miercuri, decembrie 8, 2021

Incestul la judecata presei

Dincolo de frământările presei care trece printr-o dificilă perioadă de pierderi și regrupări, există și momente de glorie, când jurnaliștii recuperează încrederea în misiunea lor. După o campanile începută în luna noiembrie, Evenimentul zilei a reușit să obțină un dram de dreptate pentru o adolescentă de 17 ani dintr-un sat timișean violată repetat de propriul tată. Denunțat de fiică și de mătușa ei, Lucian Pop, un măcelar în vârstă de 37 ani cu antecedente penale pentru furt și tâlhărie, s-a bucurat de clemența unei procuroare din Timișoara care l-a lăsat în libertate din lipsa probelor, periclitând în schimb viața fetei și a mătușii ei. N-au contat în ochii procuroarei nici conduita violentă a tatălui incestuos, descrisă într-o lungă scrisoare de fată, nici faptul că acesta i-a făcut un copil unei alte minore pe care o agresa în mod curent, nici faptul că a picat testul detectorului de minciuni.

Cazul a scandalizat opinia publică. Mii de cititori și-au exprimat consternarea pe forumul EvZ sau pe site-urile televiziunilor și publicațiilor care au preluat subiectul, dar și pe Facebook, pe blogguri. Cum poate fi lăsat în libertate ”monstrul” în stare să își violeze fiica fără să aibă nici cea mai mică problemă morală sau pur și simplu instict patern? Au intrat în discutarea cazului și psihologii pentru a explica muțenia, paralizia minorei incapabilă inițial să reacționeze și să spună ce i se întâmplă. Ce fel de justiție este aceasta, cum își fac magistrații treaba, au întrebat jurnaliștii și publicul deopotrivă, atingând un punct sensibil al dezbaterii publice ?

Relațiile dintre presă  și justiție au reclamat permanent principiul neamestecului. Presa să-și vadă de lungul nasului și să nu facă dreptate în locul instanței de judecată, să nu dea verdicte, să folosească prudent termenii de ”infractor”, ”vinovat”, ”criminal” etc. Cel mai bine, în opinia magistraților, este ca jurnaliștii să nu scrie nimic despre un caz până când nu există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Jurnaliștii sunt dispuși, în marea lor majoritate, să înțeleagă că a se substitui judecătorului sau procurorului, fără a avea prerogativele și autoritatea acestora, nu ajută actului de justiție. Dar există la noi o deficiență serioasă a funcționării democrației: deasupra hotărârii finale a judecătorului inamovibil nu mai există nimic, în afară de bunul Dumnezeu. Una dintre puterile statului scapă oarecum controlului, iar verdictele date în răspăr, din incompetență, superficial, cu indiferența celui care se știe intangibil sau, mai grav, interesat (bani, bijuterii, călătorii de vis sau relații sus-puse s-au dovedit a fi monezile de schimb preferate la cele mai înalte Curți) pot distruge destine. Iremediabil. Relatările mass-media despre recentele situații de corupție, trafic de influență în care sunt implicați înalți magistrați, cu la fel de înalte responsabilități, au fost considerate un atac la imaginea Justiției, la respectabilitatea profesiei de magistrat și o subminare a încrederii în autoritatea Justiției. Ca și când respectul n-ar trebui câștigat și păstrat prin conduita profesională și morală impecabilă a oamenilor care servesc Justiția.

Numeroasele articole scrise de Georgeta Petrovici cu titluri de alertă ca Bestia din Timișoara nu are remușcări, Blânda lege românească lasă tații incestuoși să zburde liberi sau Arestați-l pe tatăl incestuos!, insistența cu care jurnaliștii au forțat Parchetul să răspundă la întrebările lor după o perioadă de muțenie, au determinat reluarea investigației la un nivel superior și arestarea preventivă a inculpatului Lucian Pop, pe o perioadă de 29 zile, pentru săvârşirea infracţiunilor de viol şi incest în formă continuată. Prin intermediul campaniei jurnalistice, victima minoră a primit susținerea societății civile prin organizația FACIAS, care îi asigură asistență juridică calificată. Un antecedent grav petrecut tot în județul Timiș în urmă cu 10 ani, când un alt tată incestuos a continuat ani de zile să își abuzeze fiica după ce anchetatorii l-au scos de sub urmărire, i-a întărit pe jurnaliștii implicați în campania pentru încarcerarea măcelarului Pop în credința că participă la un act de dreptate legitim.

Articol apărut și în revista 22

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Nu contest faptul ca acel tata nu trebuia arestat, dar si articolul d-vstra e plin de subiectivisme ca si cele de la Evenimentul Zilei, nu stau sa le enumar acum ca mi-ar lua prea mult timp. Numai un singur lucru as vrea sa remarc. Daca individul nu ar fi fost macelar ci, sa zicem, balerin, i-ati mai fi mentionat atat de obsesiv meseria?

    Orice avocat si-ar fi scos clientul de sub arest in doi timpi si trei miscari, din lipsa de probe.

    O ancheta ziaristica profesionista se face prin aducerea la suprafata a probelor, cu urmariri si filari, in frig si ploaie, noapte sau zi , interviuri colaterale si marturii ale altor persoane implicate si nu din fotoliu in fata tastaturii. Stiu, o sa ziceti ca e treaba procuraturii si a militiei, dar uite ca ei, ori n-au chef, ori n-au personal ori nu stiu cum se face.

    asa ca, mai detasat, va rog…

  2. „Lucian Pop […] s-a bucurat clemența unei procuroare din Timișoara care l-a lăsat în libertate din lipsa probelor […] N-au contat în ochii procuroarei nici conduita violentă a tatălui incestuos […] nici faptul că acesta i-a făcut un copil unei alte minore pe care o agresa în mod curent.”

    Sa ne hotaram: ori a beneficiat de clementa/indulgenta/iertarea procuroarei, ori n-au existat probe. Cum adica n-a contat in fata procuroarei ca inculaptul agresa in mod curent o alta minora? Asta e fapta penala! Sau cumva… nu existau probe.

    Asa cum observa si alt comentator, de ce il atacati cu atata fervoare pe „macelarul” Pop, si nu pe procuroarea din Timisoara? Numele ei unde este? Performantele ei profesionale din ultimii ani unde sunt?

    Este usor sa dai in „bestie”… dar nu era mai binevenita o analiza a deciziei procuroarei?
    La un raspuns de tipul „nu sunt probe” treaba presei este sa intrebe si sa afle „cine nu a adunat corect probe si de ce?”.

  3. Articolul dumneavoastră prezintaă un “măcelar” care, violându-și fiica în repetate rânduri, a fost lăsat în libertate datorită clemenței unei procuroare, datorită lipsei de probe. Acest fapt este enunțat în contar cu conduita violentă a tatălui incestuos, lucru descris detaliat de fiica acestuia dar și de faptul că acesta i-a făcut un copil unei alte minore pe care o agresa, nemaipunând în calcul faptul că picase și testul cu detectorul de minciuni.
    În acelaşi timp însă, miile de cititori de presă și-au exprimat consternarea, cum era și normal, pentru faptul că acest “monstru” a fost lasat în libertate fără nici măcar să fie mustrat moral sau pur și simplu să i se atragă atenție cu privire la instincul patern pe care trebuie sa îl posede.
    În cel de-al doilea rând, sustineți că, acest caz a scandalizat opinia publica, justiția fiind lezată de cercetările sociale făcute de mass-media, culpabilizându-i pentru aceaștia și făcând-i responsabili de pătarea imaginii justiției în România. Pe de altă parte, opinia publică și justiția a dat cu stângul în dreptu de prea multe ori în cazuri asemănătoare, astefel încât cititorii “transează” argumentele aduse de aceștia, impunându-le decizii care nu sunt deloc departe de incidența cazurilor incestuase. Așa cum relata si TION Ştirile judeţului Timiş într-un articol / reportaj pe pagina TION, decembrie 2011 (http://www.tion.ro/barbat-din-timis-acuzat-de-viol-si-incest/1015307 ) justiția pare mai interesată de comunicarea şi de imaginea ei doar în momentul în care sunt mulţi bani la mijloc, nu pentru chestiuni aşa minore. Aşa că pe lângă responsabilitatea presei de a păstra un ton cel puţin civilizat şi respectuos, mai apare şi responsabilitatea liderilor Justiție de a-şi asuma astfel de întâmplări public, fapt care ar putea descuraja intervenţii foarte agresive din partea presei.
    Prin numeroasele articole privind legea romanească, ce “lasă tații incestuoși să zburde liberi”, justiția s-a sesizeaza și a reluat investigația cu privire la tatăl agresiv, arestândul preventive pentru 29 de zile sub săvârșirea infracțiunii de viol și incest în formă contiunuă.
    Asemenea fapte cercetate de jurnaliști în trecut i-au făcut să insiste, în acest caz, urmând ca împreună cu societatea civilă să fie cât mai implicate în încarcerarea agresorului.
    Comentariile aduse acestui articol condamnă oarecum subiectivismul jurnaliștilor în ceea ce privește acest caz și accentul pus de jurmaliști asupra meseriei tatălui incestuous, cât și profesionalismul cu care s-a abordat această anchetă jurnalistică: “O anchetă ziaristică profesionistă se face prin aducerea la suprafață a probelor, cu urmăriri și filări, în frig și ploaie, noapte sau zi , interviuri colaterale și mărturii ale altor persoane implicate și nu din fotoliu în fața tastaturii.” Alex a pus punctual pe “ i” prin întrebările adresate, întărind afirmațiile făcute de cărtre Jaco : “ori a beneficiat de clemența/indulgența/iertarea procuroarei, ori n-au existat probe. Cum adica n-a contat în fața procuroarei că inculaptul agresa în mod curent o altă minoră? Asta e faptă penală! …Asa cum observa și alt comentator, de ce îl atacați cu atâta fervoare pe “măcelarul” Pop, și nu pe procuroarea din Timișoara? Numele ei unde este? Performanțele ei profesionale din ultimii ani unde sunt?… Este ușor să dai în “bestie”… dar nu era mai binevenită o analiză a deciziei procuroarei?…La un răspuns de tipul “nu sunt probe” treaba presei este să întrebe și să afle “cine nu a adunat corect probe și de ce?”
    Sunt total de acord cu opiniile celorlalți comentatori, sunt omise multe detalii din acest articol, care din punctual meu de vedere ar ajuta foarte mult cititorii pentru a-și forma o opinie mai clară despre acest caz.
    Sunt într-adevar menționate alte articole scrise și publicate de Georgeta Petrovici care prezintă mai multe detalii despre cazul “ tatălui incestuos ”, însă pentru un articol care vrea să fie, oarecum, un rezumat a evenimentelor petrecute și a modului cum a evoluat această anchetă are multe lipsuri. Acest articol este mai degrabă un mod al jurnaliștilor de a da vina pe jstiție care nu și-a făcut treba cum trebuie și la momentul la care trebuia.
    Din proprie experiență pot să spun că sunt dezamagita de modul în care își desfășoară activitatea justiția din Romania. Consider că s-a ajuns la un punc în care se pasează vina de la unul la altul și nu se ia atitudine decat actunci cand e prea tarziu, cum este și în acest caz când justiția a trebuit să fie oarecum împinsă de la spate să ia atitudine. Este totuși de apreciat poziția luată de jurnaliști și de implicarea lor în ajutorul pe care ei și cei din organizatia FACIAS l-au dat fetei și mătușii sale.
    Nu încerc să iau apărarea cuiva, nici justiției, nici jurnaliștii, nici “măcelarului” pentru anumite fapte, condamnate ce-i drept de societatea noastră, ci, ca și toti ceilalți, încerc să trag un semnal de alarmă în urma căruia să se aplice măsurile penale cuvenite pentru astfel de fapte fără alte întoarceri și reevaluări de caz. Dar, cred în același timp, că justiția o să îți facă treaba pedepsindu-i pe acei oameni pasibili de aceste fapte necreștinești până la urmă. Cred și sustin faptul că orice om ia decizii pe care trebuie să și le asume la momentul potrivit, neexistând posibilitatea de a cataloga aceste evenimente neplacute ca “accidente” .

  4. Este usor sa dai in “bestie”… dar nu era mai binevenita o analiza a deciziei procuroarei?
    La un raspuns de tipul “nu sunt probe” treaba presei este sa intrebe si sa afle “cine nu a adunat corect probe si de ce?”.

Dă-i un răspuns lui Cozma Cezar Daniel Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Neamțu’ Țiganu’ citește Coranu’

Hafsa, Akif, Azra, Suleymen, Neyla, Dzina, Aisha... și multe alte nume. Eu nu știu cine sunt acești copilași, nu-i recunosc după fețe,...

Dimensiunile teritoriale ale depopulării țării în anul 2020

Populația rezidentă a țării era la începutul anului 2021 de aproape 19,2 milioane locuitori. Declinul din anul 2020 a fost deosebit de...

Când nu știi că nu se poate

Dacă aș avea câte un leu pentru fiecare ocazie în care un “specialist” din România mi-a explicat savant și superior că “în...

Noi ipocrizii climatice și criza energetică

În decembrie 2020, Adam Anderson, CEO-ul companiei Innovex Downhole Solutions din Houston, Texas, a încercat să facă un gest frumos pentru angajații...

Lărgirea Uniunii Europene. Serbia, Bosnia-Herțegovina, Muntenegru, Macedonia (de Nord) și Albania

Scriu aceste rânduri la Novi Sad, în Serbia. Nu sunt pentru prima dată în această țară, am mai străbătut-o de câteva ori...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro