joi, martie 28, 2024

Închideţi Ministerul Turismului

Când Huffington Post mi-a publicat primul articol, am fost gratulat cu peste 100 de comentarii negative. Toate de la persoane convinse ca drogul canabis ar trebui legalizat (eu avusesem tupeul să sugerez că de fapt canabisul poate provoca psihoze). Majoritatea comentariile, la majoritatea articolelor, pe majoritatea site-urilor de ştiri tind să fie negative. De altfel, în Marea Britanie există un fenomen (nu ştiu dacă a ajuns şi în România între timp) – un fenomen care se cheamă pe engleză trolling şi care înseamnă cu un grup de persoane care împărtăşesc aceeaşi opinie faţă de un anumit subiect bombardează cu comentarii negative articolele respective. Astfel, ei creează impresia că opinia publică este împotriva argumentului expus de jurnalist. Este o formă de relaţii publice de fapt.

Aşa că am avut o surpriză mai mult decât plăcuta să citesc atât de multe comentarii interesante la primul meu articol de anul acesta pe Contributors (un articol despre pensiunea Prinţului Charles în judeţul Covasna). Nu ştiam că pe site-urile de ştiri poţi găsi comentarii pozitive şi inteligente – experienţa mea cu media din România demonstra mai degrabă opusul.

Un comentariu în special mi-a atras atenţia: cineva spunea că în Italia nu există un Minister al Turismului. Pentru un român, sau pentru oricine trăieşte într-o ţară din fostul bloc comunist, asta e o idee cu totul nou. Cum e posibil să nu existe un Minister al Turismului? Atunci cum ar mai putea sta turiştii într-o pensiune „autorizată“? Cum poate industria turistică să funcţioneze fără ocrotirea statului? Cine va promova ţara?

Italia este una dintre cele mai importante destinaţii turistice din Europa. Să fie asta din cauza strategiei magistrale implementate de guvernul italian? Sau nu cumva, aşa cum scria şi inteligentul meu comentator, toate nevoile sectorului turistic pot fi rezolvate într-un fel sau altul de sectorul privat?

În practică asta înseamnă că asociaţiile operatorilor turistici, precum şi autorităţile locale şi regionale, se pun de acord asupra standardelor şi organizează companii de promovare. Mai înseamnă şi că acele organizaţii care lucrează în industria turistică (hoteluri, companii de transport, restaurante, etc) lucrează în parteneriat pentru a determina guvernul să propună legi mai bune. Această combinaţie de asociaţii şi parteneriate însumează toată experienţa şi finanţarea necesare pentru ca turismul să devină o felie importantă din venitul naţional. Toate astea trebuie să fie susţinute de un sistem funcţional de legi.

Am un exemplu care ilustrează foarte bine modul în care sectorul privat se poate organiza cu succes: este vorba despre AA (Asociaţia Automobilistică din Marea Britanie). AA este una dintre cele mai impresionante asociaţii de care ştiu eu. Ceea ce nu este foarte surprinzător ţinând cont că milioane de şoferi britanici îşi plătesc anual cotizaţia pentru a avea acces la servicii excelente de asistenţă rutieră. Este şi una dintre cele mai bogate asociaţii de care am auzit până acum.

Cei de la AA au pus bazele unuia dintre cele mai bune sisteme de clasificare a hotelurilor din Marea Britanie. Au sute de inspectori care vizitează anonim hotelurile şi verifică mai multe aspecte (igienă, amabilitatea personalului, calitatea mâncării, decor şi servicii). După care dau un număr de stele – una pentru locaţii simple şi cinci pentru un palat. Pe când eram copil în Scoţia, ştiam cu toţii că în toată ţara exista un singur hotel de cinci stele (Gleneagles). Iar să păşeşti într-un hotel de patru stele era cu adevărat o experienţă dintre cele mai rare.

În România, sistemul de clasificare a hotelurilor implementat de minister este o glumă. Inspectorii sunt prost plătiţi şi vizitele lor sunt anunţate – ingredientele ideale pentru un rezultat corupt. Se pare că în România sistemul de clasificare se bazează pe preţul camerei şi este deschis pentru negociere. Dacă ai un hotel scump şi vrei să atragi piaţa de lux, atunci vorbeşti cu inspectorul (asta după ce l-ai tratat bine cu câteva păhărele) şi îţi aranjezi cele cinci stele.

Pe de altă parte, dacă eşti proprietarul unei monstruozităţi imense şi betonate la ţară (versiunea românească de turism rural) şi vrei să atrag turişti cu venituri mici, atunci poţi aranja ca blocul tău din beton să primească o clasificare de pensiune – lucru care în alte ţări îl primesc doar casele particulare unde o familie oferă cazare.

Şi totuşi, cu ce îşi ocupă timpul numeroşii angajaţi din vastul Minister al Turismului din România? Principala lor misiune pare să fie promovarea României, pe care mari sume de bani s-au tot cheltuit în ultimii 20 de ani – în general fără niciun fel de rezultat. Ultima încercare de construire a unui brand de ţară a costat milioane de Euro şi a avut ca rezultat un logo absolut banal (o frunză verde) – despre care s-a aflat mai apoi că era disponibil pe Internet pentru 100 de dolari.

Pe lângă asta, ministerul mai plăteşte şi o armată de inspectori care au birouri în toate cele 42 de judeţe din România. Misiunea lor este să menţină standardele de calitate în hoteluri şi pensiuni. Ceea ce înseamnă că în practică, inspectorii împart amenzi în stânga şi în dreapta după cum vor ei. Îmi aduc aminte de o cunoştinţă de-a mea, un englez care avea o pensiune în Bistriţa, şi care a primit amendă fiindcă lenjeria de pat atingea podeaua. Un alt proprietar străin de pensiune pe care îl cunosc a primit o amendă de 2.000 de Euro pentru că instalase un sistem ecologic de canalizare compus din echipamente de care inspectorii nu auziseră până atunci. Din punctul lor de vedere ministerul încurcă în loc să ajute afacerile turistice din România.

Ministrul de Turism român este compus dintr-un număr foarte mare de birocraţi care trebuie să genereze venituri extra pentru a-şi suplimenta salariile. E ca un monstru mitic, care trebui să primească sacrificii umane şi e atât de înfricoşător, încât nimeni nu are curajul să îl provoace. Ca majoritatea funcţionarilor publici din această ţară, şi angajaţii ministerului au moştenit mentalitatea comunistă că toţi oamenii de afaceri sunt speculanţi, escroci, hoţi şi exploatatori. Aşa că misiunea lor este să aducă înapoi la stat toate aceste bunuri furate. Simpla idee că ministerul ar trebui de fapt să încurajeze creşterea în sectorul turistic le este absolut străină acestor oameni.

Dacă Ministerul Turismului s-ar închide, atunci efectul ar fi unul pozitiv şi industria s-ar dezvolta natural. Singurul dezavantaj ar fi că sute de birocraţi ar rămâne pe drumuri, şi cum mulţi dintre ei sunt atât de bine conectaţi, să-i dai afară ar fi aproape imposibil. Ce politician ar avea curajul să propună aşa o măsură?

Şi dacă Ministerul Turismului tot a fost amalgamat cu cele ale Transportului şi Dezvoltării, dând naştere unui monstru birocratic şi mai mare – de ce să nu le închidem pe toate trei deodată? Hai să ne uităm la ce realizări au avut până acum. În ciuda miliardelor de Euro cheltuite de Guvern, Ministerul Transporturilor abia dacă a construit puţin peste 200 de km de autostradă în 20 de ani (China a construit peste 40.000 de km în aceeaşi perioadă). Ministerul Dezvoltării Regionale n-a fost în stare de niciun fel să folosească miliardele de Euro puse la dispoziţia sa prin fondurile europene. Toate ministerele se fac vinovate de crearea unei reţele incomprehensibile de reglementări – al căror unic rezultat este să ameţească publicul şi să le justifice lor slujbele.

Toate funcţiile îndeplinite de aceste trei ministere pot fi realizate de trei birouri deschise în cadrul Ministerului de Finanţe – care este oricum sursa financiară din care se hrănesc. Ministerul de Finanţate ar putea stabili un Birou pentru Transporturi condus de un inginer străin care să supervizeze licitaţiile (şi dacă conexiunile de familie, lipsa de transparenţă şi practicile corupte ar fi înlăturate, atunci licitaţiile vor putea deveni mecanisme eficiente pentru construirea unei infrastructuri de transport). Acelaşi lucru poate fi făcut pentru absorbţia fondurilor europene, din care în prezent 95% sunt necheltuite deoarece Guvernul nu este dispus să cedeze controlul către profesionişti din afară. La fel, o mână de experţi internaţionali în turism ar putea ţine un ochi atent pe sector.

Mulţi dintre cei care vor citi acest articol vor considera închiderea acestor ministere ca fiind riscantă şi absurdă. Cu siguranţă că aceste ministere sunt gardienii legilor cu privire la turism, drumuri şi fonduri europene, nu? Dar cuvântul cheie aici este lege, nu minister. Dacă există legi cu privire la standardele minime în turism, infrastructură şi licitaţii – atunci oricine poate ataca în justiţie practicile corupte. Banii economisiţi prin închiderea acestor ministere ar putea fi investiţi în justiţie, care la rândul său, s-ar putea asigura că standardele sunt aplicate şi abuzurile ţinute în frâu.

Traducere de Iulia Măruşcă.

Varianta in engleza articolului poate fi citita la www.productive.ro

Distribuie acest articol

36 COMENTARII

  1. clasificarea hotelurilor in Romanaia este o gluma????
    domnule, nu stiu pe unde ai umblat, eu plec in vacante/excursii/expozitii prin Europa de cica 10 ori pe an. O clasificare mai buna ca in Romania nu prea gasesti in Europa.
    In Romania cand stiu ca o sa stau la un hotel de 3 stele cam stiu la ce sa ma astept, la fel si la o pensiune de 3 stele sau o pensiune de 3 margarete.
    Ultima „tzeapa” am luat-o recent in martie la Istanbul, eu pe hotelul Preffered old city si un prieten la Turvan hotel. Intrati va rog pe http://www.booking.com sa vedeti ce note au aceste hoteluri, ce poze au, sa vedeti cele 3 stele ale lor si apoi va recomnd sa mergeti sa stati o noapte la ele. Sunt infecte, nu au nici macar conditii de hotel de 2 stele la noi nerenovat in care aduci prostiuata pentru cateva ore.
    Merg in Turcia pe Antalya/kusadasi in infotripuri de 2 ori pe an. Sunt hoteluri care platesc si 10.000-30.000 euro/an pentru a-si pastra cele 5 stele desi misuna gandacii prin camere.
    Recent in aprilie am fost la Frankfurt, am fost la acel targ de electrice din aprilie. Am stat la un hotel de 4 stele din centrul Frankfurtului, 900 euro/4 nopti, nu zic, curat dar nu incapeam sa merg pe linga pat sau trebuia sa mut patul ca sa deschis usa la sifonier sa imi iau sacoul. Nu mai vorbesc de Paris si Londra, unde trebuie sa alegi hotel renumit, dintr-un lant ca sa fii sigur de conditii bune. De aceea merg mereu pe alntul Ibis prin ce orase mai merg.
    Nu o sa mergeti in Romania la hotel de 3 stele avand surpriza ca nu curge apa calda, asa cum e in Grecia, ei neavand decat panouri solare. La hotel de 5 stele in Grecia, pe bratul Sithonia, la Athena Palace, robinetele de la baie erau ruginite de iti era scarba sa dai drumul la apa… Vreti sa mai continui cu exemplele?

    • Turcia nu este tocmai exemplul de țară fără corupție la care să ne raportăm. Cât despre restul, din păcate sistemul de stele e un sistem care descrie serviciile, nu calitatea arhitecturii, starea tencuielii sau volumul de aer respirabil per musafir. Sunt niste detalii aici:

      http://en.wikipedia.org/wiki/Star_%28classification%29#Hotelstars

      Hotelurile din Londra sunt în bună măsura capcane, dar nu sunt capcane acreditate AA.

      Cât despre hotelurile din România, am văzut atâtea cazări arătoase cu serviciu incorect, că mi s-a acrit.

    • Comparati mere cu pere – omul nu a vorbit despre Turcia si Grecia (Balcani). De ghidul Michelin pentru restaurante ati auzit ? NU ? Aflati ca NU e de stat. De fapt cadeti in capcana lui Lenin „Increderea e buna, controlul si mai bun.”

      Din alt punct de vedere – trei comentarii negative din sapte – demonstreaza ca in Romania „trolling”-ul e facut de functionarii din aparatul administrativ cind se simt atinsi la scaun SI FAPTUL CA LA SERVICIU OMOARA TIMPUL BANTUIND PE INTERNET.

      Nu scapam de Lenin prea curind (nici macar cu ajutorul ziaristilor straini).

    • ce scrie omul in articol si ce sare romanachele nostru sa-si dea cu parerea!

      turcia si grecia sunt exact partile alea importante din europa pentru el, probabil pentru ca ii place la all inclusive, cu haleala multa si ieftina si bere gratis ca sa aiba ce povesti cand revine la el la bloc.

      si da prietene dan care te duci in turcia – in franta, anglia, etc, hotelurile sunt in cladiri vechi, cu camere mici, nu hangare d-alea de beton de neam prost cat livingul tau de-acasa, cum cred romanii ca e luxos.

      dar am rog, ai si tu internet si ai voie sa scrii. si continua sa stai in blocurile alea de beton numite hoteluri romanesti de 5 stele. pe bune, trebuie sa dea unii bani si acolo. asa ca mai bine da-i tu.

    • Dl. Dan, se vede ca lucrati in turism, v-ati atacat foarte tare.

      Inteleg ca sunteti multumit de clasificarea hotelurilor de la noi si nu va pot contrazice, dar hai sa vedem si restul. Alte argumente in favoarea turismului romanesc. Sau in favoarea ministerului turismului. Ce face acest minister in afara de a cheltui milioane de euro pe un brand de tara facut de „profesionisti adevarati”?

      Eu sunt implicat si eu un intr-o oarecare masura in turism si stiu ce mafie exista, in special in minister (care e mana in mana cu anat). E o porcarie, toti cei din turism stiu asta.

      In plus, cu ce ne ajuta ca avem o clasificare buna a hotelurilor? Atunci cand la noi un sejur costa dublu fata de ce imi ofera bulgaria, la standarde similare sau mai bune, de ce as alege romania?

      Problemele la noi sunt usor de identificat si nici una din ele nu poate fi rezolvata de un minister al turismului: lipsa de educatie (nu avem cultura care pune clientul pe primul loc si care sa ne faca sa intelegem ca un serviciu bun acordat clientului ne aduce un profit pe termen lung, iar o teapa data clientului ne aduce un profit pe termen scurt), lipsa infrastructurii (drumuri, utilitati, etc) si coruptia – iar aici existenta ministerului este chiar un factor agravator. Subliniez, nici una din problemele turismului nu poate fi rezolvata de minister.

      Cat despre clasificarea hotelurilor, ea poate fi facuta la fel de bine de un organism independent, sau chiar o asociatie a breslei (asa cum se arata si in articol).

        • Link-urile sunt interesante. Ok, inteleg opinia dvs ca aceste clasificari trebuie facute de structuri guvernamentale, nu sunt de acord neaparat cu acest punct de vedere, dar esenta a ceea ce am scris eu mai sus este oricum in alta parte. Nu vad un raspuns la celelalte puncte, insistati pe treaba cu clasificarea hotelurilor, care insa este acoperita de o parte infima a aparatului ministerului turismului.

          • Personal nu insist pentru organizarea de tip Minister, poate sa fie agentie, poate sa fie un departament. Important sa isi faca treaba, sa faciliteze mai mult promovarea turismului, sa lase specialistii si sectorul sa se dezvolte si daca se poate, cel mai complicat, sa se alinieaze cumva la turismul international fara sa introduca constrangeri exagerate.

            Unii au legat turismul de infrastructura, altii l-au legat de departamentul de comert, altii l-au legat de ambasade, etc, important este sa functioneze, si sa fucntioneze corect.

            Va cred ca exista coruptie, dar exista un domeniu unde coruptia ne-a parasit?

            Este bine sa ne pastram mintea deschisa, fara sa o inchistam in dogme de tip Minister, Agentie.

            Trebuie insa sa fim constienti insa ca toate acestea nu se pot face peste noapte si ca oriunde in lumea, in orice tara, exista o structura guvernamentala care are ca scop turismul.

            Personal accept ceea ce este util momentului si scopului si accept redesenarea oricarei structuri daca imi aduce reducerea cheltuielilor publice si mai multa transparenta. Dar, repet, o structura tot exista!

            Marcajul, cu stele, sau logo-uri, oricum ar fi acesta, dar sintetic ajuta turistul in a se orienta. Este drept ca este o mare responsabiltiate in a pune 2,3 sau 4 stele si aici criteriile trebuie sa fie transparente, pentru toti la fel in RO, cel putin, indiferent cine si ce este patronul/stapanul locatiei.

            Cel mai interesant mi s-a parut cum se abordeaza problema turismului in afara Europei, USA si Canada. Am citit modalitatea de certificare in turism din Canada si pot sa va asigur ca era extrem de transparenta si ca vizita de veririficare/certificare era anuntata, dar ca se urmarea si altfel daca proprietarul pastreaza nivelul serviciilor stabilite pe toata perioada anului – certificarea se reface anual. Toate se faceau transparent, inclusiv erau mentionate costurile, ce trebuie sa faca proprietarul daca sunt nereguli, care sunt masurile corective, s.a.m.d.

            Turismul este cel care aduce multe venituri din „export” – fiind cotat pe piata mondiala ca fiind cel de al patrulea domeniu!!!!

            Asa ca mare atentie la abordarea sa si poate ajungem sa il crestem si in RO, daca, si imi exprim pararea, ramanem normali, fara exagerari mai la stanga sau mai la dreapta!

  2. Imi pare rau, dar autorul articolului habar nu are de organizarea mdrt si a „inspectorilor” angajati acolo. Nu exista 42 de birouri judetene ale ministerului ci numai 13,iar sistemul de clasificare de care vorbeste Rupert e abrogat de cativa ani(a propos de paharele, majoritatea „inspectorilor sunt , de fapt, femei si sa sugerezi chestia asta inseamna ca esti prost crescut; englez , drept, dar tot prost crescut.
    Faptul ca te plimbi prin cateva tari si constati anumite fenomene nu te transforma in specialist iar in acest caz mr.Rupert o dovedeste din plin

  3. Asa e!
    Turismul in Romania s-a dezvoltat in ciuda ministerului turismului si multor altor brate de caracatita ale guvernarii centrale si locale…

  4. Nici Elvetia nu are un minister al turismului… ;-) Poate din acest motiv Elvetia avea acum 100 de ani o infrastructura de cale ferata de peset 2500km… Oh, well…

  5. Excelent material. Si eu cred ca un minister al turismului mai mult incurca turismul real decat sa-l ajute. Stelele date la noi sunt intr-adevar fata nici un continut (am stat la hoteluri de 2-3 stele excelente si la hoteluri de 4 stele absolut jalnice).
    Ministerul Turismului a fost desfiintat la un moment dat dar a fost reinfiintat special pentru a se da un post unei anumite doamne. Dupa aceea a fost comasat cu dezvoltarea pentru ca doamna dorea acest domeniu care avea banii pe mana. Acum ca doamna nu mai are ambitii ministeriale poate se va reveni la o stare normala.

    • NU exista un MT. Nici nu a fost in ultimii 5 ani. Eventual un departament in cadrul altui minister. Deci aceasta maskirovka n-a mers. Incercati alta!!!

    • buna
      niciodata nu a existat un minister al turismului si de aceea nu o sa avem in veci turism.
      totdeauna cuvantul turism a fost lipit de altele in denumirea ministerului si a fost totdeauna pe loc secundar:
      Ministerul Tineretului, Sportului si Turismului, Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului, si alte mii de denumiri doar ca sa mai ciuguleasca unul altul niste leuti din stampile, foi cu antet, placi pe cladiri, etc. S-a introdus si cuvantul turism in numele ministurului doar ca sa mai plimbe niste bani pe la niste baieti destepti, bani dati de UE pentru promovare (vezi frunza, reclamele de pe Eurosport, promovarea pe la Berlin, si miile de pliante, calendare, brosuri facute pe cel mai scump carton, mai lipseau sa fie poleite cu aur, care stau prafuite la mine in agentie)

  6. „Toate ministerele se fac vinovate de crearea unei reţele incomprehensibile de reglementări – al căror unic rezultat este să ameţească publicul şi să le justifice lor slujbele.”

    Asta cam așa-i …

  7. Articol denigrator. Clasificarea hotelurilor in Romania este relativ corecta cu o anumita marja de eroare. Dotarile sunt in general bune si intretinerea corecta. Problema cea mare la noi este una de atitudine a personalului fata de turisti, in general personalul are o atitudine „neprietenoasa” ca sa ma exprim politicos.

    In schimb, ca sa compar cu Italia si Marea Britanie, sunt sanse mult mai mari sa iei „teapa” la un hotel in Italia dacat in Romania, adica un hotel catalogat cu 3-4 stele sa fie o spelunca.

    In Londra in general nu va recomand un hotel de 3 stele, in afara situatiilor in care chiar nu va pasa unde dormiti. 3 stele in Londra de regula este mai rau decat 3 stele in Romania, sunt cam echivalentul unui 2 stele la noi. Sigur sunt si exceptii, dar trebuie multa munca de informare ca sa le gasesti.

    ///

  8. trolling != astroturfing, flaming

    http://www.urbandictionary.com/define.php?term=trolling

    Trolling is trying to get a rise out of someone. Forcing them to respond to you, either through wise-crackery, posting incorrect information, asking blatantly stupid questions, or other foolishness. However, trolling statements are never true or are ever meant to be construed as such. Nearly all trolled statements are meant to be funny to some people, so it does have some social/entertainment value.

    Nu stiu de unde ati luat ideea din articol despre trolling, dar este pur si simplu incorecta. Daca eforturile comentatorilor sunt directionate central, se poate numi astroturfing. Daca este doar un efort de a provoca o reactie, poate fi considerat flaming.

    Aoroape axiomatic trolling nu poate fi activitate de grup.

    • Exact, autorul bate campii despre „trolling”. Definitia de pe Wikipedia:

      „In Internet slang, a troll is someone who posts inflammatory, extraneous, or off-topic messages in an online community, such as an online discussion forum, chat room, or blog, with the primary intent of provoking readers into an emotional response or of otherwise disrupting normal on-topic discussion.”

      Cred ca de fapt autorul vrea sa-i numeasca pe acei oameni care nu sunt de acord cu el „postaci”. Dar nici aici nu are dreptate.

      E normal ca a primit peste 100 de comentarii negative, avand in vedere ca 50% dintre americani sunt de alta parere decat a lui (sursa: http://www.gallup.com/poll/150149/record-high-americans-favor-legalizing-marijuana.aspx )

      Si in mod normal la un articol pe un subiect atat de controversat si polarizant, posteaza mai ales cei care nu sunt de acord cu autorul, nu e nimic deosebit aici, nu e nicio conspiratie de a umfla artificial numarul de pareri intr-o anumita directie.

      Pur si simplu oamenii „feel strongly” despre subiectul asta, si cum vad ceva care le contrazice parerea posteaza in consecinta. Mai ales ca Huffington Post este liberal, si evident majoritatea cititorilor sunt liberali, iar tot din sondajul Gallup vedem ca 69% dintre liberali sunt pentru legalizare, cel mai mare procentaj din sondaj pe categorii.

      E ca si cum te-ai duce intr-un bar pentru gay, ai striga ca sexul cu femei este mai placut, si pe urma te-ai mira ca toata lumea te contrazice.

      Oricum, ceva interesant la sondajul Gallup. Ca de obicei cand e vorba de a interzice/legaliza ceva, femeile sunt mai mult pentru interzicere, iar barbatii mai mult pentru legalizare. Si ca exemple as putea da bauturile alcoolice sau prostitutia. Pana si la avort mai mult femeile sunt pentru interzicerea completa fata de barbati.

      Ca idee, eu sunt pentru legalizarea consumului de marijuana. Chiar daca creeaza psihoze. Sa puna pe pachete la fel cum sunt obligati cei cu tigari clasice „acest produs poate crea psihoze”. Si gata. Pana la urma e corpul tau, decizia ta, nu are de ce sa se bage statul aici. Cel mult ar fi cazul sa-ti mareasca costurile primei pentru asigurarea medicala.

      Sau, daca statul tot tine neaparat sa se bage, sa interzica si tigarile normale, pentru consistenta, avand in vedere ca sunt daunatoare sanatatii (cancer) si creeaza o dependenta mai mare decat marijuana. La fel si referitor la alcool.

      Oricum, s-a dovedit ca interzicerea nu previne consumul, singurul lucru pe care il aduce interzicerea este cresterea infractionalitatii, cresterea pretului, si evident evaziunea fiscala, pentru ca nu poti fiscaliza un produs ilegal.

      Nu mai vorbim ca dupa legalizare costurile privind prevenirea vanzarii de marijuana vor deveni zero, deci inca o sursa de bani, care poate fi folosita in a educa copiii cat mai devreme, privind riscurile drogurilor, tigarilor, alcool-ului, etc. De preferinta in locul orelor de religie, ca sa mai economisim niste bani aruncati aiurea pentru indoctrinare.

  9. Am circulat si eu ceva prin Romania si intr-adevar pot spune ca in general clasificarile din Romania sunt poate ceva mai corecte decat cele din strainatate. 3 stele in Romania sunt intr-adevar reale, stii la ce sa te astepti. Ceva exceptii sunt in zonele dens turistice…litoral, poiana Brasov, etc.., unde stelele sunt putin umflate.
    Insa ca regula generala, pot spune ca hotelurile din Romania au camerele mai mari, decat cele din strainatate, poate chiar suprafata dubla….cineva mai sus spunea pe buna dreptate ca trebuia sa faca acrobatii sa ajunga la dulap, plus ca in general micul dejun la noi e mai ok decat la ei.
    Am stat in Olanda, langa Roterdam, la hotel de 4 stele, care nu poate fi in niciun fel comparat cu hotelul Traian din Iasi,…tot de 4 stele.
    Am impresia ca autorul articolului s-a cam hazardat, la fel cum a facut-o si cu articolul legat de cannabis; cand nu stii exact despre ce evorba, si nici nu ai prea mare experienta, atunci mai bine adopti o pozitie echilibrata, care invita la dezbatere.

  10. De acord cu autorul; intotdeauna initiativa privata da rezultate mai bune, daca este facuta asa cum trebuie. Apropo de clasificarea din Romania, imi amintesc o scena care descrie perfect starea de lucruri: acum mai multi ani, pe cand ministru era Dan Matei Agathon, a inaugurat cu mare fast un hotel din Mamaia (Scandinavia, parca). Hotelul era clasificat la patru stele, dar domnul ministru a opinat ca este de cinci stele si gata, a fost „promovat” (daca nu ma insel, intre timp a dat faliment).
    @Dan: pai tocmai asta e problema: ca au unde sa plateasca „10.000-30.000 euro/an pentru a-si pastra cele 5 stele”.

  11. Dan,

    Ma rostogolesc de ras singur. Serios? Clasificare mai buna a hotelurilor ca in Romania nu gasesti? Hahaha. Ce gluma buna. Asta daca nu esti chiar unul din inspectorii ministerului turismului, ceea ce ar explica totul.

    Articolul e genial si are perfecta dreptate. Statul minimal ar insemna exact asta. Exact ce a facut si Doamna de Fier in UK – privatizat tot, dar absolut tot. Doar atunci concurenta din mediul privata scoate in fata competentele, elimina coruptia iar clientul are numai de castigat.

  12. ” Îmi aduc aminte de o cunoştinţă de-a mea, un englez care avea o pensiune în Bistriţa, şi care a primit amendă fiindcă lenjeria de pat atingea podeaua. Un alt proprietar străin de pensiune pe care îl cunosc a primit o amendă de 2.000 de Euro pentru că instalase un sistem ecologic de canalizare compus din echipamente de care inspectorii nu auziseră până atunci.”

    Un diagnostic cu numai 2 propozitii care in mod logic trimite ministerul cu functionarii lui cu tot… drept in Cartea Recordurilor unde , de fapt , avem de mult cale deschisa… Intr-o prima instanta se impun urgent cateva concluzii relaxate :

    1. De mult n-am mai ras cu atata pofta cititind un articol scris cu atata usurinta, eleganta, competenta si simtul umorului .
    2. Articolul pur si simplu dinamiteaza un sistem si o realitate grotesca ( politica, economica si sociala) .
    3. Impactul unui asemenea articol este in mod cert devastator pentru o anumita mentalitate inca in uz si este extrem de interesant sa vedem ce fel de comentarii vor urma .
    4. Conform impactului amintit, este foarte probabil sa apara clasicele atacuri ( anonime) la persoana si competenta autorului.

  13. Ce sa mai vorbim despre ministerul agriculturii, care cheltuieste anula peste un miliard de euro ca sa distribuie subventii europene de 270 de milioane?
    E clar ca multe din ministerele guv.ro ar trebui desfiintate sau drastic restructurate.
    Asa ca articolul de fata initiaza o dezbatere binevenita.

  14. Autorul face o greseala impardonabila daca isi imagineaza ca hotelurile isi primesc stelele , exclusiv de la acei controlori – fie ca vb de Anglia, Romania sau Franta.
    In primul rand, calitatea hotelurilor si pensiunilor este „cantarita” de clienti.
    Daca un an de zile pui pe picioare un hotel in care misuna gandaci si ai robinete ruginite, poti sa-i dai inspectorului nu doar 3 paharele de alcool…poti sa-i dai si o lada de vin si o jumate de porc sa le duca acasa, ca acel hotel nu va avea clienti si niciodata nu-si va putea mentine rangul.
    Propaganda verbala este sfanta.
    In cateva luni dupa ce se deschide un restaurant sau un hotel, e plin de clienti. Multi din curiozitate, multi care cred ca daca e nou e si foarte buna…dar dupa cel mult doua sezoane, hotelul ala are exact atatia clienti si atata profit, cat merita.
    Pt ca, asa cum am spus, propria experienta a fiecarui client, propaganda pe care o face , pe blog sau in cercul de prieteni este la fel de benefica pe cat poate fi de dezastruoasa.

    Sunt de acord ca multi contopisti isi castiga banii degeaba, ca angajati ai Ministerului Turismului, dar de aici si pana a pretinde ca mai bine s-ar desfiinta ministerul, e cale lunga.
    Iar despre legi, domnule, sa fim seriosi. Ele exista. Chiar prea multe.
    Problema e ca ele nu se respecta sau, mai bine zis, cei care le incalca nu patesc niciodata nimic. Eventual niste amenzi modice. Ca doar judecatorul care da sentinta, are si el nevoie, din cand in cand, de o escapada cu familia (sau cu amanta) la hotelul respectiv..
    Si cate si mai cate….

    • „Propaganda verbala este sfanta.”
      Comunicarea libera a unor informatii de uz comercial intre clientii unui produs/serviciu NU este propaganda, prin definitie, ci parte din jocul pietei libere si a interactiunii umane. Propaganda de care vorbiti dumneavoastra se incadreaza la trollism, la barfa sau la actiune agresiva de concurenta neloiala [multe din blogurile ce comenteaza „autonom” serviciile turistice apartin sau sint impanzite de mercenari ai competitiei interne].

      Calitatea serviciilor din Ro este cantarita in primul rind de catre clienti, este adevarat, insa pe propria piele, informatiile culese in prealabil au valoarea unor zvonuri, iar „rangul” nu poate fi desprins de fenomenul contrafacerii. Despre asta este vorba in articol -iar autorul s’a exprimat delicat- despre desfiintarea unei organizatii ce se ocupa, printre altele, cu certificarea unor falsuri ori cu falsificarea imaginii publice [a ambalejelor] a unor produse, organizatie ce functioneaza in mod aberant sub patronajul statului.

      Ideea ca evaluarea si categorisirea serviciilor pe o piata atat de vasta ar fi inutila are legatura chiar cu mentalitatea zvonistica atacata de autor, mentalitate ce face ravagii in buzunarele romanilor. Cetateanul obisnuit nu are capacitatea si timpul necesar de a analiza comparativ ofertele de pe o piata de acest gen, de aceea certificarea reprezinta la randul sau un tip de serviciu comercial -raspunzind unei cereri existente pe o piata corelativa, iar bonitatea si credibilitatea agentiei de certificare inlocuieste mare parte din gradul de relativism al comentatorilor anonimi, din spatiul virtual sau de prin mahalale. Dumneavoastra nu concepeti ca un astfel de serviciu poate exista pe o piata libera. Este firesc, dupa atatea decenii de socialism. insa acum aveti posibiltatea sa comparati cu alte sisteme consacrate pe pietele cu traditie. Puteti sa evaluati singura daunele produse de informatia nesigura, ambigua, subiectiva, cu autor anonim utilizata in raporturile comerciale. apoi este vorba de costurile certificarii. in cazul descris de domnul Murray nivelul de propagare a costurilor asupra cetatenilor era minim in sistemul britanic unde o agentie privata colecta datele prin inspectori privati. Serviciul nu era platit decat prin cotizatiile AA si era suportat doar de o parte din cetatenii ce il accesau. La noi, se platesc cu sume fantastice hoarde de birocrati in ale caror operatiuni de teren nu mai are nimeni incredere, ca atare fiecare cetatean este pus in fata refacerii studiului de evaluare, pierzind timp si resurse pentru un banal concediu, fara ca efortul sau sa aiba vreo garantie asupra calitatii serviciilor primite in final.

      Daca totusi persistati in mitul propagandei sfinte, atunci n’aveti decat sa infiintati si o biserica barfologica in care sa venerati icoanele discursului public inflamat, vindicativ, laolalta cu moastele creatorilor necunoscuti ai mioritei si ai mesterului manole.

    • Nu tot turismul este turism de relaxare cu intentie de revenire. Sunt multe destinații unde ajung o dată la 3-4 ani sau chiar mai rar și unde nu pot culege informațiile de la prieteni. Pentru astfel de lucruri un sistem bun de rating este esențial. Dar dacă el e viciat, singura soluție e să te lași la mâna norocului și a comentariilor puse uneori chiar de patron pe tripadvisor sau booking.com.

      Oricum, ideea e că ministerul toacă o grămadă de bani și nu e în stare să-și facă treaba pentru că nu are o buclă de reacție. Ratingul hotelurilor e doar un exemplu pentru a exemplifica. AA-ul sau AAA-ul din state funcționează mai bine pentru că au membership benevol pe bază de cotizație. Dacă fac recomandări bune își pierd membrii și rămân fără bani. De la contribuția la ministerul turismului, însă, nu ne putem retrage.

      Ministerul nu ar trebui să îndeplinească decât un singur rol pe care privații nu îl vor acoperi: controlul prezentării obiectivelor cu valoare istorică și politică pentru a controla mesajul transmis către vizitatori.

  15. In orice oras te duci, ca turist, este suficient sa intrebi 5-6 trecatori, sa te indrume catre un hotel bun, curat, cu mancare buna, cu personal de calitate, o sa fi indrumat , mereu, spre aceleasi 3-4 hoteluri, indiferent ca in oras sunt 20 si indiferent cate stele au unele si altele.
    Iar in cazurile oraselor mari, bineinteles ca este suficient sa citesti numele (Adlon, Ritz, Hilton) ca sa fii sigur ca nu dai gres.
    In cazul pensiunilor, cele din Anglia (cetava pe care le-am vizitat) n-au fost nici mai rele dar nici mai bune decat cele romanesti, incadrate la aceeasi clasa si categorie. Trebuie insa sa stii dinainte la ce sa te astepti. Adica sa ai totusi o idee.
    Sa fii constient ca nici in fundul Scotiei sau al Irlandei si nici pe toate Vaile Romaniei nu ai cum sa pretinzi bai ultramoderne, jacuzzi, aer conditionat si sampanie si caviar la discretie.
    Omul sfinteste locul.
    Iar asta este valabil pt toate hotelurile, pensiunile si restaurantele.

  16. Bravo domnule Murray! Felicitari pentru optica libertariana si va multumesc pentru mana de ajutor pe care o intindeti oamenilor de afaceri romani. Si foarte bine ca o faceti fara sa politizati prea mult subiectul birocratiei infernale care ne atinge grav si in mod cotidian interesele, atat individuale cat si nationale. Din pacate intelectualii nostri, majoritatea lor, sint trup si suflet cauzei etatiste [toti spera sa obtina sinecuri caldute in agentiile statului] asa ca astfel de interventii publice sint rarissime in massmedia de limba romana, iar aceasta idee -a desfiintarii catorva ministere inutile si a unor agentii abuzive prin natura lor- ce nu a reusit sa treaca din cercurile patronatului si libertarienilor in presa mare, merita toata atentia si sustinerea mea. Ca atare, voi impulsiona dupa puterile mele circulatia in spatiul virtual romanesc a acestui material ce resusciteaza tematica dreptului cutumiar, abolit de vechiul regim si ingradit pana la sufocare de catre actualul regim.

  17. @dle Murray, frumos exercitiu literar. Cu faptele si interpretarea stam mai rau (ba chiar dezastru!). Orice comparatie cu Italia sau UK sau chiar Germania este AIUREA. Acele tari sunt puternic regionalizate (RO nu este), asa ca structurile implicate in turism sunt descentralizate. Ba chiar si specializate (regiunile muntoase nu fac promovarea plajilor). La noi nu e de inchipuit functionarea eficienta a 40 de entitati, mai ales ca -turistic vorbind- deseori judete vecine au cam acealesi atractii turistice, ori scopul promovarii este sa arati cu ce esti mai bun decat vecinul. Pt. Italia face promovare UNESCO (80% din comorile culturale sunt in Italia) si nu cred ca este de imaginat ca entitatea turistica a judetului X are buget pt. promovarea intregii Romanii, astfel ca necesitatea unei entitati centrale nu a fost pana acum negata. PS. Va deranjeaza persoana fostului ministru (din care an?) care se ocupa SI de turism, spuneti-o si nu va mai fi nevoie de „ocoluri literare”.

  18. Nu-i bai.

    In curand o sa avem noi ministrese la Ministerul Turismului (Norica Nicolai, Daciana Ponta, Adina Valeanu Antonescu, Camelia Voiculescu) si, din acel moment totul va merge ca pe roate.
    Ba mai mult, toata presa va lauda actiunile doamnelor respective.
    Sa fiti sanatosi.
    Va furati singuri caciulile.
    Pardon, sepcile de firma!

  19. Ma che bella giornata, Italia!!!!
    Dar, ca sa vezi, ca pana si Italia are Agenzia Nazionale pentru turism….
    Italia ocupa locul 5 in lume la turism.

    Dar oare ghici ciuperca intr-un picior cine este locul I in lume la turism???
    Sper ca ati ghicit care este tara…

    Inca un pont:, daca nu s-a produs click-ul: sunt ca noi, sau mai corect scris noi suntem francofoni – cand vrem sa fim, si in rest noi suntem mai aplecati spre anglo-saxoni.
    Francofoni am cam fost de la ’48 incoace si spre mai rapida cercetare dau si un citat din Wikipedia:

    „The Minister of Tourism is a membre du Cabinet dans la Government of France, frequently combined with Ministre of Transportation, Minister of Public Works („Ministre de l’Equipement”), Minister of Housing („Logement”), Minister of Territorial Development („Aménagement du territoire”) and Minister of the Sea.

    The current position of Minister of Transportation, Public Works, Tourism and the Sea est tenue by Dominique Perben.”

    Acesta este secretul lui Marco Polo – cred ca si pentru Mr. Murray.

    Imi pare rau ca am ajuns sa initiez un comentariu atat de sarcastic la adresa autorului, dar cred ca o merita.

    By the way, si in Italia se ocupa de reglementarea unitatilor turistice ghici cine???
    Chestiunea cu vizitatorul misterios este buna, dar nu suficienta! Acum se practica si in alte domenii… Iarasi stie Mr. Murray.

    Proiectarea unor institutii ale statului este o chestiune de flexibilitate si nu are rost sa ne incordam asa de tare daca se cheama agentie sau minister…

    Ce este mult mai important este ca acesta sa aduca venituri si sa incurajeze doemniul nu sa il copleseasca in reglementari sau alte acte functionaresti.

    Sorry…

  20. Domnule Murray, va multumesc pentru acest articol. Acesta are -cel putin!- meritul de a fi generat atatea comentarii. Nu va banuiesc de interese obscure si cred ca ati remarcat bine fenomenul (nu doar) romanesc (si nu doar) al turismului: cand vrei sa faci ca o treaba sa mearga prost, atunci creezi un organism guvernamental care sa supervizeze treaba: atunci se dezlantuie si mita si ocolirea legii bunului simt in special. In Delta sunt multe pensiuni betonate, care nu-si au locul acolo; beton gasesti si in varful muntelui; in ambele locuri gasesti mititei si ceafa la gratar cu cartofi prajiti.
    Stelele nostre sunt vai-mama-lor, ca majoritatea hotelurilor de nivel similar din alte tari (Anglia, Franta, Germania, Italia etc): eu cred ca la noi stelele tin cont doar de confortul fizic (camere spatioase si curate, chiar daca ansamblul arhitectural este kitsch), ignorand calitatea serviciilor, pe cand in celelalte tari aceleasi stele tin cont doar de calitatea serviciilor, ignorand restul. Am dormit la 3 stele in Londra de mi-a fost greata: dar „owner”-ul era simpatic si disponibil.
    Ministerul? Da este tarlaua privata unor nesimtiti greu de clintit. Iar paharelele de tuica, doamnele inspector le toarna-n sticla si o duc acasa (o parte merge la sefu’).

    Felicitari.

  21. Am avut „privilegiul” sa stau o noapte la hotelul Montana Excel din Londra. Parea convenabil la cele 3 (trei) stele si ca pozitie si ca pret.
    Primesc o camera la etajul 2 din 2 (probabil pt ca eram roman). Toate camerele costau la fel. Pe scara de lemn care scartaia infiorator, abia puteam urca de la etajul 1 la 2 eu avand aproape 2m inaltime. Camera avea 4×3 m aproximativ, iar baia inca 1,5×3 m. Cat de mare o fi camera de 2 stele Mr. Murray?
    Peretele despartitor dintre camera mea si a vecinilor era din ceva gen rumegus presat, astfel incat de fiecare data cand vecinul se misca in pat, ma miscam si eu cu perete cu tot (patul era dintr-un perete in altul). M-am bucurat sincer ca vecinul n-a avut chef de „miscari ritmice” (se poate traduce domnului in cauza prin „fuck”), ca as fi avut parte de balet du-te vino cu pat cu tot.
    TV-ul n-avea telecomanda. Cand am coborat la receptie sa cer una, domsoara de-acolo mi-a spus ca daca nu era in camera, va trebui sa schimb canalele cu deshtul (nu m-am prins daca era vorba de umor englezesc sau de logica englezeasca).
    Dimineata, desi eu mai platisem o data de cu seara la domsoara, unul mai nervos care era de serviciu la receptie a inceput sa zbiere la mine ca trebuie sa platesc. A trebuit sa-i caut eu in registru, ca nici nu vedea prea bine, sa-i arat ca platisem deja.
    Bomboana pe tort? Micul dejun: 2 rusoaice care nu stiu cat de legal lucrau in Anglia asigurau masa si debarasarea. Pt. ca n-avea cine sa le supravegheze, practic nu aveai unde sa te asezi la masa sa mananci marele breakfast constand din fasole cu niste carnati inodori si incolori, cu gust de plastic. Locul unde se spala vesela era la baza scarii care te scotea din stabiliment in strada, adica practic in aer liber (!!!). Cum a aparut seful, cele 2 vajnice mamashe s-au aruncat la treaba: debarasat si spalat vesela. Problema era ca cea insarcinata cu spalatul era putin racita si stranuta tot timpul pe vasele abia spalate. Sa tot mananci cu pofta, nu?

    Asa incat as intreba eu: cate paharele or fi luat domnii londonezi care dau stelute de-alea?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Rupert Wolfe Murray
Rupert Wolfe Murrayhttp://www.wolfemurray.com
Rupert Wolfe Murray este consultant independent pe probleme de comunicare. Scotian cu resedinta la Bucuresti

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro