miercuri, iunie 29, 2022

În timp ce noi ne mirăm, lipsa adevăraților lideri naște monștri

              În mod firesc, o anumită ordine politică, socială, economică este în pericol atunci când nu mai există oameni care să poată anticipa și rezolva probleme serioase, reale, imediate ale comunităților pe care le conduc, fie ele firme, orașe, organizații mondiale, state. Absenteismul la urne, care tot crește, în procente, peste tot în Europa și nu numai, nu se traduce decât în acest fel: noi poporul nu mai avem încredere în nimeni, nu mai există nici un lider politic care să ne reprezinte interesele, care să ne inspire, care să arate calea spre care să ne îndreptăm și să fim siguri că ajungem undeva. Ce se petrece atunci cu ordinea politică de la care pleacă practic absolut totul?

              Iată un răspuns la această întrebare: noul studiu de caz despre ce poate naște lipsa (adevăraților) lideri: dictatorul Putin. Nu mi-a fost clar decât în clipa în care i-am vizionat discursul înregistrat din februarie 2022 (de altfel o declarație de război televizată) cu cine avem de-a face. Până atunci cu toții doar am bănuit, am intuit, fără a avea dovezi, cine era Putin  cu adevărat. Am avut, în ora aceea a discursului său, cu toții, în fața ochilor, un veritabil dictator în viață, un personaj lipsit de obiectivitate, un personaj care a construit o realitate ce este doar a lui și a clicii pe care și-a apropiat-o; am văzut un șef de stat (al uneia dintre cele mai mari puteri ale lumii) care nu respectă dreptul internațional pentru că nu crede în el, devreme ce consideră, că ordinea mondială nu este ”în ordine” după piesele din sistemul lui referință. Cum spunea un duhovnic român, ”în mintea strâmbă și locul drept se strâmbă”. Cam așa este și cu Putin. Din acel discurs poate ne este clar acum care era miza și, în același timp, sursa conspirațiilor mondiale, care au în centru un mecanism bine pus la punct, contra democrației, constituind sursa curentelor naționaliste și ultra-naționaliste, oricare ar fi curentele, nu contează, important este să fie contra sistemului. Planul pare detaliat, pus minuțios la punct, cu lux de amănunte și, cu toate că au fost câteva întârzieri și împiedicări, scopul merge mai departe. Interesant este că ”managementul” și ”marketing-ul” planului acestui personaj este realizat de o putere în stat, deloc nouă, dar eficient utilizată de tot mai multe state certate cu democrația. Această putere, (adesea nenumită putere în stat, deși pare) este reprezentată de serviciile secrete, care, din punctul meu de vedere, în această formă, sunt crematoriul societății, deoarece acolo se ard toate posibilitățile reale pe care le are un popor la îndemână, asta ca să nu mai punem la socoteală și sugrumarea democrației. Îndeletnicirile acestea nici nouă, în România, nu ne sunt străine. Putin, știm bine, s-a folosit de sisteme care existau deja,  le-a mai periat un pic, le-a împărțit pentru a funcționa mai eficient. În povestea asta sistemul lui Putin pare că a utilizat la maximum rețelele sociale, folosindu-se de tehnologie, ca fel ca mulți alții, ca de o armă împotriva oamenilor. Noi cei care venim din fostele țări comuniste știm foarte bine cât de bine poate funcționa un astfel de sistem și care sunt efectele acestui laborator de creat legi, de fabricat justiție unilaterală, de pus la cale ”sinucideri” .

              Putin, dar și alții ca el, a orchestrat totul folosindu-se de niște realități, de niște fisuri ale democrației, ale capitalismului, ale drepturilor și libertăților fundamentale, orificii prin care marionetele statelor și organizațiilor mondiale au lăsat să intre întunericul, haosul, în ordinea noastră preexistentă. Putin este de fapt șansa pe care o are omenirea acum să-și îmbunătățească fisurile pe care le are. Însă cu condiția de a accepta că are aceste lipsuri și având totodată determinarea de a-și crea lideri adevărați cu orice preț. Putin nu este strateg, nu va realiza pe termen lung nimic durabil, el este doar un viclean om de afaceri, un tip mediocru, fără o clară ideologie. A construi ceva doar negând altceva nu este cu putință. Mai ales când discutăm despre sistemele politice. Rusia ca stat, de altfel, din 1990 încoace, nu a fost decât un haos din an în an tot mai mare. Extinderea ordinii politice din Rusia înseamnă doar extinderea unui haos, nimic altceva. Ori asta nu poate fi de durată, deoarece societatea accede, fără să conștientizeze asta, spre ordine.

              Cred că ar trebui să ne înspăimânte la Putin faptul că se consideră Salvatorul unei mentalități, mentalitate pe care chiar am vag sentimentul că nu o cunoaște până la capăt. Asta poate va fi sursa căderii lui, dar și sursa noastră maximă de îngrijorare. Putin este doar unul din produsele unei societăți apuse, nostalgice rebuturi ale socialismului, la fel ca toți din clica lui, din interiorul și din afara Rusiei. Din păcate, nici măcar el nu este un lider adevărat.  El a venit în această afacere cu un scop care nu corespunde unei realități, sistemului nostru funcțional de valori, iar ceilalți au colaborat pentru a-i construi mijloacele. Putin nu este un om creativ, cu viziune, are o timiditate, care unui adevărat lider îi este străină, are grave complexe de inferioritate (discursul său oferă toate dovezile necesare pentru asta) și toate acestea îl fac incontrolabil de periculos. Putin joacă rolul eliberatorului lumii corupte, ca lider al țării sale aflate în indexul internațional de corupție pe poziția 136 din 180 (conform Transparency International- Status: 2021), așadar Federația Rusă fiind chiar cu mult mai coruptă decât țara pe care o acuză din 24 februarie 2022 tocmai de astfel de fapte. Putin încearcă să facă una cu pământul o țară suverană și independentă, care nu mai era, înainte de data începutului agresiunii, ușor de controlat. Poate planul lui Putin va reuși, dar aceasta ar fi pentru noi cu adevărat începutul sfârșitului.

              Și Putin face toate acestea în fața ochilor noștri, care stăm și ne tot mirăm cum de așa ceva este posibil chiar aici, lângă noi, la granița tărâmului civilizației, al democrației, al prosperității, al păcii durabile, pe care Uniunea Europeană a promis-o. Și stăm înmărmuriți și ne tot mirăm că Ungaria își permite să administreze o parte din România de la Budapesta ”ajutând” comunitatea cetățenilor săi, probabil luând bucată cu bucată Transilvania și ne mirăm și cum Turcia dorește și ea brusc și ferm niște insule de prin Marea Egee, asta în vreme ce tensiunile dintre China și Taiwan nu se liniștesc și Coreea de Nord face iarăși exerciții militare spre intimidarea Coreei de Sud. Probabil, în următoarele săptămâni, alții asemenea, încurajați de mirarea și stupefacția noastră își vor arăta colții amenințând alte zone, alte state, alte regiuni.

              Dar noi continuăm să nu facem nimic, doar ne mirăm. Și ne mirăm și noi, plebea și se miră și Macron, și Scholz și Biden și guvernul britanic și mai ales ONU și NATO. Și suntem oripilați că vai câte victime sunt în Ucraina, câți copii mor sau sunt deportați prin Rusia. Și ne mirăm în așteptarea verdictului procurorilor. Și asta până ne plictisim și deodată devenim atenți doar la divorțul fotbalistului spaniol de la FC Barcelona.

              De ce?

              Pentru că am devenit slabi, pentru că prosperitatea și delegarea sarcinilor noastre altora ne-au făcut leneși.

              Pentru că, de jumătate de secol, nu mai avem nicăieri lideri responsabili, care să ia decizii pentru noi, pentru națiunile lor.

              Pentru că presupușii noștri lideri se tem să iasă din zona lor de confort, lăsând monstrul să arunce flăcări, să devină puternic, în vreme ce ei stau și se miră din bula unei aparente prosperități.

              Cu lideri serioși în Europa, în lume, un Putin nu ar fi existat, poate nici chiar la el acasă. Trăim așadar în secolul mirării, al inacțiunii și iată consecințele.

              Nici măcar sancțiunile nu au succesul scontat. Sancțiunile ar fi trebuit să fie calea de descurajare a agresorului și oarecum pare să fi destabilizat entuziasmul inițial, pare că a determinat în orice caz refacerea planului. Dificultățile în povestea aplicării sancțiunilor constau, pe de o parte, în aceea că statele nu sunt consecvente și unite în aplicarea lor, pe de altă parte, avem situația reacției emoționale a agresorului la această situație nou creată. Ambele chestiuni îi cam depășesc pe europeni. Unitatea țărilor europene se cere azi, mai mult ca oricând, ca o premisă a menținerii păcii regionale, așadar acum se verifică dacă scopul pentru care a fost creată Uniunea funcționează. Pe de altă parte, mergând pe linia analiștilor lui Putin, agresorul nu va renunța la agresiune, nu va propune armistițiu, în orice caz nu unul pe care să-l respecte.

              Dar ce înseamnă cu adevărat să te oprești din mirare și să devii un adevărat lider? Nu cumva liderilor noștri le lipsesc: puterea de abstractizare și de anticipare, hotărârea, transparența actelor și faptelor (o caracteristică necesară, solicitată politic de noile generații), un set serios de valori morale, etice pentru a fi capabili să recunoască tentativele de corupție, pe care le-au primit la pachet cu funcția? O calitate importantă a liderului trebuie să fie puterea de a se impune în societate fără a fi dictator și de a acționa în limita mandatului promisiunilor electorale și a statului de drept, având de partea sa legi corecte și conforme democrației. Caracteristicile unui lider nu sunt doar cele legate de propria sa persoană, ci ele vin la pachet cu însușirile echipei care îl ajută în exercitarea mandatului electoral. Competență și profesionalismul acestora sunt esențiale. Sistemul în care acest lider se mișcă trebuie să aibă neapărat mijloace permanente de autocontrol reciproc și transparență.

              Nimic din această teorie nu o mai vedem aplicată la actualii lideri ai lumii. Tot mai mult avem impresia, noi plebea, că liderii sunt niște marionete ale unor păpușari, care, din păcate, nici ei nu au calitate de lideri, urmărind doar interese personale sau de ”echipă”, de ”gașcă” ale altor păpușari. Nu se vede de nicăieri intenția de a conduce omenirea spre o lumină sau spre altceva care ar părea să aibă legătură cu evoluția omului și a societăților unde acesta trăiește.

              Cea mai gravă consecință a eșecului lumii de a mai naște lideri este aceea că tot ceea ce omenirea a câștigat până acum, se va putea risipi într-o fracțiune de secundă poate pentru totdeauna, rămânând din om doar chinul supraviețuirii. Oare suntem pregătiți să pierdem tot, să purtăm noi, generațiile acestea contemporane distrugerea, altă apocalipsă?

              Drepturile și libertățile fundamentale, așa șchioapete cum sunt ele, cu multe elemente care trebuie încă îmbunătățite, sunt viziunea cea mai importantă pe care organizarea umană a obținut-o de la creștinism încoace, pentru ca omul să poată trăi pentru a se depăși, într-un mod corect față de sine, față de celălalt.

              Drepturile și libertățile fundamentale, principiile democrației trăiesc în zilele noastre în proximitatea aruncării lor în peștera întunericului. Și asta pretutindeni, nu doar în România.

              Omenirea are, pe lângă îmbunătățirea drepturilor și libertăților fundamentale, probleme grave de rezolvat, de pildă criza gravă climatică ( cercetătorii urlă pe toate canalele posibile, prezintă deschis toate măsurătorile care sunt mai mult decât orice pesimist ar fi putut să prevadă), criza emigrației și tot ce decurge de aici, terorismul, creșterea producerii și consumului de droguri, manipularea prin intermediul mass mediei a populației din păturile sociale needucate, populație care nu cunoaște mecanisme de apărare la manipulare (un element nou accentuat cu ocazia pandemiei), efectele rețelelor sociale cu privire la dezvoltarea socială a tinerilor, readucerea în societăți a unui set de valori esențiale unei bune conviețuiri între oameni, crearea unui sistem economic mai solid și mai corect față de toate păturile sociale, controlarea și diminuarea corupției. Nu văd în clipa de față aproape nici un conducător care să fie capabil să găsească o rezolvare reală la măcar una dintre problemele de mai sus. Toți stau între mirare și îndoială, în antecamera lobbiștilor, sclavi industriei, sclavi economiei în ansamblul ei. Pentru toți acești fanfaroni, importante sunt evitarea crizelor economice, ca și când asta ar fi prima și ultima ratio de supraviețuire a unei civilizații.

Am o mică speranță personal de la Președinta Republicii Moldova, dar nu știu câtă forță fizică are să ducă pe umerii ei probleme atât de complexe.

              Printre cauzele lipsei liderilor din societățile noastre s-ar putea înscrie: eșecul educației care nu s-a bazat pe forme aplicate, ci doar pe paradigme și teorii, promovarea în funcții pe motive de apartenență la castă(politică sau altfel), amestecarea valorilor politice cu cele economice, lipsa modelelor reale și utile pentru tineri în societate, eșecul religiilor care, devenind corupte, au privat comunitățile de un set solid de valori morale și de adevărați mentori, capitalismul sălbatic, care a creat necesitatea dezvoltării individualiste a oamenilor, egoismul, lipsa empatiei față de aproapele și față de mediul înconjurător, ideea permanentă de îmbogățire, lobby-urile, corupția în toate straturile societății și în toate ramurile ei. Dezvoltarea lui ”a avea” în detrimentul lui ”a fi” a creat acest vid în om, în societate. Nevoia de a promova oameni competenți nu mai există aproape nicăieri, termenul de ”politică”, atât de important pentru o societate, s-a transformat pretutindeni într-un termen peiorativ.

              Singurul conducător, încă în viață, dintre cei care ar trebui să-și slujească popoarele, care face acest lucru din prima clipă în care se trezește dimineața și până se culcă seara, se pare că este Regina Angliei (conform spuselor fiului său Charles). În același timp, nu cred că monarhia sau monarhia constituțională este soluția de guvernare a unei țări, cred mai degrabă, că această femeie a fost și încă este cu adevărat o excepție, așa cum spuneam, încă în viață. După ce se va prăpădi,  vor rămâne cu toții în întuneric, incapabili să mai găsească răspunsul la întrebarea : ” ce ar fi făcut liderii din istorie în situația în care ne aflăm noi acum”. Cu toate că Regina Angliei este profund atașată de scopul vieții ei, nici ea, din păcate, nu a putut fi un lider în toată puterea cuvântului, în mare parte și din cauza faptului că nu a putut lua ea singură deciziile care se impuneau. Deci, nu putem nici să o acuzăm, nici să o admirăm pentru asta. Dar modelul ei de disciplină și de respect față de lege, devotamentul față de popor la vârsta ei înaintate trebuie însă admirat și preluat de cei care vor să devină adevărați lideri. Regina va muri la datorie, asemeni unui soldat. Mai vedem oare pe cineva făcând astfel, fiind devotat până la moarte poporului, ca un servitor al lui? Vedem la vreun alt lider, dincolo de ironiile lor de mari sturioni politici, altceva decât superficialitate și sfânta aroganță? Simte vreunul dintre acești monștri ai aroganței onoarea de a fi ca lider sclav al poporului său, al simplului cetățean? Este capabil, vreunul dintre liderii pe care îi cunoaștem, de a construi, la momentul actual, relații pașnice între popoarele lumii ?

              România nu a scăpat de acest model al societății fără lideri. S-a înscris, ba chiar cu mult succes, neavând, poate de la Brătieni și Titulescu, nici un lider politic serios și bine intenționat față de poporul român. Intenția clară și declarată a comunismului a fost de a reprima formarea sau promovarea adevăraților lideri. Am avut și noi câteva modele morale și printre ele unul ar fi Regele Mihai. Nu ne-a fost permis însă să-i cunoaștem, cu atât mai mult pe Rege. Încercați să mergeți la mormântul Regelui la Curtea de Argeș și veți fi opriți să-l vedeți, de fapt nu scrie nicăieri unde se află mormântul- am aflat de la un jandarm că stă închis, împreună cu Regina, într-o sală, după niște pungi de celofan puse în geamuri -uitați de draperiile roșii de la ocaziile oficiale (locul este în renovare ni s-a spus)-(ultima mea vizită la Curtea de Argeș- 20 mai 2022). Ai zice că acolo este un depozit de materiale, nicidecum locul de veci unde se odihnește ultimul și cel mai modest dintre Regii României. M-a mai mirat ceva la Curtea de Argeș, în Pangarul unde se găseau tot felul de obiecte religioase și cărți nu am găsit nici măcar o broșură, despre domnitorii români, despre Regele Carol I, despre Regele Ferdinand sau Regele Mihai. Nimic, absolut nimic.

              Ca o concluzie noi, în România, în loc de Regele Mihai, am primit pe pâine maneliști și baroni locali, drept ”modele”, iar acum mai nou ”influenceri”. Regele ne rămâne ascuns, poate sabotat chiar și după moarte.

              Și iată, că am ajuns să admitem că după dictatura comunistă, din anul 1989 și până în prezent conducerea noastră a fost mereu una colectivă, din umbră, de monstrul pe care l-a creat Nicolae Ceaușescu și clica lui și anume securitatea și serviciile secrete și formele lor dispersate de organizare, deținători ai tuturor informațiilor importante din societatea română, o adevărată Academie.

              Citind cărțile ”Hai să vorbim despre Putin” a lui Mark Galeotti (editura Humanitas), dar și ”Putin’s Machine Propaganda” a lui Marcel H.van Herpen (editura Rowman/Littleefield) am realizat că structura Rusiei post sovietice seamănă, aproape ca două picături de apă, cu cea a României post decembriste, parcă ar fi fost create de același demiurg. Norocul nostru că ne-au luat NATO și UE sub aripile lor protectoare și ne-am mai scuturat puțin. Conducerea colectivă a României însă a păstrat aceeași ideologie, redenumind peste noapte doar termenii, păstrând metodele, inclusiv reprimarea sau îndepărtarea liderilor. Probabil că legile acestea extrem de îngrijorătoare, legi care circulă de câteva zile prin mass media, vor fi retrase sau modificate,  dar vor renaște sub alte forme curând, atunci când ne vom aștepta cel mai puțin. Cam asta e metoda, o cunoaștem. În orice caz, judecând după textul acestor legi, presupun că persoana sau persoanele care le-au elaborat sau în numele cărora s-au elaborat, nu sunt departe de vârsta lui Putin. Este poate generația ”educată” în vidul educațional, moral și ideologic din lumea românească, care a avut șansa să rescrie istoria României, dar care, flămândă fiind, de putere, de bani, de tot ceea ce înseamnă ” a avea” și nu ” a fi” a sabotat dezvoltarea și educația întregului poporului român și a împins la emigrație cel puțin un sfert din populația țării, o cifră colosală dacă ne gândim că acești oameni reprezentau motorul viu al societății românești.    

              Iată consecința lipsei adevăraților liderilor. Căci dacă în România, în clipa asta, ar fi cineva lider cu adevărat, primul pas ar fi să pună după gratii, atât pe cei care au făcut aceste proiecte de lege cât și cei pentru care s-au făcut. Dar nouă ni se vorbește despre draft-uri, când ele arată a tentativă de subminare a statului de drept, chiar și în formă de proiect. Și, în afară de vreo sută de oameni, nu se revoltă nimeni. Noi ceilalți stăm și ne mirăm.

              Din istorie cunoaștem faptul că butoiul cu pulbere a sărit în aer de câte ori cineva l-a agitat, iar situația nu a creat decât mizerie, moarte și haos. Nimic bun nu poate ieși din asta.

              Dar marile puteri, în loc să propună consultări deschise pentru pace, în loc să vorbească despre principiile dreptului internațional, în loc să se unească, să-și apropie diplomatic țările mici, să semneze tratate de susținere reciprocă, de la susțineri regionale la cele deasupra regiunilor, în loc să numească concis și hotărât acțiunile în cazul încălcării principiilor de bună vecinătate și să aibă neîntârziat discuții diplomatice cu toți răzvrătiții planetei, ei nu încetează să se mire, să se acuze reciproc, să impună sancțiuni, pe care nu le susțin în totalitate unitar. Domnește lașitatea și frica pretutindeni, în locul hotărârii și al fermității. Să nu ne mirăm, dacă la summit-ul din iunie de la nivel UE vor fi țări care hotărât nu vor susține Ucraina până la capăt. Surpriza probabil va veni nu doar de la Ungaria.

              Cât despre societatea civilă, ar trebui să ieșim cu milioanele pe străzi, să ne susținem democrația și valorile, în toate orașele Europei, în toate orașele statelor civilizate. Rusia ar trebui să primească și din partea noastră un mesaj. Oare ce ne împiedică?

              Iată așadar, din lașitatea și slăbiciunile noastre, din corupție și nehotărâre, din haos se vor naște monștrii pe care îi tot așteaptă, cu atâta nerăbdare apocaliptică, în bolnava lor logică, mințile întunecate ale planetei.

Distribuie acest articol

47 COMENTARII

  1. Dupa RMII conducatorii tarilor Axei si satelite au fost omorati, conducatorii tarilor Aliate nu au mai fost votati (desi erau toti mari eroi de razboi) doar in Rusia, Stalin a incercat sa se mentina la putere si a murit in conditii oarecum suspecte. Iar in prezent orice politician energic este criticat si inlaturat, uneori ucis, alteori acuzat de diverse sau marginalizat, in favoarea unor nulitati care nu sunt in stare sa sustina interesul national. Se pare ca acesta este „trendul” international, in defavoarea natiunilor si in favoarea „comunitatii internationale” de interese economico-financiare.

  2. Pentru cineva care a terminat dreptul articolul pare fantastic.
    Eu as insista pe faptul ca liderii nostri intotdeauna au altceva de facut față de ce dorim noi si de fapt nu fac nimic din ce conteaza: impunerea disciplinei!
    Marketingul sa traiasca!

    • Este un Marketing din care politicienii, indiferent de orientare, castiga pe termen scurt, isi pun bine bagajele pe cocoasa altora, isi fac averi si dupa aceea se intreaba cu seninatate dece oare nu suntem toti ca ei.

      Nu este legat numai de o anumita disciplina si de face alegeri care conteaza nu numai pe termen scurt dar si cele de termen mediu si lung – e stiuta deja vorba aceea cu MTO…

  3. Foarte bun acest articol. Din pacate ,pe termen scurt, nu e nimic de facut. Societatea de azi a produs prin vot democratic conducatorii pe care ii considera ca le reprezinta cel mai bine aspiratiile care in mare se rezuma la una singura: s-o duca cat mai bine cu cat mai putine eforturi personale. O lume in care admiratia de sine si egoismul, predomina. Slabiciunea acestei lumii occidentale e chiar bunastarea ei si componenta ei hedonista! De aici orbirea in fata dictatorilor si nepasarea de restul lumii. Cui i-a pasat de Romania si de romani cand in Romania era Ceausescu la putere? La foarte putini.Cui i-a pasat de Putin? S-au pompat atatia banii in Rusia incat Putin si-a refacut armata ,care dupa razboiul rece nu mai avea puterea de a ataca pe cineva. Singurul punct slab al acestui comentariu e increderea ca Maia Sandu ar fi un conducator ce promite. Se poate, dar Moldova e o tara fara resurse inclusiv energetice , fara armata, si fara mijloace de aparare, si in aceste conditii e la mana celor care au resurse, adica a rusilor. In aceste conditii, nu poti sa faci prea multe pentru ca in cazul unei crize populatia se orienteaza spre cine o poate ajuta rapid, si Rusia asta asteapta….UE ,ca de obicei, se va misca ceva mai greu…

  4. (Off-topic) analize științifice [,] economice, politice, juridice ar fi utile în contextul alegerilor de ieri în Franța. Caz concret Essonne, de pildă.

  5. Bun textul, dar cam prea intelectual.
    Dar care să fie cauza care să provoace tentaţia autoritarismelor? Care tentaţie e vizibilă şi în statele democratice, nu numai în China, Rusia, Turcia, Hungaria. Căci ce poate însemna forţarea creării Federaţiei Europene cu statele care trebuie să renunţe de bunăvoie la propria statalitate?
    Iar cauza maculării democraţiilor şi creşterii autoritarismelor stă, după părerea mea, în cea de-a III-a Revoluţie Indistrială( era digitalizării şi a comunicaţiilor globale) care, cu ajutorul noilor mijloace de informare, a crescut anarhia socială, a perimat valorile societăţilor umane şi, vai, nu a pus nimic în loc. Ca urmare, tot setul de valori impus de capitalismul clasic prin mecanismele democratice de conducere socială şi apărare a drepturilor şi libertăţilor civile, a fost puternic deformat. Asist oripilat cum Europa noastră luptă să renunţe la propria ei identitate culturală, religioasă şi civilizaţională….
    Într-o asemenea situaţie nu pot să apară lideri „de modă veche”( pe care unii îi regretăm) ci numai lideri autoritari, din ce în ce mai mulţi şi prin Europa de Vest. De aici apetenţa pentru autoritarisme şi repudierea democraţiei. Ex.: vedeţi ce se întâmplă în Franţa.
    Da, lumea veche, capitalist-liberală, devine inoperabilă în noile condiţii ale globalismului. Toţi vor schimbarea vechii ordini capitalist-liberale, dar NIMENI nu spune ce vrea să pună în loc. Şi de la această anarhie apare ca soluţie autoritarismul….
    Nenorocirea este că suntem în pragul celei de a IV-a Revoluţii Industriale, cea a IA( inteligenţei artificiale) şi a Geneticii care poate schimba fundamental chiar esenţa naturii umane şi implicit a societăţilor omeneşti. Se sperie gândul unde poate duce asta.
    Vin vremuri tulburătoare pentru însăşi existenţa naturii umane.

  6. Articolul imi da fiori pe sira spinarii. Si nu de la textul in sine, ci de la faptul ca pe masura ce citeam, instinctiv cautam argumente sa contrazic ideile expuse. Nu am gasit nici unul… Si eu tot sper ca Vestul sa se trezeasca din amortire. Si eu m-am uitat ingrijorat de pe la Obama incoace, cum democratiile sunt tot mai impiedicate, am privit perplex asaltul de la Capitoliu, m-am uitat cu un gust amar la Brexit (desi cred ca acum acest Brexit s-a intors impotriva lui Putin, Marea Britanie fiiind „eliberata” de politica externa timorata a UE). Pana acum Vestul a reusit sa ramana destul de unit, desi sunt clare acum doua linii de abordare/actiune: SUA, Marea Britanie, Polonia, Tarile Baltice, mai nou peninsula Scandinava, cu o linie dura, fara compromisuri fata de agresiunea rusa si o linie timorata si incurcata in ce priveste ce e de facut (ma refer la restul UE). Despre lideri…. adevarat ei nu exista. Speranta mea e ca in conditiile acestei crize, democratiile sa reactioneze si sa-si produca anticorpii necesari, adica societatile sa se trezeasca si sa-si genereze si liderii atat de necesari… Oricum, din doua una: ori democratiile vor sfarsi, ori vor iesi intarite din asta. Un nou ev mediu, ori o noua epoca de libertate. Nu stiu cum as putea trai din nou in dictatura. Mi-e imposibil sa imi imaginez asta.

  7. Tacerea si „lasitatea” europenilor occidentali provine din deceniile de dupa razboi cand politicienii au avut ca singur scop asigurarea bunastarii europenilor in schimbul pacii durabile. Politica germana in relatia cu Rusia a fost pentru mult timp „bunastare pentru pace”, Germania fiind cea mai mare putere economica europeana care a reusit sa domine Europa economic si industrial. Europa a fost in tot acest timp un continent „amortit” de bunastare si pace, si nici un european nu si-ar fi imaginat ca intr-o zi Rusia va declansa un conflict care ar putea schimba ordinea lumii. Toti liderii pe care Europa i-a avut in ultimii 30 de ani, au fost lideri fara o viziune politica pe termen lung, lideri potriviti doar pentru vremuri de pace in care Europa nu era amenintata de nimeni si nimic. Problema nu o reprezinta astazi barbaria rusilor si politica lor primitiva, ci dimpotriva politicile occientale prin care Putin a fost legitimat ca un mare lider care poate decide evolutia politica a Europei. Ambitiile lui Putin de a cuceri state independente s-ar fi putut diminua considerabil daca liderii europeni nu l-ar fi „crescut” si nu l-ar fi imbogatit in ultimii 20 de ani oferindu-i toate resursele pentru a pune la cale un astfel de razboi. Si sa nu apara nici unul astazi sa spuna ca nu stia, pentru ca ar fi cea mai mare minciuna. Din pacate, multi decidenti europeni stiau cine este Putin si ce poate el.
    Astazi, acesti lideri sunt fortati de imprejurari sa salveze ce a mai ramas din tot ce s-a construit in ultimii 60 de ani, iar noi vedem cum solutiile acceptate pana acum nu mai au nici un efect asupra Rusiei (sanctiuni economice, decuplarea de gazele si petrolul rusesc, planuri economice pentru redresare, etc.) care-si continua nestingherita ocupatia in Ucraina. Din pacate, Europa va trebui sa raspunda cu aceleasi arme impotriva Rusiei, si anume tot prin arme. Atunci cand diplomatia sau sanctiunile esueaza, nu ramane decat sa te pregatesti militar pentru a apara valorile in care crezi, iar Germania a transmis deja acest mesaj prin decizia de a -si creste bugetul pentru aparare si pentru reinarmare.

    • Modelul UE este insasi bunastare pt pace, ca n-a functionat cu Rusia, alta poveste.
      Sa nu uitam conflictul franco – german care a durat sute de ani pe langa altele care au avut loc in Europa si care au fost incheiate in 1945, dupa momentul 89 ceva s-a intamplat ce n-a putut fi anticipat insa in anii urmatori sub impactul razboilui din Balcani ceva se prefigura.
      Intrebare , de ce n-a functionat conceptul cu Rusia ? si care au fost motivele esuarii modelului.

      • Totul s-a intamplat dupa venirea lui Putin la putere. Dorinta Rusiei de extindere si de a-si recapata spatiile de influenta dupa 1989 a „mocnit” mereu in mintea politicienilor rusi si ideologilor de la Kremlin. Poate ca acest concept german si european ar fi functionat si astazi daca n-ar fi existat dorinta lui Putin de a domina fostul spatiu sovietic. Este greu de crezut ca puterile europene n-au stiut acest lucru sau macar nu l-au anticipat in vederea pregatirii unui „plan B”, insa Europa s-a complacut in aceasta situatie, bazandu-se pe protectia oferita de NATO si pe uriasa putere economica europeana la care Putin nu putea sa renunte. Aceeasi greseala o face astazi UE, atunci cand incarca sa „momeasca” Serbia si Bosnia pentru a adera, ignorand problemele politice, sociale si ideologice existente in aceste state. Orice extindere a UE este o arma cu doua taisuri in acest moment.

      • @Ursul Bruno
        Majoritatea ucrainienilor de exemplu aspira la valorile liberale (democratie, drepturi fundamentale si civile, stat de drept, buna guvernare, etc). In contrast, regimul Milosevic a fost bazat pe nationalism sarbesc (chiar daca fosta Iugoslavie a fost o federatie multietnica si multiculturala?) si incepuse „epurarile” prin provinciile care incercau sa iese de sub tutela acestui regim. In acest context, comparatiile intre interventia Nomenclaturii Putiniste in Ucraina cu interventia NATO in fosta Iugoslavie necesita probabil mai multa atentie – caci dracul sta mereu ascuns in detalii. https://en.wikipedia.org/wiki/Operation_Deliberate_Force

        • Serbia atat pe vremea lui Milosevici cat si actualmente a avut si are sustinerea Rusiei si invers. Rusia este la fel de multiculturala ca si Serbia, ba si mai mult iar nationalismul este in floare, sarbii fiind si mai rai decat cat rusii.
          Cu popoare roase de nationalism n-ai nici o sansa sa iesi undeva la mal, din contra, e mai bine sa-i lasi in pace pana se „autoepureaza”

          • Vina este de obicei a liderilor si a puterii (armata;) nu neaparat a cetatenilor sau a popoarelor per se. Sarlatanii si capcauni patetici (de obicei barbati frustrati in varsta;) preiau puterea totala (incepand cu mass media si aparaul judiciar) si evident polarizeaza masele cu extremisme, incepand cu aberatii de genul dusmanului imaginar (de obicei vecinii, puterili straine, etc) pana la patriotismul nationalist-primitiv de grota. Puterea se automandateaza cu reprezentarea-exclusivista a intereselor poporului, iar cei care nu sunt in linie cu directivele lor, sunt starpiti in fasa. La inceput sunt etichetati (si mai tarziu aspru pedepsiti) ca „dusmani ai poporului”. Modusul operandi este acelasi, indiferent de perdeaua ideologica (de fum) in spatele careia se ascund.

            • M-am saturat de aceste fraze, vina este a conducatorilor, poporul fiind „inocent” precum Maica Tereza.
              Masurile draconice economice luate prin embargou impotriva populatiei ruse sunt intr-un fel similare celor luate de britanici si americani cu ca. 80 de ani, adevrat mai civilizate, fara milioane de morti si raniti.
              Englezii si americanii au inteles altfel pe timpul celui de al 2 lea Razboi Mondial problema, au bombardat orasele nemtesti si au decimat civilii pana le-a iesit nazizmul din cap, asa si cu nationalistii.
              Cum se spune, focul numai prin foc se poate starpi.

    • @mike
      In urma razboiului rece, politica occidentului a fost integrarea economiilor din spatele fostei cortine de fier in economia globala (conform strategiei „Wandel durch handel” – remember „Tear down this wall” ?). Integrarea economiei Chinei a inceput chiar inainte de ’89 (China devenind chiar un membru WTO). Intre timp, o buna parte a economiilor europene din spatele fostei cortine fier au aderat la piata comuna UE si la valorile democratiei liberale. In fine, daca doctrina razboiului rece a fost comunsim vs capitalism, urmatoarea confruntare ideologica (in care se pare ca am intrat deja) este iliberalsimul putinist (revansim, sovinism, duginism /nationalism, etc) vs liberalism. Este evident ca in aceasta noua confruntare ideologica, lumea libera nu poate fi condusa de revansisti si hardlineri, xenofobi (rusofobi, chinezofobi, etc). Ci de de lideri liberali convinsi, care vor reusi sa castige inimile si mintile rusilor, belarusilor, chinezilor, samd. Nu in mod intamplator, liderii din vestul continentului (dar si din SUA) se feresc sa se fotografieze langa lideri populisti din estul UE (de genul lui Kaczynski, V. Orban, Basescu, Dragnea, etc). https://www.youtube.com/watch?v=WX00QkvK-mQ&t=4s

      Referitor la puterea militara conventionala a nomenclaturii putiniste, se observa din avion ca nu este bine dotata si nici instruita. De asemenea, soldatii nomenclaturii nu stau bine nici cu moralul (nepotismul si coruptia isi arata fata hidoasa si in randul armatei;). Puterea militara conventionala Rusia vs NATO este oricum disproportionata. https://www.visualcapitalist.com/this-is-how-much-nato-countries-spend-on-defense/

      P.S. In opinea mea, invazia Ucrainei este o reactie disperata a nomenclaturii in urma demonstratiilor populare din Belarus si din Federatia Rusa (cetatenii /contribuabilii rusi si belarusi isi cer si ei drepturile fundamentale si civile, stat de drept, transparenta in cheltuirea banului public, meritocratie, etc). Evident, nomenclatura disperata incearca sa polarizeze multimea cu idei de genul pericolelor imaginare la adresa „Ruski Mir” precum extinderea NATO, etc. Victimizarea Mamei Rusia prin asocierea hardlinerilor rusofobi cu NATO, face partea din strategia manipularii maselor… dar haideti sa dam apa la moara psihozei putiniste (cvasi, trebuie sa ne luam revansa, sa-i invingem odata si pentru totdeauna, ii alungam in spatele Uralilor, ridicam ziduri si toate alea). Cap avem, minte nu ne mai trebuie, nu? https://www.youtube.com/watch?v=vVPo8jgyIfcl

      PPS. Pana una alta, o noua criza economica (globala) bate la usa si este evident ca preturile combustibililor si a veniturilor nomenclaturii putiniste se vor injumatati. Spre deosebire de nomenclatura putinista insa, lumea libera se bucura de simpatie si credibilitate – respectiv, va reusi sa isi relanseze economiile prin atragere masiva de capital (de ordinul trilioanelor) in investitii durabile de genul modernizarii infrastructurii energetice, transformare digitala, 4IR, samd. Liderii Chinei dau si ei semne ca nu doresc sa se angajeze intr-un nou razboi rece, ci prefera dezangajarea in privinta militarizarii si rezolvarea disputelor pe cale pasnica (Taiwan, Marea Chinei, etc). Este vident ca nu isi doresc sa devina ocoloti, sau lasati pe dinafara. https://www.usnews.com/news/world/articles/2022-05-26/blinken-to-say-china-strategy-is-about-rules-based-order-not-new-cold-war

      • @Florix Occidentul a stiu mereu sa-si revina din crize, fie ele economice sau politice, spre deosebire de rusi care dupa o criza majora ar putea ajunge un fel de trib care se va incalzi cu lemne prin stepele siberiene. Vestul mereu va fi capabil sa inoveze si sa gaseasca solutii, pentru ca doar in conditii de libertate si democratie sunt posibile astfel de evolutii. Occidentul a incercat sa-i civilizeze si pe rusi in ultimii 60 de ani, insa degeaba, ideologii Kremlinului fac ce stiu ei mai bine, adica sa subjuge, sa cucereasca, sa distruga, sa instaureze teama in societate, sa niveleze gandiri si idei, la fel cum niveleaza orasele din Ucraina. Probabil ca germanii au realizat prea tarziu sau poate au realizat primii faptul ca nu poti sa schimbi comportamentul poporului neo-sovietic, chiar daca investesti in el si vrei sa-l scoti din negurile istoriei. Unii vor spune ca si nemtii au fost candva, intr-o era intunecata. Da, insa ei si-au revenit miraculos si au fost capabili sa-si accepte trecutul si- speram -sa invete din el. Acum din pacate este prea tarziu, iar masina de razboi sovietica s-a pus in miscare si ameninta pe toata lumea. Vrem solutii!

        • Solutii ? am citit intr-un editorial din presa straina ca in jurul Europei sa cam lasa intunericul si exista mari griji referitoare la SUA daca va mai putea fi partener de nadejdie, umbra lunga a lui Trump sa asterne de pe acum asupra politicii continentului.
          Un lucru este cert, planul lumii libere de adunare a unei coalitii puternice impotriva Rusiei a esuat, multe state nefiind de acord cu sanctiunile impuse.
          Platim acum cu varfi si indesat politiciele coloniale si pozitiile ambigue din Africa, Asia si restul lumii.
          Pe de o parte poti face afaceri bune cu fel si fel de dictatori, pe de alta parte te plimbi cu degetul moraliatii ridicat indreptat catre dansii, este pur si simplu ipocrit iar Europa ramasa intr-un fel sau altul singura acum trebuie sa se gandeasca foarte bine ce doreste si cum va putea arata architectura de securitate si economica. Daca ne luam dupa birocratii de la Bruxelles nu va fi bine si ar fi timpul ca cineva sa dea cu pumnul in masa !!

        • @mike
          Pana in urma cu 100-200 ani, intreaga Europa si intreaga civilizatie de fapt se afla in era intunecata (daca nu ma insel, ultima femeie arsa pe rug in Europa a fost la Alba Iulia). Solutiile sunt cunoscute (si valabile pentru toate entniile): consolidarea societatii civile si adoptarea valorilor democratice, statul de drept, buna guvernare, dreptul la expresie libera, respectarea drepturilor si a libertatilor individuale (incl. a minoritatilor) samd. Ne repetam la nesfarsit. Insinuari de genul ca rusii, ucrainienii, chinezii, sau mai stiu eu ce etnie sau ginta ar avea alte necesitati (si pt ei cvasi s-ar preta modele separate) sunt aberatii. Exista probabil prioritati (in functie de nivelul de trai, nivelul instruirii profesionale si al educatiei, etc) necesitatile insa -printre care si drepturile fundamentale- sunt aceleasi pentru intreaga specie umana, cu toate rasele si genele ei.

          • @Florix – nu încerca să lași impresia că femeia arsă pe rug la Alba-Iulia ar fi fost arsă pe rug de români. În aceeași manieră, există azi nemți care încearcă să lase impresia că polonezii ar fi responsabili pentru lagărele de exterminare naziste din Polonia ocupată.

            Germania a decapitat femei cu securea în anii ’30, într-o perioadă când românii și polonezii garantat nu se ocupau cu astfel de lucruri. Patologia sociatății germane e mult mai amplă decât patologia societății românești, iar românii n-au avut nevoie de sute de mii de militari americani care să-i împiedice să se manifeste patologic.

            • Singura impresie pe care doresc s-o las este ca pana in urma cu cateva decenii intreaga omenire a fost in era intunecata (nu au fost unii mai breji ca altii). In fine, am reusit sa iesim la lumina datorita revolutiilor industriale, a cresterii nivelului de trai si al educatiei. Eu zic sa ne bucuram de lumina si evident imi doresc sa ramana aprinsa si pentru copii mei (bibliotecile nu vor mai arde… precum cele din Alexandria sau Babilon).

            • Iata ca una din realitatile de care va bucurati (chiar si pe acest site) este dreptul la expresie libera. Sunteti pregatit sa renuntati la aceasta „poveste” cum o numiti? De asemenea, statul de drept, dreptul la un proces echitabil, meritocratia, respectarea drepturilor si a libertatilor individuale, se numara printre alte „realitati” intalnite prin vestul continetului sau prin Nordul Americii din zilele noastre.

  8. „Și, în afară de vreo sută de oameni, nu se revoltă nimeni.”

    Baietii de care vorbiti nu se impiedica de iesitul nostru in strada, dupa cum ne-au demonstrat recent prin mascarada din lunile august-septembrie cand PSD a fost readus la putere.
    Iesitul in strada le serveste tot lor pentru depresurizarea vasului social (ca debușeu social, sa ne creeze impresia ca facem ceva util si ca parerea noastra conteaza).

    Partea buna este ca se mai risipesc iluziile din mintea unor naivi, si inteleg ca democratie in Romania se construieste numai pe continuitate cu Dinastia si Constitutia din 1923, nu pe FSN, mineriade si constitutia FSN-ista.

  9. La un articol alăturat a fost recent o discuție despre oamenii rușilor, care conduc diverse țări europene din 1945 încoace. În urmă cu câțiva ani, am adus în discuție chiar un model tipic: socialiștii crescuți fără tată, exemplele cele mai potrivite fiind Ion Iliescu și Gerhard Schröder, dar și ”marele pacifist” se încadrează în modelul ăsta, iar părinți lui s-au și cunoscut la cursuri de limbă rusă. Deci cineva avea grijă de părinții lui încă înainte ca ”marele pacifist” să se fi născut.

    Este inutil să deplângem lipsa liderilor, dacă nu discutăm faptul că ei sunt împiedicați să apară, precum și faptul că oamenii pregătiți să ajungă la conducerea diverselor țări sunt selectați tocmai pentru disponibilitatea de a asculta de cineva, nu pentru capacitatea de a fi lideri. Democrația e ”ghidonată”, astfel încât să fie aleși cei deja pregătiți pentru a servi sistemul. De asta oamenii nu se mai prezintă la urne, pentru că alegerile nu au o miză reală, iar rezultatele sunt prestabilite.

    Întrebarea dificilă e alta: dacă ar apărea un astfel de lider în viața publică, am fi capabili să-l recunoaștem?

    • Da, dar „statul profund” l-ar recunoaste si mai repede si l-ar neutraliza din timp prin mijloace „democratice”.

      • Exact!
        Exista niste entitati care tocmai cu asta se ocupa: vegheaza sa nu apara. Iar daca, totusi, dintr-o neglijenta a entitatilor se intimpla sa scoata vreunul capul in public, a doua zi intra in scena 2-3 doamne care, in urma cu 30 de ani, aproape ca au fost violate la o petrecere de extremistul de dreapta, homofob, nationalist si suprematist, aflat la o masa cu alti baieti, in momentul in care le-a privit cu totala indiferenta in timp ce golea un pahar de bere. O avocata celebra, specializata in violuri cu perversiuni, va declara in fata reporterilor ca un proces este deja pe rol si ca i se solicita sadicului predator sexual despagubiri de zeci de milioane. Si ani grei de inchisoare.

        Fiscul a anuntat totodata ca exista suspiciuni rezonabile de evaziune fiscala care sa justifice revederea tuturor declaratiilor de venituri din ultimii 20 de ani ale suspectului. Asta dupa ce un comando de luptatori ai entitatilor, inarmati pina in dinti si cu o echipa de televiziune alaturi, a patruns prin forta la 3 dimineata, spargind usa apartamentului, si l-a arestat, scotindu-l in strada cu catuse, descult si doar in chiloti, spre amuzamentul telespectatorilor amatori de breaking news-uri. Specialistii entitatilor au ramas citeva ore in apartament si au pus tot ce au gasit in cutii ulterior sigilate, care urmeaza sa fie analizate de specialistii in narcotice, pornografie infantila si trafic de arme, suspectul urmind a ramine in arest preventiv 2-3 ani, pina la finalizarea cercetarilor.

        Acesta a fost doar un exemplu. Insa imaginatia si creativitatea entitatilor e fara margini. De exemplu:
        – ii infloresc omului niste struti si 2-3 capre pe balcon intr-o vreme in care Putin a impus sanctiuni pe capre si struti.
        – ii cedeaza frinele in toiul noptii pe un drum pustiu, dar alunecos, tocmai intr-o curba, intra cu 140km/h intr-un plop si… gata. In plus, dupa cum informeaza a doua zi presa, popularul si respectatul politician familist se intorcea acasa de la un club de homosexuali.

  10. Atata timp cat ni se vara sub nas niste lideri occidentali creati de catre partidele politice sau „crescuti” prin laboratoarele serviciilor de informatii, Occidentul nu va avea niciodata lideri independenti cu o viziune politica pe termen lung si care sa nu fie manevrati din umbra de diverse interese ale unora sau altora. Iar in ziua cand apare un astfel de conflict care ameninta Occidentul, atunci acesti lideri fie sunt lasati de izbeliste sa rezolve singuri problemele, fie sunt pusi sa faca alegeri incompatibile cu valorile democratice (vezi legile „Securitatii”).

  11. Stimata,
    Alina !
    Constatati corect ca Romania nu are ,,lideri”, dar nu si cauza acestei situatii!
    ,,Parintii”, ,,mamele” nu nasc lideri, ei sint ,,construiti” de proiecte politice, economice ori sociale!
    Dupa razboi, afara de d-na Thetcher si Gorbaciov, nimeni in lume n-a avut un proiect!
    In Romania afara de proiectul ,,postcomunist Iliescu” (din 1992) de tranzitie la socialismul muncitoresc, cu intreprinderi de stat si represiunea contra liberalilor n-a existat nimic.
    Astazi acest proiect continua, deoarece afara de constatatori si constatari, nimeni n-a construit un proiect de tara. de tranzitie la dezvoltare economica-industriala rapida, pe modelul Coreii de Sud!
    In concluuzie, aveti dreptate in ce priveste ,,starea natiunilor”, dar este necesara constructia de proiecte economice-sociale de dezvoltare, care sa poata fi cuprinse in programele de guvernare.
    Elita intelectuala economica a innecat ROMANIA CU STRATEGII teoretice, pe 10, 20 si chiar 40 de ani, care au atins numarul respectabil de peste 400, dar unica promisiune a unui ,,proiect de tara” din partea presedintiei s-a dezumflat, facind someri culturali pe cei ,,400 de specialisti” in economie, cu care era anuntat acum 4-5 ani!
    Asa ca nu-i de mirare, ca in citeva luni sa intram in incapacitate de plata…

  12. Pare că singurul lucru ce a mai rămas viabil din organizarea socială pe baza principiilor democratice este doar alternanța paşnică la putere a reprezentanților aleşi. Şi până şi asta a fost pusă la încercare anul trecut în chiar ceea ce se pretinde a fi democrația cea mai avansată, şi-anume prin evenimentele de la Capitoliu. În rest, reprezentativitatea a devenit mai mult decât discutabilă, devreme ce absenteismul e cum e, traseismul e ce-a fost şi chiar mai mult decât atât, iar noile partide mici sunt fie incapabile să demonteze mecanismele anti-democratice ținute-n viață de cele mari şi vechi, fie interesate să restrângă şi mai mult democrația din atâta câtă mai e. Cât despre competențe în buna guvernare, păi asta abia dacă mai intră în vreo discuție serioasă. Aşa încât liderii care ar putea schimba cu adevărat această stare de lucruri, chiar dacă or fi existând pe undeva, nu prea au şansa de a deveni într-atâta de vizibili încât să şi aplice pe bune ceea ce, eventual, ar avea de gând să facă. Şi cu asta discuția despre lideri se opreşte. A trece mai departe înseamnă poate a întreba câți anume dintre alegători ar fi dispuşi să accepte şi să delege puterea unor lideri competenți, dar cu totul nereprezentativi, devreme ce discursul lor s-ar situa complet în afara oricăror narative promovate şi întreținute de actualii reprezentanți aleşi, oricare ar fi aceştia? Întrebarea nu stă aşadar în cine anume ar fi capabil să schimbe sistemul, dintr-ăştia s-ar mai găsi. Întrebarea e dacă cei nemulțumiți de sistem ar fi într-adevăr dispuşi să-l schimbe. Şi dacă ar fi într-adevăr atât de mulți încât schimbarea să capete o şansă reală de a se şi petrece.

  13. La ce fel de lider faceti referire? „Căci dacă în România, în clipa asta, ar fi cineva lider cu adevărat, primul pas ar fi să pună după gratii, atât pe cei care au făcut aceste proiecte de lege cât și cei pentru care s-au făcut.”

    Cred ca faceti referire la „un despot luminat”, la cineva capabil sa „puna dupa gratii” dupa propria judecata. Mi se pare reprobabil ceea ce spuneti. De fapt, va referiti la „un tatuc” aflat deasupra sistemului, capabil sa dreaga ceea ce societatea a construit stramb in opinia dvs.

    Sunt intru totul de acord cu lipsa elitelor din societatea romaneasca, dar evocarea oricarei forme de despotism (fie el si luminat) mi se pare condamnabila.

  14. Spuneti Căci dacă în România, în clipa asta, ar fi cineva lider cu adevărat, primul pas ar fi să pună după gratii, atât pe cei care au făcut aceste proiecte de lege cât și cei pentru care s-au făcut.

    As dori sa ne spuneti cum?….ca Ceausescu or cum, legal ? Poate detailati pentru cititori mai necunoscatori in legislatie si drept.

  15. Bine spus! Modelul României după 1989 a fost clar Rusia! Atunci nu se știa, dar acum s-a descifrat totul. Cartea lui THIERRY WOLTON “KGB-ul la putere. Sistemul Putin” ne arată că am urmat pas cu pas acest sistem. Poate faceți o recenzie a cărții cu similaritățile cu România.

  16. Vremurile dure nasc conducatori darzi, cele de bunastare, nasc conducatori slabi (a scris-o si J. MICHELET, dar altfel) . Fie ca e vorba de presedinti, regi, tari, imparati, duci, voievozi … ca de ex. (dar fara sa ma limitez) : Ludovic VI, Mihai, Eltin . Insa respectau in limite tolerabile, regulile jocului, ale democratiei . Putin a aparut datorita rusilor (si FSB, si GRU, …) . El se manifesta astfel, fiindca i s-a permis si i se permite (episodul cu presedintele Fr, ambii chercheliti rau de tot, la brat si uitandu-se dupa ce femeie sa o ai ciupeasca de fusta – ca si Etin, este emblematic). As zice ca nu trebuie sa ne uitam in curti indepratate si la mecanisme pentru care nu avem nici mintea, nici imaginatia si nici cultura si educatoa necesara sa le intelegem. UK are o constanta istorica, cu mici abateri, in limita tolerantei. Germania are abateri pana la excese, … basca un comportament, uneori de neinteles (evident ca nu a fost singura, dar a folosit excesul ca arma si ideologie). Nici Fr nu sta mai bine, dar in afara de maresalul Petain si (sa scriem) o anumita perioada din presedentia Charles de Gaulle, nu prea au existat excese. Sp l-a avut pe El Caudillo – un monarh, iar It, dupa Benito Mussolini, a avut tot felul de pusee socialisto-comuniste (cu iz marxist si atentate).Nici Gr nu a excelat, dar sa scriem ca nu conteaza.
    Olanda cu monarhia ei de cateva sute de ani – status quo, ca si At (dupa WWI, in mod constant republica, dar cu puternice pusee naziste in WWII. Rusia … asa cum o stim. Slabiciunea, nehotararea, lipsa de fermitate si de entuziasmul de a conduce au dus la prabusirea monarhiei in Rusia si implicit la o destramare, stopata de Lenin si refacuta (asa cum stim) de Stalin. Daca noi, dupa 89′, nu am stiut ce sa facem , liberi fiind, cu libertatea si conducerea noastra, nu am fi stiut sa facem ceva, nici cu monarhia – fruct exotic, pentru noi. Nici Monarhia nu garanta ca ar fi facut totul pentru noi, iar Mihai, avea reputatia de rege, patata . Ca in scena dezvaluirii cine era, in realitatea, vrajitorul din Oz. Mihai nu era bun de rege. Nici Groza de conducator.

  17. Minunat articol.

    As spune ca problema cred ca este chiar mai grava in Ro decat altora sau decat pare unora. RO se indreapta cu seninatate spre o pozitionare dictatoriala, pas cu pas, manati de la spate de crestere peste puteriile si normalitatea din RO a fortelor armate si a structuruilor de control – sa le spunem ca sunt structuri de securitate sau mai degraba de control/restrictionare a liberatilor???

    Cum spuneam toate pas cu pas, cu limitari impuse sau in curs de implementare pentru cei care ridica glasul din presa si nu numai.

    Dintre toate relele cea mai rea este cea mai aproape de mine – camasa asta de pe mine!
    Asta ma strange si cred ca daca as avea mai multa lejeritate in ea as putea vedea un pic mai departe si multi alti europeni ar putea si ei, la randul lor, vedea mai departe si cel putin Europa s-ar misca altfel. Dar deh…

  18. Eu nu mă mir. Ba mi se pare firesc ca aceiași oameni -intelectuali sadea- ce o aplaudau pe redegista Merkel și pe tovarășii ei când închideau centralele nucleare ale Germaniei să nu înțeleagă nici in al doișpelea ceas că se strânge lațul pe gâtul Europei (ce se încăpățînează să marșeze, in plină criză, cu Mărețul Plan al Înverzirii planetei). Abia acum că Putin s-a hotărât să activeze arma energetică deplâng faptul că Occidentul duce lipsă de lideri, dar nici prin cap nu le trece că la vârful structurilor (statelor) ue colcăie slugile și cârtițele țarului (și trag sforile cu impunitate din moment ce in UE nu există infracțiunea de trădare, iar in statele membre a fost abolită pedeapsa capitală pentru sabotarea economiei naționale).

  19. Doamnă, articolul dumneavoastră e un strigat coerent, limpede, cu puterea loviturilor de tun din melodia trupei Phoenix. Un strigat care are vrea sa iasa si din alte piepturi, paralizate insa, si de fapt nu suficient de multe ca sa incline balanta. Tari ca România, copii ale URSS sint intr-un rahat de cinci ori mai mare decit democrațiile occidentale, un rahat in care oamenii, truditorii broastei fierte, se simt bine. Acesta e pactul cu carnea cangrenata si cu metastazele: Noi distrugem dar va lasam si voua simtitul de bine.
    Nu mai exista nici hitlerul de alta data pe care sa-l bubuie o alianta occidentala, nici hippyii din 69 care sa urle impotriva imperialismului american. S-a dat liber la putin iar stinga de caviar exact asta face. Intr-o viata apuci sa votezi de citeva ori in deznadejde dupa care te culci la pamint si-i lasi pe altii.
    Toate astea cind parea ca devenise atit de frumos in Occident. Au ramas de izbeliste oceane de fericire omeneasca nerevendicate de nimeni din cauza monstrilor dictatori si a liderilor de mucava. Si a noastra, prostimea comoda.

  20. Nu de lideri e nevoie. Când miza este pusă pe autocontrol și autoreglare, liderii nu pot fi decât cel mult influenceri. Nu e posibilă o legislație care să susțină lideri convenabili și să îi îndepărteze pe cei necorespunzători. Întotdeauna vor exista sau vor fi create portițe perfect legale pentru a permite unor lideri în devenire să-și impună agenda și întotdeauna va fi prea târziu când aceasta a devenit ireversibilă.
    Lideri avem prea mulți, dar niciun lider maximo nu ne-ar scăpa de inflația asta. Priviți în jur! Avem nu doar Putin și Lukasenko, avem și Tokayev, Erdogan, Xi, Orban, chiar Morawiecki sau Bibi, să nu mai pomenim de Trump. Liderii nu sunt niciodată „compleți”, nu răspund decât unui spectru îngust al așteptărilor legumelor, în general celor imediate și, cel mult, unor iluzorii deziderate, insuficient definite și pervers prezentate drept idealuri naționale sau comunitare, dar care sunt în fapt resetări înspre autocrație și monopol politic. Cu astfel de lideri „superspecializați” este imposibil de susținut necesara schimbare de paradigmă, trecerea de la economia de culegător aventurier dependent de energia neagră la stadiul de producator autonom, de la hedonismul proiectat prin privilegii de rasă, sex sau etnie la adevărata deschidere socială. Iar cei care încearcă, chiar și timid, tocmai aceste lucruri, care au „tupeul” de a testa dificultatea realizării sunt demonizați, scuipați, înjurați. Era mai bine când eram interesați doar de existența prizei, nicidecum de ceea ce era dincolo de perete. Nimic nu e mai confortabil decât viziunea limitată doar.
    Nu de lideri avem nevoie, ci de o listă de priorități, pe care să o urmărim cu strictețe. Dacă ne putem pune de acord, lideri se vor găsi suficienți.

  21. Liderii ca și opinia publică sau consensul social (atât cât exista) sunt fabricați de media si organisme specializate de influențare a cetățeanului. Un exemplu este Macron, care deși este un tip f capabil (probabil cel mai inteligent lider din lumea occidentala), a fost fabricat și parașutat în lumea politica de astfel de organisme specializate (McKinskey, dar sunt si altele precum Boston Consulting, etc). La noi un exemplu bun este KWI, în Canada Trudeau jr.

    • Cine l-a fabricat la noi pe KWI? Cand a candidat prima oara a primit foarte putin sprijin in turul intai din partea presei, Ponta acaparand toata scena. Evenimentele care l-au ajutat intre cele doua tururi au fost minuscule interventii exterioare, cateva filmulete (intonarea imnului in contrast cu
      neputinta lui Ponta de a face acelasi lucru) si anecdote din cariera de profesor sau primar spuse de necunoscuti, si o campanie inteligenta dar nu agresiva pe retelele de socializare. Unde sa fi fost „organismul specializat”?

  22. „…o anumită ordine politică, socială, economică este în pericol atunci când nu mai există oameni care să poată anticipa și rezolva probleme serioase, reale, imediate ale comunităților pe care le conduc, fie ele firme, orașe, organizații mondiale, state. Absenteismul la urne, care tot crește, în procente, peste tot în Europa și nu numai, nu se traduce decât în acest fel: noi poporul nu mai avem încredere în nimeni, nu mai există nici un lider politic care să ne reprezinte interesele, care să ne inspire, care să arate calea spre care să ne îndreptăm și să fim siguri că ajungem undeva.”

    95% din problemele pe care autoarea le identifica in articol si pe care le experimenta cu totii in ziua de azi, sunt efectele secundare intarziate ale unei inovatii politice aberante si contra-naturii, care scăpată de sub control a avut consecințe dezastruase pe termen lung si care unei a schimbat iremediabil structura socială și politică a Civilizației Occidentale. Aceasta inovatie a facut posibila aparitia unor lideri ca Hitler, Stalin si Mao in secolul trecut, iar a lui Putin in ziua de azi. Aceasta inovatie se numeste „votul universal”, care coraborata cu accesul facil la mijloace de dezinformare in masa a permis unei cabale de cea mai joasa speta sa se catzere la butoanele puterii în toata lumea.

    • @Crivat – dimpotrivă, votul universal e cel care a a ținut Statele Unite, Franța și Marea Britanie la adăpost de totalitarism.

      Hitler nu a câștigat niciodată alegeri libere, iar Stalin și Mao cu-atât mai puțin. Democrația confiscată face posibilă apariția totalitarismului, nu votul universal. ”Marile coaliții” de pe vremea Republicii de la Weimar au fost ”opera unei cabale”, la fel ca și ”marile coaliții” de pe vremea lui Merkel, nu votul universal.

      P.S. Ai votat tu vreodată pentru Ursula sau împotriva ei? ”Democrația” ta e butaforie.

      • @Harald – ca sa nu alunecam pe o tangenta si sa nu polemizam pe langa, propun sa ne indreptam atentia spre miezul dezbaterii care este „in timp ce noi ne mirăm, lipsa adevăraților lideri naște monștri”.

        Idea pe care am vrut sa o subliniez este ca situatia actuala, deplansa de altfel de autoare – cu lideri de mucava in multe tari din lume, si mai ales in patria mama – este consecinta intarziata a unei inovatii politice (in speta votul universal) care a produs si produce hazarduri morale extrem de toxice si periculoase. There is „no free lunch” in lumea asta si eu cred ca drepturile si libertatile fundamentale trebuiesc insotite de obligatii si responsabilitati fundamentale, cum ar fi de exemplu responsabilitatea de a vota in alegeri, si obligatia de a nu comite frauda electorala vinzandu-ti votul pe 2lei.

        De ce am mentionat votul universal? Pentru ca votul universal este prima roata in mecanismul de transmisie care genereaza liderii care conduc un popor si la fel ca peste tot in natura se aplica principiul GIGO (garbage in, garbage out). Dar sa lasam alte tari la o parte, si sa ne uitam la democratiile traditionale. Sunt liderii din US, UK Franta sau Germania alesi prin vot universal decat cei de dinaite, sau mai slabi? Sunt presedintii americani dupa ww2, mai buni sau mai slabi decat Washington, Jeferson, sau Lincoln? In majoritatea covarsitoare a cazurilor raspunsul este din pacate un trist NU, nici pe departe!

        Votul universal a fost implementat peste tot in lume in cam in 2 etape: vot universal incluzand toti barbatii dupa ww1 si vot univeral incluzand si femeile dupa ww2. Cam peste tot in lume dupa aceste schimbari, calitatea liderilor ce au urmat a scazut constant ajungand din cauza lisei de colana vertebrala sa avem in ziua de azi fenomene halicinante gen political corectness, woke culture, feminism si gender fluidity etc fara ca nici un lider sa ia atitudine.

        Sa nu fiu prost inteles: nu sunt imotriva votului universal, ci doar constat niste efecte secundare nefaste. Si cred ca a venit timpul sa aducem in discutie la modul foarte serios si obligatiile si responsabitatile noastre ca cetateni pentru o democratie sustenabila si de calitate. Pentru ca „acolo unde se ridica sus oameni de nimic, ticalosii misuna pretutindeni” – Biblia, Psalmul 11.

        • @Crivat – există unele probleme cu votul universal, în sensul că puștimea de 18 ani (și în unele cazuri chiar de 16 ani) n-ar trebui să voteze. O parte din voturile obținute de socialiști așa se explică. În opinia mea, dreptul de vot ar trebui exercitat începând cu vârsta de 25 de ani, astfel încât să fi terminat măcar școala.

          Și dreptul de a fi ales ar trebui exercitat începând cu vârsta de 35 de ani, nu e normal să avem politicieni aleși la 25-28 de ani, că la vârsta aceea n-au avut timp să înțeleagă nimic din mersul societății.

          În rest, alegerile de azi sunt ”ghidonate” sau fraudate de-a dreptul. Iar problemele despre care scrii (political corectness, woke culture, feminism si gender fluidity) sunt derapajele uneia din tabere politice, sunt promovate intenționat de politicieni care au infestat tot spectrul politic, păcălind electoratul. Boris Johnson nu e conservator, iar Angela Merkel nu era creștin-democrată. Dar și-au pus astfel de etichete pentru a păcăli lumea și au reușit.

          Pe ansamblu, problema e veche de când lumea: o minoritate păcălește majoritatea să se lase condusă în direcții dăunătoare.

        • Simultan cu votul universal au survenit și alte schimbări în societate: a dispărut practic analfabetismul și s-au schimbat criteriile de evaluare ale liderilor. Iar azi lumea nu mai are creșterea economică masivă de după ww2, când orice lucru făcut era, relativ la momentul imediat precedent, bun și folositor.
          Când în sat nu mai erau popa și dascălii singurii care știau să citească, competența lor nu se mai distinge atât de pregnant în mulțime.
          Când liderii de altădată erau evaluați după influența pe care o aveau față de alți lideri, în vreme ce poporul se chinuia la limita subzistenței, un Ludovic XIV, Cromwell sau Ghinghiz-Han păreau a fi lideri. Când privilegiile acestea se diluează, dispare și aura mesianică a actualilor lideri.
          Dimpotrivă, cred că liderii actuali sunt mai buni de at cei de altădată, dar diferența dintre ei și obișnuiți nu mai pare insurmontabilă.
          Avem lideri mulți. Câți lideri au avut de exemplu SUA în primii 200 ani? Washington, Franklin, Jefferson, Lincoln, Roosevelt, Truman. În ultimii 50 ani a adunat încă 10, între care Reagan, Jobs, Obama, Musk, Bush sau Trump. La fel și în Europa. Ceea ce s-a sfârșit nu e existența liderilor, ci divinizarea lor.

  23. Haideti sa incercam sa fim „omul cu scaunul la cap ” ca de monstri suntem satui .A cauta „lideri este tot atit de gresit cu „ a cauta acul in carul cu fin ”. Fiecare natine democratica face niste alegeri .Programele puse in scena , modalitatile prin care aceste propuneri pot deveni realitate , motivatia explicativa data de formulele stiintifico- economice si politice impreuna cu carisma personala a unor alesi ar trebui sa ne motiveze .Teoriile ,aplicative la persoane , devin realitati doar in societatile nondemocratice asa cum vedem ca se intimpla acum in Rusia .Renasterea tentatiei totalitarismului si a expresiei acestuia afisata, in lume ,prin decizia , presupus a fi luata doar de o singura persoana ,este permanent existenta in societatile in care cetatenii nu reactioneaza .Societatile inerte usor manipulabile si impresionabile devin prada usoara unor astfel de oameni si unor astfel de idei .Occidentul avea nevoie de un asa numit „dus rece ”.Atragerea Rusiei ,in capcana pregatita din timp , este tot atit de evidenta ca si nevoia Occidentului de as retrezi instinctele democratice . Lumea in care cetateanul credea ca totul i se cuvine, ca si parte a existentei sale , dispare .Viata e o lupta , deci te lupta , ne zicea cineva , cindva. Sanctiunile au si ele o anume forma de etapizare si de implementare pe segmente prioritar militaro- economico si social .Desprinderea totala a Occidentului de ceea ce inseamna Rusia si efectele acestei desprinderi nu sunt purtatoare de imediat .Cetateanul occidental va invata sa isi respecte intrega comunitate din care face parte si neavind alte solutii va invata ce inseamna unitatatea .Este impertaiv necesara introducerea unor modificari de substanta in politicile Uniunii Europene.Votul majoritar si deciziile rapide luate cu o majoritate nu cu o unanimitate , relaxarea procedurilor de modernizare a tratatelor de aderare , marirea fortei militare a UE, acolo unde Germania revine in prim planul fortei militare Europene , extinderea NATO si cresterea substantiala a capacitatilor si tehnologiilor militare pe intreg flancul de est pe directia nord sud , regindirea procedurilor si eliminarea pe cit se pate a coruptiei , realocarea intreprinderilor de stat si private in sistemul economic Occidental , Decuplarea totala de Rusia ,pe toate palierele de activitate si multe alte asemeni , vor redeschide forta sistemelor democratice .Romania si-a jucat excelent cartea politica .Prezenta la Kiev a Presedintelui Iohannis alaturi de cei trei sefi de state Germania , Franta si Italia ca si deciziile anticipative luate de administratia Prezidentiala au adus Romania in postura de HUB al bunavointei si in postura de lider regional de forta .Evolutiv razboiul din Ucraina nu poatte aduce beneficii Rusiei .Binevenite sunt si incercarile de remodelare a pacii dar daca Rusia nu doreste asta atunci razboiul va continua o buna bucata de vreme si momentul in care NATO va interveni devine singura necunoscuta .

  24. Nu pot fi lideri puternici intr-o democratie, pentru ca sunt supusi votului. Ar trebui, evident, sa incepem prin a discuta ce inseamna un lider puternic. Probabil unul care sa coaguleze in jurul ideilor sale un puternic sprijin popular. Asta se poate, dar nu dureaza intr-un mediu supus bombardamentului stirilor false, asa-ziselor analize politice platite de adversari, etc. Asadar, democratia nu poate naste lideri puternici. O sa spuneti ca in trecut a reusit, dar lumea s-a schimbat de atunci, foarte mult. Si chiar si asta e de discutat, exemplul cu Churchill invingator intr-un razboi cumplit pentru ca, apoi, sa piarda la urne e foarte bun. A fost un lider puternic atata timp cat puterea lui a fost de necontestat, manu militari, apoi a fost trimis de popor sa-si scrie memoriile. Social media, puzderia de site-uri „de stiri”, canalele TV si in general media – ceea ce se numea inainte presa – nu mai au aproape nimic de a face cu informarea, sunt preponderent surse ale dezinformarii, servind interesat pe unii sau pe altii. Nimic nu poate sta in calea dezinformarii, pe termen mediu si lung. Asta e instrumentul pe care Putin l-a perfectat, dezinformarea, cu armata nu prea a reusit. Parerea mea e ca lumea s-a schimbat si ca noii lideri nu sunt altceva decat ceea ce democratia, sistemul liberal, mai poate produce, in noile conditii. Nu mai vorbesc de tentatia populara de a sustine lideri puternici, ea exista si cu ea democratia s-a luptat, constant, de la inceputurile ei tocmai pentru a supravietui.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Alina Dobre
Absolventă a Facultății de Drept, Universitatea Al. Ioan Cuza – Iași, 1995-1999, lucrarea de licență în dreptul penal român;
Studii postuniversitare Ludwig Maximilien Universität München- Drept comercial european și internațional, cu accent pe Dreptul internațional, Dreptul IT și Dreptul Mass- Media, 2007- 2008 Vicepreședintă a Societății culturale româno-germane Apoziția München (2005-2008) Membru fondator și secretar al ATORG- Asociația tinerilor ortodocși români din Germania (2008-2011).
În prezent angajată la o instituție publică București. Activități editoriale importante 2001 - „Persia Antică”, (Introducere în cultura și civilizația persană), Editura Arania, Brașov 2004 - Ludwig al II lea de Bavaria, Revista Tafrali Tulcea
2004 - Eseul despre gravura Melencolia I lui Albrecht Dürer, „Melencolia I“, publicat în revista „Dorul”, Danemarca, pag. 56-59 2006 - „ Aspecte ale ritualului”, revista „Apoziția”, München, pag.103-107
2008 – Poezii din ciclul „ Urme pe cuvinte“ și „ Botezul luminii“, Revista Apoziția, München, pag. 115-120
 2009 - „ Despre un drept fundamental”, revista „Apoziția”, München, pag. 107-109 2011- „ Trăirea pe interval”-gânduri despre emigrație, Revista „Spații culturale”, Anul IV, nr. 18, pag 66-67 2015 – ”Trăirea pe interval”, Editura Ideea Europeană

Carti noi

La Editura Trei tocmai a ieșit din tipar, special pentru Bookfest, „Istoria Filosofiei” de A.C. Grayling. O lucrare apărută recent, scrisă de unul dintre cei mai buni specialiști în filosofie de azi. Această istorie se remarcă prin tratarea foarte clară a temelor și ideilor. Ediția românească arată foarte elegant, are peste 700 de pagini, și o puteți obține cu reducere la Bookfest.

 

Carti noi

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este mastile-zeului-mastile-zeului-vol-i-1651660196.png

Editura Trei publica primul volum din monumentala lucrare a lui Joseph Campbell, Măstile zeului. Acest prim volum, în editie cartonată, este dedicat mitologiilor primitive. Al doilea volum va fi despre mitologiile orientale. Puteti cumpăra de la Bookfest această carte cu o reducere de 30 %.

 

Carte recomandată

 

Excelentă carte de luat în vacanță! Distractivă, delicioasă, brutală.  Tot ce a rămas ascuns, nespus și neexplicat în filmul lui Tarantino: detalii toride, crime nerezolvate, secrete din culisele industriei, anecdote sordide despre staruri care întruchipează pentru fani perfecțiunea sau momente sublime de pe platourile de filmare ale unor filme de mult uitate. Mai bună decat s-ar fi asteptat fanii regizorului sau criticii literari.

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro