joi, martie 28, 2024

In Memoriam Iosif Sava: Magia muzicii, splendoarea gandului

Iosif Sava (1933-1998) a fost un spirit nobil, un umanist dintr-o specie ce pare, din nefericire, sortita extinctiei. A intruchipat cu pasiune, rafinament si eleganta, tot ceea ce inseamna respect pentru valori. A fost un mare critic muzical si o constiinta democratica in sensul real al cuvantului. Nu se temea sa fie incomod, dar stia, cu o naturalete rar intalnita, sa fie gazda ideala pentru cei onorati a fi invitatii Eutherpei. Stia sa insufleteasca o discutie, contopea cu talent de magician temele cele mai abstracte cu acelea de o cat se poate de mundana concretete. Era un visator, un personaj utopic, traia in propria Castalie si se scutura indignat cand avea de-a face cu mojicia, cu tupeul, cu amatorismul. In experienta mea, doar Horia Patapievici a reusit sa fie la fel de gentil, subtil si incitant in dialogurile purtate in emisiunile de idei. Este vorba de ceea ce, reluand o formulare a marelui critic Lionel Trilling, numesc obligatia morala de a fi inteligent.

Era pe 18 ianuarie 1997 cand am avut norocul sa fiu invitatul legendarului domn Iosif Sava. Era la o zi dupa lansarea, la Uniunea Scriitorilor, a editiei romanesti a cartii mele „Reinventarea politicului” aparuta, in traducerea lui Alexandru Vlad, la Polirom. Vorbisera N. Manolescu, Mircea Mihaies, Alina Mungiu-Pippidi, Sorin Antohi, Mircea Dinescu si Dan Pavel. Era perioada euforica de dupa alegerea lui Emil Constantinescu ca Presedinte al Romaniei.

Au fost prezenti in emisiune Mircea Mihaies, Ioan T. Morar si Silviu Lupescu. Il intalnisem prima oara pe Iosif Sava cu cativa ani mai devreme, la o lansare de carte urmata de o cina. Mi-a spus ca ar dori sa vin intr-o emisiune a sa. Recunosc ca eram inhibat, il stiam (de la televizor) inca din anii de dinaintea plecarii mele din tara, era un interlocutor redutabil, un adevarat vulcan de de amintiri, paranteze, reflectii, maxime, se plimba prin cultura cu o siguranta care pe mine unul ma timora. Mai ales ca nu era nimic artificial la el, spontaneitatea era desavarsita. Atat mama mea, cat si sora ei, Cristina, il venerau. Emisiunile lui Iosif Sava, tolerate de cenzura lui Ceausescu, erau una din putinele oaze ale celor vremuri tot mai anti-culturale. Discutia noastra a inceput dupa cateva minute din „Simfonia destinului” dirijata de Karajan. Domnul Sava era transpus: „Divin, domnilor, divin”. A urmat o lunga clipa de tacere, ne reveneam din acea calatorie in purgatoriul muzicii eterne. Pe parcursul emisiunii, Scarlatti si Vivaldi.

S-a discutat pret de peste trei ceasuri despre istorie, filosofie, literatura, politica, miscari sociale independente, revolutiile din 1989 si, evident, muzica. Domnul Sava facuse Filosofia in cea mai dura perioada stalinista, fusese coleg cu Alexandru Ivasiuc (exmatriculat in 1952), cu Mircea Flonta si Alexandru Valentin. Cred ca si cu Ludwig Grunberg si Ion Pascadi. In primele minute ale emisiunii m-a intrebat abrupt, cum ii statea in fire, despre propriul meu parinte. Vorbim asadar despre anul 1951, cand am venit pe lume:

„Nu va inchipuiti, nu va puteti imagina, cu toata puterea dumneavoastra de rememorare cum era acel an, in care purtam un fel de loden: facultatea era bantuita de frig…Profesorul Gh. C. Stere, fiul lui Stere, era decanul facultatii. Venea Leonte Tismaneanu si citea un curs in care Stalin era preamarit la culme, un curs in care se reproducea istoria partidului comunist bolsevic al Uniunii Sovietice. Era impresionant pentru toti cu acea mana care ii lipsea: Toti stiam ca mana a pierdut-o in Spania… Avea ochi tulburatori, frumosi … era retinut, era un om la 40-45 de ani…Incepuse sa incarunetasca; si era interesant ca toate acestea se petreceau intre orele 8 si 10, intre orele 10 si 12 venea profesorul Athanasie Joja; tinea un curs de Istoria logicii, cita mereu in limba elina, dar din cand in cand arunca cate o fraza… de pilda: ‘Daca Iorga a putut spune in 1938 ca marxismul e mort, pentru mine nu are niciun fel de valoare.’ Ma gandeam, si atunci si mai tarziu, care era mai bolsevic dintre ei: Leonte Tismaneanu sau Athanasie Joja (socotit unul din marii intelectuali, Presedinte al Academiei Romane dupa cativa ani?” (v. Iosif Sava, „Invitatii Eutherpei. 8 Serate TV cu: Alexandru Zub, Alexandru Paleologu, Dorin Tudoran, Mircea Dinescu, Ana Blandiana, Alina Mungiu, Gheorghe Buzatu, Florin Constantiniu, Ion Cristoiu, Cristian Popisteanu, Mircea Suciu, Stelian Tanase, Andrei Plesu, Vladimir Tismaneanu, Mircea Mihaies”, Polirom, 1997, pp. 314-315).

A fost aceea o interogatie la care n-am ostenit sa reflectez. Nu stiu, nu am un raspuns categoric. Ca si tatal meu, au existat destui soldati devotati ai Cauzei, la fel cum, ca si Athanasie Joja, au existat destui intelectuali straluciti dispusi sa-si emasculeze simtul critic. Au pariat gresit si unii, si altii. In chip direct si, adeseori indirect, pariul lor a facut posibile atatea orori. S-au dedat acelei maladii pe care am definit-o, in cartea „Ghilotina de scrum”, drept frenezia supunerii. Timp in care, comisarii si poltronii au castigat partida…

Mai departe, stand de vorba despre escatologii, ideologii si revolutii, despre profetii inarmati, dezarmati si proscrisi, despre idealisti si poltroni, m-a provocat sa discut chestiunea rupturii cu ideologia in care crezusera ai mei, a despartirii de acea matrice emotionala si ideatica pe care o absorbisem, in fond, asemeni limbii materne. Meditand la propriul meu itinerariu, dar mai ales al unor intelectuali critici care m-au influentat decisiv (in primul rand Leszek Kolakowski), spuneam: „Drumul catre un alt marxism treptat duce spre nonmarxism, spre antimarxism, la ora actuala spre postmarxism. Deci e un drum foarte cautat. Si singurul raspuns pe care il pot da la aceasta chestiune este o fraza foarte frumoasa a lui Paul Claudel, in legatura cu faptul ca avem dreptul sa ne schimbam opiniile: ‘Ce sont seulement les imbéciles qui ne changent pas d’avis’. Iar samburele utopiei este tocmai exacerbarea consecventei. Ea este de fapt ipostazierea consecventei”. (p. 318)

A venit vorba, in acea discutie de neuitat, de multe persoane. Nu voi mentiona decat un scurt pasaj legat de o mare pianista originara din Romania: „O asistenta a tatalui dumneavoastra, doamna Adriana Moscuna, era verisoara Clarei Haskil”. (p. 350) Intr-adevar, intretaieri magice revelate de un sacerdot al valorilor inalterabile. De cate ori ascult Mozart interpretat de Clara Haskil imi amintesc de cuvintele acestui mare intelept si nesecat, generos rezervor de idei…

PS Am recitit aseara dialogul lui Iosif Sava cu Dorin Tudoran si Alexandru Paleologu (in volumul amintit mai sus). Acesta din urma vorbea atunci despre acustica gandirii. A fost o calitate pe care Iosif Sava a avut-o din plin. Am regasit volumul „Muzica si spectacolul lumii”, aparut la Polirom in 1998. Include 10 Serate TV cu Mihai Sora, Sergiu Celibidache, Radu Palade, Alexandru Paleologu, Dan Grigore, Andrei Serban, Cristian Tudor Popescu, Dan Setlacec. Mi-a scris o superba dedicatie. Am recitit-o tulburat, cu sentimentul unui dialog intrerupt nedrept, absurd de devreme. Ii ducem lipsa acestui spirit mereu viu, nelinistit, curajos si sincer…

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

  1. Ah, ce bucurie să văd că-l evocați pe Sava! Poate pun și eu pe Florilegium ceva legat de el. N-am înțeles niciodată de ce TVR, călare pe ditamai tezaurul, nu a reușit în atâția ani să înregistreze pe DVD-uri toate seratele muzicale. Sau măcar să fi văzut o editură (dintre cele de stat, nu Polirom) care transcrie și publică integral seria. S-a vorbit atât de mult despre excelența emisiunilor, dar s-a făcut atât de puțin pentru accesul la ele…

    Săptămânile trecute revedeam una dintre edițiile disponibile pe Youtube, și n-am putut să nu remarc ce lung e genericul de început. Cred că sunt vreo două-trei minute. Cam cât emisiunea de azi a lui Dan C. Mihăilescu… Ce vremuri și anii ’90!

  2. Da, avem si vom avea romani adevarati. Oameni cu care ne mindrim, in orice colt al lumii.
    Cred ca acest subiect, al valorilor romanesti trebuie continuat aici pe contributors.ro.
    Este extrem de relevant, si un indrumator pentru tineri. Felicitari domnule Tismaneanu !

    Gabriel Dragan

    • @Gabriel
      Iosif Sava era evreu (Segal era numele lui adevarat). Asta nu-i scade meritele, dimpotriva…Era un evreu nascut in Romania cu care ne mandrim…

      • (Macar teoretic), a fi evreu este o apartenenta religioasa, nu nationala!
        Altfel spus, inca n-am intalnit pe cineva care sa spuna „X era catolic . Asta nu-i scade meritele, dimpotriva…Era un catolic nascut in Romania cu care ne mandrim…” (chiar si cu virgula de rigoare dupa „Romania”).

  3. Un articol excelent.
    O mie de felicitari!

    Emisiunile TV2 si cele radio ale domnului Sava au fost excelente.
    Primele amintiri le am de la o varsta mica, cea a jocurilor marunte din casa, cu masinute si trenulete, cu benzi desenate Vaillant de anticariat, care erau deja vintage,
    (erau si cu ‘Guerre’, cu luptatori di rezistenta, cu Fanfan, cu eroi altruisti etc)
    Televizorul era deschis (un Temp ceva, sau unul din primele romanesti) , era domnul Sava cu unul sau doi invitati. Vorbeau altfel, cu totul altfel decat cei de la ‘Jurnal’, ‘Reflector’, decat altii de la tv si radio, vorbeau ‘foarte frumos’.

    In anii liceul, ani de inceput sau mai maturi, am putut sa urmaresc continuu ‘Serata muzicala’ , dupaamiezele de duminica si ‘Invitatiile Euterpei’ la radio Romania 2.
    Erau amici mai mari, elevi sau studenti (ingineri, medici etc) care regretau cand pierdeau vreo emisiune sau parte de emisine.
    „Ai vazut azi Iosif Sava? Ce-a mai fost azi la Iosif Sava ?
    Seratele muzicale incepeau mereu cu miscarea 2 din Simfonia no 7 Beethoven cu Karajan,
    Erau si emisiunile Radio 2, unde de multe ori am urmarit ‘topuri’ ‘manageriate’ de domnul Iosif Sava si de doamnele Despina Petecel, Brumarau si de alte vrednice persoane, cu versiuni ale creatiilor Beethoven, Mozart … cu Furtwaengler, Bruno Walter, Celibidache, Karl Bohm, Klemperer (probabil cea mai adanca, miscatoare Simfonie no 7 Beethoven),
    Perlea, Bernard Haitink, Solti, Karajan … sau
    Clara Haskil, Edwin Fischer, Wilhelm Backhaus, Valentin Lipatti, Claudio Arrau, Arturo Benedetti Michelangeli, Wilhelm Kempff, Sviatoslav Richter.

    In ‘Seratele nuzicale’, inainte de oprirea Tv2, in vremuri ceausiste:
    – Bach , „mult Bach” vorba domnului Sava
    – Bach cu Karl Richter
    – Mozart , orice
    – Wagner, secvente de la Bayreuth din ‘Der Ring’
    – un extrordinar domn Aurel Stroe comentand Simfonia 1 de Mahler
    – discutii despre Kant, kantianism, Hegel (Hegel era deseori ‘invitat’ si ‘Invitatiile Euterpei’, unde Vivaldi si Concertele pentru flaut sau vioara opus 1-13 se auzeau des)
    – Solaris al lui Tarkovski, secvente lungi cu Brueghel ‘Vanatori in iarna’ (de la Viena) si mult Bach: Ich ruf zu Dir, Herr Jesu Christ BWV 639) din Orgelbüchlein
    – jazz cu Oscar Peterson

    Dupa 1990:
    – din nou domnul Aurel Stroe
    – Petru Cretia
    – Wilhelm Berger

    L-am vazut de doua ori pe domnul Iosif Sava, dupa 1991:
    – la un concert de orga cu lucrari de orga secolul XX (Olivier Messiaen, Wilhelm Berger si compozitori germani contemporani), cu un organist german .

    – la Mozart – Messa da Requiem KV 626, Iosif Sava organist

    O Messa da Requiem KV 626 pentru domnul Sava

  4. Domnule Tismaneanu,
    Interventia mea se vrea afi un protest. Sper sa o lasati sa treaca. Eu fac parte, ca ruda mai indepartata, din familia celui care a fost Athanase Joja. Chiar daca articolul scris de dumneavoastra este despre Iosif Sava de fapt este o incercare de reabilitre a tatalui dumneavoastra, de a-l justifica pentru stalinismul sau. Este de inteles, dar a-l compara cu Athanase Joja este prea mult, desi va folositi de poveste spusa de Iosif Sava, care oricum nu poate fi verificata. Nu este un atac la persoana ceea ce scriu eu aici este o replica la incercarea dumneavoastra de lovi in oricine, daca interesele o cer. Nu este o metoda stalinista ?

    • Serios? Sunteti ruda indepartata cu profesorul Joja, ministrul educatiei din perioda exmatricularilor de studenti? Ce mai face Oltea? Ati citit volumul la care fac trimitere? Ieri incercati sa o maculati pe doamna Doina Jela printr-o insinuare penibila. Azi sariti la mine. Cine sunteti de fapt, domnule „Bulamacu”? Ieri va ascundeati in spatele comentatorului „Lecter”. Azi in spatele cui va mai ascundeti? Dialog incheiat. Gasiti alt forum.

      • Domnule Tismaneanu , nu inteleg de ce ma introduceti pe mine in disputele , mai mult sau mai putin cordiale, pe care le aveti pe forum cu diversi comentatori. Nu e prima data si nu spun ca m-ar deranja cumva, dar , tre’ sa recunoasteti, este way off-topic. Ati observat ieri ca nu am intervenit in acel schimb (desi poate trebuia sa o fac, pt. a clarifica unele lucruri) , am ezitat sa o fac acum dar poate ar trebui sa revedeti , cumva, „politica editoriala”. Eu zic sa ramanem la subiectele materialelor pe care le publicati aici , cind e de comentat o facem , cind nu-nu. Acuma, daca dvs. doriti o ‘liberalizare” a atmosferei, why not indeed , atata timp cit ne limitam la topic , sau , ma rog , cit de cit pe aproape ….

        Ca sa aduc si eu my two cents opinion re. Joja, voi spune (desi nu imi place sa introduc detalii de ordin personal ) ca A. Joja mi-a fost unchi pt. un timp limitat (e adevarat , dar e greu de explicat aici) tocmai in perioada deceniului teribil . Am discutat cu el la inceputul anilor ’70 , cind era in Consiliul de Stat. Precum stiti, nimeni nu-i perfect , nici profesional :wink: nici in viata personala – dar trebuie tinut seama de circumstante , nuante si multe altele . Pe mine m-a impresionat , as spune chiar ca m-a fascinat in cele citeva discutii avute , dar care nu atacau subiecte de politica.ci de logica (mai mult sau mai putin matematica). . Cred ca , intre ilegalisti era din categoria „true believers”. Poate nu e nimerita , tocmai din partea dvs. , political scientist , a face clasificari individuale si comparatii in privinta atasamentului la „cauza” , „cine e mai bolsevic intr-un grup” , cine e mai comunist , etcsamd. Si Joja, si tatal dvs. au fost sedusi de perspectivele unei lumi mai drepte (what’s wrong with that ?) , au avut fiecare lecturile lor si experientele lor in ilegalitate si dupa . Nu se pot face cuantificari . Dar nu cred ca e corect a spune ca „au pariat gresit si unii si altii” cum sustineti dvs. Ei si-au sacrificat tineretea pt. un ideal si cred ca stiti care . Oamenii aceia, the true believers, nu stiau ca va fi razboi , cu atat mai putin de Yalta si ce a urmat . Ei nu au pariat (mizat) pe vile in Primaverii , Elias si celelalte. – cred ca sinteti nedrept si cu tatal dvs. si cu Joja. Si , la urma urmei , macar aveau un Dumnezeu (ca se numea Marx sau altfel, who cares ) . Cind ii vad pe cei de azi , fara nici un dumnezeu, chiar ca ii apreciez pe true believers. Dvs. , care ati trait intr-un mediu familial specific , ori nu i-ati inteles ori scrieti de pe pozitiile mileniului III, uitand asa de usor ca oamenii au fost supt vremi si chiar supt vremuiri …E mult de spus, dar tre’ sa fug la stadion, la marele derby Manchester !

        • Multumesc pentru comentariu. Deci ati fost candva ruda cu dl „Bulamacu” :) Cat priveste personajul Joja (comunistul, nu fratele, arhitectul): a fost vicepresedinte al Consiliului de Ministri si ministru al invatamantului si culturii (1957-1960) in cea mai dura perioada de exmatriculari ale studentilor banuiti de non-conformism ideologic. MUlti dintre acesti studenti au fost arestati, anchetati salbatic (metodele includeau baiata cu sacii de nisip), condamnati si intemnitati. Profesorul Athanasie Joja a indeplinit cu maxim zel ordinele primite de la Dej si Rautu. Nu scriu de pe pozitiile mileniului III, ci de pe acelea pe care Monica Lovinescu le-a definit exemplar ca fiind ale eticii neuitarii.

  5. da, utila rememorarea dlui Sava.
    sa ti gasesti refugiul in muzica si sa crezi totusi ca muzica va schimba lumea !
    timpul se contracta. in mai putin de doua decenii manelele si nu violoncelele au cucerit stadioanele.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro