În postura de avocat al Diavolului, adică al d-lui Tudorel Toader

Duminică, mult după căderea serii, la unul dintre posturile tv favorabile Puterii, ministrul Justiției, dl. Tudorel Toader, a făcut anunțul în conformitate cu care ar fi pregătit deja un proiect de Ordonanță de urgență vizând repunerea în termen a tuturor celor care au fost condamnați de către completuri nelegal constituite și care, astfel, vor putea face contestație în anulare.
Dl. Toader a revenit cu precizări luni. Adoptarea sau nu a Ordonanței va depinde de decizia d-nei prim-ministru. El nu a făcut decât să îi ofere materia-primă. Nu are nici merite, nici vinovății. Mare bărbat, mare caracter dl. Toader. La fel de mare precum pariez că este la catedră. Adică impostura universitară în persoană. Moralitate zero.
Ce înseamnă Ordonanța? Că toți cei care au fost condamnați din 2014 încoace dispun acum de temeiul legal de a solicita anularea sentinței și rejudecarea procesului.
Firește, prima reacție pe care am avut-o auzindu-l vorbind cu vocea lui tărăgănată de om de o ticăloșie maximă, cu minte puțină, însă șiret cât încape pe rectorul suspendat al nefericitei, umilitei Universități „Alexandru Ioan Cuza” din Iași a fost una de dispreț nelimitat și de revoltă maximă la adresa slugărniciei sale fără margini. Dl. Tudorel Toader a îndeplinit întocmai tot ceea ce i-au poruncit stăpânii săi din coaliția PSD-ALDE. Stăpâni care i-au dat acestuia un os de ros ce se dovedește tare pe placul insului din fruntea justiției române.
Ce face, de fapt, dl. Tudorel Toader? După informațiile pe care le avem până astăzi inventează o variantă soft pentru amnistie și grațiere. Una cu dedicație căci se vede de la o poștă că de rejudecare va putea beneficia în cazul condamnării sale din Dosarul „Referendumul” dl. Liviu Nicolae Dragnea. Totul dă impresia unui cadou de bun sosit pe care i-l face președintelui PSD ministrul Justiției chiar în ziua în care acesta împreună cu aleasa inimii sale s-a reîntors din vacanță.
Ceva mai la vale, revenindu-mi cât de cât în fire, am încercat să fac pe avocatul Diavolului. Diavolul fiind cum lesne se poate înțelege însuși dl. Tudorel Toader. Care nu putea să facă altceva decât să pună în aplicare o Hotărâre a Curții Constituționale a cărei motivare a fost publicată la data de 11 noiembrie 2018. În respectiva motivare CCR precizează, în vădită contradicție cu ce a hotărât în 2017 că „prezenta decizie se aplică de la data publicării sale atât situațiilor pendinte, respectiv în cauzele aflate în curs de judecată, precum și în cele finalizate, în măsura în care justițiabilii sunt încă în termenul de exercitare a căilor de atac extraordinare corespunzătoare cât și situațiilor viitoare”.
Carevasăzică, dl. Tudorel Toader ar fi legat de mâini și de picioare, nu face decât să apere Sfânta Constituțiune și Statul de drept așa cum le înțelege prea-înțeleapta Curte Constituțională.
Și pe urmă ce se întâmplă de fapt, repet, din perspectiva avocatului Diavolului, dacă un dosar este rejudecat? Iese mai apăsat dreptatea la iveală. Nu-i așa? Așa ar fi dacă nu am ști că în vremea din urmă atât puterea politică cât și felurite foruri, îndeosebi Inspecția magistraturii, au pus o tot mai puternică presiune asupra judecătorilor.
Ieșind din rolul de avocat al Diavolului, un lucru sare cu adevărat ân ochii oricărui om cinstit din România. Că după data de 30 ianuarie 2017, atunci când nu i-a mers cu Ordonanța 13, puterea PSD-ALDE a pus la punct un întreg mecanism de natură să îi îngăduie subjugarea justiției. O Curte Constituțională obedientă, profund politizată, identificarea și punerea la lucru a unor instrumente aproape imbatabile de intimidare a magistraților, un ministru Justiției fără coloană vertebrală. Și toate acestea se întâmplă în semestrul România deține președinția rotativă a Uniunii Europene.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro