duminică, septembrie 26, 2021

Încă o enigmă românească post-decembristă

Indiscutabil, nimeni nu este îndreptățit să le interzică dreptul la liberă exprimare foștilor clienți de lux ai pușcăriilor, odată pedeapsa ispășită. Instanța le poate limita acestor persoane o seamă de drepturi civile, printre care și pe acela de a alege și de a fi ales, însă nu știu dacă și dreptul de a-și expune liber părerea.Cu atât mai mult în zilele noastre în care oricine poate folosi oricât dorește, firește, respectând anumite norme, rețelele sociale sau blogurile personale.
Știu că au astfel de bloguri foști miniștri „cu condicuță” , așa cum sunt domnii Adrian Năstase sau Adrian Severin. Nu le citesc, dar mai aflu câteodată opinii exprimate cu ajutorul lor, atunci când acestea sunt diseminate în spațiul public de ziare sau portaluri pe care le consult cu oarecare frecvență. De câtăva vreme, am constatat că fostul ministru Miron Mitrea, care și el a stat la închisoare, și nu pentru vina că ar fi uitat să plătească o pâine, ci pentru un considerabil tun, a fost ridicat la rangul de analist politic și de moderator de Realitatea plus, televiziunea al cărui principal acționar, dl. Maricel Păcuraru, a stat și el sau încă mai stă la pension. Mă rog, cine se aseamănă se adună.
La urma urmei, acele organe de presă care reflectă, asigură difuzarea în spațiul public a părerilor acestor persoane care sunt moralmente descalificate să dea sfaturi, să dea note, să spună ce e rau și ce e bine, care merg până acolo încât le oferă foștilor certați cu legea cine știe ce job o fac pe riscul lor propriu. Punându-și la bătaie credibilitatea. Distrugând-o.
De pildă, cât de credibilă mai este Televiziunea Română, zisă și publică, după ce s-a înfrățit cu România tv și a difuzat în urmă cu ceva vreme și nu oricum, ci în serial, un interviu făcut de „maestrul” Ion Cristoiu cu fugarul Sebastian Ghiță? Nu că înainte de acest rușinos episod (al câtelea?) din viața ei ar fi fost cu mult mai credibilă. Degeaba SRTV a primit anul trecut de la fostul guvern PSD ceva în jurul fabuloasei sume de 70 de milioane euro, audiențele ei au fost și sunt în continuare în picaj, nici una dintre producțiile cu difuzare zilnică din grila de programe a respectivei instituții media neizbutind să atingă nici măcar un biet, un amărât de punct de rating.
Zilele trecute același Ion Cristoiu a recidivat. L-a invitat la propria televiziune (vorba vine!) pe fostul mare mogul media Sorin Ovidiu Vîntu. Dl. Cristoiu poate să invite pe cine și oricând vremea. Tot la fel cum dl. Mircea Dinescu a avut dreptul să se entuziasmeze în fața calităților de poet ale celui care îl plătea cu asupra de măsură pe vremea când presta haotic la Realitatea tv. Fiindcă zisa televiziune este o caricatură de apartament, prin comparație cu care fostul OTV era aproape un CNN.
Nu îi voi face d-lui Cristoiu nici un fel de proces de intenție. Nu mă lanseze în nici un gen de presupuneri. Fac pe naivul și pun recentul interviu cu dl. Sorin Ovidiu Vîntu pe seama dorinței de a fi altfel, non-conformist a d-lui Cristoiu. Însă nu pot să nu mă întreb cum, cu ce îndreptățire mai poți deplânge starea presei românești de astăzi, cum mai ai obrazul să spui aproape seară de seară că ea a căzut pe mâna cârnățarilor când tu, preacinstitul Ion Cristoiu, îți pierzi vremea, îi sorbi cuvintele, îi numeri plombele, îi permiți să ți se adrese de sus cu apelativul ironic Excelență unui individ care și-a făcut averea pe seama exploatării naivității a zeci sau, poate, chiar sute de mii de români. Cum le mai poți cere acestora să te creadă când îl lași pe dl. SOV să debiteze judecăți de valoare asupra jurnaliștilor, politicienilor, guvernanților. Chiar să emită profeții despre cine știe ce viitor virus.
Este și aceasta, vorba d-lui Cristoiu, una dintre enigmele românești post-decembriste.
P.S. În fetidul Cotidianul, Omul Spân iar se dedă la un atac la persoană josnic. Marea problemă e că insul are dificultăți cu gramatica limbii române. De pildă, nu știe că subiectul și subiectiva nu se despart de predicat/predicativă prin virgulă. Discut cu respectivul ins provenit din cine știe ce mahala mizeră a Craiovei și din cea mai rău famată  presă românească, scandalagiu notoriu, numai după ce își rezolvă respectivele probleme cu gramatica. Despre cele specifice mahalagiului de presă, nici nu poate fi vorba că ar putea fi vreodată soluționate. Sunt congenitale.

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. Am crezut ca pe acest blog de Contributors se dezbat idei, principii, probleme, solutii. Dar de la arata cu degetul ca niste gazetari sunt de mana a zecea si a finaliza cu formule injurioase nu cred ca ridica calitatea autorilor si nici a postarilor, a repondentilor. Nici nu merita timpul si mintea pentru a demonstra ca exista tv si jurnalisti aserviti unor interese oculte. Asanarea morala se va face in timp si mai ales daca vor fi izolati tot mai mult acesti pseudojurnalisti. Odata cu schimbarea generatiilor se vor aduce schimbari pozitive, dar si atunci padure fara uscaturi nu va exista.

    • Aristotel are dreptate. Citesc rubrica lui dom’ profesor, de obicei buna. Insa vad ca dom’profesor ,nu de ieri de azi, se razboieste cu diversi jurnalisti pe locul intai e „maestrul”, Dan Andronic, si alti ziaristi de mana a patra de la EvZ si Realitatea. Plus fostii puscariasi fost oameni politicim de afaceri etc. si care dupa parerea mea nu ar trebui sa apara la TV indifferent pe ce post.
      Pentru mine e simplu, nu am cum sa ma intalnesc cu acestia , schimb postul, ziarul , exista multe alte lucruri de facut chiar si la izolare. Pe scurt, cum viata politica e cam zero, unii sunt in pauza de idei. De la dom’ profesor la dom’ profesor …si tacerea are la fel de mari valente ca si vorbitul in lumea asta. Un mare filozof a spus : tacerea e modalitatea autendica a cuvantului. Daca nu stiti cine este, nu ii mai cititi pe Cristoiu, Curea, Omul Span etc. ci pe …Aristotel si Martin Heidegger.

  2. „Nu le citesc, dar mai aflu câteodată opinii…”

    Chiar aducerea în discuție a unor astfel de mizerii în spațiul acesta le creează notorietate.
    Însă, în fine.. Ajungem încet, încet, la concluzia evidentă că întreaga presă românească este o „sculă” în mâinile guvernării cleptocratice. Domnule, este evident! Ce rost are să ne mai îndoim și să dezbatem asupra acestei evidențe?!

    Mai util este, după opinia mea, să găsim modalitățile prin care pot fi contracarate porcăriile pe car ele propagă presa patriei noastre. Și nu este vorba despre discuții „de la obraz” cu jurnaliștii, cu „nu e frumos” și „se poate, așa ceva?!”. Nu, pentru că ei funcționează pe bani – „Tonomatele lui Băsescu” s-au generalizat . Este necesar a se proiecta o acțiune civică pentru constituirea unor publicații independente de banii cleptocraților (inclusiv ai celor care coordonează televiziunea publică).

  3. Dacă românii nu au învăţat nici azi cum trebuie să se comporte cu lingăii presei autohtone ne vom întoarce înapoi în ’89 când lingăii de serviciu ai dictatorului (Păunescu,Vadim,Barbu)au scăpat nevătămaţi. În locul linșajului revoluţionar au mânjit, mai apoi, martirii de la tribuna Parlamentului sau cu securiștii infiltraţi de ei în aceeași instituţie.
    Cei de azi au trăit în aceeași cloacă jurnalistică.
    Ne rămâne un lucru: Să nu uităm! Niciodată să nu uităm! Ca personajul lui Zaharia Stancu.

  4. Atata timp cat TV „concureaza” intre ele sa-i aduca pe acesti indivizi in fata camerelor nu se va intampla nimic, doar daca TV dau faliment. O insanatosire a jurnalismului romanesc nu-l vad mai devreme de 50 de ani.

  5. Pai, domnilor, de ce o asemenea discutie ar fi neavenita ? Ca spune un adevar constatat de noi toti, acela ca televiziunile ( fie ea si publica) devin simple instrumente in mana unor politicieni, unii dintre ei chiar clienti ai puscariilor ? Si ca, aceia care promoveaza aceste personaje sunt fosti ziaristi care au „supt” zeci de ani la la presa (asa zisa) libera a Romaniei ? Daca vom intoarce nasul nostru fin (!) si ne vom preface ca nu vedem nimic, riscam sa nu mai avem ce comenta pe niciun site, iar Dvs. sa nu puteti sa va mai „refugiati” nicaieri pentru a scapa de astfel de „mizerii”…!!! Daca ascunzi mizeria sub pres, asta nu inseamna ca ai scapat de ea !….

Dă-i un răspuns lui Ursul Bruno Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Dl Iohannis recomandă golful

"Criza guvernamentală in Romania? Nu știu despre ce vorbiti. Guvernul iși face treaba." Nu fac decat să parafrazez o replică recentă a...

Când oamenii mici lasă umbre mari înseamnă că soarele e la asfințit

                                                 Una din acele istorii care se vor adevărate, deşi nimeni nu ştie cât sunt de exacte,...

Stigmatizarea USR PLUS. Cum o campanie ipocrită ia mințile oamenilor

Un studiu din luna august 2021 indica următoarele intenții de vot la eventuale  alegeri:...

Speranța de viață a românilor

1.Vârsta medie la deces2.Nevoia unei abordări noi. Ce ne spun datele din alte țări și pe care noi nu le avem3. Revenind...

… cum moare intelepciunea?

… iar aceasta intrebare ar trebui sa-i linisteasca pe cei care-mi reproseaza ca-n ultima vreme m-as fi catarat in turnul de fildes...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.