miercuri, ianuarie 27, 2021

In Memoriam Fernando Coronil: Antropolog, profesor, intelectual public

Vestea iminenta, vestea de care ma temeam, a sosit marti seara. Am primit un mesaj de la Gail Kligman, profesoara de sociologie de la UCLA, care m-a anuntat ca varul meu Fernando Coronil (nascut in 1944), profesor de antropologie la City University of New York, s-a stins din viata in urma unei boli neiertatoare. In 1981 inceta din viata, rapusa de aceiasi maladie, la Caracas, mama lui Fernando, Lya Imber de Coronil, prima femeie medic din Venezuela. Mama Lyei si mama tatalui meu au fost surori. Famila Imber a ajuns in Basarabia imediat dupa revolutia bolsevica, de la Odessa. Au plecat spre Statele Unite in 1930, dar pe drum, convinsi de un prieten, au decis sa se indrepte catre Venezuela. Sora Lyei, Sofia Imber, jurnalista celebra si distins critic de arta, a fost mai intai casatorita cu scriitorul Guillermo Meneses, clasic al literaturii venueliene (tatal celor patru copii ai sai, Sara, Daniela, Adriana si Pedro), apoi cu ganditorul politic liberal anticomunist Carlos Rangel, autorul cartii “Du bon sauvage au bon revolutionnaire”. 

http://tismaneanu.wordpress.com/2009/09/11/histrionism-resentiment-mit-chavez-la-moscova/

Impreuna cu Carlos, ani indelungati, Sofia a fost gazda emisiunii televizate de imens succes „Buenos dias, Venezuela”. Amandoi au fost activi in demascarea dictaturii lui Castro si a regimurilor totalitare din alte tari. Au fost prieteni apropiati cu Vladimir Bukovski, Carlos Franqui, Armando Valladares, Guillermo Cabrera Infante, Heberto Padilla, Jean-Francois Revel. Sofia a fondat Museo de Arte Contemporaneo (MACSI) care i-a purtat numele pana in clipa cand colonelul Hugo Chavez a decis sa-l elimine de pe frontispiciul cladirii ca razbunare pentru criticile ei  tot mai transante. Au protestat atunci figuri marcante ale vietii culturale si politice din intreaga lume, inclusiv Mario Vargas Llosa.

http://www.saatchi-gallery.co.uk/museums/museum-profile//3232.html

Am locuit cateva luni la Sofia si Carlos, la Caracas, in 1982, am lucrat un timp la muzeu, l-am cunoscut atunci pe Fernando, venit pentru o scurta vizita. Casa lor, din cartierul Altamira, se numea, dupa Lya, “Quinta Lychka”. Am comunicat imediat fara probleme, ca si cum ne-am fi cunoscut de-o viata.  Devenisem de-acum prieten cu sora sa, Maria Elena, o cunoscuta psihiatra si ma atasasem de tatal sau, chirurgul Ruben Coronil (ruda prin alianta cu fostul presedinte Romulo Betancourt). Sofia, Carlos si Ruben m-au ajutat enorm, spiritual si material. Au facut-o in memoria tatalui mei si a Lyei care copilarisera impreuna, la Soroca. Intre Lya si Sofia era o mare diferenta de varsta, dar surorile fusesera inseparabile.

Fernando a studiat in Statele Unite unde s-a s-a imprietenit cu Gail si cu Katherine Verdery.  Imi amintesc si acum stupoarea lui Gail cand i-am spus ca sunt var cu Fernando. Nu vorbisera niciodata despre radacinile est europene ale acestuia. Am o fotografie facuta aici, la Washington, in locuinta lui Gail (preda atunci la Georgetown), a fost de fapt o minunata, as spune magica, reuniune de familie si de prieteni, cu sotia mea Mary Sladek si cu Gail. Fernando era extem de curios in legatura cu destinul ramurii din familie ramasa in Romania. Acum zece ani urma sa mergem impreuna, Fernando si cu mine, la o conferinta despre sfidarile globalizarii culturale organizata de Bashkim Shehu la Barcelona. Fernando mi-a scris incantat de sansa acestei reintalniri. I se parea fantastica ideea ca vom fi impreuna in locurile unde si tatal meu, dar si tatal lui Bashkim (Mehmet Shehu, fostul premier comunist albanez care s-a sinucis in circumstante inca misterioase), luptasera candva. Fernando fusese el insusi atras, in tinerete, de utopia marxista.

A venit 11 septembrie, eu mi-am anulat calatoria, el a mers. Era profesor, impreuna cu Katherine, la University of Michigan din Ann Arbor. Emanuela Grama si Mihai Neamtu mi-au vorbit despre el. Nu mult timp dupa ce Katherine s-a mutat la CUNY, Fernando a decis sa mearga si el tot acolo. Intre timp publicase lucrari influente despre occidentalism, post-colonialism si mai ales despre tara sa natala. In ultimii ani a fost des citat, in “New York Times” si in “Washington Post”, pe tema miscarilor protestatare din Venezuela. A devenit unul dintre principalii comentatori ai politicii lui Chavez, pastrand mereu un ton academic, dar indicand fara echivoc orientarea dictatoriala a regimului:

http://www.youtube.com/watch?v=XSJ8vyJHnLg

 Cartea sa “The Magical State: Nature, Money, and Modernity in Venezuela” publicata in 1997 la University of Chicago Press a devenit o lucrare clasica la care fac apel toti cei care vor sa inteleaga traditiile, dilemele, cultura politica si structurile sociale ale acelei tari. Impreuna cu sotia sa Julie Skurski, Fernando a editat importantul volum “States of Violence” aparut la University of Michigan Press.  A murit devreme, absurd de devreme, lasand in urma o opera stiintifica admirabila si amintirea unui om, a unui tata, sot, prieten, profesor, de o superba generozitate sufleteasca si de o impresionanta altitudine intelectuala.

Iata mai jos cuvintele sociologului Craig Calhoun, presedintele lui Social Science Research Council:

Losing possible futures is an inevitable consequence of actual history. Each death of an insightful colleague takes something from all of us. But losing Fernando Coronil’s perception of the world as it is and as it could be is a deep loss for social science, almost as deep as the loss of his gentle voice is for his friends.

http://www.ssrc.org/calhoun/2011/08/19/one-of-fernando-coronils-last-wonderful-essays/

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

  1. Draga Dle Tismaneanu : Iti transmit condoleante pentru pierderile din ultimul timp… Ce frumos pomenesti de acesti oameni, intelectuali de diverse si variate culori !?
    Iti urez putere si crez in acesta vara trista ! (eu sint la Namol la Tekirghiol, incerc sa ameliorez genunchii..). Cu bine j bilco

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Occidentul și Sfânta Imbecilitate

Nu sunt un expert nici în economie și nici în politică, dar unul din lucrurile pe care cred că le înțeleg din...

Democrația este pentru zei. Nu trebuie să ne surprindă faptul că oamenii nu o pot menține

„De ce eșuează democrațiile?” Am auzit această întrebare de multe ori în ultimii ani, în cărți, în paginile de...

Parada dascălilor

Prin 2004 – 2005 mergeam mult pe munte cu un amic care se credea foarte deștept. Poate și era; poate. Eu tot...

Despre ceea ce este firesc și necesar. Cazul Sorin Lavric

Într-o însemnare din ultimul său jurnal publicat (2001-2002), Monica Lovinescu observa una dintre trăsăturile definitorii ale presei autohtone: Ziua și știrea. Nimic...

Când moașa, chirurgul, șamanul și psihiatrul împărtășesc aceleași temeri asupra vaccinului…

”Într-o țară în care prevalența vaccinării este ridicată - scria undeva C.A. Siegrist, un renumit pediatru și vaccinolog elvețian- e dificil să...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.