Ministrul Finanțelor din Guvernul PSD-ALDE, domnul Teodorovici, a declarat de curând că propune ca cetățenii să primească acces la servicii de sănătate în funcție de cât plătesc net, chiar dacă procentul de contribuții de sănătate e unitar. Acest lucru, tradus în termeni simpli, înseamnă că persoanele cele mai vulnerabile, cu salarii mici sau care plătesc contribuții la nivelul salariului minim pe economie vor avea și mai puțin acces la servicii de sănătate.
Această declarație vine din partea unui ministru PSD, partid care ar reprezenta, chipurile, interesele cetățenilor, în special ale celor mai săraci. Vorbim aici de o discriminare socială fără precedent, în condițiile în care țara noastră se clasează pe ultimul loc în UE la capitolul Sănătate.
Mai precis, în țara noastră mor anual aproximativ 240-260 de mii de oameni[1]. Dintre aceste decese, aproximativ 50% – cea mai mare rată din UE[2], deci vorbim de 120-130 de mii de oameni – ar fi putut fi evitate dacă sistemul medical ar fi fost mai performant. Vorbim de copii, frați, surori, părinți sau bunici care astăzi ar fi putut fi încă lângă noi. Această situație este cu atât mai gravă cu cât Organizația Mondială a Sănătății arată că peste 80% din factorii de îmbolnăvire puteau fi remediați[3].
Asistăm deci la un genocid mut care afectează în mod preponderent cetățenii proveniți din medii defavorizate și care, în loc să stârnească o dezbatere publică amplă privind situația din Sănătate din partea guvernanților care nu se dovedesc capabili nici măcar să respecte promisiunile prin care au ajuns la guvernare, este ascuns sub preș și mai mult, poate fi adâncit prin astfel de propuneri evident fără fundament și chiar nechibzuite.
Cum poate fi drept ca o persoană care nu a avut șanse în viață, care muncește pe salariul minim, primește protecție socială sau are dizabilități să nu poată beneficia de aceleași servicii ca restul populației în condițiile în care plătește același procent pentru asigurarea de sănătate? Nu trebuie să ne păcălim, o astfel de modificare ar avea un impact negativ semnificativ asupra majorității românilor pe care PSD pretinde că îi reprezintă.
În România se moare cu zile, cu un Sistem de Sănătate falimentar, administrat spre alte interese decât cele ale oamenilor, în care cei mai vulnerabili dintre noi aproape că nu au nicio șansă. Așadar, dorim să ne asumăm noi, RO+, ceea ce politicienii din ultimii 20 de ani nu au reușit – să lansăm o largă dezbatere publică asupra rolului Statului în asigurarea serviciilor medicale de calitate pentru toți cetățenii și să venim cu soluții prin care să remediem situația astfel încăt să nu mai murim cu zile prin spitale sau să plecăm cu mai multe boli decât am intrat, în ciuda tuturor eforturilor medicilor.
NOTE_______________
[1] Raport INSP – 2015
[2] Raport Eurostat – 2014
[3] World Health Organization report on chronic disease prevention
Am si eu o curiozitate: De ce ce credeti ca acelasi procent (spre deosebire de aceeasi contributie neta) da dreptul la aceleasi servicii? Cind va duceti la piine, la aprozar sau va luati o masina platiti procente de salariu sau e un pret unic pentru toti?
Eu n-am nimic cu sistemul, il accept fara probleme, insa nu cred ca discutia nu poate fi pusa si asa.
Discutia nu poate fi pusa si asa pentru simplul motiv ca vorbim despre un sistem solidar de sanatate si nu despre un sistem privat. In schimb, nimeni nu te impiedica sa iti iei o asigurare complementara de sanatate. Aia e privata.
Netraind in Romania am asigurare privata insa revenind la chestiunea solidaritatii, nu e normal ca toti sa plateasca la fel, indiferent de salarii ca doar serviciile sint aceleasi? La capitolul impozite e si mai nebulos: De ce cei care cistiga mai mult sint obligati sa plateasca nu acelasi procent ci un procent mult mai ridicat? Intreb si eu asa …
Prostimea sa nu mai voteze PSD.
Gata, s-a rezolvat.
Prostimea sa nu voteze PSD-ul e desigur o parte a solutiei. Insa nu e ceva pe care puteti miza asa cum nu puteti face planuri de investitii mizand pe un castig la loterie.
Problema nu e atat cu cine voteaza prostimea. Problema e cu cine voteaza aia care stau mereu acasa in ziua votului si dupa aia se tanguie ca iar a iesti PSD-ul. Ceea ce e cu adevarat depsrimant e sa vezi cum aia pe care ii credeam la un moment dat o potentiala alerantiva la PSD se dovedesc pana l urma exact acelasi gunoi, Ba chiar critica PSD-ul ca nu e destul de fetid…
Cum poate fi drept ca o persoană […] să nu poată beneficia de aceleași servicii ca restul populației în condițiile în care plătește același procent pentru asigurarea de sănătate?
Ultima data cand am verificat, pretul medicamentelor e in lei, nu in procente. Salariile medicilor sunt in lei, nu in procente. Utilitatile (curent electric, apa, etc) sunt in lei.
Cum poate fi drept ca asiguratii sa plateasca procente si sa beneficieze de servicii care au sume concrete, fix, in lei? De ce credeti ca e drept ca cineva sa plateasca x% din sume diferite si sa primeasca servicii egale?
Daca mergeti la supermarket si cumparati o paine platiti un procent din salariu? Acelasi, indiferent de salariu? Vanzatoarea se uita la dvs si evalueaza daca ati avut sanse sau nu, daca lucrati pe salariul minim sau sunteti milionar si confirma ca e in regula plata cu procentul?
Nu vorbim de pătrunjel, ci de asigurări. Acestea nu sunt alimente, ci acoperă un anumit risc.
Se prea poate ca cel care plătește mai mult să beneficieze de un tratament costisitor, pentru plata căruia n-ar ajunge toate contribuțiile sale la fondul de sănătate. Și atunci se folosesc si banii de la cei defavorizați, deși poate aceștia sunt sănătoși și au plătit mai mult decât au primit.
Dacă vreți servicii în funcție de contribuția absolută, atunci n-ar fi mai bine să se renunțe complet la fondurile de asigurare, iar solicitanții de servicii medicale să le achite după puterea financiară, exact ca la piață?! Mai pune și tu un leu, mai las eu doi… o tomografie ar fi atunci făcută o dată la 3 săptămâni, iar plățile n-ar acoperi nici întreținerea aparaturii.
Tocmai ca vorbim de asigurari si nu de patrunjel…
Sistemul proportional e cat se poate de incorect cu contribuabili sai. Caz concret un amic din Canada care si-a descoperit acum cativa ani o afectiune cardiaca serioasa. Tipul are un venit marisor pentru Canada (peste $100000/an) si plateste peschesuri grase pentru asigurarea de stat. Cand i s-a descoperit chestia aia i s-a recomandat sa faca cat mai rapid o operatie pentru ca afectiunea il putea rapune in orice moment. Problema e ca operatia costa biniosor peste $125000 si trebuia sa stea la coada mai bine de 18 luni ca sa ajunga la operatie. a,m inteles ca nu atat din lipsa medicilor cat din lipsa fondurilor. In final a facut o cheta de la noi amicii sai, s-a mai imprumutat si a venit in SUA sa-si faca operatia care a fost un succes. Nu cred ca primit nimic inapoi de la asigurarile canadeze cu care stiu ca se mai judeca acum vreo-un an…
El platea individual atunci de vreo 3-4 ori mai mult pentru asigurarile medicale fata de cat plateam eu in SUA pe familie. Daca era asigurat in SUA era probabil operat in aceeasi zi sa la cateva zile distanta. N-ar fi tebuit sa se imprumute si nici sa faca strangeri de fonduri. Morala e ca in sistemul peoportional omul e jupuit sa plateasca pentur altii, iar cand are el nevoie e pe seama lui si trebuie sa scoata din buzunar.
Ati fi surprins sa vedeti cati oameni din tatiel astea terorizate de statul social & asistential ar renunta in orice clipa la asiguirarea medicala de astat daca ar avea posibilitatea. Tocmai pentru ca stiu ca sun jefuiti si la o adica daca au nevoie de sevicii medicale oricum trebuioe sa plateasca din buzunar.
Spuneti ca traiti in Germania. Acolo doar oamenii ce castiga pste 50000€/an (~ 12% din germani) au voie sa renunte la minunatul sistem al solidaritatii sociale de stat si sa se asigure in regim privat. Dupa cate stiu eu marea majoritate a celor ce pot, renunta imediat la asigurarea de stat. Asta cu toate ca o asigurare privata in Germania e aproape de peste 3 ori mai scumpa ca una echivalenta SUA, cu toate ca taxele sunt mai mari, cu toate ca coplatile sunt mai mari si cu toate ca serviciile sunt mult mai scumpe datorita pietei mai restranse. In plus in Germania nu exista asa numitul „maximum out of pcoket” care protejeaza asiguratii aemricani de procedurile cu adevarat foarte scumpe. Distractia asta cu „solidaritea sociala” vien la preturi oneroase. De ce oare cei mai educati si mai bine paltiti din Germani aleg calea unei asigurari private in defavoarea celei de stat, daca sistemul de stat e asa de bun?
Dar „cum poate fi drept” ca eu sa platesc lunar peste 300 de euro CASS, sa beneficieze in numele „solidaritatii sociale” si conlocuitorul cu 10 copii, facuti pentru alocatie ?
Si cand am nevoie sa ma duc la privat, pentru ca timpul nu-mi permite sa astept la stat ? De ce nu se introduc asigurarile private ? A, pentru ca n-ar mai ramane nimeni sa cotizeze la „galeata” socialista ?
Nu credeti ca aduceti doar argumente lacrimogene ?
Bineînțeles că este o mare măgărie ca să plătești o poală de bani și alții să beneficieze de serviciile plătite de tine. Pe partea cealaltă, dacă o băgăm pe aia cu privatizarea, în cîțiva ani o să vinzi din casă ca să-ți pui o plombă și toată casa dacă ai nevoie de o operație. În România ”privatizare” înseamnă șpăgi pentru un cadru legislativ care să permită jupuirea la liber a populației, înființarea cartelului care stabilește și menține prețul, după care vine golirea portofelului pentru populime. Am văzut pe pielea noastră cum e cu benzina, gazul, curentul, apa, medicamentele, etc. Privatizarea și libera concurență sînt vrăjeli teoretice scoase de prin cărți, în România dictează multinaționalele și băncile, ăștia sînt baștanii care hotărăsc, fiindcă banii sînt la ei, resursele tot la ei și piața e tot a lor. Periodic primești niște facturi întinse pe cîte trei pagini pline cu aiureli explicative și constați că toate ”s-au scumpit”, așa, ele singure și de nebune. Barosanii explică dup-aia că ”au fost nevoiți” să te lovească la portofel fiindcă petrolul ba se ieftinește, ba crește, dobînda la fel, cînd e sus, cînd e jos, a lovit seceta sau a plouat ca la balamuc și tocmai au escaladat niște conflicte prin Africa și după cum știm, ”piețele sînt extrem de volatile și au reacționat”. Lumea e băgată-n foame, după care aceeași granguri se miră de ce pulimea dă cu pietre după ei, comunismul urcă-n zbor, populismul și naționalismul iau viteză și maica Rusia își bagă vîrful pantofului între prag și ușă. După care boss vine și ne explică_că nasoala s-a întîmplat fiindcă am votat prost ultima dată, ne ceartă că n-am ieșit la vot și zice că tre’ să vină el ca să rezolve. Treizeci de ani de ani cît a a bătut tarapanaua p-acilea n-a avut timp că trebuia să facă bani, da’ acum s-a hotărît. Un nou început, ca în Star Wars, franciza merge înainte și saga continuă.
le și au reacționat
Foarte bine! Dacă sistemul capitalist ia 8 piei de pe bieții proletari, de ce se mai teme patria atât de tare să lase oamenii să renunțe la serviciile asigurărilor medicale de stat?! La o adică hai să o facem o treabă capitalistă: Omul nu plîătește asigurări de stat dar nici nu beneficiază de nici un fel de servicii nici dacă-l calcă trenu’ su face co=iumă bubonică. Ați fi surprins câți români și-ar băga piciorul în sistemul de stat și nu s-ar mai întoarce veci/pururi/amin acolo.
Ce-ar fi sa creezi tu un lobby care sa ceara asigurari private de sanatate? Sau nu ai timp? Deocamdata sistemul este unul de solidaritate. Si pe ala mergem, dar sa mergem in mod just si nu în mod aberant cum face Partidul corupt.
Vad ca autorul a studiat la Yale in SUA. Poate ar fi utila sa ne spuna cum e sistemul american probabil cel mai performant sistem, acolo unde ar fi bine sa fii tratat cand esti bolnav, dar si unul din cele mai scumpe.
Pe langa multele deficiente de organizare din sistemul romanesc, principala problema a sistemului e lipsa de bani. In conditiile in care costurile sunt ca afara poate si mai mari (costuri echipamente+spaga+salarii) nu se poate avea un sistem ca in afara cu contributii ca in Romania. De altfel am inteles ca si in Germania contributiile sunt destl de mari. Poate n-ar strica un articol cu contributiile la sanatate din diversele tari si comentariile cititorilor ar fi utile in acest caz.
Conform https://www.news.ro/economic/guvernul-a-adoptat-proiectul-de-buget-pe-2018-sanatatea-educatia-si-investitiile-sunt-prioritati-1922404806232017121717434641 in Romania dintru buget anual de 287.5 mld lei, sanatatii ii sunt alocate 8762.2 mil lei adica cam 3.05%.
In Canada, in provincia Ontario contibutia fiecarei persoane la sanatate e intre CAD$ 0-$900 pe an in functie de venit. In schimb cheltuielile cu sanatatea sunt de CAD$ 61.7 mld sau 38.7% din bugetul totalal al provinciei ( vezi https://www.macleans.ca/wp-content/uploads/2018/03/Screen-Shot-2018-03-28-at-2.31.14-PM.png ). Cu toate astea spitalele sunt supraaglomerate
In sistemul american treaba e cam asa:
– Omul decide daca vrea sau jnu sa-si cumperer asigurare medicala. Daca nu o are atunci plateste serciviile medicale cu bani cahs sau pe credit. Obamacare impunea o penalitate la taxe pentru cei ce decid sa nu aiba asigurare. Trump a suspendat aceasta prevedere prin ordin executiv.
– Omul care isi cumpara asigurare o poate face de pe piata libera sau de la angajatorul sau. De regula prin anagajatori e cel mai convenabil. Cum acestia aduc un numar mare de asigurati si sunt stimulati prin mecanisme fiscale sa plateasca o parte din asigurarile angajatilor, e mecanismul cel mai eficient ca si cost. Pretul asigurarii e acelasi indiferent de venituri. Angajatul poatre sa iis ia asigurare doar pentru el sau pentru intreaga familie.
Venitul median in SUA e pe la $50000/an de regula pentru cei cu venituri de pana la $40000/an sistemul proportional eruopean sau canadian (platesti un procent din venituri pentur aceleasi servicii, ca-n Romania) e mai avantajos. Pentru toti ceilalti e mai avantajos sistemul american cu preturi fixe indiferent de venituri. Pe masura ce veniturile cresc costurile asigurarilor medicale ajunga la 2%-3% din venitul anual fata de de proceerntul de 15%-20% care e in Europa. Serviciile sunt de asemena incomparabil mai bune in SUA ca-n Europa.
-Pentru cei saraci exista sistemul Medicaid care asigura oamenii foarte saraci, handicapatii sau cei bolnavi de boli cronice si care nu au ventiuri suficiente.
– Pentru Veteranii de razxboi exista sistemul asigurarilor pentru veterani. Marea majoritate a lor de regula prefera o asigurare privata, din cauza ca sistemul de spitale de stat e foate prost. de regula isi iau doar medicatia prin sistemul administratiei veteranilor
– Pentru oamenii peste 65 de ani exista sistemul Medicare care insa e de asemena diferentiat in functie de contributia persoanei asigurate in perioada vietii sale active.
Pentrue Medicare si Medicaid oanmeii ce au venituri de peste pragul de saracie de $24000/an platesc o taxa procentuala. Care taxa nu se mai percepe dincolo de $128000/an, asa cum nu se mai percep nici banii pentru asigurari sociale.
Inca o data in Canada, Ontario platesti pana la CAD$900 pe an care nu e 15-20% si nu exista pre existing condition, deductible (companiile platesc doar peste o anumita suma), doctorul nu trebuie sa fie in nicio retea de plata, si nu exista co-plata ca in SUA. In plus multe companii in SUA platesc numai pentru angajati nu si pentru sot/sotie. Din postarea ta rezulta ce fericire s-a abatut peste americani, desi cred ca cei 12% din cei neasigurati in SUA nu sunt asa de fericiti vezi https://www.reuters.com/article/us-usa-healthcare-uninsured/u-s-healthcare-uninsured-rises-most-in-near-decade-gallup-idUSKBN1F523O Poate ne spui spui totusi cat e si o asigurare pe luna/persoana. Sigur depinde de varsta, cu cat esti mai in varsta e mai costisitoare si 2% e doar daca ai poate 200K salariu brut pe an. Eu din cate stiu e $300-400 pe luna/persoana asta daca esti sanatos, tanar si nu ai probleme. Doamne fereste sa ai vreo boala cronica in SUA si sa nu ai asigurare medicala
Încercați un pic de aritmetică: Canada are 16.5 milioane de oameni ce lucreză și/sau au afaceri, deci care plătesc statului mai mult decât primesc de la stat. Finanțarea bugetului canadez de sănătate de stat e de $242 miliarde. Asta însemnă $14600/contributor/an. Salariul mediu in Canada e de $27600/an. Deci sănătatea costă în Canada peste 52% din venitul mediu prin taxe directe sau indirecte.
E de fapt mai rău ca-n Europa. Serviciile sunt proaste și uneori de-a dreptul criminale. Nu la nivelul României desigur, dar proaste oricum. Singur pentru cine duce o existența de asistat social totul arată OK. E un pic mai gri pentru cei ce plătesc facturile. Ghinionul lor e că în Canada ei sunt mult mai puțini ca profitorii, deci sistemul va ontnua tot șa până la inevitabilul colaps.
Subiectul articolului est declaratia aberanta a incompetentului Teodorovici. Pentru ca studii comparative intre sistemele de sanatate exista.
Nicio sansa sa gasiti vreo solutie acolo unde nu este, adica-n socialism, dezbaterile ar fi in van. Asigurari si servicii medicale in sistem concurential si contractual fara implicarea reglementatorului/arbitrului in aceste prestatii, adica imbinarea dintre performanta presupusa a unui asemenea sistem cu interesul public reprezentat democratic de catre reglementator. Contributia in cuantum fix pt asigurarea de baza obligatorie, respectiv prin negociere pt partea suplimentara/optionala. Renuntarea la ideile socialiste si stimularea creativitatii, inventivitatii, productivitatii samd, altminteri tot mai multi se vor declara bolnavi si fara resurse de a contribui la sistemul conceput inspre folosul maharilor.
Stimate domnle Patrascu, nu va lasati intimidat de puneri timpite de probleme (ex. curiosul, adrian b)
Dar eu cand voi putea sa optez sa nu mai platesc asigurari la statul degeaba? Cand am avut nevoie de un tratament (m-am dus la privat, ca sa fiu tratat naibii, nu sa fiu tarat prin spitale aiurea si sa ma imbolnavesc mai tare) am scos din buzunar o groaza de bani, desi cat platisem la sanatate ar fi acoperit de multe ori costul. Eu imi pot asigura mai ieftin si mai bine sanatatea, dar nu am optiunea asta, fiindca banii mi se iau cu forta, impotriva principiului libertatii (si aici vedem ce inseamna socialism – incalcarea libertatii). Si nici nu as fi tarat prin spitale si nici nu as avea de asetptat. Ma imbolnavesc, sunt tratat si asta basta.
Si pentru cei care spuneti ca asa e frumos si altii nu pot, sa vad ce o sa faceti cand toti oamenii care muncesc o sa se duca in tari care le lasa banii in pace si o sa mai ramana fix zero.
Parerea mea e ca in Romania nu atat marimea asigurarii e cea care doare, ci a spagii. Pe de o parte e corect ce spun unii, ca nu e corect ca unii sa plateasca mai mult si sa benrficieze la fel cu ceilalti care platsc ma putin, dar ganditiva ca asa e in toate tarile civilizate, si nu numai relatv la sanatate. Invatamantul, justitia sunt tot platite de noi, chiar daca sa zicem nu avem copii si nu suntem parte in nici un proces. Pe de alta parte, daca tot s-a dat exemplu Canada, unde taxele sunt tot mari, se poate face la fel: exista o asigurare de stat care acopera pentru toata lumea, indiferent de salariu deci contributie, un set de baza (destul de substantial) iar pentru restul, platesti suplimentar si ai in functie de cat platesti. Poate ar fi mai corect asa. Dar sa nu se uite, in Canada nu te costa nimic in plus ca spaga. Am fost de multe ori in spital chiar, cu diverse probleme, inclusiv in infarct, si nu m-a costat un cent din buzunar!
Si eu. in 2014 i8nternat laq urgenta, Floreasca. Infarct. Stent. ZERO lei, ZERO bani dati la personal. Ma rog am avut pijama pe masura mea (h 187 cm. 2010 alt spital, alta problema 15 lei ptr ca „tanti” sa caute una care sa nu fie „trei sferturi” )
Fara sa am access la c.v.-ul Dlui Patrascu, nu pot decat sa ma intreb care din cele doua diplome (in fizica si chimie il califica ca expert in politici de sanatate.
Problema in discutia nu are legatura ca propunerea ministrului Teodorovici, Problema este cat de multa sanatate isi permite Romania. Raspunsul, stiut de toata lumea, este: nu multa.
Solutia realista ar fi construirea unui pachet de servicii limitat, care sa poata fi oferit tuturor locuitorilor, platit din contributiile procentuale actuale. Acest pachet ar trebui, de exemplu, sa includa numai medicamente generice, sa restranga numarul de medicamente din aceiasi clasa, sa includa programe de control al tabagismului, alcoolismului, sa incurajeze alimentatia rationala si vaccinarile, , si sa excluda proceduri costisitoare (transplant de organe).
Cei care au resurse ar trebui sa poate obtine asigurari suplimentare, privata, pentru tot ce le doreste inima si ofera piata.
Pai asa si este acum, un pachet limitat, si unic. Numai ca Teodorovici vrea mai multe pachete. Adica pachet pentru saraci, pachet pentru clasa medie, si pachet pentru bogati. Si poate pachete pentru Dragnea, Teodorovici and co. Ca pe vremea lui Ceausescu adica, ca sa intelegi ce vreau sa spun. Toate platite de la Casa de asigurari de sanatate. Si asta pentru ca cica CAS-ul e diferit. Adica e acelasi procent dar din sume diferite (salarii diferite) Ti se pare corect? Mie nu!
Sunt de acord cu dumneavoastra. Un pachet unic, in limitele alocatiei bugetare/taxarii populatiei.
de acord cu postul tau mai putin cu excluderea procedurilor costisitoare. Fiecare om are dreptul la viata. In final se va ajunge tot cam acolo pentru ca sanatatea e un sac fara fund. Ceva trebuie facut totusi.
Cheltuielile trebuie sa fie justificate de raspunsul la intrebarea „cat de mut bine ne permitem, si pentru cat de multi”.
Absurd, intr-o tara saraca, in declin demografic si cu imbatranire accelerata, se cheltuies sume uriase (zeci, daca nu sute de milioane de euor) pe trimiterea bolnavilor cu boli rare in strainatate, pe rambursarea unor medicamente „de ultima ora” (si deci foarte scumpe),, pe adoptarea tehnologiilor de varf (importate) in spitale universitare.
Daca judecati dupa diplome, inseamna ca recunoasteti implicit ca sunteti printre cei 0+ multumiti de invatamantul superior din Romania.
In plus, nu stiu sa existe vreo institutie de invtamant care sa pregatteasca oamenii in „politici de santate”. Poate in politologie, dar si acest lucru e discutabil.
Ideea ca esti expert intr-un domeniu pentru ca ai mai lucrat in acel domeniu a ruinat piata de servicii din Romania, pentru ca a permis capturarea – spre exemplu – achizitiilor publice de persoane fara nici o competenta dar cu „experienta”.
Nici principial nu tine, pentru ca trebuie sa existe un timp zero, in care nu ai experienta.
Sau cum altfel? Prin lucrari publicate? Sa fim seriosi.
===
Sugerez prin urmare ca modalitatea aceasta de abordare: „de ce esti tu expert”? este una paguboasa, inclusiv prin faptul ca abate atentia de la continutul discutiei. Adevarul ramane adevar indiferent cine il spune, iar cine asculta are obligatia sa analizeze critic ceea ce citeste sau asculta.
Exista nenumarate programe (de master si doctorat) care pregatesc specialisti in politici de sanatate. Unele dintre cele mai bune din lume sunt programele de MPH (Master in Public Health) de la Yale sau de la Johns Hopkins,
Nu sunt despre politica de sanatate, ci despre managementul sistemelor de sanatate. Cum organizezi un sistem de sanatate depinde de politica adoptata, se subordoneaza politicii respective.
E o oarecera confuzie recuosc, si din cauza politici- politica.
Poate ar fi mai clar daca as spune ca politica de sanatate este cea pe care un partid o declara in asumarea pozitiei sale. Vrea sa fie un sistem gratis universal? Vrea sa fie unul bazat exclusiv pe asigurari? etc. Dar asta deriva din pozitia sa fundamenta ideologica. Ne asteptam de la un partid liberal sa mizeze pe plata directa a asistentei medicale iar de la unul social democrat sa fixeze o politica de asigurare a gratuitatii pentru oricine.
Desti treaba asta se traduce in final intr-un program de organizare a sistemului de sanatate, in care absolventi ai acelor programe pot sa isi aduca aportul, in etapa politica rolul lor este limitat. Da, stiu ca universitatile declara ca „pot fi conslieri politici ai celor care se ocupa de politica de sanatate”- sigur ca pot fi, dar asta nu ii transforma in politicieni.
Sau, altfel spus, pregatirea politcii de sanatate apartine scolii de partid, in timp ce organizarea sistemelor de sanatate apartine unor profesionisti care primesc „in plic” politica stabilita de partid.
In romana si eu folosesc politica – politici destul de imprecis, recunosc.
1. Ce inseamna sa platim in procente si sa primim egal?
2. Ce inseamna nu au avut sanse? Statul asigura sanse egale, care nu le foloseste suporta consecintele
3. Daca primeste doar salariu minim e problema lui, trebuie sa se gandeasca ce face mai departe ca sa-si creasca salariu
4. Nu am vazut nici un cuvant despre cum le ridicati nivelul de viata acelor care nu au
5. Nu am vazut nici un cuvant care sa explice de ce trebuie platit asigurarea, cat ar trebui sa coste, cum ar trebui construit un sistem functional
Domnul, am citit ce studii aveti si unde ati lucrat si sunt consternat. Ne pricepem la chimie, fizica, investitii, medicina? Mie mi se pare ca nu va pricepeti la nimic, nu am inteles niciodata cum poti sa fii expert in toate astea, fiecare domeniu enumerat ca sa-l faci ca lumea trebuie sa lucrezi full time.
1. Sistem solidar de asigurare de sanatate. Asta inseamna. E ca un impozit. Ca taxa unica. Care ca procent e unica dar se aplica pe venituri diferite. Deci rezulta sume diferite. Prin care beneficiezi de aceleasi „servicii” : autostrazi, drumuri, servicii administrative, etc. Aceleasi. E simplu. Adica nu exista o autostrada a ta pe care circula doar ION. Asa si in cazul CAS, nu ai un pachet al tau, e un pachet universal, acelasi, oricat ai plati ca suma.
2. Statul asigura sanse egale! In teorie da, însa în practica nu, mai e de asteptat. Cand o sa ai tu sansele Veoricai DANCILA, mai vorbim.
3. Sa-si creasca salariul? Interesant! Pentru ca în RO îti cresti salariul singur. Chiar interesant! Uite ca asta nu stiam.
4. Deci în RO îti poti creste salariul singur dar altcineva trebuie sa-ti creasca nivelul de viata. Devine chiar super interesant.
5. Daca nu ai vazut nici un cuvant despre ce zici, ce-ar fi sa-ti spui tu parerea despre toate aceste aspecte aici ? Nu de alta, dar sa vedem la ce te pricepi. Mai ales ca faci acuzatii ca autorul nu se pricepe la nimic. Ca sa afirmi asta, trebuie sa te pricepi la ceva.
Propunerea respectiva e aberanta din multe puncte de vedere. In primul rand ca exista categorii, copiii abandonati de exemplu, care nu au contribuit deloc. Asta inseamna ca n-au dreptul la asistenta medicala? In al doilea rand nu poti refuza accesul la un tratament (care se afla pe lista decontata) doar pentru ca pacientul nu a platit suficient. Eventual se poate face diferenta la nivel de alte servicii (conditii cazare, timp de asteptare pentru probleme non-urgente, etc), dar nu e treaba statului sa ofere servicii de lux. Rezolvarea corecta a acesti probleme e plafonarea contributiei. Iar cine doreste mai mult poate sa opteze pentru asigurari suplimentare private.
Pe de alta parte, nu e rea ideea servicilor diferentiate, dar nu pe criteriul contributiei, ci in sensul acordarii de reduceri suplimentare substantiale pentru cei care tin cont de regulile de preventie, au analize la zi, respecta recomandarile medicului de familie, nefumatori, etc. Nu e normal sa fumezi si sa mananci nesanatos toata viata, sa nu-ti faci nicio analiza, niciun control periodic, iar cand te trezesti cu o boala cronica in stadiu avansat sa-ti plateasca altul nota de plata. E mult mai usor de prevenit decat de tratat, iar cei care inteleg acest lucru trebuie sa beneficieze de avantaje.
Observatii foarte pertinente privind asigurarile private. In schimb problema cu medicina preventiva este mai complicata pentru ca este greu in primul rand de înregistrat (cum poti fi sigur ca cineva a mancat iaurtul si nu a mancat hamburgerul, ca fumeaza sau nu fumeaza sau cat fumeaza?) Pentru asta trebuie marcheri biochimici incontestabili. Si apoi nu merge ca bonusul de la asigurari auto. Unde daca nu declari accidente ai un bonus. Deci prin analogie daca nu te „declari” bolnav ar trebui sa platesti mai putin. Si daca te „declari” bolnav mai des ar trebui sa platesti mai mult. Dar daca te „declari” bolnav mai des inseamna ca mergi la serviciu mai rar. Deci castigi mai putin. Si trebuie sa platesti mai mult. E aberant.
Sistemul ar fi foarte simplu, daca in ultimii 3-4 ani (perioada aleasa pe baza studilor) ai facut controlul medical periodic si analizele recomandate primesti 30% reducere suplimentara fata de ceilalti asigurati. Nu se pune problema de a nu acorda bonusul daca esti deja bolnav, ar fi o discriminare. Dar chiar si in cazul bolilor cronice deja declansate, faptul ca monitorizezi boala permanent e un lucru pozitiv, si trebuie sa ai dreptul la bonus.
Cat priveste respectarea recomandarilor medicale, fumatul e relativ usor de depistat. Cand medicul iti face o recomandare ferma, iar tu nu faci minimul de efort pentru sanatatea ta, de ce ar trebui sa-l faca altii? E mai complicat cu regimul alimentar, aici intervin si factori economici, dar numai faptul ca medicul iti tot repeta ca ai o problema tot e ceva.
@nnm – genul ăsta de reduceri și bonusuri sunt treaba companiei de asigurări care le stabilește, nu e treaba statului să le impună prin lege. Însă va fi interesant de văzut ce se întâmplă cu minoritățile sexuale în cazul ăsta :)
Andy Bell de la Erasure zice că practic toți homosexualii din generația lui sunt seropozitivi (are vreo 55 de ani, cred) și continuă să nu folosească protecție, iar lui chiar îi pare rău de ăștia tineri cu care se mai întâlnește la saună și care care abia își încep ”activitatea”. Ce reduceri și bonusuri se vor aplica pentru ei?
@Harald: In Romania, ca si in alte state europene, statul, in baza principiului accesului universal la servicii medicale, compenseaza partial sau integral serviciile medicale. Deci nu e vorba de impunerea unor conditii companiilor private, ci din contra, de preluarea unei practici care s-a dovedit eficienta in mediul privat. Nu e ca la asigurarile auto, nu se recompenseaza contribuabilul sanatos, ci cel care e constient de riscuri si depune un minim de efort pentru preventie si/sau monitorizare. Diferenta de cost intre preventie si tratament tardiv este de cateva ordine de marime. Daca firmele private obtin economii substantiale pe baza acestor pricipii, de ce sa nu se aplice si la stat? Si nu e vorba doar de economii, ci pana la urma contribuabilul e cel care castiga prin faptul ca eventualele probleme sunt depistate din timp.
@nnm – nu, din păcate e vorba de altceva: de obsesia reglementării. De satisfacția psihică de a impune reglementări altora, satisfacție justificată în mod fals pe baza ideii neroade că totul se rezolvă prin reglementări adecvate.
N-a funcționat niciodată și nici n-o să funcționeze. Dar pe dvs.nu vă interesează să funcționeze, aveți nevoie doar de satisfacția reglementării. În Vest există de zeci de ani problema supradiagnosticării, se fac în fiecare an mii de operații inutile și alte mii de operații nejustificate, dar pe dvs. vă interesează reglementările care să ducă exact la asta.
Atunci sa renuntam si la codul civil, codul penal, si orice alta lege. Pana una alta e o stare de fapt, cu exceptia SUA si altor cateva state, mai peste tot serviciile medicale sunt considerate drepturi fundamentale si accesul e universal si garantat de stat. Aceasta stare de fapt nu e pusa in discutie. Daca statul si-a asumat asigurarea unui serviciu, fara reglementari costurile pot scapa de sub control. Spre exemplu au fost decizii judecatoresti prin care, in virtutea dreptului la viata, s-a aprobat decontarea de tratamente de ultima ora la costuri exorbitane. Din punct de vedere uman sigur ca esti de acord, dar economic nu e fezabil. Cu acesti bani se puteau doconta cateva mii de alte tratamente. Cu parere de rau trebuie sa existe o limita. Daca lista de tratamente nu e reglementata, cum poti evita astfel de situatii? Restul e gargara si bataie de campi.
Nu, nu e deloc aberantă, e firească. Omul chiar vrea să vadă ceva in ceea ce plătește lunar, nu doar să plătească pentru alții, iar atunci când chiar are nevoie să fie oricum forțat să plătească din buzunar
În ultimii 3 ani de stat în România plăteam CAS cât leafa unui medic rezident de atunci. Nu am foslosit niciodată niciun fel de servicii medicale de stat de stat. Singura oară când chiar am avut nevoie de asigurarea medicală a fost când a născut soția mea primul nostru copil. Condițiile în maternitățile de stat erau hidoase. Am plătit de mi-a sărit basca una din puținele maternități private ce erau atunci în România. Am încercat să văd dacă CASS (sau cum îi zicea) e dispusă să plătescă măcar o fracțiune din factură. Să zicem măcar contravaloarea unei nașteri într-o maternitate de stat. Nu am primit niciodată NIMIC. La scurt timp după aia am plecat din România și acum nu mai plătesc chiar nimic acolo.
Conditionarea serviciilor medicale de cuantumul contributiei contravine ideii de acces universal la servicii medicale. Iar oferirea de servicii suplimentare prin asigurare de stat ar intra in concurenta cu piata privata, ori treaba statului e alta. Ar ridica si altfel de probleme legate de separarea costurilor, n-ar fi legal sa folosesti banii din servicii suplimentare pentru finantarea serviciilor universale si invers. Astfel de servicii se ofera cel mai bine in mediul privat. Cum am mai spus, solutia corecta e plafonarea contributiei la stat plus asigurare privata optionala.
Cat priveste decontul serviciilor private la nivelul costurilor de la stat, exista de cel putin 10 ani, inclusiv pentru servicii oferite in alta tara (cel putin UE).
Procedura insa e foarte greoaie si astepti foarte mult (chiar ani) pana primesti banii. Lucrurile ar trebui sa fie mult mai simple, inclusiv sa se realizeze prin decont direct intre clinica privata si stat, fara alta birocratie.
Merci!
Prefer sistemul american un de platesc o taxa pentur medicare si medicaid la veniturile dintre $24000-$128000/an iar asigurarea medicala e privata in baza principiului „cum iti asterni asa dormi”.
In momentul in care asigurare este functie de venit cred ca devine neconstitutional obligativitatea ei. ?
Oricum est orice numai social democrata nu este. :)
Sistemul de sanatate omoara in egala masura si pe cei care platesc putin si pe cei care platesc mult.
Merge prost pentru ca asigurarile de sanatate sunt axate pe a da bani, iar performanta se evalueaza dupa cat cheltuiesti, nu dupa efect.
Nu exista nicio concurenta in Romania, nici intre doctori, nici intre spitale, nici intre casele de asigurari. Unde nu e concurenta, nici progres si nici eficienta nu sunt, oricat te-ai scarpina cu pixul dupa ureche.
Problema revine de fapt in Romania Socialista la cat si cum sa platesti ca sa krapi, nu ca sa te vindeci.
Este o vizune foarte simplificata!!!
„accesul persoanelor defavorizate la servicii de sănătate să fie redus” -nu, nu asa!
ideea de baza a domnului Teodorovici nu este „servicii medicale proportionale cu contributia”, ci mai degraba „servicii medicale proportionale cu meritul”: te prezinti la camara de garda, arati buletinul si cardul de sanatate.
– Dvs. ati votat cu pedesereul?
– Nu!
– Atunci trebuie sa platiti integral valoarea serviciilor medicale, Partidul este un tatic bun, ce da papica preferential copiilor sai, ca doar n-o sa hraneasca copii altora!
Dupa ce in ianuarie 2012 l-am pus la punct pe Satana si legea lui, cu ajutorul doctorului Calafat, de atunci un vaiet continuu se aude despre dezastrul din sistemul de sanatate.
E in firea lucrurilor ca persoanele cu venituri reduse sa aiba acces mai limitat la serviciile de sanatate decit cei cu bani.
La toate au acces redus, la toate. Nici in comunism, „societatea cea mai dreapta dintre societati”, cind eram egali in drepturi cu Ceausescu :P :D , nu era altcumva.