joi, martie 28, 2024

În chestiunea premiului Eminescu și a timbrului literar. Două precizări pentru Nicolae Manolescu

Cu fiecare articol pe care îl produce în chestiunile premiului Eminescu și a timbrului literar, dl Manolescu își șubrezește o dată în plus poziția. Cea mai recentă luare de atitudine a domniei sale se petrece pe blogul Adevărul – reproduc un pasaj ilustrativ:

Iată şi pretenţia unor tineri scriitori care semnează un protest colectiv contra atribuirii unui premiu, aberaţie despre care am mai vorbit în Adevărul de Weekend, ca şi în România literară. Fără măcar să fi citit cartea. Care aparţine unui foarte bun poet şi a fost  premiată de un juriu compus din şapte critici reputaţi.

Iată acum cele două precizări pentru dl Nicolae Manolescu.

1) Deși face parte de două decenii din juriul în cauză, dl Manolescu nu a aflat nici acum că premiul Mihai Eminescu Opera Omnia se acordă pentru… Opera Omnia – așadar nu pentru o carte sau alta. Dacă tot a reconstituit în fals etapele jurizării într-un comunicat din România literară, ar fi putut să-i întrebe pe membrii juriului ce anume au votat – o carte sau o operă întreagă. Sau, dacă nu anul acesta, atunci măcar în anii trecuți ar fi făcut bine să se intereseze în ce fel anume se jurizează. Pentru că e, totuși, păcat să faci parte dintr-un asemenea juriu fără să știi măcar criteriile de jurizare. Bașca să-l mai și prezidezi.

2) În altă parte, dl Manolescu susține că, întrucât numai o parte dintre „reformiști” sunt membri ai USR, părerea celorlalți (adică a nemembrilor USR) e lipsită de legitimitate. Profit de ocazie ca să-i explic dlui Manolescu de ce chiar și părerea mea de nemembru USR ar trebui să fie importantă pentru domnia sa.

Deși nu sunt membru USR (fiindcă am refuzat constant să-mi depun candidatura atâta vreme cât dl Manolescu e președinte), am publicat totuși un număr de cărți – din a căror vânzare, fără să fiu întrebat dacă sunt de acord sau nu, s-a încasat timbrul literar de 2% pentru USR.

Făcând un calcul rapid și aproximativ, reiese că din munca mea au rezultat la bugetul USR următoarele sume:

6 cărți de poezie x 500 ex. x 15 lei x 2/100                                       = 900 lei

4 cărți critică literară x 500 ex x 25 lei x 2/100                             = 1000 lei

4 romane traduse Humanitas x 1000 ex x 30 lei x 2/100         = 2.400 lei

1 vol. traducere Berryman x 500 ex x 15 lei x 2/100                    = 150 lei

3 antologii colab. cu C. Komartin x 500 ex x 20 lei x 2/100  = 600 lei

Total: 5.050 lei

Am mai publicat câteva antologii în colaborare cu Mircea Ivănescu, dar acelea nu erau comerciale, așa încât nu știu dacă s-a achitat timbrul literar și pentru ele.

Prin urmare, domnule Manolescu, munca mea a dus în vistieria USR aproape 1.200 de euro. Într-una din lunile dumneavoastră de președinte al USR, indemnizația v-a fost plătită din beneficiile pe care munca mea de nemembru USR le-a adus organizației pe care o conduceți. Și încasați, de asemenea, timbru literar de la toți nemembrii USR care au semnat propunerea de reformă. Nu mi se pare corect, dar trec peste asta. Avem însă dreptul să ne interesăm ce face cu banii obținuți de pe urma muncii noastre asociația care-i încasează. S-ar cădea mai degrabă să ne lămuriți, în loc să ne trimiteți la plimbare.

Fiindcă să mă aștept să ne mulțumiți pentru contribuția noastră involuntară ar fi totuși prea mult.

Distribuie acest articol

40 COMENTARII

    • Mulțumesc, chiar dacă nu e mare filosofie.
      Mi se pare cel puțin straniu să contribui prin munca mea la prosperitatea unei asociații în care nu vreau să intru.

  1. Dle Vancu; Se pare ca sunt multi ca dvs, care contribuiti la „bunastarea intregii natiuni” -pardon, a celor 2000 ( sau cati or fi ) de inscrisi in USR. Ex-ce-len-ta afacere!
    Si ca dvs contribuie TOTI scriitorii straini a caror carti apar pe piatza.
    Generosi-desi fara voie toti „donatorii” obligati!!!
    ……………………..
    Va rog, stiti cumva lista la zi, a membrilor USR care primesc indemnizatii de merit? ( un site eventual) Multumesc.

  2. Sa inteleg ca infamul „timbru literar” este perceput, in favoarea USR, chiar si de la cei care nu fac parte din aceasta organizatie? O mare magarie, pe care eu unulas vrea sa o vad contestata in justitie: de ce sa contribui la bunastarea unei organizatii din care nu faci parte si care, in consecinta, nu iti ofera niciun beneficiu?
    Cine stie, poate azi-maine aflu ca imi aduc aportul financiar la vreo obscura asociatie de IT-isti declarata „de utilitate publica” sau ca sotia mea (arhitect) cotizeaza volens-nolens la OAR,din care s-a retras inca de acum vreo doua decenii…

    • Ați înțeles bine. Iar paralelismele pe care le faceți cu OAR sau cu asociația de IT-iști „de utilitate publică” sunt corecte.
      Mi s-ar părea just ca doar membrii USR să cotizeze acei 2% către USR.
      Restul autorilor români nu au de ce s-o facă.
      Să nu ma vorbesc de cei străini – nu înțeleg de ce Mario Vargas Llosa sau Shakespeare ar trebui să plătească 2% spre USR.

  3. Dar câți din cei 2000… sau, pardon, aproape 3000 de înscriși în USR sunt pensionari și primesc 50% pensie în plus de la Buget?
    Asta se știe?
    Ar trebui ca și lista pensionarilor membri USR să fie publică. Măcar să știm ce plătim.
    S-a gândit cineva că și acesta ar putea fi un motiv pentru care numărul membrilor USR s-a umflat ca broasca din poveste?
    Românii au talent! Nu numai de scriitor, ci și pe cel de a suge cu vigoare la cât mai multe mamele ale Bugetului.
    Și când nu le mai ajung acestea, se aruncă asupra populației și a editurilor…

  4. USR pare un fel de Varican= Stat in Stat; Primesc bani publici, vor mereu mai multi (fata de ceeace au deja si fata de alti pensionari ai tarii) dar nu publica listele beneficiarilor (pensionari cu 50% in plus la pensii SI indemnizatiile de merit) Cu alte cuvinte, voi popor platiti-ne, dar nu e de „nasul vostru” sa aflati detaliile legate de cum sunt cheltuiti banii vostri ( bani luati CULMEA!! si de la scriitorii romani NE-membrii dar si de la scriitorii straini, in viata sau demult decedati!!)// Mai inteleg si ca nimeni nu verifica situatia financiara a USR, pentru ca??? nu stiu de ce!?
    Totul e top secret? cu de la cine putere?
    Sunt intr-un „cocon” bine tesut, cu privilegii multe si variate…deasupra … pamantenilor care-i finantzeaza colosal de bine. USR nu se jeneaza de aceasta situatie??

    • Nu numai că nu se jenează, dar se „scan-da-li-zea-ză” (ca să-l citesc pe dl Manolescu) dacă cineva pune întrebările firești.

  5. Calculul e ușor eronat, concluzia însa e corectă. Ar trebui adăugată, după mine, și o sumă de cca 22.000 lei care reprezintă TVA (9%) și care s-a dus la bugetul de stat. Nici destinația ei nu o cunoaștem, dar presupun ca din ea au fost plătite salariile și indemnizatiile parlamentarilor care au născocit legea supranumită (nu fără motiv) `taxa pe cultură` – o lege, ca sa spun așa, „cu destinație specială”. Din ce motive, cum, la presiunea cui și cui servește această lege, nu mai are rost să puneți întrebări. Cu 1% nu se discută.

    • Ah, da, am contribuit și la salariul domnului Dobrinescu, inițiatorul legii timbrului literar.
      Ba chiar și la al lui Varujan Vosganian.
      Iată încă un lucru care mă face să simt că merită să scrii literatură într-o astfel de țară. :)

  6. Acum, eu m-aș gândi că, de fapt, banii respectivi au fost achitați de către cititori, pentru că ei plătesc, până la urmă, timbrul literar.

    • Eu n-am spus nicăieri în text că banii au fost achitați de mine.
      Am spus mereu că munca mea a făcut ca acei bani să ajungă în contul USR.
      Ceea ce cred că nu poate nega nimeni.

      • Asta ați spus dar e un pic forțat. Pentru că munca dumneavoastră a generat un venit care a fost impozitat. Acei bani sunt cei care, din contribuția dumneavoastră, au ajuns la stat. Faptul că angajatorul (sau beneficiarul drepturilor de autor) a achitat un impozit (tot impozit și timbrul ăsta) deja nu mai are legătură cu dumneavoastră. Asta deoarece timbrul literar e achitat de către edituri. Pe de altă parte, cititorii sunt cei care îl plătesc efectiv.

          • cam tot ce se plătește se plătește din munca noastră (ori de pe urma ei). Se mai fac și împrumuturi care până la urmă se trebuie și ele plătite…dacă nu ești poporul grec. Dacă tot ați pledat pentru o cauză proprie unei bresle putem să extindem puțin…Câte cadre didactice universitare au apărut în ultimii 25 de ani …din spuma mării..ca să nu spun din noaptea minții lor? Toacă banii statului degeaba …și mai și nenorocesc generații de studenți care la rândul lor au nenorocit și o vor face în continuare, locurile unde se duc…Se tot vorbește de schimbarea clasei politice, dar nimeni nu vorbește despre cel mai mare flagel care bântuie România, cel al imposturilor din mediile universitare…

            • Aveți dreptate, dar nu-mi puteți totuși cere să duc eu toate luptele :)

            • Au și luptele …„forbes”-ul lor…. ori „omnia” lor, ca să rămânem mioritici…în resemnare…

      • …pentru că și scriitorii au fost la …școală ar trebui să știe că din TVA se plătește și învățământul gratuit. Și armata…și câte și mai câte…Problema se poate pune sub aspectul eficienței plăților… dar…se ajunge la funia din casa spânzuratului și , firesc, se omite acest aspect esențial. Din acea taxă de timbru poate trăiește și Nora Iuga, și mulți asemenea ei, și nu se naște o cu totul altă perspectivă?

        • Suplimentele de pensii ale scriitorilor nu sunt plătite din banii USR, ci din bani publici, direct de către guvern.
          E un alt subiect pe care USR încearcă să-l escamoteze.

  7. Hai sa fiu un pic rau: inspaimantatoarele alea tiraje de 500 exemplare ar fi trebuit sa fie cumparate integral ca sa fie valabil calculul. Dar stiind de practica daruirii de exemplare intre colegi si la diverse „coledzii” plus conceptul de „retur” ar cam trebui taiat putin din coada vulpii.
    Si ca sa fiu rau pana la sfarsit: indreptatit sa se planga de folosirea banilor de pe carti ar trebui sa fie Andrei Ciobanu pentru ca a sa „Suge-o, Ramona” va fi cu siguranta best-seller-ul minunatei tinere literaturi romane contemporane.

    • Eu am primit doar exemplarele de autor, câte 20-30, așa că n-am cum să știu cât s-a vândut și cât nu.
      Altfel, cele mai multe dintre ele sunt declarate epuizate de către edituri.
      Dar chiar dacă s-au vândut doar jumătate din ele, principiul rămâne valabil: munca mea a dus niște bani în bugetul USR, deci am dreptul să chestionez cum e administrată USR.

      • de ce nu dezvoltați,domnule Victor L., dacă sunteți mai bine informat și neobișnuit să dați „cu copita”? (și haideți să recunoaștem că această ultimă expresie e ușor descalificantă, mai ales într-un comentariu de 17 cuvinte, mai că-mi vine să bănuiesc o influență – sau, mai curând, o rămășiță – manolesciană în vorbulițele dumneavoastră…)

  8. Conf.dr.la 37 de anişori : parcă prea fulminant urcă unii treptele ierarhice, dle Radule… :shock: Numai băftosul VVP a trecut fulgerător de la procuratura de sector la Parchetul Major, devenind imediat apoi şi tânăr dottor, băieţii bătrâni absorbindu-l cu drag în rândurile lor (fără să facă nazuri din cauza „plagiatului”, acesta fiind probabil chiar darul troian cu care coledzii l-au pricopsit pe naivul băietan…oops). Să-nţelegem că aici e secretul insistentului asalt – mult prea insistent, da, având în vedere dezechilibrul evident de forţe: 1% vs 99% – contra şefului scriitorilor şi-a Domnului Ambasador? Cineva – nu spui ţine, persoană însemnată – doreşte funcţia culturală cea mai înaltă pentru partida upgradată?

    That is the questia.

    • Dacă vă referiți la mine și insinuați că mi-aș dori funcția de președinte al USR, n-ați nimerit-o – nu sunt membru USR, nu mă calific.

      • Nici io nu sunt membru USR, dar asta nu mă împiedică să ţin cu N.Manolescu, din motive pe care i le-am expus şi fostului meu coleg de la Cenaclul de luni, M. Cărtărescu, pe wallul său – de faţă fiind şi dta, mi se pare -, dar nu zici că după aia MC m-a blocat, frăţioare ? :shock: Profit de ocazie spre a te întreba şi pe domnia ta, iacătă: de ce m-o fi blocat poetul Mircea, cel care mai deunăzi se declara apăsat de parte libertăţii de expresie pentru care sărmanii caricaturişti hebdonişti s-au sacrificat ? Iar pt a nu exista vreo confuzie asupra replicii care l-a supalat pe confratele nostru, o redau alăturat (cine doreşte mai multe amănunte poate face click pe „AVP” din headerul acestui mesaj) :

        „Simplul fapt – i-am zis lui MC, ce se arătase nemulţumit de ambele liste, pro şi contra NM – că una dintre liste îl apără pe N.Manolescu, părintele nostru din cerurile Cenaclului de luni (mai ales al celor care îi datorează mai mult decât nişte cronici de întâmpinare iepocale, ci hrisoave originare de legendare, tale quale), face ca lista aia să nu fie doar aşa, de florile mărului, ci contra paricidului, iar acest fapt ar cam trebui să ne spună din capul locului în care dintre cele două liste să ne aşezăm definitiv şi irevocabil, care cu sforţa elefantului, care cu-a şoricelului, în apărarea Maestrului. Tertium non datur.”

        Ce zici, dle Radule ? De ce s-a inervat pretinul nost declarat hiperdemocart şi vajnic apărător al Libertăţii de Expresie (obligatoriu cu majuscule, de!) de pe nat ? :roll:

        • Firește că nu pot ști. Poate că pentru păreți a-i indica imperativ pe care listă să se așeze, „definitiv și irevocabil”. Ori poate din cu totul alt motiv.
          Dacă mă întrebați pe mine, aici nu e vorba de „a ține cu” o persoană, ca la un meci sportiv; ci de a sancționa niște abuzuri evidente.
          Sau, dacă vreți să vă păstrez limbajul sportiv, de a observa că cineva a încălcat absolut toate regulile sportivității; a „ține” taman cu acea persoană e totuna cu a simpatiza cu agresorul.

          • Păi, pt apărătorul libertăţii absolute de expresie, nu trebuia să existe absolut niciun motiv, aloo, de a-i năbuşi vocea unui coleg ce-şi semna onest replica, n-o da anonimă, ca mr. farfuridi cel kalm din caragialianul arm (de-alăturea). Pariez, de altfel, că şi Florin Iaru & Bogdan Ghiu, alţi blocatori optzecişti, i-au plâns în hohote pe eroii hebdonişti şi i-au condamnat pe odioşii islamişti fundamentalişti, ei fiind, n-aşa? modele de liberali literari dup-acilişa, care n-au mâncat cenzură cu lingura, nici gura nu le miroase a.

            Revenons à nos moutons, stimate domn, află că pt mine nu e deloc „evident” că-n rixul cu pricina N.Manolescu e incorect ca drea, iar adversarii săi sunt paloma blanca sadea. Cine a stabilit, în speţă, „evidenţa” asta ? Cine e judecătorul imparţial ? Floriiiin Iaru ? Hai să fim realişti, Florin n-ar fi imparţial nici măcar la Judecata de Apoi, a îngerilor trişti, foşti utemişti or securişti ultraschimbişti, darmite când e să ţină cu unul fiindcă e joi şi cu altul întrucât e – el sau amândoi – titirişcoi plişcoi, sau viţăvercea, când doar 1 e shogunul, care e cu noi, voi, dear boys. Dta îl cunoşti pe Florin de ieri-alaltăieri şi exclusiv din literatura sa, însă io îl cunosc încă de pe când era şi nu se vedea ce este, ca drea, spre a apărea după Revoluţia de Muşama şi-a ateriza fix în funcţia de vicepreş dinescian (sau, cum ar zice paul daian, cântăreţul meu de la dynam, la beţie, azi îl vedem, dar cică nu e :))

        • @ AVP,
          nu pari a fi in chestie.
          Nu se dezbate neintelegerea dintre tine si „pretinul nost declarat hiperdemocart şi vajnic apărător al Libertăţii de Expresie”, ci e vorba despre „taxa pe cultura”.
          Eu, cititorul, nu vreau sa-l platesc pe Vosganian si Dobrinescu.
          Tu?!
          Inca o precizare: nu e vorba nici despre „Cenaclul de luni”, ci despre cenaclul Uniunii Scriitorilor.
          De azi.

          • Chiar asa!
            „Buna ziua nea Istrate
            Doi pui de ratza frate
            Nea istrate tu esti surd?
            Ba-s de ratza nu de sturd”
            Poa’sa se vorbeasca de orice subiect, unii o stiu una si buna,

            • Imi pari cunoscut.
              In orasul meu era un poet caruia, daca nu ii dadeau un leu sa adune de-o cafea, pe loc iti facea un catren distrugator si te umilea in fata comesenilor.
              Daca ii dadeai leuţul, te preamarea in versuri.
              :P

    • Viorele, nu trebuie sa-i invidiezi titlul de confuniv lui Radu Vancu, e valabil doar la una dintre multele sorbonici de rahat (Targu-Jiu, Alba-Iulia, Oradea, Suceava, Targoviste, Constanta, Bacau, Pitesti etc etc) inventate de mafia pretins universitara dupa 1990, ceea ce nu inseamna ca Radu Vancu nu ar face fatza intr-o universitate adevarata dar probabil motive personale il impiedica sa se mute la Cluj (mai cunosc un caz – Marcela Ciortea, traducatoare a Tomii din Aquino, care ramane la Alba-Iulia tot din motive personale). In rest, „iubirea” ta cu Carta parca e mai veche. Oricum, felicitari ca ai aparut si cu poza in Istoria scurta. Sincer, tare ma distreaza mica voastra lume literara.

      • Lucidule, aşa cum e ea, lumicica asta care ţie ţi se pare mai mult amuzantă decât importantă e creatoarea & păstrătoarea limbii ro, singura chestie care atestă că io sunt io, poate doar un biet poesel român, nu bulgar, aloo, iepocal or genial, iar „victorL” e un mărar, şi anonim, şi panglicar :)

        All the best to my old friend.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Radu Vancu
Radu Vancu
Radu Vancu (n. 1978, Sibiu), poet, prozator, eseist și traducător. Profesor dr. habil. la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Redactor-șef al revistei "Transilvania". Fost președinte al PEN România (2019-2023). Redactor al revistei „Poesis internațional”. Membru al Grupului pentru Dialog Social. A publicat peste 20 de cărți, în toate genurile literare, pentru care a obținut câteva dintre cele mai importante premii naționale. A tradus din Ezra Pound ("Opera poetică", volumele I și II, Humanitas; ediție îngrijită de H.-R. Patapievici), din William Butler Yeats (tot pentru editura Humanitas) și din John Berryman ("Cântece vis", Casa de editură Max Blecher, 2013). A editat, singur sau în colaborare cu Mircea Ivănescu, Marius Chivu și Claudiu Komartin, antologii literare pe diverse teme. A îngrijit ediții din opera lui Alexandru Macedonski, Emil Brumaru și Alexandru Mușina. Ultima carte publicată este "Kaddish" (Casa de editură Max Blecher, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro