În firea lucrurilor

Câteva minute bune sunt folosite în vederea unei utile puneri în temă și pentru dezvăluirea esenței formulei regizorale. Îi vedem pe cei 19 ani actori care urmează să performeze, fie la cabină, fie pe holuri. Spații altminteri în mod obișnuit inaccesibile spectatorilor. Totul se face cu ajutorul azi omniprezentei camere de luat vederi. Unul dintre ei, Paul Ovidiu Cosovanu, ne anunță calm, nițeluș hâtru că el este Regizorul. Sau, mai exact, cel numit generic astfel de Thornton Wilder, autorul piesei Orașul nostru. Regizorul adevărat fiind Teodora Petre. Lui, Regizorului din piesă, îi revine rolul Povestitorului. El ne va conduce printre meandrele unei mici comunități americane din anii ‘30 ai secolului trecut. În Grover’s Coners, orășel pare-se inventat de imaginația dramaturgului, trăiesc, deloc spectaculos, ceva mai mult de 2000 de suflete. Oameni cu o existență perfect reglată. A căror viață socială începe riguros la 5, 30 dimineața, atunci când se declanșează pregătirea zilnică a micului dejun, și se încheie la 21, 30. Când sosește ora stingerii.

Regizorul nostru are însă și alte însărcinări decât aceea de a prefața intrarea în scenă a personajelor ori de a ne furniza cu ajutorul profesoarei Willard (Gina Gulai) date despre istoricul și geografia localității. În repetate rânduri ni se reamintește că ne aflăm la Teatru, că acolo se pregătește un spectacol, că s-a recurs la formula teatrului în teatru. Că spațiul de acolo este, prin definiție, unul al metamorfozei. Că trebuie să ne imaginăm și să acceptăm convenția. Regizorul decide dacă ceea ce am văzut într-un moment anume a fost bine sau mai puțin bine, dacă sunt necesare ceea ce în cinema se cheamă duble. Și tot el, învestit fiind cu această misiune de Thornton Wilder, via Teodora Petre,  cenzurează posibilul exces de emoție din partea spectatorilor. Ne cere nouă să facem ceea ce el nu poate. Fiindcă în vorbele lui, adică în ceea ce spune pe scenă Paul-Ovidiu Cosovanu, interferă frecvent emoția. 

Spectatorii firește că se bucură atunci când doctorul Gibbs (Mircea Postelnicu câștigă prin naturalețea și echilibrul evoluției) ajută la aducerea pe lume a doi gemeni, fiii doamnei Goruslawski (Iulia-Paula Niculescu).Sau când George (Emanuel Becheru), fiul acestuia și al soției sale (impetuoasă Ecaterina Hîțu) se îndrăgostește de Emily – excelentă, emoționantă Smaranda Postelnicu, fiica doamnei Gibbs (Corina Grigoraș) și a domnului Gibbs (Dragoș Ionescu), și hotărăsc să se căsătorească. Nunta fiind o sărbătoare a comunității la care nimănui nu îi este îngăduit să lipsească. Se află acolo și lăptarul Howie Noamsen (Valentin Florea), și controversatul domn Stimson (Rareș Pîrlog), și eleganta doamnă Simson (Maria Hibovski), și înțeleapta doamnă Soames (Nora Covali), și polițistul Warren (Dan Grigoraș), și Joe Stoddard (Daniel Beșleagă).Care nouă ani mai târziu o va recunoaște cu oarecare dificultate pe Samantha Craig (Elena Popa) venită în căutarea originilor. Îl vedem și pe reprezentantul familiei Crowell (Florin Hrițcu). Sunt prezenți și cei mai tineri reprezentanți ai comunității. Rebecca Gibbs (Cristina Ciulei), Wally Webb (Andrei Merchea-Zapotoțki). Care și ei, atunci când le va veni vremea, se vor căsători, vor avea copii și, hélas, vor ajunge, în final, în cimitirul orașului. Care se extinde cu fiecare an nou ce trece. Căci asta este firea lucurilor. La urma urmei, în firea lucrurilor a fost și sinuciderea domnului Stimson, și moartea prematură a lui Emily.

Orașul nostru înseamnă scenele vieții de provincie ale lui Thornton Wilder. Care se pare că intuia încă din primele decenii ale veacului trecut evoluția teatrului modern. Refuza la modul categoric trăirismul, solicita un decor minim. Pe care unii l-ar numi azi minimalist. Lucrurile acestea se întâmplă aievea în primele două părți ale spectacolului regizat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț de Teodora Petre, în scenografia Velicăi Panduru. Potențată de lighting designul creat de Cristian Niculescu. Câteva piese simple de decor, sugerând interioarele comune, obișnuite, ale caselor familiilor Gibbs și Webb. Ceva mai încolo vedem crucea Bisericii. De abia în ultima parte (spectacolul se joacă fără pauză) lucrurile se schimbă. În marcarea cimitirului. Se ajunge la un fel de calofilie bine controlată. Ni se propune o invazie, o explozie de alb. De alb pe negru.Flori.  Până atunci avem însă de-a face cu o sărăcie numai aparentă. Contrazisă de buna redare a palpitului vieții de întreaga trupă de actori și de muzica creată de Cezar Antal și interpretată de aceștia live. Coruri. Coruri ale vieții. Coruri ale morții. Coruri ale firescului. Ale timpului care nu iartă pe nimeni    

Teatrul Tineretului din Piatra Neamț

ORAȘUL NOSTRU de Thornton Wilder

Traducerea: Radu Lupan

Concept de spectacol: Teodora Petre și Velica Panduru

Regia: Teodora Petre

Scenografia: Velica Panduru

Muzica originală Cezar Antal

Lighting design și video design: Cristian Niculescu

Cu: Paul Ovidiu Cosovanu (Regizorul), Mircea Postelnicu (Doctorul Gibbs), Florin Hrițcu (Joe Crowell, Si Crowell), Valentin Florea (Howie Nowsem), Iulia-Paula Niculescu (Doamna Goruslawski), Ecaterina Hîțu (Doamna Gibbs), Corina Grigoraș (Doamna Webb), Emanuel Becheru (George Gibbs), Cristina Ciulei (Rebecca Gibbs),Andrei Merchea-Zapotoțki (Wally Webb), Smaranda Postelnicu (Emily Webb), Gina Gulai (Profesoara Willard), Dragos Ionescu (Domnul Webb), Rareș Pîrlog (Simon Stimson),Maria Hibovski (Doamna Stimson), Nora Covali (Doamna Soames),Dan Grigoraș (Sergentul Warren), Elena Popa (Samantha Craig), Daniel Beșleagă (Joe Stoddard)