentă (evită evoluții nefavorabile, repoziționări în dezavantaj, eșecuri), cât și o acțiune care dovedește integritate morală, conformă valorilor democratice.

Distribuie acest articol

15 COMENTARII

  1. Va felicit

    Monitorizez de ceva vreme presa in cautarea unor articole cu adevarat obiective. Acestea sunt rare, mult prea rare.

    Al dumneavoastra este unul din aceste opinii. Este degajat, si spre deosebire de majoritatea celor care vad barna din ochii actualei Puteri fara a vedea si paiele din ochii celor dinainte, dumneavoastra trasati coordonatele ringului de box din ultimii 22 de ani.
    Imaginea nu este deci trunchiata, partizana, ci reala.
    Felicitari

    • ce curios…..si eu sunt un Demetrescu, Costin Demetrescu …si am aceleasi pari ca si tine !
      ma bucur…..Demetrescu si mai cum te rog ? multumesc

    • sa o iau cu bancul cu capra? cand Brejnev intreba candid „care capra?” cand, in istorie, vreun partid de inspiratie marxista a jucat fair-play? unde este documentul in care EXPLICIT se anunta ca PSD a renuntat la dictatura proletariatului? eu banuiesc doar ca o reboteaza cf. cu necesitatile de comunicare. Serios vorbind,in 1949 (retineti anul) SPD in Germania [Bad Godesberg] a facut o clarificare ideologica. La noi, il aud pe Iliescu: ” noi suntem ultima aparare a celor multi si nevoiasi” fara a spune contra cui apara PSD. Poti face o „pacificare”, poti face o negociere, un armistitiu, un pact DACA celalalt nu triseaza. Este cazul? ultimele evenimente arata ca nu si ca numai UE ne-a scapat pt.moment.

  2. Un articol lung si plicticos. Dupa cum zice si proverbul: „vorba lunga saracia omului”. Si cred ca si un pic partizan de partea USL. In fine si eu pot fi subiectiv.

    In sine da, avem nevoie de un restart pe 3 planuri la care sa agreeze toata calsa politica:
    1. Reinstaurarea statului de drept si respectarea lui cu sfintenie de catre toti politicienii.
    2. Revizuirea constitutiei pt a evita astfel de situatii in viitor.
    3. Definirea unor obiective majore pe care sa le sprijine toti politicienii: economie si investitii, educatie, sanatate.

    Cred ca articolul trebuia sa se concentreze scurt si concis pe asta.

    De ce nu se pot indeplini acum? Pai la punctele 1 si 3 USL nu e de acord. Asta trebuie sa recunoasteti stimata d-na. USL vrea un stat de ne-drept (daca imi este permis sa formulez asa) pentru ca nu vrea ca justitia sa fie libera. Sub umbrela USL s-au strans prea multi mafioti dornici doar sa fure din banul public iar pe ei ii deranjeaza libertatea justitie. Nu zic ca la PDL n-au fost mafioti, dar macar am avut norocul sa avem un lider precum Traian Basescu care a lasat justitia sa-i aresteze si pe ai lui (Apostu, Bica, Mantog, Ritzi, etc.).

    La punctul 3 tot USL nu e de acord ca ei vor fabrici de diplome si medici penali si venosi ca Bradisteanu. Iar asta tot pentru a putea fura si a se putea capatui.

    In ce situatii planul celor 3 puncte ar putea avea succes? Prin implicarea si mai dura a Comisiei Europene. Ei ar trebui dupa aceasta criza sa cheme ambele tabere la negocieri FORTAND si IMPUNAND aceste 3 puncte. Daca nu se va face acest lucru prin presiune externa noi nu vom reusi niciodata sa le atingem. Asta e drama.

    Poporul acesta e prea slab (in toate sensurile: civic, educational, cultural, etc.) ca sa poata urca suficient de rapid scara progresului. Si de aceea, daca imi este permisa o figura de stil, trebuie prins de par si tras in sus pe aceasta scara a progresului. De catre cine? De catre UE. Eu inca mai sper ca europenii vor intelege asta si vor trece la actiune.

    • Lung este, dar plicticos nu. Ce-i drept, perioada asta majoritatea se pun in una din cele doua barci: USL sau Basescu. Barcile sunt denumite de fiecare altfel, asta nu conteaza.
      Spre exemplu, eu ma consider antiUSL, deci ma asez in barca Basescu, fara insa a fi proBasescu.

      La nivelul meu mic, de furnicutza, mi se pare mai important ce se intampla dupa ce se termina tot scandalul si prin scandal ma refer la: plagiat, suspendare, reprezentare la UE, etc.
      Sunt subiecte care incep sa ma oboseasca, care ma afecteaza (inclusiv financiar), asa ca as vrea ca pe viitor omul politic sa aiba un anumit comportament, descris foarte bine in articolul de mai sus.

      Articol, pe care daca il citesti obiectiv, nu este nici pro, nici anti.

  3. Stimata doamna,
    Pretentia ca presedintele sa nu fie partizan e iluzorie daca nu chiar absurda. Iliescu si Constantinescu nu au fost partizani cu partidele/aliantele lor? Sau le-au sprijinit pentru a lua si pastra puterea/guvernarea?
    Credeti ca americanii, nemtii, francezii sunt prosti cand nu le pretind liderilor statelor lor sa plece din partidele in care au candidat odata ce au obtinut functia suprema in stat? Aia e o mare greseala a constitutiei romanesti. Pretinde un comportament nerealist din partea presedintelui. Si realitatea a confirmat (de 2 ori in cazul nostru) ca atunci cand presedintele chiar vrea sa nu fie partizan si da puterea opozitiei aceasta il suspenda in parlament. Deci la cum e ea acum constitutia il obliga pe presedinte sa-si caute tot timpul o majoritate, altfel el riscand sa fie suspendat. Mai ales daca nu e un presedinte docil si mut care sa inchida ochii si gura la abuzurile guvernului si majoritatii parlamentare. De aceea constitutia ar trebui schimbata rapid si fie sa adopte modelul american in care presedintele e si prim-ministru, fie modelul francez in care premierul ii este subordonat presedintelui si atunci nu mai poate provoca crize politice cu consecinte economice si de imagine ingrozitoare.

    • De acord cu dvs
      si eu zic si mai departe, sa schimbam constitutia, sa introducem articolul X
      ‘Singura persoana abilitata sa conduca Romania din postura de Presedinte este D-ul Traian Basescu; orice alta persoana va fim declarata incompatibila. Functia D-ului Presedinte va fi exercitata sine die, pana la sfarsitul universului”

      • D-le Demetrescu,
        Eu pot sa va inteleg afinitatea si simpatia pentru USL. Dar incercati un pic sa puneti emotia la o parte si sa ganditi cu partea rationalo-logica a creierului. Haideti sa fac un scenariu.
        Se aude un zvon prin targ si stiti cum e: fara foc nu iese fum. Se aude ca PSDul nu-l vrea pe Crin presedinte pentru ca se stie ca cine are presedintele numeste primul ministru. Si se mai aude prin targ ca PSDul nici nu e sigur ca ar putea merge pe mana lui Crin. Conform sondajelor Crin ar avea probleme sa obtina victoria in fata lui MRU de exeplu. In schimb tot conform sondajelor Oprescu ii bate pe toti. Si atunci dvs ce-ati face in locul PSDului?
        Insa in acel moment Crin si PNL vor avea o dorinta crunta de razbunare. Oprescu va trebui sa refaca rapid alianta PSD-PDL ca sa-si asigure majoritatea. Altfel PNL s-ar coaliza cu PDL si l-ar trimite la suspendare.
        Puteti face un scenariu similar cu Crin presedinte. Va rog nu va iluzionati ca PSD si PNL au un ariaj fericit pe viata. Se vor desparti. Se vor trada. Ca asa e in politica. Divorteaza si unele din cele mai reusite cupluri nu 2 partide politice. Nu degeaba se zice ca politica e c…va.
        Intelegeti ce spun acum? Presedintele oricare ar fi el, cu actuala constitutie e obligat sa-si caute mereu o majoritate in paralament. La fel au facut si Iliescu si Constantinescu.
        Deci va rog incercati sa iesiti din reactia asta horonalo-frustranta din aceasta incarcatura umorala anti-Basescu si incercati sa ganditi cu ratiunea. Vorbim de perioada post-Basescu. Basescu e out. Cel tarziu in 2 ani dispare de pe scena politica. Dar dupa el ce o sa facem? O s-o tinem mereu intr-o sarabanda de crize cand 2 sau mai multe partide se cearta, se despart iar unul din ele se aliaza cu opozitia ca sa declanseze suspendarea presedintelui? Oh si va rog nu-mi veniti cu argumente de genul „Basescu e conflictual iar altii nu” sau „alianta dintre PSD si PNL va tine mult si bine”. Va rog nu fiti si naiv. Pe langa inclinatia hormonalo-emotionala anti-Basescu ar fi o cobinatie irecuperabila.

  4. Nu stiu de ce dar parca simt un oarecare damf de plagiat in articolul asta. Nu mai departe de Vinerea trecuta, Mircea Cartarescu expunea exact aceeasi analogie dar nu folosind jocul de box ci jocul de sah. Si spunea ca ceea ce s-a intamplat in politica romaneasca in aceasta perioada e ca si cum unul din jucatorii de sah nu ca ar fi impus doar unele reguli noi de genul „calul tau nu se mai muta in L ci in W” iar „tura mea merge si in diagonala” ci a mers pana acolo incat aruncand piesele de pe tabla, a luat tabla si i-a dat una in cap adversarului sau.
    Nu stiu, s-ar putea sa ma insel, dar simt asa parca un miros de plagiat. Aceeasi analogie cu un sport, dar putin reformulata. Nimic nou sub soare.

      • Demetrescu,
        Eu cel putin pot emite o opinie, o banuiala.
        Pe tine ma simt nevoita sa te declar taliban uslamist spalat pe creier de Antena 3 si Voiculescu.
        Ti-a mai spus cineva mai sus sa-ti folosesti mintea. Use your brain…

  5. Daca ar fi razboinici de ambele parti, da, articolul ar avea sens. Stiti, doamna, codul razboinicilor dintotdeauna are in centru notiunea de onoare.
    Problema e: ce ne facem cand un razboinic este inconjurat de o ceata de zalhari la drumul mare?
    Intelegeti diferenta?

  6. Interesanta analiza facuta in acest articol, sint de acord in mare parte cu aceasta analiza.
    Dar, pentru ca exista un mare dar, nu ne propune si o solutie. Pentru a avea si o solutie
    trebuie luat in calcul un adevar de necontestat: clasa politica actuala are interese private
    TRANSPARTINICE. Nu conteaza din ce partid sint, nu conteaza zarva din zilele astea, nu
    conteaza ce se intampla cu noi ca tara, conteaza ce pot castiga ei doar pentru ei. Iar
    schimbarea clasei politice actuale este imposibila datorita inexistentei unei miscari civice reale
    si a inexistentei responsabilitatii civice a marii majoritati a romanilor. Din pacate cei 50 de
    ani de comunism isi arata in continuare efectele si, mai mult, platim acum alegerile din
    Duminica orbului si neadoptarea Punctului 8 de la Timisoara si a unei Legi a lustratiei.
    Solutia? Schimbarea incepe cu tine insuti. Din pacate o sa dureze ceva timp…

  7. Stiti ce ma ingrozeste? Poate si pina acum in parlament erau nonvalori, dar acum au iesit la iveala niste indivizi pur si simplu grosieri, ilogici, bolnavi de putere, mistocari, name it! (asa ca dupa mari ploi, gunoaiele ies la iveala)

    Uitati-va la Sova, Banicioiu, un liberal de la Timisoara (l-am auzit citeva minute pe Digi 24), Oltean (PDL), Robert Negoita, Nicolaescu (fost ministru al sanatatii), C. Voicu si mi s-a ridicat parul maciuca!

    Cu cine vreti sa navigam spre democratie? In jurul carei idei marete sa ne adunam, daca aceasta la un moment sau altul va fi „emanata” de la cei de mai sus si colegii lor!

    Nu vad nicaieri in tara asta (nici la nivel micro) ca vreo politica (in sens general) sa se aplice pentru bunul mers al trebilor, ci numi pentru a mai satisface un orgoliu, pentru vreo sinecura, pentru „a mai trage-o” vreunui adversar etc.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Oana Marinescu
Oana Marinescu
Oana Marinescu este consultant în comunicare strategică. Din iulie 2010 conduce OMA Vision (www.omavision.ro), a cărei fondatoare este. Are o experiență de aproape 10 ani în comunicare instituțională, inclusiv în funcții de nivel înalt - purtător de cuvânt al Guvernului (2005-2007) și director general pentru diplomație publică în MAE (2008-2010). A ținut seminarii de comunicare instituțională în cadrul SNSPA. Este absolventă de științe politice (Universitatea București), cu studii aprofundate și specializări în comunicare, atât în țară, cât și în străinătate.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro