joi, septembrie 24, 2020

În PSD, nimic notabil

Nimic mai greșit decât opinia în conformitate cu care toate problemele românilor s-ar fi încheiat odată cu încarcerarea și eliminarea de pe scena politică a țării a fostului președinte al PSD, dl. Liviu Nicolae Dragnea.
Anii în care acesta s-a aflat la conducerea partidului și cei în care PSD a fost și continuă să fie principalul partid aflat la guvernare după alegerile din decembrie 2016 nu au făcut decât să amplifice o seamă de date aflate în bagajul genetic al partidului, în natura lui comunistoidă, afirmată ca atare încă din ianuarie 1990. De pildă, tot ceea ce s-a întâmplat în seara zilei de 10 august 2018 a repetat, în liniile sale esențiale, conduita agresivă, anti-democratică, disprețuitoare la adresa voinței populare a conducerii și a aparatului de putere, așa cum s-a manifestat el și cu ocazia mineriadelor. Însuși faptul că AGERPRES a pus slugarnic la dispoziția guvernanților toate înregistrările (imagini video, audio) de care dispune se află într-o linie de continuitate clară cu ceea ce s-a întâmplat în iunie 1990. Ca să nu mai vorbim despre scandalosul detaliu că refuzul ministrului de Interne, numita Dan Carmen, de a desecretiza și pune la dispoziția Procuratorii toate documentele ce ar elucida desfășurarea faptelor și ar duce mai apoi la pedepsirea vinovaților arată că guvernanții sunt hotărâți să își ascundă faptele, așa cum au făcut-o și cei care se aflau la conducerea țării în primele luni de după Revoluția din Decembrie 1989. Personaje grotești, mizere așa cum sunt Liviu Nicolae Dragnea, Carmen Dan, Șerban Nicolae, Eugen Nicolicea, Lia Olguța Vasilescu, Claudiu Manda, Mihai Fifor, Rovana Plumb, Rădulescu-Mitralieră și alții de aceeași teapă nu reprezintă decât produsul și expresia continuării unui anume fel, complet nedemocratic, de factură clar totalitară de a face politică ce derivă din însăși natura comunistoidă a PSD. Care a găsit întrunite toate condițiile de a se manifesta ca atare din ianuarie 2017 încoace.
După tot ceea ce s-a întâmplat în zilele de 26 și 27 mai, PSD, trecut în administrarea provizorie a Vioricăi Dăncilă, nu a făcut decât să mimeze schimbarea și numai naivii din cale afară au putut să dea crezare, fie și doar pentru câteva ore, zicerii baronului de Vrancea Marian Oprișan că partidul ar fi devenit peste noapte cu totul altul. Nu, PSD a rămas același, doar două-trei figuri au făcut, mai de voie ori de nevoie, un pas înșelător în spate.
După respectivele zile de dezorientare ori poate chiar socotind că i-ar fi izbutit operațiunea de păcălire a populației PSD a revenit la vechile și toxicele lui comportamente. Căderea mai mult decât previzibilă a moțiunii de cenzură, justificată atât de o aritmetică parlamentară rămasă nemodificată cât și de certurile și luptele de orgolii din interiorul adevăratei opoziții reprezentate de partidele de dreapta ori percepute de opinia publică a fi astfel (PNL, USR, PLUS), jocul la două capete al partidului Pro România condus de dl. Victor Ponta au încurajat PSD să revină mai repede decât ne-am fi așteptat la vechile și condamnabilele lui comportamente. Chiar dacă d-na Dăncilă a înlăturat- o din preajma-i pe d-na Anca Alexandrescu, chiar dacă înaintea week-end-lui a făcut același lucru cu consultanții politici israelieni, chiar dacă dl. Darius Vâlcov are pentru moment drept unică ocupație rezolvarea marilor, imenselor probleme pe care le are cu justiția, fenotipul partidului a rămas același. Iar despre o schimbare internă nici măcar nu poate fi vorba.
Și numai simplul fapt că doamna Dăncilă face ce face și se gândește mai presus de toate la protejarea pe mai departe a baronilor locali fără sprijinul cărora nu va putea conduce, fie și doar pe termen limitat partidul, spune multe despre cât de rezistent la schimbare este în realitate PSD. Iar cât de obraznic și sfidător continuă să fie ne-o arată lansarea în spațiul public a ideii că în ziua de 26 mai s-ar fi comis mari nereguli electorale care i-ar fi afectat lui scorul. Când vezi că astfel de aberații sunt rostite cu nonșalanță nu doar de dl. Mihai Fifor, un ins de o plicticoșenie chinuitoare, ci și de dl. Florian Bogog, al cărui chip ar putea fi utilizat de orice viitoare ediție a Dicționarului explicativ al limbii române spre a ilustra cuvântul plagiat poți să fii sigur că nimic notabil nu s-a întâmplat cu adevărat în PSD. Cum nu se va întâmpla nici la sfârșitul săptămânii, atunci când va avea loc congresul extraordinar al partidului. Al cărui rost unic este acela de a rezolva doar câteva probleme de personal. Adică de a o plasa în funcția supremă de conducere pe doamna Dăncilă și, poate, de a îndepărta câțiva indivizi dintre aceia mult prea compromiși în perioada Dragnea. Atât și nimic mai mult. Atât fiindcă mai mult nici nu se poate. Nu o permite formula chimică toxică pe baza căreia a fost zămislit acest fals partid de stânga.

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

  1. Tot ce ni se întâmplă, este din cauză că PSD are în spatele său o armată de teracotă. Birocraţii. Evident, nu toţi, cam 10% muncesc din greu, ei duc greul și tot ei au mari șanse să devină acarul Păun, în cazul în care problema sau dosarul nu se rezolvă așa cum trebuie.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

CV de parlamentar. De la greață la oroare

Mi-am luat inima în dinți și am citit pe pagina de Facebook a lui Valeriu Nicolae toate postările despre CV-urile parlamentarilor români....

Marele Laser și frauda științifică

Dacă noi vom tăcea, vor striga pietrele. Luca (19, 38-40) *1. Preambul

România înapoiată: reflecții la început de toamnă electorală

Locuiesc într-un sat situat la mai puțin de 10 km de Sibiu, practic într-o fundătură mărginită de dealuri...

Modernizarea societății românești și formele fără fond: Academia Română, Curtea Constituțională și altele

Incompatibilitatea dintre formele de import și fondul românesc. Teoria formelor fără fond ”Inainte de a avea o umbră...

Soluție: Trenuri la Aeroportul Otopeni la cadență de 10′

Un proaspăt comunicat al CFR Călători ne spune că în urma analizei graficelor de circulație împreună cu CFR Infrastructură s-a ajuns la...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.