vineri, august 14, 2020

Inconsistenta viziunii europene

Dezbaterea  pe subiectul extinderii Uniunii Europene capata o noua valenta dupa ce la Summitul de la Vilnius si anterior, in urma primaverii arabe, am asistat cu totii la prabusirea Politicii Europene de Vecinatate.

Pana la reuniunea din iulie a Consiliului Uniunii Europene, cand va fi propusa o noua abordare a Politicii Europene de Vecinatate, problematica extinderii Uniunii Europene creeaza cadrul unei lupte discursive, a unei fatarnicii declarative.

Astfel ca pe de o parte avem declaratia comisarului european pentru politica de vecinatate si negocieri pentru extindere, Johannes Hahn, care de curand a afirmat ca „in urmatorii 10 ani nu vor exista primiri in UE din cauza circumstantelor”. Mai mult, acesta sustine ca „trebuie sa actionam in asa fel incat toata lumea sa inteleaga ca noul membru este unul foarte valoros si nu doar unul de cheltuieli suplimentare”.

Intr-un alt registru, total opus si contradictoriu, se situeaza pozitia vicepresedintelui grupului PPE, Saryusz-Wolski, care sustine ca „aspiratiile europene ale Ucrainei necesita sprijin” in urma unei intalniri cu Patriarhul Bisericii Ortodoxe din Kiev, IPS Filaret. Acesta a  adaugat ca “patriarhul Filaret a transmis un mesaj puternic catre institutiile europene, evidentiind faptul că Ucraina este o națiune iubitoare de pace și că cetățenii săi sunt atașați libertății și valorilor europene. Totodată el a subliniat ferm că Patriarhia de la Kiev susține aspirațiile europene ale Ucrainei. O Ucraină europeană ar putea sprijini la aducerea democrației spre Moscova cândva. Aspirațiile ucrainene necesită sprijinite, inclusiv prin acțiuni imediate care urmăresc să ajute Ucraina în redobândirea controlului asupra întreg teritoriului și granițelor sale. Acest sprijin ar trebui să conțină o strategie mai complexă care să vizeze sprijin financiar și un regim de liberalizare a vizelor”.

Mai mult, Elmar Brok, președintele Comisiei pentru Afaceri Externe a Parlamentului European și eurodeputat PPE spune ca “Ucraina, ca orice altă națiune, are dreptul să își decidă orientarea. Parlamentul European va susține valorile libertății și democrației și va lucra pentru calea europeană a partenerilor ucraineni”.

Acest joc de declaratii intr-o regiune care traverseaza o perioada tensionata creeaza o confuzie cu efecte mai grave decat o decizie intr-un sens sau in altul.

Daca privim foarte lucid aceste declaratii nu putem decat sa vedem cum vecinatatea estica, Ucraina si Republica Moldova, sunt lasate fara optiuni viabile pentru 10 ani, si cu o mare incertitudine in ceea ce priveste perioada de dupa cei 10 ani. In era cunoasterii si a tehnologiei de varf in care ne aflam, 10 ani pot insemna crucial de mult pentru dezvoltarea si orientarea unei tari, fara a mai lua in considerare ambitiile regionale ale unor actori cu tendinte imperialiste.

Ce vor face europenii si moldovenii? Vor avea rabdare 10 ani sa se hotarasca daca vrea UE sa se mai extinda? Si daca nu mai vrea? Cum vor rezista presiunilor din Est?

Pentru ce au murit atatea mii de oameni in Ucraina? Nu cumva pentru o optiune pro-europeana? Nu cumva pentru visul de a se alatura lumii civilizate occidentale?

Cum rasplateste UE sacrificiul suprem al acestor mii de oameni si suferinta unei intregi natiuni aruncata in mizerie si razboi? Dar lupta aproape la limita rezistentei a moldovenilor pro-europeni de doua decenii?

Anuntand ca se va gandi peste 10 ani?

In mod evident UE nu gandeste politica sa externa si de aparare nici cu coerenta, nici cu empatie sau pragmatism.

Cu atat mai putin este capabila sa gandeasca ca o mare natiune europeana. Ca o singura familie. Cred ca prin aceste actiuni (declaratii si decizii), UE arunca Ucraina si Republica Moldova in bratele Federatiei Ruse, neoferindu-le alta alternativa si dispretuieste cu o vadita aroganta birocratica sacrificiul (chiar si suprem) celor doua natiuni : Republica Moldova si Ucraina.

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. „Pentru ce au murit atatea mii de oameni in Ucraina?”
    Ca să-şi apere graniţa făcută şvaiţer de vecinul rus. Parcă.

    „Cum rasplateste UE sacrificiul suprem al acestor mii de oameni si suferinta unei intregi natiuni aruncata in mizerie si razboi? ”
    UE nu este dumnezeul popoarelor răsăritene, nici stăpânul lor, ca să-şi permită să solicite sau să achiziţioneze sacrificii, supreme sau ordinare. Dar, la o adică, ar putea să le ofere ucrainenilor nişte steguleţe albastre şi ceva materiale cu drepturile omului.

    Iar despre viziunea europeană: până să i se termine mandatele nanodiktatorului Barroso entitatea UE făcea poza unui imperiu in expansiune, aşa a şi afirmat Komisarul-şef că UE este un imperiu nonimperialist. Nu am remarcat nici politruci, nici analişti portughezi, belgieni ori rumâni care să fie tulburaţi de apucăturile hegemonice -egal politica de extindere- ale Şefului de la Bruxelles. Toţi europeiştii se gudurau pe lângă Comisie ca să mai obţină o halcă cât mai consistentă din veniturile vecinilor mai harnici şi mai destoinici, că aşa e in socialism, cu menţiunea că unii socialişti locali îs atât de incompetenţi incât nu-s in stare nici să cheltuie banii alocaţi de Comisie prin bugetul de tip plan cincinal. Acum insă, după plecarea maoistului Barroso, după o criză economică prelungită şi după ciocnirea cu Rusia, s-a schimbat foaia, Uniunea s-a făcut a dracului şi nu mai face cadouri oricărui milog ce operează lobby-ul cu peria la Bruxelles. Printre greii Uniunii umblă chiar vorbe de neimaginat in urmă cu 2-3 ani, cum ar fi evacuarea forţată a statelor socialiste de tip gaura neagră din zona euro şi, eventual, chiar eliminarea din uniune. Eu, ca politruc rumân, nu mi-aş face griji in legătură cu primirea in club a Ucrainei şi Moldovei, ci in privinţa capacităţii statului român de a intermedia distribuţia de fonduri europene, căci viziunea autorităţilor române asupra procesului de absorbţie este nu inconsistentă, ci cu totul absentă. O singură idee, fixă, cum altfel, ghidează birocraţia neaoşă in activitatea ei redistributivistă: cum să-şi tragă spuza pe turta proprie; or, după ani de zile in care intreprinzătorii români s-au ars cu ciorba fondurilor europene administrate catastrofal de AM-urile statului -cu pierderi imense datorate fraudelor impuse, extorcărilor, dar şi suspendărilor dictate de Bruxelles- astăzi nici nu mai poftesc la iaurtul reîncălzit al Ministerelor albastre, nu mai vor deloc să participe la programele Uniunii, nu mai vor banii otrăviţi de birocraţi, nu mai vor să fie la rândul lor birocraţi pe tarlaua statului. Aşa că banii zac acolo, pe hârtie. Deocamdată. Pentru că noul şef-suprem a anunţat că vrea armată europeană. Asta inseamnă viziune şi bani mulţi, pe care probabil o să-i obţină in primul rând de la statele socialiste incapabile să-şi cheltuiască porţia de buget, că doar nu o să se tot reporteze la infinit sumele alocate, din exerciţiu in exerciţiu bugetar. Deci, dragi socialişti, vă garantez că o să-i duceţi dorul bunului maoist Barroso, conducător iubit şi aproape de popor, sau in fine, de popoarele mici şi neputincioase. Căci s-a terminat cu pelteaua financiară. De acum incolo banii necheltuiţi in cadrul bugetului vor fi realocaţi pentru alte capitole, asta pentru ca Uniunea să poată in sfârşit să adopte o viziune consistentă. Dar până atunci o să constataţi cu uimire că statutul politrucilor naţionali se va degrada până la punctul in care relevanţa aleşilor locali va fi aceea a consilierilor şi primarilor de comune. In zece ani puţinii politruci rămaşi neîncarceraţi o să conducă -limitaţi drastic in acţiuni de noi reglementări ale Centralei- un judeţ european pe nume România.

  2. Cum sa adere la UE Ucraina si Moldova, cu economii nereformate si neperformante, cu clase politice corupte, cu sisteme de justitie aservite puterii?
    Cand au regiuni separatiste si trupe de ocupatie rusesti?
    Cand majoritatea moldovenilor vor in Uniunea Eurasiatica, nu in UE?
    Nu vor adera nici in 10 ani, nici in 20.
    Deal with it!

  3. Nu există nicio contradicție între cele două declarații, aspirațiile europene ale Ucrainei necesită într-adevăr sprijin, însă o aderare în următorii 10 ani nu este fezabilă.

    Ucraina se află azi în situația Poloniei din anii ’80, iar Polonia a aderat după aproximativ 20 de ani de la acele frământări. Nici România nu a aderat la doar 10 ani după 1989, deși aderarea a beneficiat din plin de concesii. Un asemenea termen e pur și simplu prea scurt pentru transformarea societății. Ucraina ar putea adera la UE prin 2030 – 2035, iar Rusia după încă 10 sau 20 de ani de la acel moment.

  4. Da, conteza foarte mult vointa, viziunea si coerenta.
    Niciodata reformele politice si economice nu au fost separate. Nicaieri pe pamant o tara nu a avut mai intai o economia performanta si numai dupa asta tara a intrat in randul tarilor civilizate. (Sa fim seriosi. Nici noi nu eram performanti cand am intrat in UE.) Toate reformele, economice, politice, etc, merg impreuna, mai bine, mai rau, cu blocaje, progrese, catastrofe si noroace incredibile, asa cum merg toate lucrurile pe pamantul asta.
    Ucrainenii si esticii mai stiu cum se castiga libertatea, si ca se plateste cu sange. UE uita asta si crede ca libertatea ei e for granted. Nu e. Si libertatea lor a fost castigata cu mult sange, se poate pierde si nu poate fi recastigata decat tot cu sange. Liderii UE nu ar trebui sa confunde prioritatile UE. Prioritatea e libertatea, a UE si a altora.
    Conteaza mult mai mult dorinta de libertate decat toate reformele economice din lume. E mult mai unificatoare si mai aproape de om.
    Ucrainenii nu si-au riscat viata cand manifestatia era doar impotrva coruptiei lui ianukovici, ci atunci cand au inceput sa se puna in discutie lucruri mai serioase. In fond, ucrainenii sunt primii eroi ai UE. Ei sunt primii care au murit sub steagul european.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Adrian Marius Dobre
Adrian Marius Dobre
Adrian Marius Dobre este Vicepresedintele Camerei de Comert Britanico – Romane si Secretar General al Fundatiei Europene Titulescu, Secretar General al Fundatiei Institutul Social Democrat “Ovidiu Sincai”

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

Antifragil

de

Nassim Nicholas Taleb

recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Scrisoare deschisă către Ministerul Educației și Cercetării, în sprijinul cercetătorului Livius Trache

66 de cercetători din toată lumea semnează o scrisoare deschisă adresată Ministerului Educației și Cercetării și conducerii IFIN-HH în care își manifestă...

Gaslighting și puterea manipulării

But I saw you with my own eyes! Well, who you gonna believe?

Studiul lui Andrei Ursu, Roland Thomasson și Mădălin Hodor despre Contrarevoluția Securității în decembrie 1989 ar fi trebuit să-i oprească pe mistificatori. Ei rămân...

Numărul din 24 iulie-28 august al Evenimentului Istoric semnalizează cu litere mari un articol din interior cu titlul: „Operațiunea GRU din decembrie...

De ce să scriem despre lucrurile care dor

În preajma împlinirii unui secol de la semnarea tratatelor de la Trianon (care au sancţionat juridic dezmembrarea regatului maghiar la finele Primului...

Locotenenții Marelui Laser

Preambul În orice mare proiect științific, exista un Spiritus Rector, care împinge frontierele cunoașterii și...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.