joi, martie 28, 2024

“In Romania nu se mai poate face nimic”. Serios??!

Cand nu avem cei mai destepti olimpici, nu suntem cele mai primitoare gazde de pe planeta si nu avem cele mai frumoase femei din lume, noi, ca popor, intr-un mod usor paradoxal, mergem in extrema opusa – ne smulgem parul din cap si ne cainam indelung, cu chiote exhibate in talk-showuri si comentarii publice. Ne transformam in bocitori “destepte”, cu naframa neagra pe ochi – cele care stiu tot, cele care desfiinteaza tot intre aruncatul cu privirea la doua telenovele, cele care iti explica de ce nu mai merita sa te lupti, sfredelindu-te cu o rapida ironie daca incerci ceva. Suntem fie in extrema lui romanii au talent, suntem foarte buni, extraordinari, sclipitori, geniali, ori deplangem hotii astia care fura si dorm prin Parlament, poporul care nu se mai trezeste, mocirla in care sta infundata tara si nu mai iese de 21 de ani, in general, calitatea celorlalti, fara o privire critica in oglinda. Am fost chiar numiti “popor neperformant” de intaiul diriguitor al tarii, la o ora de maxima audienta, in direct la TV – iar spre uluirea mea completa, am auzit si glasuri in apropierea mea care aprobau vartos, ingrosand la maximum auto-flagelarea: “asa este, are dreptate, suntem un popor de cretini”.

Sloganele sunt aceleasi, le-ati auzit de o suta de ori, le stiti pe dinafara. Nu mai traim in epoca “Partidul-Ceausescu-Romania”, traim in epoca “Romania nu mai are nicio sansa, Romania e o tara fara speranta, e o tara pierduta”. Motivele? “Am vandut tot, hotii sunt la masa, singura sansa e emigrarea, frate! Tara asta nu-si revine nici in 50 de ani” Am auzit de-a lungul anilor injuraturi nereproductibile, epitete grotesti cu care un roman gratula alt roman sau, mai grav, romanii in general; epitete atat de dure incat orice strain ramane crucit. Am auzit romani care dupa ce au emigrat nu mai vor sa auda de tara, unul mi-a spus cu emfaza ca a “inchis cu 7 lacate calea in urma lui” – sunt cativa care nu isi invata copiii romaneste caci “nu e util”. Si totusi, se poate. Se poate, chiar se poate! Nu e o gluma sau o vorba in vant- e o realitate demonstrabila. Sau mai precis, noi putem, in anumite conditii.

Sa luam exemple concrete – mizeria fizica in care ne zbatem cu totii, pe cea morala nu o dezbat aici. Intr-o tara asaltata de gunoaie, in care veti gasi blocuri marginase in care cetateni simpatici arunca resturi direct de la etajul patru, intr-o tara inundata de praf, resturi menajere si fecale de catei s-a nascut o campanie numita Let’s do it Romania! http://www.letsdoitromania.ro/ideea/lets-do-it-world . Cum va spuneam si mai sus, se poate. Let’s do it Romania va avea pe 12 mai din nou campania anuala de curatenie. Nu e un proiect nascut in Romania, este preluat din proiectul Let’s do it World, cel care a avut pana acum 3.000.000 de oameni implicate in actiuni de curatenie, in 18 tari. Poate e de interes ca 500.000 dintre cei 3.000.000 de oameni sunt romani, a sasea parte – in Rusia au participat 11.000, in Brazilia 6.500, in India 50.000, o zecime fata de Romania. Deci, se poate sau nu se poate? Imi permit sa va invit ca pe 12 mai sa va alaturati acestor oameni inimosi si sa contribuiti .

Daca tot sunt alegeri locale, sa vorbim despre administratie, sa vorbim despre acele orase hacuite de planuri urbanistice gandite cu picioarele, sufocate in aglomeratie, in care se rascheteaza cu veselie spatiile verzi, acele orase care baltesc in coruptie, conduse de traseisti notorii cu o coloana vertebrala de cauciuc, o buna parte fie fosti puscariasi fie puscariabili. Ca un contraexemplu, sa luam orasul Sibiu – a fost necesar un singur om cu un proiect pentru ca urbea sa redevina Capitala Culturala a Europei si sa continua sa atraga din ce in ce mai multi turisti. Primarul Sibiului a vorbit de curand la Harvard – profesori de la scoala de urbanism au venit sa ia notite si sa il felicite. Daca Sibiul este cunoscut si apreciat peste tot in lume, aflati ca se intampla lucruri interesante si la Sighisoara, iar un alt palc de romani, tot tineri, de la un ONG inimos, incearca sa reporneasca mocanita care lega Sibiul de Agnita si apoi de Sighisoara. Puteti vedea proiectul lor aici – o astfel de mocanita in Elvetia atrage milioane de turisti. Alti romani inimosi, tot la Sibiu, vor face un targ de produse care atrage an de an 10.000 de romani si are patronajul Printului Charles, pe 27-29 iulie – http://www.transilvaniafest.com/. Sute de straini vor veni special pentru a participa la acest eveniment – vor plati evident bani companiilor aeriene, hotelurilor care au inflorit la Sibiu si vor aduce bani in comunitate. Mai exista si alti ONG-isti, cum e Nicusor Dan cu al lui “Salvati Bucurestiul” care se pun opreliste in calea distrugerii oraselor.

Sa vorbim si de domeniul coruptiei, cel in care iarasi cica nu se poate face nimic. Zeci de ofiteri sub acoperire si-au riscat viata familiilor lor, linistea lor perpetua de vreme ce s-au infiltrate in mijlocul a cel putin 200 de vamesi spagari, care au fost umflati ca niste pui de Crevedia de SPIR intr-o dupa-amiaza senina. Nu conteaza doar mascatii, ei sunt mereu intr-o brigada de interventie, conteaza si acei oameni care si-au riscat viata sa stranga probe. Desigur, se vor gasi avocati care sa ii faca scapati pe spagari, procurori carora le va tremura mana sa scrie un act de acuzare care sa pocneasca vartos , scaparand scantei, dar totusi, ideea ca “nu se poate face nimic” a fost zgaltaita putin. Dupa acest episod, descinderea mascatilor la o vama din estul Romaniei pentru a imparti flori de 8 martie femeilor – o sotie pusa la cale de un comandant de politie destept – a functionat ca o adevarata minune de trei zile pentru incasarile la buget. Miracolele exista, asadar -iar ele pot fi prelungite.

Sa vorbim si despre presa, cea care cica produce doar dejectii si fufe rujate care ne sunt servite semi-dezbracate, din toate pozitiile. Atata vreme cat mai exista in tara asta un Andrei Plesu, cu scriitura lui bogata, boiereasca, un Cristian Tudor Popescu cu penelul ascutit si nemilos, iar din generatia tanara un Cristian Ghinea care vine cu o analiza englezeasca, lucida si scrie si pe Contributors.ro, mai avem, totusi, o sansa. Nu ne-am scufundat de tot in mediocritate,taclale ieftine si showuri pornografice. Alti zeci de jurnalisti ar putea fi trecuti pe aceasta lista. In plus, Clubul Roman de Presa, spre cinstea lui, a atras in atentia in ultima vreme si asupra unor jurnalisti din provincie, care fac anchete curajoase – cum a fost cea care a condus la demisia Ministrului Botis, prins cu mana, prin sotie, pe niste fonduri europene.

Ah, stiu, veti spune “clasa politica” –  cu asta ce facem, nu vad ca nu se schimba nimic? In caz ca nu ati observant, s-a schimbat Guvernul. Deasemenea, in caz ca nu ati observat, a fost suficient sa se stranga 10.000 de romani furiosi care sa protesteze timp de doua saptamani si un Guvern, ales in Parlament, numit de un presedinte care a obtinut 5.250.000 de voturi la ultimele alegeri, a picat. Au fost suficiente cateva mesaje incendiare pe Facebook pentru a strange o masa critica.  Este pentru prima data cand a cazut un guvern astfel in Romania – proteste de un milion la Londra si jumatate de milion la Atena nu au condus la maturarea respectiva a guvernelor. Deci, se poate. Cine spune ca nu se poate cred ca traieste in alta tara si nu a urmarit cascada de evenimente care a condus la caderea Guvernului Boc. In pentru cei care considera ca a fost un eveniment izolat, nerepetabil, sa isi aminteasca de cei 2.000 de oameni stransi la Barlad sa protesteze impotriva gazelor de sist, forate de Chevron– motiv pentru autoritati sa inceapa sa o dea din vals in tango, pe acest subiect. Daca vreti o varianta mai simpatica, recenta campania “Mitica la brutarie” – nu vorbesc de cotidianul care a lansat-o, vorbesc de faptul ca depinde de o masa de oameni si masura in care acest mesaj va deveni unul de masa. Daca mesajul va continua sa se raspandeasca, Mitica si Nasul sunt istorie. Istorie din cauza iubitorilor de fotbal care se manifesta intr-o platforma comuna, nu din cauza procuroriloe care au tot mosmondit-o vreo 21 de ani cu anchetele in zona fotbalului.

Pana la urma, schimbarea porneste de la un singur om, care, obosit de acelasi huruit al vietii, ajunge sa priveasca realitatea dintr-un alt unghi. O scriere celebra a lui Vaclav Havel porneste de la o banal slogan, lipit in geamul unui magazin din vremea comunismului : “proletari din toate tarile,  uniti-va”, pentru a explora curajul intr-o societate. Havel are un moment de geniu cand observa ca mesajul in vremea comunismului trebuia sa fie simultan suficient de general (“ce e in neregula cu unirea proletarilor?”) si suficient de anost ca sa nu se refere direct la persoana care lipeste in geam respectivul slogan. Sloganul nu ar putea fi atat de direct si brutal, de genul “mi-e teama si de aceea sunt obedient”, cu referinta la vanzatorul care il pune in geam –trebuie ceva care nu produce o strafulgerare de constiinta care l-ar obliga fata de vecini, prieteni si familie. Daca vanzatorul nu ar fi de acord sa puna sloganul in geam, s-ar fi putut gasi “promovat” la depozit, cu represalii la adresa familiei, cu leafa taiata. Atunci cand incepe, insa, timid, sa traiasca in fratie cu adevarul, situatia se schimba si niciun regim nu il mai poate opri. Nepunand in geam sloganul, omul nostru indica ceva mult mai grav: ca sistemul nu are nimic in spate,ca este absolut neputincios contra fie si a unui singur om integru. Acesta este spatiul esential si realizarea care ar putea sa vina intr-o zi si in Romania, poate cu 20 de ani prea tarziu. Acesta este spatiul de libertate pe care il avem cu totii, ca traim sau nu sub comunism – insa el exista doar in masura in care hotaram sa il extindem sistematic si in masura in care reusim sa il transformam in traire. Extinzandu-l, presiunea pe sistem, inmiita cu toti cei care participa va deveni la un moment dat insuportabila. Iar acesta este insusi mecanismul schimbarii – eu nu stiu care ar putea fi altul. Cum spunea Hegel: “istoria umanitatii este un progres in constiinta libertatii”.

Nu exista problema care sa nu aiba solutie. Nu exista problema unde un palc de romani nu fac deja miracole, chiar daca uneori dureaza trei zile iar alteori sunt localizate intr-un oras sau o comunitate. Iar oameni exista, nu au emigrat toti , nu au amutit cu totii, majoritatea nu are creierul atrofiat si vede mai adanc decat cred tafnosii natiunii cocotati in functii de conducere in stat. Ce ne mai trebuie, in primul rand este un strop de incredere in noi. Iar apoi, putina solidaritate si curaj. Trei lucruri – si e suficient! Trei lucruri aparent simple – si totusi nefamiliare pentru multi dintre noi. Mai indraznesc sa reiau intrebarea: se poate face ceva in Romania? Si ce fac eu, astazi? “O calatorie de o mie de leghe incepe intotdeauna cu un singur pas”.

Distribuie acest articol

69 COMENTARII

      • Nu sunt deloc de acord ca nu se poate face nimic in Romania. Se poate, si se si face!

        Un exemplu este si initiativa http://independentii.ro, menita sa demonstreze ca oamenii demni de incredere pot exista (si chiar exista) si inafara partidelor politice. Candidatii cu adevarat independenti pot fi alegerea potrivita pentru cei ce s-au saturat sa aleaga „raul cel mai mic”. Atat ca le este mult mai greu sa-si faca vocea auzita…

        • E o certitudine ca cetateanul il voteaza pe cel pe care-l uraste mai putin si nu pe acela pe care-l iubeste mai mult. ;) Documenteaza-te in acest sens si vei constata ca am deptate!

    • Nu se poate face nimic in Romania , decat daca ai aprobarea gastii de la putere . Daca o ai , poti face multe , incredibil de multe . Mie imi e destul de clar de ce ai scris articolul asta …..insa pot sa iti spun parerea mea : in Romania nu se mai poate face nimic …..si nu ma poti convinge ca e altfel nici nu 100 de articole ….daca nu vad asta pe strada , in viata reala e clar ca tu minti ……..

      • Parerea mea este ca in loc sa asteptam sa vedem ceva pe strada la altii ar trebui sa incepem fiecare schimbarea in jurul nostru. Sunt singur ca fiecare are zeci de lucruri marunte pe care ar putea sa le schimbe in bine, atat ca nu se apuca fiindca na, sunt „marunte”… De ce sa schimbam ceva fie si marunt, cand e mai comod sa asteptam si sa ne plangem ca nu vedem schimbari la altii? E omenesc asa, de acord, insa nu inseamna ca este si corect si de dorit. Putinele lucruri care se schimba in bine sunt initiativa unor indivizi care au incercat ceva, atat ca inca nu s-a atins o masa critica.

  1. Bravo Razvan, atitudinea ta e 100% corecta. Let’s do it! Prea multa vorba strica, iar defetismul e pentru fraieri care se cred realisti.

    Sa ne multumim cu putinul pe care-l putem adauga. Zimbetele sint importante. Nici o caramida din Marele Zid Chinezesc nu a fost si nu este importanta. Totusi zidul se vede din spatiul cosmic.

  2. ctp ati spus ? Vorba Distinsului Andrei Plesu : „A se Slabi ” !!! Ipochimenul ctp a reusit performanta rara de a irita si iubitorii…tenisului ! ctp-ul reprezinta -in cel mai bun caz- „Monica Tatoiu” al presei romane; asta in momentele in care nu e VECTORUL URII si Razbunarii demente Anti Basescu, publicitarii pot da o mana de ajutor stomatologilor tarii, SCRASNITUL DINTILOR, DE URA e proverbial la acest Zurbagiu… ; iar in legatura cu manifestatia de la Barlad, pusa bine la punct de junta pesedista de acolo, ia uite Pacoste, suntem unii ce inca respectam Memoria Bunicilor nostri, ce i-au asteptat pe Americani… Destul au calcat in picioare Romania cozile de topor iliesciene vandute intereselor rusiei hraparete si nesatule !!!!! http://subiectiv.ro/subiectiv/gaze-de-sist-barladdreptul-la-saracie/ si http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/cine-serveste-interese-straine-in-afacerea-chevron-259718.html

  3. AOLEU ! Tocmai vroiam sa scriu ceva de bine dar m-am impiedicat in CTP. Si am refuzat sa mai parcurg continuarea.

    Domnule Orasanu ! Sint zdrobit, uluit ! Nu pot sa cred in atita naivitate. Va rog foarte frumos resetati-va excelentul creier cu care ati scris atitea articole pertinente si profunde pentru a reanaliza personajul CTP. Aveti toate datele necesare, nu-i nevoie de scormoneli arhivistice.

    Va spun sincer ca de acum incolo va voi aplica metoda cititului printre rinduri fiindca ingenuitatea Dvs. imi apare ca profund improbabila.

    Uff ! Ce dezamagire.

    • Domnule Vasiliu, luati si dvs ideile generale din articole – asta e ce vreau sa transmit. Nu sunteti de acord cu un exemplu/ cu un amanunt sau altul, treceti, dom’le, mai departe :) Mai departe la citit, sper, nu mai departe la alte activitati :)) Va multumesc ca ma cititi, chiar si in diagonala.

    • Da, exact asa. Articolul e cum e, chiar asa, exaltat, dar sub nici o forma nu poate fi dat CTP, un ins lipsit dintotdeauna de orice fibra etica, ani de zile un vector al coruptiei in bransa si in ultima perioada un vector al urii patologice, drept reper jurnalistic!! Pozitionarea fata de astfel de „repere” nu face decit sa-l defineasca pe autor: ori este de o naivitate infantila, ori are si el o agenda proprie pentru care foloseste orice mijloace. Vorba cintecului: „Ori e prost, ori comunist”.
      Astea nu sint chestiuni cu care se glumeste sau care sa poata fi neglijate. Drept pentru care nu avem de ce sa mai citim in continuare.

  4. of of, cit entuziasm debordant… exemplele alea sint cit o picatura in ocean, e ca si cum dupa un accident de avion din care scapa miraculos doi pasageri ai spune: deci se poate, nu-i chiar asa de rau.
    n-am loc aici, evident, sa-ti arat oceanul. si nici nu cred ca are rost, important e ca tu traiesti intr-o lume frumoasa si buna. imaginara, dar ce mai conteaza?

  5. Felicitari pentru articol. Sunt unul dintre acei romani care spun Se Poate!, mai mult, urla in gura mare Se Poate! Ma bucur sa vad ca in ultima vreme din ce in ce mai multi romani vin cu mesajul acesta: Se Poate!

  6. Cu toate exemplele dvs. (şi ar mai fi, Tolontan şi ancheta lui jurnalistică în cazul Monica Iacob Ridzi reprezintă un semn de normalitate în branşă), opinia mea e că, atata timp cât, de exemplu, madam Ritzi, în loc să plimească chifteluţe trimise cu praştia de familie şi să hranească porumbei pe pervazu’ celulei, dă declaraţii despre cum „Reforma sistemului sanitar face un pas inainte” şi nimeni nu sare 10 metri în sus la această nesimţire, şi în genaral vazând cum alte Micki Şpagă & Brothers au devenit stâlpi ai regimului, io cred că realmente, nu se mai poate face nimic. Punct.

    • Subscriu la cele spuse de tine. Din pacate, unii cetateni ai nostrii traiesc intr-o lume paralela, rupti complect de realitate. E vorba de politicieni, de oameni de afaceri, de persoane in general care au avut norocul sau abilitatea de a se realiza cat de cat si care au reusit sa se indeparteze destul de mult de lumea reala. Genul de oameni incapabili de a empatiza cu alte persoane, oameni pentru care problemele celorlalti le trateaza cu un „E problema lor. ” Sa spui ca problemele Romaniei pot fi rezolvate in conditiile in care in 22 de ani am mers in regres, sa spui ca vezi lumina cand la capatul tunelului e bezna, este o dovada certa de neinformare si crasa superficialitate.

      • Nu e luminita de la captaul tunelului, Sara, in opinia ta, este farul locomotivei care se indreapta spre noi. Feri in laturi :)

      • „Din pacate, unii cetateni ai nostrii traiesc intr-o lume paralela, rupti complect de realitate. E vorba de politicieni, de oameni de afaceri, de persoane in general care au avut norocul sau abilitatea de a se realiza cat de cat ”

        Nu, nu e vorba numai de cei de care ziceti.

        E vorba de cei care isi neglijeaza viata personala, desi au numai una. De cei care stau 3-4-5 ore in fata televizorului si sunt fermi convinsi ca Romania arata astazi precum au vazut ei in stirile de la ora 5. De cei care nu mai vor sa invete nimic dupa 30 de ani.

        De cei care vorbesc ani si ani in sir (cu experienta excelenta in domeniu si cu multa pasiune chiar) despre cum gandesc ei o afacere in IT, servicii, constructii sau mai stiu eu ce, dar nu strang niciodata 800 de lei si nu gasesc 2 ore sa mearga la Registru Comertului sa deschida naibii compania aia si sa vada daca pot sa isi schimbe viata sau nu.

        Si ei trebuie sa se trezeasca din realitatea in care traiesc. Mai ales ei.

        Una peste alta, un articol bun.

  7. e firesc ca acesta afirmatie fatalista ,depresiva sa vina din gura unei slugi coreene ! nimic nu ne mai mira la ei. sunt croiti sa imprastie dezastru ,pt a pacali lumea . din pacate avem foarte multi prizonoieri spirtuali prinsi in acesta capcana !!

  8. Mentalitatea descrisa chiar in titlu este caracteristica, din pacate unei categorii de persoane tinere, active si relativ educate, dar care, in fata mizeriei de acasa prefera sa se „mute” intr-o alta casa, curata, din alt cartier mai select, dar pe post de argat, care, contra cost contribuie la mentinerea curateniei la noul domiciliu, unde are parte de o camaruta decenta. Iar acolo, uneori este revoltat ca are parte doar de „respectul” acordat argatilor.

    Insa, sunt convins ca intre cei ce au ales sa nu plece (nu cei ce nu au putut pleca) exista o majoritate tacuta ce asteapta o scanteie care sa o mobilizeze la o participare entuziasta la „marea curatenie”. Iar aceasta asteptare va dura pana cand oamenii capabili si onesti, ce isi fac o virtute prin faptul ca nu „se murdaresc” prin implicare in politica, vor intelege faptul ca locul in politica nu ramane niciodata gol ci se umple de toate scursurile care astfel ajung sa le dicteze si lor cum sa traiasca. Cu alte cuvinte, pentru astfel de oameni capabili si onesti, comoditatea neimplicarii este platita prin „privilegiul” de a fi condusi de catre niste incapabili (ma rog, foarte capabili doar la propria chiverniseala). Probabil este o problema de timp pana cand vor realiza ca o astfel de comoditate costa prea mult.

    • Domnule extraterestru, daca acest mesaj este un indemn discret sa intru in politica, nu ati nimerit la tinta :)) Cat despre faptul ca ma descrieti ca argat este „fascinant” – dar argatul cui??!

  9. Eu cred ca oamenii sunt pesimisti nu pentru ca nu s-ar putea face ci pentru ca inteleg ca lipseste mentalitatea de face primul pas; in 100 de ani nu se va schimba prea mult

  10. Domnule Orasanu,

    Fara a va contrazice in totalitate, din proprie experienta si prin observarea modelului mioritic va spun ca se intimpla insa prea putin, prea greu si tot in stil romanesc. Exemple:

    -povestea dumneavoastra despre Domnul C mi s-a intimpla si mie. Am terminat un masterat in turism in Anglia si, plin de elan patriotic si pacalit de „boom-ul” economic din 2007-2008, m-am intors sa-mi aduc contributia la renasterea turismului romanesc. Dupa ce am lucrat doi ani la un birou de turism regional va spun ca nu se poate realiza nimic atata vreme cat nu ai sustinerea (politica si financiara) presedintelui CJ. Si in acelasi timp sa existe si un manager extrem de capabil si implicat, care sa puna viata personala pe planul secund. Urmarea: am decolat si am lasat pe altii mai buni

    -campania Let’s do it Romania. Da, am vrut sa ma implic, sunt ecologist, imi place sa fac excursii pe munte. Le-am trimis email inainte sa fie cunoscuti de toti romanii, le-am spus ca vreau sa ma implic. Am primit mail dupa 7-8 luni. V-as recomanda sa urmariti interesele financiare din spatele campaniei: cine realizeaza materialele, cine le tipareste, in ce numar, cum se face distributia. Eu am vazut liceeni cu baxuri de pliante Let’s do it Romania care mai mult le aruncau in cosuri de gunoi decat le imparteau. Probabil ca s-au tiparit destule, sa iasa bine si initiatorii campaniei si tipografia „castigatoare”.

    -primarul Sibiului. Eu cred ca un manager trebuie sa conduca prin exemplu si mai putin prin autoritate. Am fost in Sibiu in decembrie 2009. Nimic de zis, arata foarte bine. Chiar in momentul in care admiram cladirea primariei am observat un BMW alb care era parcat in piata centrala, pe spatiul pietonal. Nicio alta masina in jur, jandarmi pazesc parcarile publice, etc. Ma gandeam cum e posibil asa ceva, nu se sesizeaza nimeni? Cand colo, cine credeti ca iese din primarie si intra in frumoasa masina? Dom’ primar. Speachless.

    Eu nu spun ca nu ma mai intorc, ca nu-mi invat copiii romaneste insa atata vreme cat nu exista o alternativa reala la guvernare, cat nu exista niste politici economice, sociale, educationale, etc coerente si de o certa calitate nu am ce cauta in Romania mai mult decat pentru a-mi vizita familia.

      • Din pacate lista de exemple concrete (vazute sau traite de mine) ca nu se poate face mare lucru decat daca ai noroc si sprijin politic (pentru cata vreme si ala?) este lunga. Va rog sa remarcati, nu am zis nimic de finantare, de bani. Cu foarte putini bani in Romania se pot face foarte multe, o stiu din experienta, insa trebuie sa sti cum sa-i gestionezi si sa fi lasat sa-i gestionezi.

        Din pacate (sau din inconstienta) nu ma pot separa de Romania. Am dezvoltat un site de turism care promoveaza o regiune a tarii, am investit si continui sa investesc destui bani in imbunatatirea site-ului si in promovarea lui, cand revin in tara imi dedic o mare parte a timpului pentru mentinerea si dezvoltarea contactelor din turismul local si din alte domenii conexe. Castig? Multumirea sufleteasca si speranta ca viitorii turisti vor putea fi turisti si vor putea savura calatoria in Romania neajungand niste persoane disperate sa gaseasca o informatie, o directie sau care sa fie victimele „investitorilor” din turismul autohton.

    • Domnule George,

      Va scriu din pozitia unui voluntar implicat in echipa de organizare a proiectului „Let’s Do It, Romania!” din jud. Cluj inca de la editia pilot din Mai 2010 ce a fost organizata doar in jud. Cluj. Ulterior m-am implicat in editia din Septembrie 2010, Septembrie 2011 si deasemenea editia de anul acest ce va avea loc pe data de 12 Mai.

      Am fost in situatia dvs. Am aflat despre aceasta inititiva pe Facebook. Am scris un email si am primit un raspuns dupa 2-3 saptamani. In cazul dvs. nu a functionat. Considerati ca asta este un motiv suficient pentru a discredita un atfel de proiect? V-ati gandit la o explicatie de genul: lipsa de seriozitate a persoanei responsabile cu procesarea acelor emailuri sau ca emailul a ajuns in sectiunea de spam?

      Cat despre interesele financiare … in anul 2011 am fost responsabil cu fundraising-ul pe jud. Cluj. Va pot sta oricand la dispozitie cu detalii despre sumele stranse si modul in care au fost cheltuite, cu documentele aferente (contracte, facturi, chitante). Asta nu este o afirmatie de imagine. La modul cel mai serios, luati legatura cu mine (il rog pe dl. Orasanu sa faciliteze acest lucru) si va pot pune la dispozitie aceste informatii.
      S-a muncit foarte mult in judetul Cluj pe partea aceasta (acelasi lucru s-a intamplat si in alte judete) astfel incat s-a reusit incheierea de parteneriate cu 14 companii locale, care au oferit necesarul de resurse pentru saci, manusi, tricouri, sepci, combustibil pentru etapa de cartare si transportul sacilor, materiale promotionale.

      Mentionati cazul liceenilor cu baxuri de pliante. Ati luat atitudine atunci pe loc? Ati comunicat echipei „Let’s Do It, Romania!” aceasta anomalie?
      In acest context, mentionez ca s-au tiparit pliante doar in anul 2010. In 2011 s-a mers doar pe afise A3 si stickere, tocmai deoarece s-a considerat ca pliantele prezinta un astfel de risc.

      Tipografia „castigatoare” pe care o mentionati se numeste Konica Minolta, si a fost alaturi de proiectul „Let’s Do It, Romania!” inca din anul 2010. S-au tiparit afise A3, pliante, diplome de participare si stickere in 2010. In 2011 s-au tiparit doar afise A3 si stickere. Pentru diplome s-a mers pe solutia formatului electronic.
      Partea care va intereseaza pe dvs. … toate acestea au fost facut pro bono, in baza unui parteneriat la nivel national. Compania Konica Minolta nu a primit nicio suma de bani din partea proiectului „Let’s Do It, Romania!”. Si in acest caz va putem pune la dispozitie documente doveditoare.

      Sa ne uitam putin si la rezultate: proiectul „Let’s Do It, Romania!” a reusit sa mobilizeze pana acum aprox. 500000 de voluntari in toata tara, voluntari care au strans aprox. 1300000 de saci de gunoi. Adaugati la asta, energia si entuziasmul create in randul celor 500000 de voluntari, in mare parte elevi.
      Acestea fiind zise, v-as recomanda sa incercati sa priviti partea plina a paharului. Astfel vor fi sanse mult mai mari ca lucrurile bune sa se intample mai des si cu un impact si mai mare si in Romania.

      Daniel Giurca

      PS: sunt unul dintre optmistii pregatiti sa dea o mana de ajutor pentru ca Romania sa devina o tara normala. Am terminat informatica economica in anul 1997, am lucrat 4 ani in Romania, apoi am plecat in Germania unde am lucrat timp de 8 ani pentru Accenture (companie de consultanta in management si IT) si am revenit in tara in anul 2009. In curand urmeaza sa deschid o afacere care va angaja initial aprox. 10 oameni, afacere prin care voi promova toleranta zero la mita. Cel mai probabil impactul va fi mic, dar sper sincer ca in fiecare localitate din Romania sunt oameni care simt si gandesc la fel ca mine. Astfel impactul nostru va fi considerabil. Va asteptam si pe dvs. alaturi de noi!

      • Domnule Giurca,

        Va multumesc pentru raspuns, ma bucura faptul ca proiectul Let’s do it Romania chiar funtioneaza pe baza principiului pe care a fost dezvoltat, iar cele observate de mine au fost doar mici inadvertente.
        Cat despre contributia mea, nu trebuie sa fac parte din acest proiect si la o anumita data sa ecologizez in mod colectiv. De cate ori merg pe munte am saci de gunoi cu mine si la intoarcere strang cat pot din gunoaiele intalnite in cale.
        Succes cu compania dumneavoastra, sper sa va iasa cat mai bine planul.

    • Cam abrupt sa judeci un primar dupa faptul ca i-ai vazut odata masina parcata pe interzis. Seamana cu ce a spus dl Orasaun pe la inceput: cand nu suntem intr-o netarmuita admiratie, musai ne smulgem parul din cap si suntem fara grai de indignati.

      Ne-ar trebui putina moderatie in propriile judecati.

      • Da, puteti gandi si asa, ca nu e bine sa judeci omul dupa o intamplare sau dupa o opinie. Insa in conditiile in care eu nu sunt din Sibiu, de unde sa stiu ca asta nu e o practica obisnuita? In plus, parcarea era la 10-20m distanta, nu vad care e logica in a parca in spatiul pietonal.

  11. Amuzant articol. O floare ici, una colo si gata s-a favat primavara. O sa dau numai un exemplu, cica a picat guvernul repede in urma demonstratiilor…si au venit in loc copiii ciocoilor dinainte. Musiu Mustea, ministru al comunicatiilor la treizeci si ceva de ani. O sa spuneti ca e de bine, ca e noul val. Nu e bine deloc, cine e din Vrancea stie cine e Mustea si cat de tantalau e ficioru’, ba chiar unii stiu si sumele platite de taticu’ pt a-si promova ficioru, lucru pozitiv pt autorul articolului.
    Ohhh, gazul de sist, nu, not again, cumparati de la rusi de 3 ori mai scump. Ce mai conteaza ca America si Canada plesnesc de gaz de sist si in curand o sa-l exporte peste ocean la chinezi.

    • Te rog revino cu detalii, Certarescu. Nu stiu cine e Mustea, habar nu am avut de el inainte sa devina ministru.

  12. subscriu articolului domnului R.O. insa am si ceva de adaugat. Acest articol subliniaza nevoie de initiativa morala pe care oamenii trebuie sa il ia pentru a schimba acest „status-quo” al societatii romanesti. Cu toate ca avem olimpici si alti oameni de seama, societatea stagneaza deoarece acestia nu se implica in eforturi comunitare din motive de prezervare personala. La fel e valabil si pentru omul de rand. Avem nevoie de acel simt al statului de drept garantat de autoritati. Egalitate in fata legii. Cu acceptarea si asteptarea rationala a principiilor de „stat de drept” se poata crede si aspira la exprimarea libertatilor de demna exprimare si prosperitate. Institutiile, dar si populatia trebuie sa vegheze si sa raporteze la respectarea lor. Fara aceste aspiratii oamenii nu prea au curajul sa se expuna riscurilor afirmarii si isi accepta traiul in sistemul „dat”. Aceste aspiratii sunt de fapt drepturi umane fundamentale. Drepturi care insa vin si cu responsabilitati cetatenesti: Cunoastere, empatie (lipsa de ignoranta), integritate si respect. Fara aceste busole morale nu scapam nici de interlopi, nici de corupti, nici de politicieni (cei rai), nici de lene, nici de votul cu stomacul. Se poate, se poate totusi. Avem cap pe umeri ca sa invatam, sa gandim si sa argumentam pro si contra. Dar ca sa argumentam trebuie sa si stim despre ce vorbim din surse obiective, demne, academice etc. Incet si din interior se fac schimbarile sociale. Pentru asta avem nevoie de mai multi oameni harnici si demni de afirmare cu gandire revolutionara.

  13. Va intrebati de ce a cazut un guvern dupa ce au protestat 10.000 de oameni ? Am vazut oameni „grei” (unul e sef de grup parlamentar, altul a fost ministru de curand) carora a inceput sa le fie teama si au spus si de ce: cei mai multi nu au nimic de pierdut daca ies in strada si distrug complet sistemul actual. Sistemul actual le ofera romanilor scoala gratuita (se stie cat de gratuita este) dupa absolvire (daca trec BAC-ul) gasesc slujba de necalificat (cei seriosi !) platita cu 200 USD/luna iar daca fac o facultate (se stie ca nu prea e gratuita, desi asa se declara) vor putea munci ca agent de vazari (cei care stiu sa comunice si sa se imbrace prezentabil !). Isi vor putea lua o masina in rate (10 ani) si un apartament la un bloc vechi, tot in rate (30 de ani). Daca vor avea mai mult de un copil, nu-si vor permite vreodata concediu. Daca se vor imbolnavi grav, vor muri.

    • Hmm.. Pentru un mesaj de sarbatori e potrivit… Din pacate subscriu la comentariul unui roman lucid: CIR spune:
      „Va intrebati de ce a cazut un guvern dupa ce au protestat 10.000 de oameni ? Am vazut oameni “grei” (unul e sef de grup parlamentar, altul a fost ministru de curand) carora a inceput sa le fie teama si au spus si de ce: cei mai multi nu au nimic de pierdut daca ies in strada si distrug complet sistemul actual. Sistemul actual le ofera romanilor scoala gratuita (se stie cat de gratuita este) dupa absolvire (daca trec BAC-ul) gasesc slujba de necalificat (cei seriosi !) platita cu 200 USD/luna iar daca fac o facultate (se stie ca nu prea e gratuita, desi asa se declara) vor putea munci ca agent de vazari (cei care stiu sa comunice si sa se imbrace prezentabil !). Isi vor putea lua o masina in rate (10 ani) si un apartament la un bloc vechi, tot in rate (30 de ani). Daca vor avea mai mult de un copil, nu-si vor permite vreodata concediu. Daca se vor imbolnavi grav, vor muri.” Adevarat (a inviat) !

      • Din pacate, CIR are dreptate in general, ca stare de spirit. Nu are dreptate la detalii…cei 200 de dolari sunt in cartea de munca, omul nostru mai castiga 100-200 de dolari pe langa, iar ratele sunt la plasma, nu neaparat la masina.

  14. Se poate dar trebuie multa munca si perseverenta ca asta e o treaba care se incadreaza foarte bine in expresia „a face bine cu de-a sila”. O sa imi permit aici sa adaug un exemplu si sa fac o legatura si cu povestea domnului C. Eu am lucrat cam 5 ani in administratia publica intr-o institutie nu foarte mare dar nici mica. Cand am ajuns acolo pentru ca in fisa postului meu scriau lucruri necunoscute gen modernizare, management, bune practici si alte lucrari ale necuratului m-au inchis intr-un birou si au pierdut cheia. Dupa ceva luni de lupta in zadar sa conving shefii ce miracole ar putea face o planificare a muncii in loc de hei-rup-ul reactiv obisnuit, ce frumos ar fi sa avem si noi niste proceduri simple si clare cunoscute de public, cat de bine ne-ar fi daca am re-organiza oamenii sa ii distribuim unde e mai mult de munca si valoarea adaugata a comunicarii intre birouri am ajuns la concluzia ca abordarea e gresita si fara sanse de succes. Daca nu merge de sus in jos, merge de jos in sus. M-am folosit de orice prilej sa ii invat pe colegi chestii noi, de la miracolul numit Excell pana la chestii mai filozofice cu obiective si indicatori. I-am adunat gramada si le-am demostrat ca daca lucreaza in echipa termina mai repede decat daca plimba hartii pentru aprobare intre etaje. Am stat cu ei si cot la cot am taiat aberatii birocratico-administrative care mancau timp, hartie si erau acolo doar pentru ca „asa se face la noi”. Tot asa, zi de zi, oamenii au invatat sa isi planifice munca, sa se intrebe care sunt rezultatele asteptate si cum poate fi facuta o treaba cat mai simplu si mai repede si ca e util sa lucrezi in echipa. Nu e o treaba majora, o picatura in ocean, dar mai sunt si altii ca mine prin alte institutii. Totusi, daca in 2000 se dicuta inca in administratie de controlul calitatii, standardizare si programare acum se vorbeste de managementul performantei, de strategii si politici publice. Schimbari sunt, dar se petrec atat de lent incat nu sunt vizibile decat daca te apuci sa compari cu acum 10, 20 ani. Exemple: avizierul institutiei versus pagina de web, formulare pe care le descarci de pe net, cazierul pe loc, pasaportul intr-o zi, inregistrarea unei firme in 2 saptamani, etc . Par lucruri banale, evidente si de bun simt, dar cu siguranta pentru fiecare „inventie revolutionara” de genul a fost un om mic si necunoscut acolo care s-a batut din toate puterile sa o faca sa se intample (sa nu aveti impresia ca a fost vreun politician maret responsabil, ei culeg doar meritele).
    Eu am plecat, as mai fi stat dar m-a doborat criza si 25-ul, insa sunt convins ca vor veni altii dupa mine care macar nu incep de la zero.

    • Ca om cu experienta in sectorul de stat, iarta-ma ca imi permit sa fac supozitii, dar dupa ce le-ai aratat colegilor atatea lucruri (pe care, poate, ar fi trebuit sa le stie, ca peste tot se cere la angajare, de exemplu, macar operare de baza in MS Office) nu cumva te-au sapat pe la spate si au obtinut mariri de salariu, in timp ce tu duceai greul pentru ei iar salariul tau a ramas acelasi ? Iata un bun si real motiv pentru a pleca din acea institutie. Asa au plecat multi oameni capabili din sistemul de stat, pentru ca au incercat zadarnic sa schimbe ceva, sa faca lucrurile sa se urneasca de pe loc si din inertia tipica romanului „las-o ca merge asa” si „ei se fac ca ne platesc, noi ne facem ca lucram”.

      • De sabotat nu m-au sabotat pentru simplul motiv ca eram in pozitie de hopa mitica pe acolo si nimeni nu isi dorea sa fie in locul meu :D. De promovat nu s-a putut ca nu au fost fonduri si salariul nu a ramas la fel ci s-a injumatatit, daca ar fi sa il transform in euro. Dar ma asteptam la toate astea de la inceput, pentru mine munca in administratie a fost ca un voluntariat intr-un stat sarac din Africa (o atitudine cat se poate de obisnuita pentru oricine din administartie care nu face invarteli). Ca orice proiect de voluntariat vine o vreme cand trebuie sa alegi intre o viata de sacrificiu sau familie si pentru ca familia mea nu o duce foarte bine iar mie imi lipseste vocatia de martir a trebuit sa plec. Insa, dupa cum spuneam am satisfactia ca am lasat ceva in urma si am miscat putin rotita in directia buna. Sunt absolut de acord ca oamenii din administratie dau examene si ar trebui sa stie macar Office si o limba straina, asa ar fi normal. Realitatea e insa cu totul alta si dupa ce m-am lamentat vreo 2 luni ca n-am cu cine sa lucrez si sa ma inteleg mi-am dat seama ca daca tot sunt acolo as putea sa ii invat eu. Am avut surpriza sa constat ca oamenii dupa ceva proteste despre munca in plus erau de fapt curiosi sa invete ceva nou sa le arate cineva cum sa isi faca treaba mai usor, mai repede si mai bine. In mod normal seful trebuie sa suplineasca nevoia asta, dar pana la acest ideal utopic lucram cu materialul clientului.

        • Mihai , revino pe forum, te rog, exceptional acest post. „Materialul clientului” asta este intr-adevar, realitatea de la care tre’ pornit.

  15. Eu sunt plecata din tara de 6 luni. Si cocluzia mea e ca romanii sunt super tari si mult mai evoluati decat alte natii. Problema noastra este neincrederea in noi insine si faptul ca suntem vesnic nemultumiti si asa ca, aruncam cu noroi in noi insine. Asa am fost educati, asa ne-au repetat parintii si profesorii la toti: ca nu-i destul, ca nu suntem destul de buni. Si noi am ajuns sa credem si sa ne denigram. Dar suntem mult mai inteligenti, mai profunzi, mai evoluati spiritual, mai capabili. Doar ca noi nu ne dam seama de asta si prin urmare valorificam prea putin aceste calitati.

    • Am citit undeva ca un sloven sau slovac, nu mai stiu bine, a stat o perioada in Romania. Si s-a minunat de cat oameni inteligenti a intalnit. El a ajuns la concluzia ca diferenta intre noi si ei (in bine pentru ei) e cam asa: „La noi la 10 oameni, 9 sunt medii si unul e foarte destept. Pe acela il punem sef. La voi e invers.”

  16. Stiu ca te-a durut enorm cind ai scris asta……Dar asta se intimpla, e adevarat, e haos, majoritatea nu fac nimic, dar vor,……. iesim in piata ,buhnim, pleznim dar nu votam, ii lasam pe ei sa-si faca jocurile manipulind o masa ce se vinde pe o tuica sau o sacosa de faina, ……OK ma opresc aici ca-i mai bine……..
    SA FII SANATOS……

  17. Status personal: plecat din Romania, intors in Romania, iubesc Romania si incerc sa contribui atat si asa cum pot la schimbare, deruland initiative similare celor prezentate in acest articol.

    Observartie referitor la articol: da, se poate; problema este insa de natura sistemica, trebuie gandit si privit si sistemul, Romania ca viziune si manifestare colectiva, ca un plebiscit zilnic al elitelor si al non-elitelor; scotand in evidenta cazuri izolate este intr-adevar o solutie dar suma partilor nu este Intregul, mai ales in cazul asta. Nu cred ca trebuie blamati cei care afirma ca Romania ca sistem este confiscata in multe privinte si puncte de decizie de incompetenti (corupti etc.).

  18. Cum putem cere unui om sa-si dedice (si amarasca) viata luptandu-se cu ignoranta si rea-vointa pe toate nivelurile? Pentru ca e una sa ai de-a face cu delasarea colegilor sau a subalternilor si alta cu cea a profesorilor, sefilor, institutiilor statului.
    Acum traiesc intr-o oaza de civilitate si bun simt, mi se pare pacat de moarte impotriva fiintei mele sa ma intorc in oceanul ala de ostilitate unde institutiile fara suportul carora nu prea poti face mai nimic nu doar ca nu te suporta, te saboteaza fatis daca nu te manjesti cu manjirea lor; ocean in care din printre primii in anul 1, mi-am intrerupt studiile in anul 2 [n-a fost cea mai inteligenta decizie, admit :) ], in care am incercat o mica afacere ca sa ma dau batut peste cateva luni.
    Se va putea, domnule, dar cu ce pret?

    • Unul dintre cei care si-au amarat viata astfel am fost si eu si dl C. , al carui poveste am spus-o in articolul anterior. Totusi, schimbarea porneste de undeva :) Uneori chiar de la noi :)

  19. Salut

    Pesimistii nu vad semnele masei critice a schimbarii, semne pe care le vede dl. Orasanu, optimistii se bucura ca dl. Orasanu le confirma perceptiile, adica, da!, ceva se intampla. Si unii si altii probabil au dreptate: se intampla ceva. Insa ce este importanta, ar fi implicarea. Nu numai in actiuni heirupiste, ci tocmai in directia depasirii pragului critic. Sa depasim impasul, dar nu heirupist, cam asta este ideea. De la chibiteala, la actiune, insa organizata si cu obiective clare. Vremea „donatiilor de 2%” a trecut: sa vedem unde se duc banii. Vremea iesitului in strada este acum vremea implicarii. PS: Cel mai bun text despre birocratie si misterul adoptarii a diverse aberatii, povestit chiar daca in cheie anecdotica, apartine aceluiasi autor, dl. Orasanu. Cautati-l in site. Este halucinant. De fapt democratia romaneasca este o anomalie.

  20. ”Am auzit romani care dupa ce au emigrat nu mai vor sa auda de tara, unul mi-a spus cu emfaza ca a “inchis cu 7 lacate calea in urma lui” – sunt cativa care nu isi invata copii romaneste caci “nu e util”.”….

    Asa , si ..? Unde este problema ? Nu pun la indoiala restul articolului, ca unul care sunt plecat din tara de mai bine de zece ani, inca ma fascineaza peisajul romanesc, desi , recunosc ca am din ce in ce mai multe dificultati in a vedea logica din spatele anumitor actiuni sau declaratii din spatiul politic si jurnalistic romanesc.
    Deci inca o data, nu critic RESTUL articolului, caci mi se pare oportun si optimist sa scrii despre ce vrei sa devina tara ta. Critic insa atitudinea de heirupism in a infiera pe cei care ajunsi ‚’’ dincolo’’ declara, sau unii chiar o si fac, ca nu mai vor sa stie nimic despre RO. Ceea ce trebuie sa intelegeti dumneavoastra cei care sunteti in Romania ca noi suntem de acum canadieni, sau americani sau germani sau francezi sau spanioli sau mai stie eu ce. Da, noi cei de prima generatie vorbim romaneste, da noi mai simtim pe alocuri romaneste, si ne mai place sa ne mai intoarcem in tara de unde am venit. Povestea este cu totul alta cu copii nostri si mai ales va fi cu totul alta cu nepotii nostri. NU zic ca nu sunt cazuri de oameni care pastreaza un contact incredibil de strans cu Romania, unii dintre ei se mai si intorc definitiv in tara. NU zic ca si de partea cealalta sunt oameni care exagereaza in incercarea lor de a forta integrarea in societatea de adoptie.
    Dar de aici si pana la acuza niste Canadieni ca nu isi invata copii romaneste ? Eu cred ca va lipsesc niste elemente in analiza si mi-ar face placere sa va ghidez si sa va explic cum sta treaba cu romanii de peste Balta.

    • Nu cred ca trebuie sa inteleg foarte in amanunt treaba cu romanii de peste balta. Traiesc eu insumi in Cambridge, Massachussetts de un an de zile. Iar domnul cu 7 lacate era tot canadian , deci va inteleg frustrarea :)

      • Razvane,

        Daca se pot face atat de multe in Romania…de ce ai ales sa traiesti in Cambridge, Massachussetts?

        De ce nu te intorci in Romania?

        Au trecut 22 de ani Razvane…si se vede si mai ales SE TRAIESTE marasmul romanesc…

        Nu avem 10 vieti, sa le traim cu schimbul! Nu putem suporta la infinit marlania, hotia, nedreptatile flagrante, aroganta, incompetenta, nepotismele umilintele, manelismul, blocajele de tot felul….sa continui?

        Si eu sunt timisorean Razvane, si dupa 2 facultati (facute temeinic, te asigur!) am fost timp de 2 ani bataia de joc a societatii in care m-am nascut si careia ma pregateam sa-i ofer ceva din achizitiile mele intelectuale! Ce mi-a oferit societatea? Un somaj umilitor (1999-2001) din care NICI MANCAREA PE O LUNA NU PUTEAM SA MI-O ASIGUR!!!

        Asa ca eu, Razvane, am emigrat in 2004! DEFINITIV!
        Si nu regret….NICI O SECUNDA!

        Adio Romania, adio!
        Nu m-ai vrut, nici eu nu te mai vreau!
        Bye!

        • Fiti fara grija, ma intorc. Vorba fostului guvernator din California, ” I will be back” :) Faptul ca ati emigrat si am atins o coarda sensibila arata ca am „tintit” – chiar cu erori de gramatica – exact acolo unde trebuia.

      • Acum inteleg de unde ti se trage ” fala” si impresia ca stii exact cum sta treaba cu romanii de dincolo de Balta…fara ca macar sa faci cel mai mic efort sa-i intelegi, btw…:P…
        Esti cimishorean, deci banatzan’ de-al meu, de-acolo , na’ !

  21. Regret sa o spun insa articolul cu pricina mi se pare de o naivitate rar intalnita.

    Parerea mea este subiectiva si irelevanta presupun pentru optimistii incurabili sau pentru cei orbiti de sentimente patriotarde. Cu toate astea, here is my „two cents”:

    Se vorbeste mereu despre schimbare, dar care este tinta? Spre ce aspira romanii? Stie cineva? Am impresia ca asist la descrierea un Frankenstein ideologic: o viitoare Romanie prospera ca Germania, liberala precum USA, cu un sistem social beton ca in tarile nordice, inovanta precum Japonia, magnifica cultural precum Franta si exemplele pot continua. O sumedenie de calitati, care sunt in definitiv incompatibile.

    Asadar care este obiectivul stimate domnule Orasanu? Vorbim despre o peticire a modelului Romanesc asa cum s-a afirmat el in decursul celor (aproape) 2 milenii de existenta? Vorbim despre o schimbare profunda, daca da, este ea compatibila cu patrimoniul nostru „cultural” precum si cu contextul geo-politic actual? Vorbim doar despre iesirea din saracia profunda in care se zbate o buna partea a populatiei?

    O societate nu se redefineste din temelii in 20 de ani (intr-un sens pozitiv, caci in rau…well istoria ne ofera suficiente exemple), ci in cateva secole, mai ales in lipsa unui context favorabil…

    Deci ce sperati? Obiectiv vorbind..

    • Ceea ce sper este ca mai multi oameni, deci inclusiv tu , Toto, vor ajunge sa nu mai vina cu stampile, etichete si „pareri” , sa vina cu propuneri concrete. Eu am propus 3 actiuni concrete, in desfasurare, in articol. Dvs, domnule Toto, in afara de stampile ce aveti de oferit? :)

      • pe mine ma socheaza ca guvernul a cazut pentru ca au protestat 10 mii de oameni. e absurd. populatia din inchisorile romaniei este de peste 10 mii de oameni. daca acestia incep sa urle ca vor sa fie eliberati, iar guvernul zice ca nu, atunci are sa cada guvernul? iar in loc de infractori puteti citi si alte „podoabe”: paraziti, lenesi, criminali, idioti (da, exista o boala cu acest nume).

    • pertinent comentul!bravo!
      si,viatza unui om este atit de scurta cind schimbarea nu poate veni nici in 100ani.
      multzumitziva doar cu critica,ajuta mult si ea daca e acceptata

  22. „sunt cativa care nu isi invata copii romaneste caci “nu e util”. ”
    1. daca e sa-i invete sa scrie copii si nu copiii, cind e articulat, geaba ii invata.
    2. chiar asa, la ce ar fi util sa stie aia mici limba romana? e de ajuns sa stie „sa-mi bag… ”
    3. sint multi care, desi traiesc in strainatate de vreo 20 de ani, scriu mai bine decit romanii din romania pentru care invatarea limbii romane CORECTE nu mai e considerata o prioritate.

    • romanii din Romania, dar lipsa acelui „i” este o gafa pe care mi-o asum si o repar cat de rapid poate sa ma ajute colegul de la hotnews sa repar.

  23. Razvane, ti-ai pierdut simtul realitatii?

    Guvernul a fost schimbat fiindca asa a vrut presedintele sau cine naiba conduce tara.

    Nu datorita demonstratiilor jalnice din iarna. La Timisoara numai nea Lorin cu reptilienii lui au demonstrat….

    De ce nu ies acuma in strada milioane de oameni? Ca nu s-a rezolvat absolut nici o problema, economica, sau justitie, educatie etc.

    Incepand cu securistii din anii ’50 si sfarsind cu dezastrul economic actual, nimic !!

    L-au schimbat pe Blejnar azi, cica, dar de fapt l-au pus sa verifice averile mari!! pai daca era asa competent, de ce l-au mai schimbat?? Sa inceapa cu vilele lui!!

    S-ar putea schimba ceva daca s-ar aduna suficient de multi indivizi ca tine sau aia de care ziceai in articol, cu initiativa, si care sa prefere transparenta, echitatea etc., sa doreasca sa traiasca intr-o societate corecta, chiar daca ar pierde ei din privilegii pentru asta.

    • Ar fi bine sa va relaxati, prea sunteti infierbantat. Comparati Romania anilor 2010 cu cea a anilor 2000 sau 1990 sau 1980. La rece si fara nervi. Si in Bucuresti si in Bals sau in ce sat mai vreti. Economic, politic, libertatea presei, infrastructura, sistem medical, ce doriti dumneavoastra. Sa nu imi spuneti ca nu vedeti nicio schimbare sau ca nu s-a „rezolvat absolut nimic”. Eu unul aleg fara sa clipesc sa traiesc in Romania anului 2012 fata de 2002, 1992 sau 1982. Caci am trait si in acele vremuri si stiu bine cum erau.

      Autorul are dreptate. Guvernul a cazut chiar din pricina acelor miscari. Da, firave la inceput. Dar era un risc foarte mare ca miscarile sa creasca rapid. Poate guvernul nu cadea nici atunci, dar partidul de guvernamant se ducea sub 10% din intentia de voturi si riscau sa iasa complet din parlament. Practic nu au avut de ales. Au avut de ales doar momentul (imediat dupa o prima temperare a miscarilor)

      Nu ies milioane de oameni in strada tocmai pentru ca balonul a fost dezumflat binisor, prin scoaterea din prim plan a figurilor gen Boc, Udrea sau, acum, Blejnar si prin aducerea in prim plan a unor figuri noi, gen MRU. Si pentru ca alternativa opozitiei este destul de jalnica (iesim in strada ca sa schimba ce cu ce?). Si pentru ca mai sunt 7 luni pana la alegeri.

      „Dezastru economic actual”? Dar pe ce va bazati cand spuneti asta? Aveti niste cifre? Cum va dati seama de acest dezastru economic?

    • Emil, dragul meu, stiu ca te -am socat, insa si poveste dlui C. , pe care ai apreciat-o, si descrierea birocratiei, pe care la fel ai apreciat-o, si convingerea ca ” se poate” imi apartin in egala masura :)

      Cu Blejnar, ideile tale despre AVAS, etc, etc. subscriu in totalitate si mi-ar place sa avem o data o discutie detaliata. In rest, trebuie sa ma intelegi – daca as crede ca nu e nimic de facut, as ramane aici in US, mi-as aduce si familia si nu m-as pregati sa ma intorc. Daca as crede ca nu se poate face nimic, n-ar avea niciun rost sa ma trezesc din pat dimineata.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Razvan Orasanu
Razvan Orasanu
Presedinte al Asociatiei "Tine de Noi", Kokkalis Fellow la Harvard University - John F. Kennedy School of Government (2012), Consultant local pentru Banca Mondiala (2010), director de cabinet al Presedintelui Consililul Concurentei (2009), absolvent al cursului Financial Programming and Policies - Fondul Monetar International (2009), Consilier de Stat al Primului Ministru pe probleme economice (2005 si 2007-2009) si Presedinte AVAS (2006). Absolvent London School of Economics, Joint Vienna Institute si al Cursului Executive Harvard Kokkalis (Atena-2006). Autor a peste 200 de articole in domeniul economic si al politicilor publice - in Ziarul Financiar, Capital, Money Express, Evenimentul Zilei si Contributors.ro

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro