luni, mai 16, 2022

Încă o enigmă românească post-decembristă

Indiscutabil, nimeni nu este îndreptățit să le interzică dreptul la liberă exprimare foștilor clienți de lux ai pușcăriilor, odată pedeapsa ispășită. Instanța le poate limita acestor persoane o seamă de drepturi civile, printre care și pe acela de a alege și de a fi ales, însă nu știu dacă și dreptul de a-și expune liber părerea.Cu atât mai mult în zilele noastre în care oricine poate folosi oricât dorește, firește, respectând anumite norme, rețelele sociale sau blogurile personale.
Știu că au astfel de bloguri foști miniștri „cu condicuță” , așa cum sunt domnii Adrian Năstase sau Adrian Severin. Nu le citesc, dar mai aflu câteodată opinii exprimate cu ajutorul lor, atunci când acestea sunt diseminate în spațiul public de ziare sau portaluri pe care le consult cu oarecare frecvență. De câtăva vreme, am constatat că fostul ministru Miron Mitrea, care și el a stat la închisoare, și nu pentru vina că ar fi uitat să plătească o pâine, ci pentru un considerabil tun, a fost ridicat la rangul de analist politic și de moderator de Realitatea plus, televiziunea al cărui principal acționar, dl. Maricel Păcuraru, a stat și el sau încă mai stă la pension. Mă rog, cine se aseamănă se adună.
La urma urmei, acele organe de presă care reflectă, asigură difuzarea în spațiul public a părerilor acestor persoane care sunt moralmente descalificate să dea sfaturi, să dea note, să spună ce e rau și ce e bine, care merg până acolo încât le oferă foștilor certați cu legea cine știe ce job o fac pe riscul lor propriu. Punându-și la bătaie credibilitatea. Distrugând-o.
De pildă, cât de credibilă mai este Televiziunea Română, zisă și publică, după ce s-a înfrățit cu România tv și a difuzat în urmă cu ceva vreme și nu oricum, ci în serial, un interviu făcut de „maestrul” Ion Cristoiu cu fugarul Sebastian Ghiță? Nu că înainte de acest rușinos episod (al câtelea?) din viața ei ar fi fost cu mult mai credibilă. Degeaba SRTV a primit anul trecut de la fostul guvern PSD ceva în jurul fabuloasei sume de 70 de milioane euro, audiențele ei au fost și sunt în continuare în picaj, nici una dintre producțiile cu difuzare zilnică din grila de programe a respectivei instituții media neizbutind să atingă nici măcar un biet, un amărât de punct de rating.
Zilele trecute același Ion Cristoiu a recidivat. L-a invitat la propria televiziune (vorba vine!) pe fostul mare mogul media Sorin Ovidiu Vîntu. Dl. Cristoiu poate să invite pe cine și oricând vremea. Tot la fel cum dl. Mircea Dinescu a avut dreptul să se entuziasmeze în fața calităților de poet ale celui care îl plătea cu asupra de măsură pe vremea când presta haotic la Realitatea tv. Fiindcă zisa televiziune este o caricatură de apartament, prin comparație cu care fostul OTV era aproape un CNN.
Nu îi voi face d-lui Cristoiu nici un fel de proces de intenție. Nu mă lanseze în nici un gen de presupuneri. Fac pe naivul și pun recentul interviu cu dl. Sorin Ovidiu Vîntu pe seama dorinței de a fi altfel, non-conformist a d-lui Cristoiu. Însă nu pot să nu mă întreb cum, cu ce îndreptățire mai poți deplânge starea presei românești de astăzi, cum mai ai obrazul să spui aproape seară de seară că ea a căzut pe mâna cârnățarilor când tu, preacinstitul Ion Cristoiu, îți pierzi vremea, îi sorbi cuvintele, îi numeri plombele, îi permiți să ți se adrese de sus cu apelativul ironic Excelență unui individ care și-a făcut averea pe seama exploatării naivității a zeci sau, poate, chiar sute de mii de români. Cum le mai poți cere acestora să te creadă când îl lași pe dl. SOV să debiteze judecăți de valoare asupra jurnaliștilor, politicienilor, guvernanților. Chiar să emită profeții despre cine știe ce viitor virus.
Este și aceasta, vorba d-lui Cristoiu, una dintre enigmele românești post-decembriste.
P.S. În fetidul Cotidianul, Omul Spân iar se dedă la un atac la persoană josnic. Marea problemă e că insul are dificultăți cu gramatica limbii române. De pildă, nu știe că subiectul și subiectiva nu se despart de predicat/predicativă prin virgulă. Discut cu respectivul ins provenit din cine știe ce mahala mizeră a Craiovei și din cea mai rău famată  presă românească, scandalagiu notoriu, numai după ce își rezolvă respectivele probleme cu gramatica. Despre cele specifice mahalagiului de presă, nici nu poate fi vorba că ar putea fi vreodată soluționate. Sunt congenitale.

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. Am crezut ca pe acest blog de Contributors se dezbat idei, principii, probleme, solutii. Dar de la arata cu degetul ca niste gazetari sunt de mana a zecea si a finaliza cu formule injurioase nu cred ca ridica calitatea autorilor si nici a postarilor, a repondentilor. Nici nu merita timpul si mintea pentru a demonstra ca exista tv si jurnalisti aserviti unor interese oculte. Asanarea morala se va face in timp si mai ales daca vor fi izolati tot mai mult acesti pseudojurnalisti. Odata cu schimbarea generatiilor se vor aduce schimbari pozitive, dar si atunci padure fara uscaturi nu va exista.

    • Aristotel are dreptate. Citesc rubrica lui dom’ profesor, de obicei buna. Insa vad ca dom’profesor ,nu de ieri de azi, se razboieste cu diversi jurnalisti pe locul intai e „maestrul”, Dan Andronic, si alti ziaristi de mana a patra de la EvZ si Realitatea. Plus fostii puscariasi fost oameni politicim de afaceri etc. si care dupa parerea mea nu ar trebui sa apara la TV indifferent pe ce post.
      Pentru mine e simplu, nu am cum sa ma intalnesc cu acestia , schimb postul, ziarul , exista multe alte lucruri de facut chiar si la izolare. Pe scurt, cum viata politica e cam zero, unii sunt in pauza de idei. De la dom’ profesor la dom’ profesor …si tacerea are la fel de mari valente ca si vorbitul in lumea asta. Un mare filozof a spus : tacerea e modalitatea autendica a cuvantului. Daca nu stiti cine este, nu ii mai cititi pe Cristoiu, Curea, Omul Span etc. ci pe …Aristotel si Martin Heidegger.

  2. „Nu le citesc, dar mai aflu câteodată opinii…”

    Chiar aducerea în discuție a unor astfel de mizerii în spațiul acesta le creează notorietate.
    Însă, în fine.. Ajungem încet, încet, la concluzia evidentă că întreaga presă românească este o „sculă” în mâinile guvernării cleptocratice. Domnule, este evident! Ce rost are să ne mai îndoim și să dezbatem asupra acestei evidențe?!

    Mai util este, după opinia mea, să găsim modalitățile prin care pot fi contracarate porcăriile pe car ele propagă presa patriei noastre. Și nu este vorba despre discuții „de la obraz” cu jurnaliștii, cu „nu e frumos” și „se poate, așa ceva?!”. Nu, pentru că ei funcționează pe bani – „Tonomatele lui Băsescu” s-au generalizat . Este necesar a se proiecta o acțiune civică pentru constituirea unor publicații independente de banii cleptocraților (inclusiv ai celor care coordonează televiziunea publică).

  3. Dacă românii nu au învăţat nici azi cum trebuie să se comporte cu lingăii presei autohtone ne vom întoarce înapoi în ’89 când lingăii de serviciu ai dictatorului (Păunescu,Vadim,Barbu)au scăpat nevătămaţi. În locul linșajului revoluţionar au mânjit, mai apoi, martirii de la tribuna Parlamentului sau cu securiștii infiltraţi de ei în aceeași instituţie.
    Cei de azi au trăit în aceeași cloacă jurnalistică.
    Ne rămâne un lucru: Să nu uităm! Niciodată să nu uităm! Ca personajul lui Zaharia Stancu.

  4. Atata timp cat TV „concureaza” intre ele sa-i aduca pe acesti indivizi in fata camerelor nu se va intampla nimic, doar daca TV dau faliment. O insanatosire a jurnalismului romanesc nu-l vad mai devreme de 50 de ani.

  5. Pai, domnilor, de ce o asemenea discutie ar fi neavenita ? Ca spune un adevar constatat de noi toti, acela ca televiziunile ( fie ea si publica) devin simple instrumente in mana unor politicieni, unii dintre ei chiar clienti ai puscariilor ? Si ca, aceia care promoveaza aceste personaje sunt fosti ziaristi care au „supt” zeci de ani la la presa (asa zisa) libera a Romaniei ? Daca vom intoarce nasul nostru fin (!) si ne vom preface ca nu vedem nimic, riscam sa nu mai avem ce comenta pe niciun site, iar Dvs. sa nu puteti sa va mai „refugiati” nicaieri pentru a scapa de astfel de „mizerii”…!!! Daca ascunzi mizeria sub pres, asta nu inseamna ca ai scapat de ea !….

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro