duminică, mai 16, 2021

In Memoriam Irving Louis Horowitz: Un mare intelectual, un spirit liber si curajos

S-a stins din viata in luna martie 2012 un mare ganditor social, un spirit liber si curajos, un autentic intelectual umanist, profesorul Irving Louis Horowitz. Nascut la New York, in Harlem, in 1928, Horowitz a traversat si a scris despre marile momente care au marcat ideologic si politic veacul al XX-lea: liberalismul rooseveltian, naufragiul democratiilor europene, socul Holocaustului, Razboiul Rece si revelatiile despre totalitarismul comunist, decolonizarea, regimurile militariste din America Latina, miscarea pentru drepturile civile, radicalismul nihilist al Noii Stangi, iluziile si deziluziile legate de revolutia cubaneza, criza sociologiei vestice, prabusirea marxismului, dilemele liberalismului american dupa Razboiul din Vietnam, Statul Bunastarii si iluziile paternalismului social, geneza noului conservatorism. A debutat in publicistica sociologica in 1951. A fost unul dintre cei care au definit ce inseamna “Lumea a Treia”. Studiile sale despre genocid, Holocaust, Gulag sunt exemplare prin intensitate etica si profunzime conceptuala. A contribuit, pe linie weberiana, la reconstructia sociologiei politice. Si-a ridicat vocea, de cate ori a fost nevoie, impotriva abuliei morale si a anarhiei axiologice. Cei care azi incearca sa resuscite miturile radicale de stanga ar face bine sa citeasca biografia lui C. Wright Mills scrisa de Irving Louis Horowitz, cel care a fost printre cei mai apropiati colaboratori ai autorului “Imaginatiei sociologice”. Nimeni nu a surprins cu atata acuitate precum Horowitz dimensiunea utopica, elementele de wishful thinking, chiar fanatice, din opera lui Mills. Nu este asadar un motiv de mirare ca multi devotati ai parintelui sociologiei radicale nu l-au iertat pe Horowitz, l-au acuzat de apostazie, chiar de „renegare”. La randul sau, acesta a raspuns transant: You do not get good science by being politically correct.


A crezut in valorile liberal-burgheze, le-a aparat cu incandescenta pasiune si impresionanta eruditie. Cartea sa “Behemoth: Main Currents in the History and Theory of Political Sociology” (1999) face parte din tezaurul cel mai pretios al gandirii sociale contemporane. O socot must reading pentru cine vrea sa inteleaga traditia stiintelor umane, oscilatiile dintre anarhie si Behemoth (Montesquieu), compromisul liberal cu puterea statala (Tocqueville), utopismul ca sociologie stiintifica (Marx), ordinea sociala fara putere statala (Durkheim), puterea statala fara ordine sociala (Sorel), perspectiva arendtiana asupra doctrinelor totalitare ale “societatii perfecte”, legitimizarea statului democratic (Weber). Pentru cei interesati de Teoria Critica a Scolii de la Frankfurt, recomand capitolul “The Unhappy Alliance of Democracy and Dictatorship”, o lucida,superb informata deloc apologetica si tocmai de aceea credibila explorare a contributiilor teoretice ale lui Max Horkheimer, Walter Benjamin si Franz Neumann. Motto-ul este din cartea lui Charles Frankel, “The Case for Modern Man” (Harper & Row, 1955): “The Nazis showed us the depths of which human beings are capable, the Communists have shown us the same depths while manipulating a social vision. The faith in science, the belief in progress, the ideals of liberty, equality and fraternity, have all been paraded before us in a murderers’ masquerade.”

A predat de-a lungul anilor la prestigioase universitati: Washington University din St Louis, Universitatea din Buenos Aires (a fost coleg si prieten cu filosoful stiintei Mario Bunge), London School of Economics (a fost apropiat de Leonard Schapiro, Ernest Gellner si Michael Oakeshott), a fost profesor, vreme de trei decenii la Universitatea Rutgers. Ii datorez enorm. Cartile sale despre comunismul din Cuba sunt esentiale pentru cine vrea sa inteleaga totalitarismul castrist. M-a invitat sa colaborez la aceasta intreprindere stiintifica si morala, actualizata la fiecare doi sau trei ani. Am scris despre “Castro-guevarism si ortodoxia marxist-leninista in America Latina”. A fost neobosit in a protesta impotriva dictaturii din Cuba. A fost primul care a scris despre stalinizarea Revolutiei Cubaneze. Cand altii cantau osanale comunistilor de la Havana, Horowitz publica scrierilor disidentilor. A fost prieten cu Carlos Franqui si cu Carlos Alberto Montaner. Poate ca va veni ziua cand o strada din Havana ii va purta numele. Impreuna cu Daniel Mahoney, a scris despre Soljenitin.

L-as compara cu Daniel Bell la nivelul impactului in stiintele umane, dar si asupra discursului public. Nu mai vorbesc despre lucrarile sale de epistemologie sociala, cartea clasica despre Georges Sorel, amintita biografie critica a lui C. Wright Mills. Ultima sa carte este “Hannah Arendt: Radical Conservative” (Transaction Publishers, 2012). A avut titlul de Hannah Arendt Distinguished Professor la Rutgers. La editura infiintata si condusa de profesorul Horowitz (Transaction) au fost publicate ori republicate carti fundamentale: Jacob L. Talmon, “Myth of the Nation, Vision of the Revolution”, Raymond Aron, “The Opium of the Intellectuals”, Carlos Rangel, “Third World Ideology”, Pieter Viereck, “Metapolitics”,Robert C. Tucker, “Philosophy and Myth in Karl Marx”, lucrari de Reinhard Bendix, Leo Lowenthal, Melvin Lasky, Leo Labedz, Robert Conquest, Robert Nisbet, Paul Hollander etc Acolo a aparut, in 2006, volumul regretatului politolog Michael S. Radu, “Dilemmas of Democracy and Dictatorship: Place, Time, and Ideology in Global Perspective”, o carte care ar trebui tradusa in romaneste. Putine lucrari lamuresc la fel de exact ce inseamna de fapt o dictatura.

Irving era un munte de energie, un personaj extraordinar de stenic, indragostit de film, de basketball, de literatura, dar mai presus de orice, de adevar. Sigur, temele de care se ocupa erau mai degraba generatore de pesimism. Devenise cu timpul, filosofic vorbind, un moderat conservator. Avea multe puncte comune cu neo-conservatorii, era prieten cu multi dintre acestia, dar nu se auto-definea ideologic. Cand am scris un articol intitulat “In Praise of Eclecticism” m-am gandit la el, la Kolakowski, la Daniel Bell, la Moynihan. Stia ca radicalismul conduce la excese, la epurari, la vendete si la actiuni nesabuite. Din opera sa de o bogatie uluitoare, imi este in mod deosebit drag volumul “Persuasions and Prejudices: An Informal Compendium of Modern Social Science. 1953-1988″, aparut la Transaction in 1989. Ultima parte a cartii se intituleaza “The Ethical Foundations of Political Life”. Sunt incluse eseuri de Hannah Arendt, Raymond Aron, Daniel Bell, Bertrand de Jouvenel, Seymour Martin Lipset, Robert Lynd, Georges Sorel, Jacob Talmon (unul dintre ganditorii cei mai admirati de Horowitz) si Aleksandr Soljenitin (fragmente din “Arhipelagul Gulag). Iti trebuia curajul intelectual al Iriving Louis Horowitz pentru a-l include pe Soljenitin intr-o asemenea antologie a stiintelor sociale moderne.

Imi amintesc cu indurerata emotie serile petrecute in anii 80, discutiile despre C. Wright Mills, Hannah Arendt, Franz Borkenau, Paul Lazarsfeld, Theodor W. Adorno, Herbert Marcuse, Daniel Bell, Harold Lasswell, Alvin W. Gouldner. Nimeni nu cunoastea mai bine istoria sociologiei moderne, de la Durkheim, Pareto, Scheler si Simmel la Sorokin, Parsons, Mills, Aron si Merton. Imi amintesc opiniile sa, intotdeauna limpezi si dezinhibate. Mi-a publicat eseuri care mergeau adeseori impotriva curentului. Cand o influenta revista a decis sa nu publice, din ratiuni ideologice, recenzia mea (initial acceptata) la cartea lui Miklos Haraszti, “The Velvet Prison”, el a publicat-o imediat in “Society”. Asa era Irving: heterodox, temerar, onest si imprevizibil. Este ceea ce l-a atras, la inceputul anilor 90, pe studentul Catalin Avramescu spre opera profesorului de la Rutgers. Public aici, cu permisiunea sa, aceasta miscatoare marturisire:

“Eu tin minte cum l-am descoperit, in 1991, am gasit o editie din Radicalism and the Revolt against Reason, mi-a orientat decisiv ceea ce era pe atunci “lucrarea de diploma”. Imi pare rau sa aflu vestea asta. Putine erau sursele, in acei ani, care ajungeau si la noi si ne deschideau putin ochii spre ce inseamna istoria adevarata a ideilor. Nu l-am cunoscut, dar imi imaginez despre el ca era un om cu o misiune, Beruf, in sensul lui Weber”.

Da, adaug eu, misiunea lui Horowitz era una conceputa si asumata in chip weberian. “Adevarul este lucrul vital” au fost ultimele cuvinte ale lui Max Weber pe patul de moarte.

Iata scrisoarea pe care am trimis-o, sotia mea Mary si cu mine, lui Mary Curtis, sotia lui Irving si cea mai apropiata colaboratoare a sa:

Dear Mary:

Irving was one of the most generous human beings I encountered in my whole life. His sense of friendship, hospitality and solidarity was truly amazing. Irving received me as a friend and encouraged me during the first and quite confusing years of my American journey. He invited me to join the editorial committees of Society and Human Rights Review, published my articles and endorsed my first book in English. His writings on Marx, Weber, Sorel, Mills, to name only a few of the towering figures, remain among the best contributions to a genuine, i.e., humane social science. Writing so insightfully about the classics of sociology, Irving became himself a classic.

He was a critical intellectual in the noblest sense of the word. He could not stand hypocrisy, self-righteosness, foolishness, and irresponsibility. He abhorred moral relativism. His writings on left-wing radicalism, including his recent review of the “Dictionary of 20th Century Communism” (Princeton UP, 2010) published in “Wilson Quarterly,” highlight the fateful interaction between utopian ideals and diabolical practices. He was always on the side of human rights and he supported dissidents. The day Cuba will be free, I expect a street in Havana to be named after him. Both my wife (Mary, as well) and me will always remember Irving’s kindness and inspiring warmth. Please accept our deepest feelings of sympathy.

Vladimir Tismaneanu and Mary Sladek

http://spectator.org/archives/2012/04/03/irving-louis-horowitz-rip

http://www.irvinglouishorowitz.org/assets/files/Bibliography%20-%20Once%20more%20unto%20the%20breach.pdf

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Încălzirea globală, acidificarea oceanelor și moartea peștilor tropicali – acuzații de fraude științifice de mari proporții

Pe 6 mai 2021, revista Science a publicat o amplă anchetă intitulată Acidificarea oceanelor modifică comportamentul peștilor? Acuzațiile de fraudă creează o...

PNRR for dummies. Sau planul cincinal cu MCV ataşat

Luni 10 mai premierul Cîţu şi ministrul Ghinea merg la Bruxelles pentru a discuta o formă finală a Planul Naţional de Redresare...

Ierusalim. Există conflicte fără soluții sau doar conflicte pentru care soluția încă nu a fost găsită?

Rezumatul în 10 puncte: Începând din noaptea de vineri spre sâmbătă (7/8 mai), în...

Îl mai poate salva războiul/Hamas pe Netanyahu de pierderea funcției de prim ministru?

Știm, teroriștii de la Hamas au atacat iarăși Israelul iar statul Israel are tot dreptul să se apere. Niciun dubiu în această...

Sfârșitul emigrației

Au emigrat din România spre Europa occidentală peste trei milioane de români, din 2000 încoace. O parte au emigrat spre Italia și...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro