duminică, aprilie 18, 2021

In memoriam unui spirit liber: profesorul Mihail-Radu Solcan

Profesorul Mihail-Radu Solcan este cel care – după căderea comunismului, şi mai ales în ultimii zece-cincisprezece ani –  a avut un rol hotărâtor în facilitarea întâlnirii tinerilor studenţi din Bucureşti cu marile idei, cărţi şi autori ai gândirii liberale, preponderent anglo-saxone, din secolului XX (Ludwig von Mises, Friedrich Hayek, Karl Popper, Robert Nozick, Ronald Coase, Milton Friedman, James Buchanan, Richard Posner ş.a.m.d), căreia i-a consacrat, de altfel, o foarte originală sinteză filozofică în lucrarea Freedom, Minds and Institutions (Editura Universităţii Bucureşti, 2003).

A făcut acest lucru nu numai în sălile de curs ale Facultăţii de Filozofie a Universităţii Bucureşti (unde activitatea sa ştiinţifică şi didactică a acoperit,  desigur, multe alte domenii – de la teoria cogniţiei şi până la teoria limbajului), ci şi în seminarii informale organizate de către grupuri de tineri intelectuali, de formaţii diverse, preocupaţi de filozofia politică şi, în particular, de cunoaşterea şi dezbaterea curentelor multidisciplinare de gândire liberală contemporană.

Nu am fost niciodată în mod formal un student al profesorului Mihail-Radu Solcan, insa l-am cunoscut cu ocazia unor astfel de seminarii informale, la care participa frecvent, cu plăcere şi cu o remarcabilă disponibilitate.  Impunea nu numai prin vârstă, cunoştinţe şi prestigiu, ci şi prin aerul paradoxal de rebel non-conformist şi de înţelep antic; prin amestecul de rezervă formală şi de deschidere reală,  iar acolo unde nu excela prin spontaneitate, compensa prin rigoare.

Lăsa impresia unui om realmente interesat de idei, lângă care simţeai plăcerea liberă a speculaţiei, voioşia jocului intelectual gratuit şi o curiozitate vie. Lecţia fundamentală pe care o transmitea era că nu trebuie însuşită nicio idee fără a fi pusă mai întâi în discutie, cu atât mai puţin o idee sau o teorie care nu se dorea sau nu putea fi pusă în discuţie, cum era cazul teoriei socialismului ştiinţific, pe care de altfel îl studiase, obligatoriu şi cu migală, în tinereţe – de fapt, ar fi mai corect să spun că, pentru el ca şi pentru Popper, o idee sau o teorie nu îşi merita acest statut decât dacă ea poate fi pusă în discuţie, criticată, anatomizată şi, prin urmare, supravieţui unui anume test al raţiunii. În fond, deşi îi explorase în primul rând implicaţiile sale sociale şi politice, libertatea avea în primul rând sensul de libertate intelectuală pentru profesorul Mihail-Radu Solcan.

Ca urmare, atitudinea critică era, în cazul său, inseparabilă de o încredere funciară în raţiune, înţeleasă în manieră cvasi-iluministă, ale cărei temeiuri ultime nu am reuşit să le înţeleg pe deplin, şi, împreună, această atitudine critică şi încrederea optimistă în raţiune întreţineau un raport permanent de opoziţie sau de revoltă intelectuală faţă de lumea aşa-cum-este în general, şi în mod particular faţă de societatea românească aşa-cum-este ea în prezent, dar şi în trecut.

Din acest motiv, comunismul de pildă, era văzut de profesorul  Mihail-Radu Solcan nu atât ca un proiect raţionalist de societate, în maniera în care este încă perceput chiar şi astăzi de către „progresiştii” occidentali şi de către criticii pieţei libere în general, ci ca rezultatul unei gândiri anti-raţionaliste, metafizice, ba chiar conservatoare într-un sens, ca un detour de la preceptele raţiunii şi nu ca o aprofundare a acesteia, pe care şi-ar fi însuşit-o mai degrabă  neîntemeiat şi ilicit. În acelaşi timp opoziţia şi critica, mai ales în plan politic, păreau a fi valorizate oarecum intrinsec de profesorul Solcan, chiar şi atunci când erau motivate de idei şi poziţii mai puţin raţionale decât ari fi părut la o consideraţie mai atentă. Să fi considerat şi comunismul, la urma urmei, o astfel de etapă critică disjunsă de raţiune în gândirea şi practica politică a secolului XX? adică o acţiune prost întemeiată din punct de vedere al raţiunii, dar totuşi într-un anumit sens justificată ca act critic de libertate la origine?…

În această privinţă, nu ştiu să existe vreo scriere a profesorului Mihail-Radu Solcan care să surprindă mai bine tensiunea acestor trăsături, deopotrivă de personalitatea şi de gândirea politică, decât acest scurt, dar foarte dens şi interesant eseu intitulat „Liberalismul ca atitudine intelectuală: este el oare posibil în contextul românesc?”, care a apărut în revista Cuvântul în anul 2008.

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Bogdan C. Enache
Bogdan C. Enache
Bogdan C. Enache a absolvit Facultatea de Stiinte Politice a Universitatii Bucuresti.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Egalitatea de șanse și egalitatea de rezultat – problema Tigru și Dragon

În filmul „Tigru și Dragon” un luptător Wudang ajunsese să fie considerat de mulți invincibil. Pe lângă stăpânirea artelor marțiale la perfecție,...

Mult așteptatul declin al pandemiei în țările europene s-a declanșat. Locul României

1.Introducere  2. Experiența a trei țări cu declin ferm și durabil  al pandemiei 3. Țările europene 4. Locul României 5. Perspective și...

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

Cine pierde în urma actualei crize de orgolii?

Alianța USR-PLUS a comis greșeala ca de-a lungul celor aproape 5 luni de când e parte la o așa-numită coaliție de guvernare,...

Dexit și Frexit priveau criza cum crește și puneau țara la cale (dramatizare)

Vin și eu, vin și eu!, a strigat Dexit bucuros, fluturând programul electoral tocmai adoptat de partid. Uite, am pus aici de...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro