vineri, martie 29, 2024

Incluziunea socială a romilor în Spania versus România

Săptămâna trecută am fost în Spania cu un grup de primari și consilieri locali, membri ai rețelei MERI – Primari activi în incluziunea socială a romilor. Am dorit să vedem la fața locului ce se face pentru incluziunea socială a romilor chiar în țara care este dată ca model în această direcție. Ne-am întâlnit cu primarii și reprezentanții primăriilor din Sabadel, Badalona (două localități de lângă Barcelona) și Barcelona, dar și cu reprezentanții unor ong-uri locale și naționale – de exemplu, Fundación Secretariado Gitano.

Am aflat despre inițiative interesante, am discutat cu reprezentanții romilor, am fost impresionați de unele eforturi făcute în direcția incluziunii sociale. Acolo unde există interes există și rezultate – pentru relocarea a 26 de persoane care trăiau în locuințe precare s-au alocat resurse pentru însoțirea și sprijinirea lor pe o durată de un an și jumătate. Oamenii au fost ajutați cu locuințe cu chirii subvenționate, cu un buget pentru a își mobila apartamentele, dar au fost și încurajați să își trimită și să își mențină copiii la școală, să își caute un loc de muncă și să meargă la medicul de familie. Cu adevărat o intervenție integrată în care primăria Sabadel a fost lider de proiect și ai cărei funcționari au fost direct implicați în implementare! Am fost chiar impresionați de faptul că la sfârșitul prezentării au fost discutate succesele și eșecurile intervenției, accentuându-se faptul că în momentul de față investițiile se fac doar în intervenții sociale care s-au dovedit de succes, dovedind astfel că urmăresc să fie eficienți în demersurile lor.

Peste tot am aflat de programul Acceder, cofinanțat din Fondul Social European și de numeroase administrații publice spaniole, implementat de către Fundación Secretariado Gitano și rezultatele acestuia. Adevărat, Spania este puternic lovită de criză, șomajul este mare și societatea se resimte. Totuși, sprijinul pentru incluziunea pe piața muncii a populației rome, cetățeni spanioli sau migranți, continuă. E greu, foarte greu, dar cei implicați o fac cu dăruire – se duc în comunități pentru a cunoaște oamenii, îi ajută să se califice și îi sprijină în găsirea unui loc de muncă, atrag atenția asupra prejudecăților și practicilor discriminatorii din societate etc. Greu, dar merge, o dovedesc datele. În 2011, rata de ocupare a romilor cetățeni spanioli era de 44%, în timp ce în România era de 36% (rata de ocupare se calculează ca fiind procentul populației de peste 16 ani care declară că în săptămâna anterioară realizării interviului a muncit măcar o oră pe zi cu contract de muncă sau fără, pentru bani sau alte beneficii, la fiecare 100 de persoane cu vârsta peste 16 ani).

De ceva vreme, România este atent monitorizată de Comisia Europeană și de multe state membre ale Uniunii Europene în ce privește eforturile pe care le face (sau ar trebui să le facă) în direcția incluziunii cetățenilor români de etnie romă. Guvernul este încurajat să aloce sume importante din fondurile europene pentru stimularea integrării pe piața muncii (cu contracte legale de muncă) a celor săraci, marginali, dezavantajați și discriminați. Recent, Ministerul Fondurilor Europene a supus consultării publice noua variantă a Programului Operațional Capital Uman în care sunt prezentate obiectivele și direcțiile de acțiune care vor fi finanțate din fondurile europene 2014-2020. Analizând documentul în cauză nu am putut să nu remarc faptul că, în viziunea guvernului României, administrarea fondurilor pentru incluziunea socială și integrarea pe piața muncii a celor vulnerabili (o proporție importantă a etnicilor romi) se vor face prin programele Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM) și încurajând economia socială și antreprenoriatul social. La o primă privire sună foarte bine.

Categorii de șomeri Măsuri active implementate în 2012 Persoane angajate în 2012 Măsuri active implementate în 2011 Persoane angajate în 2011
Total 908.337 366.113 707.711 284.022
Persoane de etnie romă 48.453 5.274 50.149 5.492

Din rapoartele anuale ale ANOFM se vede că rata de succes a intervenției per total populație (raportul dintre persoanele angajate și numărul serviciilor oferite de către ANOFM) a fost în 2011 și 2012 de 40%. În cazul romilor este de doar 11%. Dacă facem și raportul dintre totalul celor angajați și totalul etnicilor romi angajați, rezultă că în 2011 avem un raport de 1,9% care scade în 2012 la 1,4%, luând în considerare că etnicii romi sunt mult mai puternic afectați de șomaj și cu greu se înregistrează la ANOFM. În plus, alte cercetări demonstrează clar că acțiunile întreprinse de către ANOFM în direcția integrării etnicilor romi pe piața muncii nu pot fi considerate nici pe departe un succes.

Mai rămân în ecuație întreprinderile sociale și antreprenoriatul social. Asta în condițiile în care domeniul este unul nou, foarte puțin cunoscut în general. E legitim să mă întreb dacă guvernul chiar crede că aceasta este soluția: transformarea săracilor, marginalilor, defavorizaților în oameni de afaceri. Aș vrea să fiu contrazisă cu argumente clare, tare mult aș vrea. Până atunci însă mi se pare că totul e o glumă cam nesărată.

Articol aparut pe blogul Fundatiei pentru o Socetate Deschisa

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. Si totusi, care este ideea articolului? Aceea ca spaniolii se descurca mai bine cu tiganii decat romanii? Pai nu ma mira, in masura in care tiganii emigranti sunt mai descurcareti si mai doritori de integrare decat cei ramasi acasa.
    Altminteri, ce-ar trebui sa facem (in afara unor noi contributii la intergrarea nefavorizatilor)? Sa-i obligam sa puna osul la munca? Sa aplicam legile care interzic casatoriile intre minori (cu abandonul scolar aferent)?
    Desigur, nu vad pe nimeni sa propuna controale fiscale prin palatele diversilor bulibasi, ca sa nu ne miram ulterior (si candid) ca de-alde Mondialu si Cioaba au milioane de euro la dispozitie. La fel, nu vad pe nimeni sa ia la puricat provenienta cadourilor primite de puradei cu ocazia casatoriei: „de la nasu’ mare, un Bientlei ca-i tare, de la nasu’ mic un viloi in plic”.

    Dar sa-i sustinem, saracii, si sa-i integram, ca singuri are probleme de dificultati si nu poate singurei, ca e de munca!

  2. noi discutam aiurea fiindca nici macar nu stim cati tigani avem in romania, sau macar cu cetatenie romana. la recensamant ies cateva sute de mii in timp ce tata e plina de ei.
    si mai terminati cu discriminarea asta, nu exista discriminare in romania.

  3. I-a intrebat cineva pe romi daca vor sa fie integrati? Mie mi se pare ca ei prefera locurile de la periferia societatii, altfel ar pune osul la treaba.

    Altfel, n-aveam idei preconcepute legate de tigani, pina cind n-am avut de-a face cu ei: au vrut sa-mi traga teapa, au facut munca de mintuiala, etc. Din pacate, isi confirma reputatia.

    Occidentalii n-au decit sa-i tina ei si sa-i integreze pina la saturatie.

  4. “The vision of the anointed is one in which ills as poverty, irresponsible sex, and crime derive primarily from ‘society,’ rather than from individual choices and behavior. To believe in personal responsibility would be to destroy the whole special role of the anointed, whose vision casts them in the role of rescuers of people treated unfairly by ‘society’.” – Thomas Sowell, The Vision of the Anointed

  5. Ce sa zic, cam xenofoba atmosfera pe aici. Altminteri nicio noutate, nici co-nationalii nostri din anii ’40 care ii detestau nu gandeau prea diferit. Ca si voi, vedeau in tigani o enorma buba sociala, o absurditate, un jeg, in sfarsit o anomalie care nu ne priveste, dincolo de disconfortul inerent si niste neajunsuri. Ca si voi, nici ei nu erau dispusi la prea multe, nu intamplator i-au expediat direct in bratele lui Hitler (singurul dispus altminteri sa faca ceva).
    Ca sa stie si suflarea de aici, etnia rroma constituie cea mai discriminata minoritate din EUropa (de-asta nu stim exact cati sunt), iar majoritatea traiesc sub pragul saraciei, in Romania. Orice discutie despre ce au de facut rromii e inevitabil o discutie despre ce avem noi de facut mai intai ptr ei.
    Tuturor numai bine

    Informatiile astea sper sa va prinda bine.
    http://www.gandul.info/stiri/80-dintre-romi-traiesc-in-saracie-o-etnie-in-statistici-5594515
    http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles%7CdisplayArticle/articleID_19829/Cea-mai-mare-minoritate-din-Europa-in-continuare-discriminata.html
    http://www.europuls.ro/societate-sp-1187835791/politic-social/565-discriminarea-romilor-responsabilitatea-cui
    http://clujnapocainfo.com/romania/romii-cea-mai-discriminata-minoritate-in-ue-si-in-romania_196_186521.html
    http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2005/06/050630_romi_holocaust.shtml

    • Ia uite unde s-a gasit corectitudinea politica (evident!). Cind discuti asa, in abstract, pare ok. Cind ai de-a face cu ei direct, e altceva.

      Fuga-fuguta, ia integreaza tu niste rromi sa vezi cum e, dupa care putem sta sa discutam filozofii

      • N-a zis nimeni ca e o treaba usoara. Ce zic eu e ca nu e alta cale.
        Altminteri nu sunt chiar atat de strain. Am niste stagii de practica facute acum niste ani cu doua fundatii, una dintre ele se ocupade reintegrarea minorilor de la Penitenciarul pentru minori din Gaiesti in familii, scoala etc. N-a fost o treaba prea draguta

    • Bai deci nu pot sa inteleg de unde asta cu „ce avem noi de facut mai intai pentru ei”. Nu pot sa pricep DE CE trebuie tot timpul cineva sa faca ceva pentru ei. De ce ei trebuie sa aiba locuri speciale la facultatile de stat, de ce trebuie sa se faca programe de incluziune sociala, de ce tot timpul altii trebuie sa rezolve problemele lor. Si nedumerirea mea e pe bune. Nu sunt retorice intrebarile. Dar va rog sa-mi explicati si mie de unde provine ideea asta?
      Nu vezi ca noi nu avem grija de noi? Ca pe noi nu ne intereseaza soarta noastra, ca votam prost de 25 de ani si probabil ca in iarna o sa votam iar prost?! De ce trebuie ca „societatea” sa aiba grija de tigani? Ca nu pot intelege. De ce de unguri sau de alte minoritati din tara asta nu trebuie sa aiba nimeni grija. Nu trebuie sa „le dea” nimeni case si sa aiba grija sa le ofere locuri de munca. Tiganii de ce sa aiba tratament special?

      • Pai n-ati observat? Sunt saraci, discriminati etc. Ce credeti ca ati putea realiza dvs in locul lor? Discriminarea si excluderea sociala i-a facut prizonierii saraciei. Sociologii numesc asta cercul vicios al saraciei. Delincventa, analfabetismul extins, comportamente aberante etc -toate au de-a face cu izolarea si lipsa de perspectiva in care traiesc. Toate astea mai departe au de-a face cu dvs. Va place sau nu, sunteti parte din problema. Sa va mai explic?
        Puneti mana si deschideti linkurile.

        • unde este domnule discriminarea asta? au acces la scoli, au acces la toata infrastructura nostra educationala. integrarea de care vorbiti dvs inseamna de fapt asimilare. ei au o filosofie de viata complet diferita, nu au tara, sunt nomazi. ei nu-si doresc sa fie asimilati. majoritatea care nu mai au filosofia de viata nomada si muncesc alaturi de romani, nici nu mai recunosc faptul ca sunt tigani, asa se explica faptul ca la recensamant ies doar cateva sute de mii. daca eu nu vreau sa am de a face cu tiganii este din cauza unui lant de experiente neplacute avute cu astfel de oameni, nu este o chestie nativa.

        • De data asta chiar nu am ce link-uri sa citesc. Oamenii astia nu vor sa fie asimilati, integrati. Ei vor sa fure si in general sa nu faca nimic in plus, sa zaca. Aceia dintre ei care au o activitate, de oricare ar fi ea, sunt respectati si nu sunt discriminati. In general sunt discriminati din cauza faptelor lor, ca minortate in ansamblu, nu din cauza ca ni s-a casunat noua sa ii discriminam. Nu poti sa obligi aceste creaturi sa se spele si sa mearga la lucru daca ele nu vor. Nu poti sa ii civilizezi cu forta. Ei NU vor civilizatie, nu vor scoala, nu vor loc de munca. Ei vor sa fure. Pentru ei chiolhanurile si distractia sunt importante. In rest – zero.

    • Citatul pe care l-am postat vine de la un mare intelectual american care este la a doua sau a treia generatie post-sclavie si care critica, cu credibilitate si o argumentatie extrem de solida, abordarea pe care o sugereaza articolul. Poate vine in contradictie cu viziunea dvs de rezolvare a lucrurilor. Asta nu justifica eticheta de xenofob pe care va grabiti sa o aplicati. Un formulare echivalenta ar fi: pescarului sa-i dai undita, nu peste. Problema pe care o vad eu in articol si in comentariul dvs este abordarea de a da pescaruiui peste, nu undita. Ea neaga si componenta responsabilitatii individuale, face ipoteza implicita ca rromii sunt niste fiinte complet neajutorate/handicapate, complet neajutorate samd, care trebuie duse de mana prin viata de niste ingeri pazitori si bine intentionati in marinimia lor. Pentru mine, aceasta abordare este de fapt xenofoba, plasandu-i imolicit pe o treapta inferioara si negandu-le complet responsabilitatea individuala, ca si cum nu ar avea capacitatea de a intelege ce e bine si ce e rau. Cred cu tarie ca oricine reactioneaza la stimuli motivationali din mediul in care exista. Da, sunt de acord cu dvs ca daca te nasti intr-un mediu dificil este mult mai greu sa faci pasul inainte, dar nu imposibil. Solutia nu cred ca este in a trata efectele, ceea ce face abordarea pe care o sustineti, ci a stimula comportamente pozitive.
      Eu nu am facut proiecte la fundatii, dar am trait mai bine de 20 de ani intr-un sat cu populatie majoritar rroma. Am avut prieteni, am mancat la aceeasi masa, am stat batut mingea si am muncit impreuna, fara urma de xenofobie, pentru ca asta am vazut in jurul meu.
      Dintotdeauna eu fost doua cartiere ale rromilor in sat: unul in care oamenii fugeau de munca, si erau (si sunt) evident foarte saraci. In altul erau zidari, tamplari, croitori, comercianti etc, faceau o meserie si erau foarte cautati si apreciati si erau (si sunt) intr-o conditie materiala foarte buna. Dar in momentul in care unii elevi dintre ei fugeau de la scoala chiar dupa ce profesorii ii adunau de pe la casele lor sa-i aduca la ore, nu mai putem da vina exclusiv pe „societate”. Atunci cand unii refuzau o munca de zilier pentru ca preferau alocatiile, devine o chestiune de optiune individuala. Locuitorii satului au votat de doua ori, cu inima deschisa, un rrom in functia de primar, pentru ca e un bun gospodar. Nici vorba de xenofobie.
      Ceea ce reclam eu este ca aceasta atitudine propovaduita de cei „anointed” nu foloseste de fapt acelor oameni care, da, sunt intr-un context dificil. Dar cred ca orice solutie durabila trece prin responsabilitatea individuala de a face efortul pentru propria evolutie. Nu zic bunastare, e un concept relativ, dar zic evolutie. Daca copiii, prin efortul propriu, traiesc mai bine decat parintii, atunci suntem pe drumul cel bun.

      • Sper ca astfel intelegeti mai bine acum sensul citatului. Cred ca etichetele aplicate cu lejeritate si in urma unei deductii superficiale si viciate, pe care le resping cu toata taria, descurajeaza o analiza solida a problemei. Va invit sa-l cititi pe Sowell, are mai multa credibilitate decat mine si cred ca va va da motive de reflectie.

  6. Situatia es putin complicata, in articol nu spune daca este vorba de tigani romani sau gitanos spanioli. Pentru ca este o diferenta, de ex. tiganii romani vor sa se casatoreasca cu romanii majoritari dar cei spanioli nu, un fel de rasism intors pe dos.

    Putem spune ca elita politica ignora tema sau arunca cu banii contribuabilului ca problema sa se ascunda din fata opiniei publice, convertirea lor din infractori in asistati sociali.

    Exista si cazuri de indivizi perfect integrati, dar, odata civilizati, vor sa uite de originea lor si taie legaturile cu ei, asfel etnia ramane fara masa critica de elita intelectuala.

    Statul „democratic” nu face publice studiile sociale ca sa intelegem problema, adica suntem cetateni fara creier.

    Cel mai buna actiune este integrarea, dar, acum de la concept la realizare este drum lung.
    O parte dintre tiganii spanioli se folosesc de tot felul de ajutoare ca sa-si continue stilul de viata marginal si mult mai linistit decat al cetatenilor stresati de munca si fisc.

    In spania 50% dintre tigani traiesc in case ANL, statistica citita, o fi dreptate sociala pentru unii, dar pentru cel care are un atelier si statul ii cere 40% din beneficii, si din ce ii ramane mai cere alte impozite mai mici sau tva cand cumpara paine. nu cred ca ii place sa munceasca 6 luni pe an sa subventioneze experimentele sociale, promovate de multe ori de catre domni care locuiesc in cartiere selecte.

    Din parerea celui care plateste taxele, ar trebui identificati si ajutati indivizii care doresc integrarea, pentru ceilalti legea, pana isi schimba parerea.

    Nu exista studii serioase care sa ne explice acest fenomen cel putin curios pt. mine, cum de nu s-au integrat in 10 secole ? ba chiar exista si tigani musulmani in turcia, egipt si libia. Au trecut oceanul si nici pe continentul american nu s-au adaptat toti.

    Cultura lor este in parte de vina, nu au integrat in ea si cultura muncii, pt. ca etnic sunt europeni dupa 10 secole de locuit in europa.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Daniela Tarnovschi
Daniela Tarnovschi
Absolventă a cursurilor universitare de psihologie și sociologie, studii post-universitare în sociologia comunicării, Daniela și-a început doctoratul în sociologia comunicării în cadrul Universității ”Babeș-Bolyai”, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială având ca titlu ”Construirea identității etnice prin discurs mass media. Cazul romilor din România”. Daniela s-a specializat în cercetări calitative după un stagiu la Universitatea Fribourg, Elveția în cadrul Departamentului de Antropologie Socială. Înainte de a se alătura fundației Daniela a fost coordonatorul pentru România a unei cercetări trans-naționale dedicate identității etnice rome, program administrat de către Departamentului de Antropologie Socială, Universitatea Fribourg și finanțat de Fondul Național Elvețian. Daniela s-a alăturat fundației în 2008 și a coordonat câteva cercetări, pe lângă activitatea de advocacy desfășurată. Domenii preferate de lucru: identitate etnică/identitate națională și analiză de discurs. Coordonarea programului: Incluziune socială și combaterea sărăciei. Advocacy și cercetare în componentele dedicate minorității rome. Coordonarea rețelei de cercetători asociați.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro