sâmbătă, septembrie 18, 2021

În privința CSAT, revizuirea Constituției ne întoarce în comunism

Consiliul Superior de Apărare a Țării (CSAT) a fost instituit printr-o lege la finalul anului 1990, urmaș al Consiliului Apărării al RSR. Prin lege, Consiliul urma să fie condus de președintele statului secondat de premier și urma să fie compus, cumva pe același tipic, pe jumătate din oameni ai președintelui, inclusiv șefii de servicii secrete, și pe jumătate din miniștri. Instituția a fost criticată de opoziția de la acea vreme dar și de organizații ale societății civile, în special cele pentru apărarea drepturilor omului. În cazul acestora din urmă problema cea mai serioasă era puterea primită de Consiliu prin lege, reminiscență a legii din perioada comunistă:

”Hotaririle adoptate de Consiliul Suprem de Aparere a Tarii sint obligatorii pentru cetatenii tarii, precum si pentru toate institutiile si unitatile la a caror activitate se refera.”

(Legea 39/1990)

Pentru societatea civilă era de neconceput ideea că orice instituție, ba chiar orice cetățean poate fi supus unei obligații de către un consiliu la comanda președintelui, fără ca legea să ofere vreo restricție aparentă asupra conținutului și limitelor acestor obligații. Protestul a fost constant dar a scăzut în timp în intensitate, pentru motivul simplu că această cale legală de abuz nu a fost folosită. CSAT a fost o instituție mai degrabă discretă. Legea a fost modificată în 2002, printre motivele formulate de inițiatorul modificării (guvern) fiind enumerată nevoia de a renunța la o ”terminologie juridică inadecvată”, asigurarea legitimității în context constituțional și colaborarea Consiliului cu societatea civilă. Componența CSAT urma să fie lărgită cu încă 2 miniștri, hotărârile urmau să fie luate prin consens, nu prin majoritate. În ce privește puterea lor, legea prevedea:

”In exercitarea atribuţiilor ce îi revin Consiliul Suprem de Apărare a Ţării emite hotărâri, potrivit legii, care sunt obligatorii pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice la care se referă. Acestea răspund, în condiţiile legii, de măsurile luate pentru punerea lor în aplicare.”

(Legea 415/2002)

E o modificare radicală aici. CSAT nu mai poate impune obligații cetățenilor, hotărârile CSAT sunt supuse legii, iar hotărârile pot fi luate doar în exercitarea atribuțiilor legale care îi revin. CSAT a continuat de-atunci să fie aceeași instituție discretă, opoziția societății civile s-a redus considerabil. Atât de considerabil încât, pe cât pot spune, i-a scăpat prevederea privitoare la CSAT în proiectul de revizuire a Constituției. Ca paranteză, încă din 1991 legea fundamentală a ”adoptat” CSAT, i-a prevăzut rolul (”organizează şi coordonează unitar activităţile care privesc apărarea ţării şi siguranţa naţională”), faptul că e condus de Președinte și că e obligat să raporteze activitatea Parlamentului, și atât. În 2003 doar rolul i-a fost extins, în condițiile aderării la NATO.

În schimb, în proiectul de revizuire curent, dincolo de schimbarea numelui, reapare prevederea din 1990:

”Consiliul Naţional de Securitate emite hotărâri care sunt obligatorii pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice.”

(Proiectul legii de revizuire a Constituției, februarie 2014)

Chiar așa! De fapt nu e o reîntoarcere la 1990 sau 1972, din acest punct de vedere. E mai rău, pentru că acolo vorbim de legi, aici vorbim de Constituție. Constituția prevede deja existența unor acte normative emise de o instituție a statului român și care creează obligații pentru administrația și instituțiile publice. Se numesc legi, și sunt emise exclusiv de Parlament. Înainte hotărârile CSAT erau sub lege, acum ar fi peste: dacă revizuirea ar intra în vigoare, prevederea din 2002 ar fi anulată, pentru că o lege nu poate restrânge o atribuție constituțională. Asta e clar. Nu e clar ce s-ar întâmpla în cazul în care CNS ar emite hotărâri paralele sau în contradicție cu legea. Nu e clar ce a fost în capul celui care a propus acest amendament Comisiei de revizuire, și ce-a fost în capul celor care l-au votat. Dacă a fost ceva. Din fericire, în avizul său Curtea Constituțională a declarat în unanimitate că (și) acest articol este neconstituțional. În ce mă privește, refuz să scad într-atâta standardele de competență (de incompetență, în speță) de la care am pretenția de la autoritățile publice, mai ales în această chestiune, a revizuirii legii fundamentale. Așa cum am spus și repetat imediat ce am văzut ce enormități sunt propuse:

Acest proiect de revizuire este peste putință de a mai fi corectat. Rezultat al unei incompetențe agresive, el este viciat peste măsură. Dacă există (și există) prevederi care ar merita păstrate, ele sunt oricum mult prea puține. E de un absurd evident păstrarea unui proiect a cărui corectare pretinde mult mai mult efort și expertiză decât au fost puse în scrierea lui. Produsul Forumului Pîrvulescu / Comisiei Antonescu trebuie abandonat cu totul și întreg procesul de revizuire al Constituției reluat de la zero, fără ”specialiștii” responsabili de acest fiasco.

Distribuie acest articol

15 COMENTARII

    • Întrebarea e la ce anume se pricepe? L-am citit pe dl Pîrvulescu într-un interviu jonglând …abil cu termenii, când venea vorba de sistemul electoral adoptat în 2008: îl numea ”uninominal” când era vorba să-l critice, și ”proporțional” când îi aducea laude. Echivalentul unei minciuni, la asta se pricepe. În alt caz l-am auzit dând un răspuns ”de autoritate” la întrebarea dacă intră C.P. Tăriceanu în parlament în 2008 – a fost atunci o confuzie. Un răspuns de autoritate, și greșit. Dar, sigur, la fel ca în cazul altor politruci și politicieni, în România ridicolul n-a ucis nicio carieră până acum.

  1. Ma intreb oare cum de s-a dat Toni Grebla de partea luminii, de voteaza Curtea Constitutionala in unanimitate … oare atunci cand l-au votat nu plangea intregul Facebook ca o sa fie prapad? S-au inselat plangatorii de atunci sau a avut Grebla o epifanie intre timp?

    • Mi-e greu să răspund la întrebări, pentru că nu înțeleg ce vrei să spui. Ce reprezintă pentru tine ”partea luminii”? Cine anume a zis că o să fie prăpăd ?, că ”întregul Facebook” cu siguranță nu. Iar ultima propoziție suferă de eroarea logică a falsei alternative.

      • Cred ca dorea sa spuna ca Proiectul de revizuire a Consitutiei este atat de prost scris, incat nici judecatorii CC numiti de USL si considerati devotati partidelor(PNL si PSD in speta) nu au avut curajul sa il avizeze pozitiv. Sa ne aducem aminte de jubilarile premierului cand a reusit sa o inlature pe Iulia Motoc. Ii venea sa danseze de bucurie in fata camerelor de luat vederi, ca Basescu are un judecator in minus. Legile declarate neconsitutionale in unanimitate, arata ca situatia este total invers: USL are 9 judecatori impotriva!

  2. Cine decide componenta comisiei care redacteaza proiectul noii constitutii? De ce nu sunt alesi membrii pe criterii de competenta? Si, in general, ce fel de supraoameni or fi politicienii astia de se pricep la orice? (asta, ultima, e retorica si off-topic)

    • E decisă de grupurile parlamentare. Dar nu trebuie să fie ei specialiști, trebuie să apeleze la unii, sau – în alte cazuri – pur și simplu să deschidă ochii și să-și folosească materia cenușie, dacă au așa ceva. Suspectez că majoritatea n-au, în frunte cu Crin Antonescu.

  3. La nivel practic, diferența dintre ce este acum și ce e posibil să fie este inexistentă. Ce nu pricep eu este de ce se menține CSAT-ul. Mai mult, chiar și acum, această măreață instituție funcționează total discreționar și își excede competențele cu acordul celor ce o compun. De exemplu, acum ceva ani, la inițiativa Președitelui Băsescu, dacă nu mă înșel, CSAT a decis înființarea Comunității Naționale de Informații. Care CNI are acum oameni la Cotroceni.Și primește informări de la serviciile de informații, informări pe care le trimite mai departe.

    • E adevărat ce spui, în sine. Haide să dau un exemplu: e posibil ca să nu existe practic o diferență între a trece strada fără să te uiți și în fugă, și a trece pe verde la semafor. E o problemă atunci dacă recomandăm cuiva prima variantă? Hm?

  4. Creearea CSAT in 1990 a reprezentat o fatada (a majoritatii FSN-Iliescu din Adunarea Constituanta) de a-i indeparta Presedintelui Romaniei atributiile cu privire la conducerea armatei; se dorea o nerepetare a evenimentelor din decembrie 1989. Astfel, Constitutia din 1991 prevedea ca armata este subordonata exclusiv vointei poporului si ca Presedintele este comandantul fortelor armate (diferit de constitutiile comuniste care il defineau ca si comandant suprem). Totodata s-a infiintat CSAT care sa aiba atributii de organizare si coordonare a activitatilor de aparare si siguranta. Inspiratia sa a fost oarecum NSC american, dar cu atributii diferite si cu scopul de a controla institutiile statului si pe cetatenii romani.

    Revizuirea din 2003, a indepartat oarecum aceste atributii si, in mod normal, a subordonat activitatea CSAT legii. Evident ca nu sunt de acord cu extinderea atributiilor CSAT.
    Intrebarea este daca Romania a dobandit maturitatea democratica in ultimii 20 de ani de a-l desemna pe Presedintele Romaniei comandant suprem (commander-in-chief, precum in cele mai multe democratii consolidate) si CSAT sa devina un organism consultativ al Presedintelui (cum este cazul SUA)?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Miron Damianhttp://www.docspoint.ro/
Miron Damian scrie analize politice pe forumuri începând cu 2002, sub pseudonimul Doc. A colaborat cu ziarul Cotidianul si cu revistele Dilema Veche si Revista 22. Din 2006 are blogul propriu în cadrul Hotnews, "Inventarul Stricăciunilor Politice"

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

România, septembrie 2021: radiografia unui impas

Septembrie 2021 este, în România, momentul unui alt impas istoric. Scenele de pugilat din Parlament, isteria mediatică, confuzia guvernamentală, toate acestea sunt...

Despre educația morală a copiilor

Motto: V-am dat clasă cu opt clase /S-a terminat șmecheria / Sunt rege pe România! (Abi Talent)

Când plouă în Groenlanda e începutul apocalipsei climatice?

Așa s-ar putea deduce pe baza știrilor alarmiste declanșate de următorul anunț oficial: Pe 14 august 2021, în cel...

Era post-Merkel și soarta est-europenilor: continuarea integrării europene și restabilirea integrității teritoriale

Germania pășește inevitabil în direcția unei tranziții politice de importanță majoră, provocată de sfârșitul guvernării cancelarului Angela Merkel, care a durat neîntrerupt...

Când oamenii mici lasă umbre mari înseamnă că soarele e la asfințit

                                                 Una din acele istorii care se vor adevărate, deşi nimeni nu ştie cât sunt de exacte,...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.