luni, iunie 17, 2024

In Memoriam Radu Bogdan: Un stralucit istoric al artei romanesti, anima candidissima

Aflu dintr-un articol de Andrei Plesu aparut in „Dilema Veche” ca s-a stins din viata, la 91 de ani, istoricul de arta Radu Bogdan. Asemeni lui Andrei sunt si eu uluit ca o asemenea pierdere este ignorata in buimacitorul concert al stirilor fara semnificatie cu care suntem bombardati zi si noapte. Posesiv pana la sufocarea celuillalt dar nu mai putin generos, tot pana la sufocare, un munte de informatii despre anii interbelici, despre cenaclul „Sburatorul”, despre Liceul „Cultura”, despre activistii Sectiei de Propaganda si ai „frontului ideologic”, (Ofelia Manole, M. T. Vlad, Simion Alterescu, Gh. Gonda etc), Radu Bogdan era o arhiva vie a istoriei artelor plastice din Romania ultimelor sase decenii si chiar mai mult. Serialul sau „Un martor al realismului socialist” ramane un document revelator pentru cei care vor sa inteleaga acea pustiitoare perioada (lucru confirmat si de istoricul Cristian Vasile). Daca ar fi sa sintetizez personalitatea sa, as folosi cuvintele anima candidissima.

Cele doua monumentale volume despre Ion Andreescu ar face mandria oricarei culturi de anvergura: de o coplesitoare eruditie, scrise cu o dragoste unica pentru marele artist, ele sunt exemplare si din punct de vedere metodologic. Radu Bogdan aplica in istoria artei tehnica pamantului parjolit: nu lasa nimic neinvestigat, nescormonit, nescrutat. Cu sprijinul premierului Maurer, cercetatatorul de la Institutul de Istoria Artei din Bucuresti a ajuns in 1965 pe insula Brioni, in Iugoslavia, la resedinta lui Tito, in cautarea unui tablou daruit maresalului iugoslav de catre Dej si Ana Pauker in decembrie 1947. Facand zeci de fotografii, din varii unghiuri, a miscat putin tabloul si a descoperit in spate, in prezenta unui ofiter al securitatii din tara „vecina si prietenea”, microfoanele instalate de politia secreta a lui Rankovici. Asa s-a ajuns, imi spunea Radu Bogdan, la eliminarea acestuia din conducerea Uniunii Comunistilor si la debarcarea sa din fruntea Ministerului de Interne de la Belgrad. Sigur, era vorba de un pretext, dar acest pretext, in fond decisiv, a fost obtinut in urma investigatiilor lui Radu Bogdan pe tema Andreescu.

Gratie prietenului meu Radu Stern, l-am cunoscut pe Radu Bogdan in 1974. Ne-am vazut quasi-saptamanal in anii de pana la plecarea mea din Romania, in septembrie 1981. Mergeam duminica la el, uneori cu verisoara mea Olga, adeseori cu Radu Stern. Acolo m-am intalnit si am conversat absolut liber cu Alexandru Paleologu, cu Gabriel Liiceanu, cu Andrei Plesu,cu Victor Ieronim Stoichita (atunci cand acesta a venit in vizita in tara prin 1980). Am fost cu cei doi Radu (Bogdan si Stern) la Sinaia, cred ca in 1978, ne-am plimbat mult acolo cu Andrei si Catrinel Plesu, am vorbit despre Caspar David Friedrich, Hegel, Soljenitin, Conquest, Orwell, Hannah Arendt, Cassirer si cate altele. Radu Bogdan a fost initial un marxist convins. S-a trezit destul de repede, a sfidat dictatura culturala oficiala printr-un fel de spirit iconoclast care refuza ordinele lui Rautu & Co. Prin 1954, Rautu al-a atact direct vorbind despre „acest Radu Bogdan nimerit intamplator in critica de arta”. Tupeul malitios al Jdanovului Romaniei era fara margini. Lui Radu ii placea sa aminteasca faptul ca Rautu, vorbind despre pictorul francez David, punea accentul gresit. Il interesau la nebunie cartile de memorii, el mi-a dat sa citesc amintirile ex-comunistului Pierre Daix pe care il cunoscuse la Paris pe vremea cand acesta era mana dreapta a lui Aragon la „Les Lettres francaises”. Am vorbit mult despre orbirea lui Daix, ginerele lui Arthur London, unul dintre cei trei supravietuitori ai procesului Slansky din 1952, un infocat stalinist devenit in anii 70 unul dintre cei mai duri critici ai bolsevismului.

Varul primar al lui Radu Bogdan pe linie materna a fost politologul Guy Pauker (ruda indepartata cu Marcel Pauker). Fost student favorit al lui Dimitrie Gusti, in 1946-46, Guy a fost corespondentul in Romania al lui „New York Herald Tribune” si a scris articole virulente contra comunistilor. A plecat, la propriu si la figurat, cu ultimul tren. In Statele Unite, a studiat sociologia la Harvard si si-a dat doctoratul cu Talcott Parsons. Ulterior s-a specializat in Asia de Sud-Est, a ajuns cercetator de mare prestigiu la Rand Corporation, iar in anii razboiului din Vietnam era considerat unul dintre expertii de varf in chestiunile legate de acel conflict. Era unul dintre marii specialisti pe Indonezia, a scris analize remarcabile despre lovitura de stat din septembrie 1965 si despre dictatura lui Suharto. Inainte de plecarea mea, Radu m-a indemnat sa-l contactez, am facut-o si, in pofida relatiilor lor tensionate din trecut, Guy mi-a raspuns foarte calduros. Mi-a spus ca nu stie cum ma poate ajuta, dar mi-a dat o serie de sfaturi care au contat mult la inceputul vietii mele americane. In 1990, Guy a mers in tara, mi-a scris dupa acea unica vizita, era foarte nelamurit, chiar deconcertat, privitor la noile miscari si partide. Mai am scrisorile sale, cu detalii semnificative despre ce l-a frapat in timul acelei calatorii. Nu cred ca s-a vazut cu varul sau, erau prea multe obstacole psihologice acolo.

Vizitele la Radu Bogdan pe strada care se chema atunci Julius Fucik (azi Tomas Masaryk) erau intotdeauna pline de invataminte pentru mine. Mi-a oferit acces deplin la magnifica, fabuloasa sa biblioteca. De la el am citit cartea Hannei Arendt despre revolutii. Discutam despre istorie si, subit, ma intreba: „Vrei sa-l cunosti pe Carandino? Te pot prezenta.” Ceea ce-a si facut, am petrecut impreuna cateva ceasuri tulburatoare cu fostul director al „Dreptatii”. Nu voi putea sa le multumesc indeajuns lui Radu si sotiei sale Dalia pentru acele dupa-amieze si seri traite la ei. Ne uitam la serialul despre linia Onedin si vorbeam despre Rautu, Chisinevschi, Ofelia Manole, Constanta Craciun, „Nikolai” Moraru, Selmaru, Vitner si Tugui, despre Grigore Preoteasa, Ilie Konstantinovski (primul sot al Constantei) si Petru Navodaru (fostul cumnat al lui Preoteasa, socrul lui Paul Goma), despre Nina Cassian, Crohmalniceanu si Vladimir Colin. Dar si despre George Oprescu, Ion Frunzetti si Remus Niculescu, oameni la care tinuse, in felul sau fermecator, brusc tepos si adeseori irascibil. Gratie lui am citit romanele lui Ernst von Salomon despre radicalii nihilisti germani. Mi-a povestit despre Celan si E. Lovinescu, despre Arghezi (cu care a fost foarte apropiat in anii razboiului) si despre Bratescu-Voinesti caruia ii trimisese o scrisoare deschisa, prin 1938, in semn de protest impotriva antisemitismului acestuia. L-am revazut prin 1991, era de-acum foarte obosit si, prin insistentele sale proverbiale, destul de obositor. In „Epistolar”, Gabriel Liiceanu i-a schitat un neuitabil portret construit pe intrebarea „Te poti supara pe un asemenea om?” Intr-adevar, nu te puteai supara. O prietenie din categoria high maintenance, indeed, dar ce prietenie….

Am mai apucat sa vorbim de-a lungul anilor, imi spunea intotdeauna, cu vocea sa tunatoare, ca are lucruri formidabil de importante sa-mi comunice, chestiuni urgente, chiar vitale, ce-mi vor schimba imaginea despre tot ce s-a petrecut in Romania si in lume in ultima jumatate de veac. N-am mai apucat sa aflu enigmaticele sale informatii, s-a dus cu ele in lumea dreptilor. Suferise in tinerete din cauza antisemitismului, era alergic la orice rabufnire a acestei patologii. La fel, nu putea suporta minciunile despre dictatura comunista, invaluirea ei intr-un stupid si pervers halou romantic. La Paris, cand ne-am vazut in 1986, mi-a spus ca dictatura lui Ceausescu reusise sa unifice tot ce era mai oribil in fascismul si in comunismul din Romania. Spirit enciclopedic si stralucit istoric de arta, o combinatie de altruism si autocentrare cum rar mi-a fost sa intalnesc, iubindu-si prietenii cu o pasiune debordanta, darnica si geloasa, atat de intensa incat uneori putea deveni nu tocmai usor de suportat, intelectual obsedat de meandrele politicului in veacul totalitarismelor, Radu Bogdan lasa in urma o opera fundamentala si un exemplu spiritual demn de urmat.

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. In 2024 editura Humanitas i-a publicat un nou volum cu titlul „Aventura ideilor".Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro