miercuri, ianuarie 26, 2022

In Memoriam Jiri Dienstbier: Conceptul disident al libertatii

Jurnalist de mare calibru, distins intelectual si respectat diplomat, primul ministru de extrerne al unei Cehoslovacii devenita libera si democratica prin revolutia de catifea din noiembrie 1989,  Jiri Dienstbier a fost unul din campionii Primaverii de la Praga. A incetat din viata, pe 8 ianuarie 2011, in varsta de 73 de ani.

Ca atatia colegi de generatie, Dienstbier crezut in posibilitatea socialismului cu chip uman, o strategie, ori mai exact spus, o viziune, o promisiune care in 1968 parea ca are un viitor.  Astazi se poate zambi, se pot face ironii despre naivitatea acelei tentative de a sfida colosul birocratic, dar atunci, in acel an crucial, imaginatia a fost cateva luni la putere (spre a relua un slogan al studentilor francezi).  Utopia concreta, a unei subiectivitati renascute, sfida ideologia unei totalitati asfixiante.  Nu cred ca gresesc daca afirm ca 1968 a fost intr-un fel preludiul, la distanta de doua decenii, al evenimentelor care au distrus sistemul comunist in 1989.  „Care este diferenta dintre Dubcek si Gorbaciov?” suna o intrebare dintr-o gluma din perioada perestroikai. „Nici una, dar Gorbaciov n-a aflat-o inca”. Ori, in alta versiune, „douazeci de ani”.  In anii 70,  Antonin Liehm, ulterior fondatorul lui „Lettre Internationale”, fost director al revistei intelectualilor critici in timpul Primaverii de la Praga, „Literarny Listy”,  a publicat la Paris o carte de interviuri cu personalitatile de varf ale acelui moment extraordinar atat politic cat si cultural. Prefata a fost scrisa de Jean-Paul Sartre care, reflectand (poate cam prea tarziu) la natura sovietismului, a formulat perfect diferenta dintre urmasii lui Lenin si idealistii de la Praga: „Le socialisme qui venait du froid” (0 aluzie la titlul unei celebre carti de John Le Carre).  Intr-adevar, socialismul moscovit venea dinspre Siberia…

Interventia trupelor Pactului de la Varsovia a pus capat acelui experiment care a i-a entuziasmat pe toti prietenii libertatii, fie ei sustinatori ai stangii ori ai dreptei democratice.  Articolele sale de o arzatoare onestitate publicate in acea perioada i-au exasperat pe politrucii de la Moscova, Varsovia si din Berlinul de Est. Alaturi de un Jiri Pelikan, Ivan Svitak, Pavel Kohout, Ludvik Vaculik si Vaclav Havel, numele sau a figurat pe listele negre aduse la Praga de vice-ministrul de externe sovietic Vasili Kuznetov, de fapt pro-consulul insarcinat cu macabra „normalizare”  Asemeni atator altor colegi si prieteni, Dienstbier a refuzat minciunile debitate de quislingii in frunte cu Gustav Husak, a fost exlus din partidul comunist, si-a pierdut dreptul de semnatura.  Anticomunismul lui Dienstbier a fost unul liberal in sensul veritabil al cuvantului: nevindicativ, neresentimentar, dar nu mai putin fidel adevarului istoric, constient de catastrofa sociala, economica, culturala si morala pe care, ca si fascismul, a reprezentat-o comunismul.

Ca membru al Cartei 77, o asociatie independenta de barbati si femei uniti prin angajamentul lor transideologic in favorarea drepturilor omului, deci o expresie a unei societati civile resuscitate, Dienstbier a dovedit curaj etic si imaginatie istorica. La urma urmelor, cati erau cei care anticipau finalul unui sistem care parea vesnic?  Cum scrie „The Economist”  in omagiul adus acestui disident care a simbolizat umanitatea, urbanitatea si civilitatea discursului intr-adevar democratic:  „Few remember how hopeless that struggle seemed. The cold war was near its height.  It required a huge act of faith to believe that communism was doomed and that Europe would be reunited”.  Meritul acestor disidenti a fost ca nu s-au lasat amagiti de aparenta inexpugnabilitate a sistemului, au strapuns carcasa propagandistica si au sesizat cat de vulnerabila era de fapt dominatia nomenklaturii.  Reluind o formulare a lui Walter Benjamin, am dedicat cartea mea „Reinventing Politics” (aparuta la Polirom in traducerea lui Alexandru Vlad), „To all those who, hoping against hope, made the revolutions of 1989 possible”.  Unul dintre acesti oameni care au sperat cu disperare a fost cel despre care scriu acum aceste intristate randuri.  Jiri Dienstbier nu s-a lasat intimidat, nu a cedat tracasarilor necontenite, interogatoriilor si arestarilor. A creat un ziar samizdat „Lidove Noviny” care a fost una dintre principalele voci ale contraculturii disidente. Ziarul fondat de Dienstbier continua sa apara si azi si sa se bucure de o larga audienta.  Experienta Cartei 77 a fost reluata in numeroase alte tari, inclusiv in randurile cercurilor disidente din Tunisia (recomand aici excelentele analize pe subiectul a ceea ce unii numesc de-acum „revolutia de iasomie” semnate de Theophyle pe www.contributors.ro si pe blogul sau).

A fost direct implicat in negocierile care au facut posibila tranzitia non-violenta din Cehoslovacia. Ca ministru de externe a jucat un rol decisiv in apropierea de Germania si depasirea suspiciunilor mutuale mostenite din perioada Munchenului, a razboiului si a expulzarilor postbelice. Ca si Vaclav Havel, Martin Palous, Rita Klimova, Milan Simecka, Miroslav Kusy, Michal Zantovsky,  Jiri Urban, ori Vaclav Benda, a fost urmarit permanent de politia secreta comunista. A avut slujbe marginale, intre care aceea de fochist la un hotel din Praga.  Altii au devenit portari, hamali, electricieni, instalatori.  Din cand in cand, mai ales dupa formarea Cartei 77, au fost arestati. Marele filosof fenomenolog Jan Patocka, primul purtator de cuvant al Cartei, a murit in urma unui interogatoriu luat de securisti. Stia ca va fi prigonit, dar a acceptat acest lucru pentru ca, asa cum a spus-o in cuvinte de o dogoritoare intensitate etica: „Exista un numar de idei pentru care merita sa suferi”.  O lectie nu poate si nu trebuie sa fie uitata.

L-am cunoscut pe Jiri Dienstbier la Chapel Hill, cred ca era in 1999, la o conferinta organizata la University of North Carolina de Centrul de Studii Ruse si Est Europene (coordonatorul conferintei a fost excelentul anglist, prietenul meu Nicolae Harsanyi, ajutat de sotia sa, pe atunci doctoranda, azi profesoara de literatura franceza, Doina). Erau prezenti istorici celebri, intre care Konrad Jarausch si Michael Geyer. Din Romania a participat eminentul istoric Andrei Pippidi. Jiri Dienstbier a rostit cuvantarea principala, ceea ce se cheama the keynote address, o analiza a rolului ideilor in destramarea sistemelor comuniste.  Am stat apoi mult de vorba cu el pe acest subiect. Am vorbit despre destinul disidentilor in lumea post-comunista, despre atatea metamorfoze nu o singura data siderante, dar si despre campaniile imunde impotriva intelectualilor critici. Am vorbit despre tensiunile dintre cei doi Vaclavi (Havel si Klaus), despre lustratie (era foarte critic cu legislatia din Republica Ceha), despre razboaiele din fosta Iugoslavie (stiam de pozitia sa diferita de a unor Michnik, Kuron si  Havel).  Dar mai ales am vorbit despre mesajul nepieritor al conceptului disident al libertatii, un concept pe care el l-a ilustrat cu o superba, exemplara consecventa.

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Vreau să dezleg două enigme

Scrisoare deschisă către concetățenii mei Dragi prieteni,            Ați observat,...

Povestea unui om leneș

«Întrebarea esențială e alta: Sunteți sau nu pe aceeași pagină cu conu’ Leonida? Dacă susțineți că statul ar trebui să răsplătească morții...

Ce știm sigur despre planurile lui Putin privind Ucraina, între atâtea incertitudini

Există un număr considerabil de încercări de a găsi un răspuns la întrebarea dacă armata rusă va ataca...

Opinie-răspuns la opinia vicepreședintelui PSD: putem aboli cota unică, dar cu asta ce-am rezolvat?

Percep opinia prezentată zilele trecute în ZF de dl. Sorin Grindeanu, vicepreședintele PSD, ca o binevenită deschidere la dialog privind oportunitatea renunțării...

Monitorizarea PNRR – examen de maturitate?

Autori: Dragoș Pîslaru și Tana Foarfă La vârsta de 15 ani începi să vezi lumea...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro