miercuri, februarie 19, 2025

In Memoriam Jiri Dienstbier: Conceptul disident al libertatii

Jurnalist de mare calibru, distins intelectual si respectat diplomat, primul ministru de extrerne al unei Cehoslovacii devenita libera si democratica prin revolutia de catifea din noiembrie 1989,  Jiri Dienstbier a fost unul din campionii Primaverii de la Praga. A incetat din viata, pe 8 ianuarie 2011, in varsta de 73 de ani.

Ca atatia colegi de generatie, Dienstbier crezut in posibilitatea socialismului cu chip uman, o strategie, ori mai exact spus, o viziune, o promisiune care in 1968 parea ca are un viitor.  Astazi se poate zambi, se pot face ironii despre naivitatea acelei tentative de a sfida colosul birocratic, dar atunci, in acel an crucial, imaginatia a fost cateva luni la putere (spre a relua un slogan al studentilor francezi).  Utopia concreta, a unei subiectivitati renascute, sfida ideologia unei totalitati asfixiante.  Nu cred ca gresesc daca afirm ca 1968 a fost intr-un fel preludiul, la distanta de doua decenii, al evenimentelor care au distrus sistemul comunist in 1989.  „Care este diferenta dintre Dubcek si Gorbaciov?” suna o intrebare dintr-o gluma din perioada perestroikai. „Nici una, dar Gorbaciov n-a aflat-o inca”. Ori, in alta versiune, „douazeci de ani”.  In anii 70,  Antonin Liehm, ulterior fondatorul lui „Lettre Internationale”, fost director al revistei intelectualilor critici in timpul Primaverii de la Praga, „Literarny Listy”,  a publicat la Paris o carte de interviuri cu personalitatile de varf ale acelui moment extraordinar atat politic cat si cultural. Prefata a fost scrisa de Jean-Paul Sartre care, reflectand (poate cam prea tarziu) la natura sovietismului, a formulat perfect diferenta dintre urmasii lui Lenin si idealistii de la Praga: „Le socialisme qui venait du froid” (0 aluzie la titlul unei celebre carti de John Le Carre).  Intr-adevar, socialismul moscovit venea dinspre Siberia…

Interventia trupelor Pactului de la Varsovia a pus capat acelui experiment care a i-a entuziasmat pe toti prietenii libertatii, fie ei sustinatori ai stangii ori ai dreptei democratice.  Articolele sale de o arzatoare onestitate publicate in acea perioada i-au exasperat pe politrucii de la Moscova, Varsovia si din Berlinul de Est. Alaturi de un Jiri Pelikan, Ivan Svitak, Pavel Kohout, Ludvik Vaculik si Vaclav Havel, numele sau a figurat pe listele negre aduse la Praga de vice-ministrul de externe sovietic Vasili Kuznetov, de fapt pro-consulul insarcinat cu macabra „normalizare”  Asemeni atator altor colegi si prieteni, Dienstbier a refuzat minciunile debitate de quislingii in frunte cu Gustav Husak, a fost exlus din partidul comunist, si-a pierdut dreptul de semnatura.  Anticomunismul lui Dienstbier a fost unul liberal in sensul veritabil al cuvantului: nevindicativ, neresentimentar, dar nu mai putin fidel adevarului istoric, constient de catastrofa sociala, economica, culturala si morala pe care, ca si fascismul, a reprezentat-o comunismul.

Ca membru al Cartei 77, o asociatie independenta de barbati si femei uniti prin angajamentul lor transideologic in favorarea drepturilor omului, deci o expresie a unei societati civile resuscitate, Dienstbier a dovedit curaj etic si imaginatie istorica. La urma urmelor, cati erau cei care anticipau finalul unui sistem care parea vesnic?  Cum scrie „The Economist”  in omagiul adus acestui disident care a simbolizat umanitatea, urbanitatea si civilitatea discursului intr-adevar democratic:  „Few remember how hopeless that struggle seemed. The cold war was near its height.  It required a huge act of faith to believe that communism was doomed and that Europe would be reunited”.  Meritul acestor disidenti a fost ca nu s-au lasat amagiti de aparenta inexpugnabilitate a sistemului, au strapuns carcasa propagandistica si au sesizat cat de vulnerabila era de fapt dominatia nomenklaturii.  Reluind o formulare a lui Walter Benjamin, am dedicat cartea mea „Reinventing Politics” (aparuta la Polirom in traducerea lui Alexandru Vlad), „To all those who, hoping against hope, made the revolutions of 1989 possible”.  Unul dintre acesti oameni care au sperat cu disperare a fost cel despre care scriu acum aceste intristate randuri.  Jiri Dienstbier nu s-a lasat intimidat, nu a cedat tracasarilor necontenite, interogatoriilor si arestarilor. A creat un ziar samizdat „Lidove Noviny” care a fost una dintre principalele voci ale contraculturii disidente. Ziarul fondat de Dienstbier continua sa apara si azi si sa se bucure de o larga audienta.  Experienta Cartei 77 a fost reluata in numeroase alte tari, inclusiv in randurile cercurilor disidente din Tunisia (recomand aici excelentele analize pe subiectul a ceea ce unii numesc de-acum „revolutia de iasomie” semnate de Theophyle pe www.contributors.ro si pe blogul sau).

A fost direct implicat in negocierile care au facut posibila tranzitia non-violenta din Cehoslovacia. Ca ministru de externe a jucat un rol decisiv in apropierea de Germania si depasirea suspiciunilor mutuale mostenite din perioada Munchenului, a razboiului si a expulzarilor postbelice. Ca si Vaclav Havel, Martin Palous, Rita Klimova, Milan Simecka, Miroslav Kusy, Michal Zantovsky,  Jiri Urban, ori Vaclav Benda, a fost urmarit permanent de politia secreta comunista. A avut slujbe marginale, intre care aceea de fochist la un hotel din Praga.  Altii au devenit portari, hamali, electricieni, instalatori.  Din cand in cand, mai ales dupa formarea Cartei 77, au fost arestati. Marele filosof fenomenolog Jan Patocka, primul purtator de cuvant al Cartei, a murit in urma unui interogatoriu luat de securisti. Stia ca va fi prigonit, dar a acceptat acest lucru pentru ca, asa cum a spus-o in cuvinte de o dogoritoare intensitate etica: „Exista un numar de idei pentru care merita sa suferi”.  O lectie nu poate si nu trebuie sa fie uitata.

L-am cunoscut pe Jiri Dienstbier la Chapel Hill, cred ca era in 1999, la o conferinta organizata la University of North Carolina de Centrul de Studii Ruse si Est Europene (coordonatorul conferintei a fost excelentul anglist, prietenul meu Nicolae Harsanyi, ajutat de sotia sa, pe atunci doctoranda, azi profesoara de literatura franceza, Doina). Erau prezenti istorici celebri, intre care Konrad Jarausch si Michael Geyer. Din Romania a participat eminentul istoric Andrei Pippidi. Jiri Dienstbier a rostit cuvantarea principala, ceea ce se cheama the keynote address, o analiza a rolului ideilor in destramarea sistemelor comuniste.  Am stat apoi mult de vorba cu el pe acest subiect. Am vorbit despre destinul disidentilor in lumea post-comunista, despre atatea metamorfoze nu o singura data siderante, dar si despre campaniile imunde impotriva intelectualilor critici. Am vorbit despre tensiunile dintre cei doi Vaclavi (Havel si Klaus), despre lustratie (era foarte critic cu legislatia din Republica Ceha), despre razboaiele din fosta Iugoslavie (stiam de pozitia sa diferita de a unor Michnik, Kuron si  Havel).  Dar mai ales am vorbit despre mesajul nepieritor al conceptului disident al libertatii, un concept pe care el l-a ilustrat cu o superba, exemplara consecventa.

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. In 2024 editura Humanitas i-a publicat un nou volum cu titlul „Aventura ideilor".Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

Un nou volum semnat de Mihai Maci. Îl puteți achiziționa de aici

Foarte rar mi-a fost dat sa citesc o carte atat de neinduratoare cu realitatea imediata, in acelasi timp atat de logica si de riguroasa in demonstratii. Da, Mihai Maci n-are solutii pentru impostura generalizata din sistemul universitar romanesc sau din cercetare; dar o vaneaza splendid si necrutator in toate cotloanele unde se ascunde si o fotografiaza impecabil, aratandu-i originile si semnificatia sociala. Da, recunoaste ca nu stie cum ar trebui recuplata cultura de invatamant, nu mai spera ca s-ar putea ingradi dezastrele produse limbii romane de utilizarea device-urilor digitale, nu poate decat consemna declinul ireversibil al culturii inalte, dar si al satului traditional si al „familiei traditionale”: dar cat de magistral si, mai ales, lipsit de complezenta sentimentala completeaza fisele sociologice ale principalelor mutatii sociale si culturale din ultimele decenii! Ce-i de facut, totusi? Atata (si e deja mult), crede el: sa privim drept in ochi dezastrul si sa-i punem interogatiile esentiale: „Inainte de-a da raspunsuri, se cuvine sa punem intrebarile”. – Andrei Cornea

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro