Pe tot parcursul anului 1989 am avut parte de ceea ce s-a numit, printre altele, Primăvara națiunilor. La urma urmei, puțin contează că, din punct de vedere calendaristic, respectiva primăvară s-a consumat în plină toamnă (octombrie, noiembrie) și s-a încheiat cu sângeroasa Revoluție Română din decembrie.
După care ni s-a spus că lumea va fi altfel. Câțiva ani mai târziu, Francis Fukuyama publica o carte în care, marcat de exaltarea adusă cu sine de căderea comunismului în Europa, de toate speranțele, dar și de întrebările specifice epocii se străduia să acrediteze ideea că lumea se îndreaptă către treapta finală a unei evoluții sociale caracterizate prin acceptarea universală a unui singur tip de stat. Democratic, capitalist, liberal.
Că lumea va fi altfel, dar și că va trebui să ne învățăm să coabităm cu terorismul am aflat după atentatele de la 11 septembrie 2001. Despre o lume cu totul altfel s-a vorbit și îndată după marea criză economică dintre anii 2008-2010, criză socotită de unii a fi semnalul sfârșitului Uniunii Europene. O construcție caracterizată a fi oricum drept fragilă care ar fi adus mai degrabă îngrădiri, reguli, canoane, ierarhii artificiale decât câștiguri reale. În elanul antiglobalizare s-a ignorat, desigur, faptul că în toate țările Europei de Est, devenite membre ale Uniunii Europene, se trăia, nu foarte multă vreme de la momentul aderării, infinit mai bine decât în cele odinioară membre ale aceluiași fost Bloc sovietic. E vorba despre state precum Ucraina sau Republica Moldova, neacceptate sau care nu au dorit, mai degrabă din voia conducătorilor lor vremelnici, să facă parte din sus-menționata Uniune.
Despre o nouă primăvară, botezată Primăvara arabă, s-a făcut vorbire în 2010, numai că, din păcate, regimurile instalate îndată după alungarea celor ce guvernaseră autoritar, complet nedemocratic, adesea sângeros, s-au dovedit încă și mai puțin marcate de un apetit real pentru democrație. S-a guvernat și se guvernează și azi tot cu armata, tot cu serviciile secrete, tot cu supremația terorii. O realitate ce a determinat o bună parte din populație, în marea ei majoritate tânără, să își ia lumea în cap și să încerce să își facă un rost în UE. În primul rând, în zona ei vestică. Firește, spre nemulțumirea europenilor. Care au rămas șocați la vederea unui număr însemnat de tineri, mulți dintre ei având gadgeturi de ultimă generație, luându-le cu asalr orașele. Așa că mai întâi în Franța s-a auzit îndemnul la indignare, un îndemn rostit de filosoful Stéphane Hessel. Un îndemn pus de unii în relație cu celebrul E interzis să interzici sub semnul căruia s-a consumat celebrul și azi încă atât de disputatul Mai 68. Nimic mai fals. Sensul mișcării și al noii indignări fiind cu totul altul.
6 ani mai târziu lumea s-a indignat de-a dreptul,faptic, la urne, votul mergând însă, așa după cum arată Sorin Ioniță chiar în primele pagini ale cărții sale Deceniul furiei și indignării. Cum ne-au schimbat ultimii zece ani (Editura Humanitas, București, 2021) “pe contrasens pentru opțiuni nativiste, xenofobe, tribal antiglobalizare, iar nu civic antiglobalizare”. Turcia, Polonia, Ungaria au pus în cui liberalismul, lucru pe care era pe punctul să îl facă chiar și România dacă regimul PSD-Dragnea, venit și el la putere prin alegeri democratice la finele aceluiași an 2016, tot ca un rezultat al indignării față de neputința partidelor democratice tradiționale, ar fi reușit să se perpetueze la putere. Noroc cu ceea ce s-a întâmplat în 2019, atunci când democrația a ieșit, cel puțin o vreme, în câștig.
A urmat criza Covid provocată de un virus despre care chiar în aceste luni unii ne spun că va deveni și el o obișnuință. Ceea ce înseamnă că iar ni se va spune că lumea va fi altfel. Falsurile, acele atât de celebre fake news, folosirea abuzivă și în scopuri deloc oneste a internetului, a rețelelor sociale, slăbirea influenței presei tradiționale cu redacții responsabile, cu jurnaliști care încă mai credeau că lansarea unor informații distorsionate are un cost imens, așa după cum scria în Actuale Albert Camus, revenirea în actualitate a Rusiei lui Putin care, iată, chiar în aceste zile, face în multe locuri legea pe piața energiei, fascinația inconștientă în fața modelului chinez ce promite prosperitate fără democrație complică și mai mult situația.
Complicate sunt lucrurile și în spațiul mioritic, acolo unde un partid venit parcă de nicăieri- AUR- intrat miraculos în Parlament după alegerile din decembrie 2020, își sporește miraculos zestrea electorală.
Trăim, așadar, într-o lume de multă vreme ieșită din țâțâni, o lume indignată și furioasă deopotrivă, în care se petrec evenimente de semn contrar, greu descifrabile, în care se mișcă în voie smintiți atât de dreapta cât și de stânga. Cartea lui Sorin Ioniță înregistrează o bună parte dintre aceste evenimente, fapte, atitudini de semn contrar, din țară și din lume, le evaluează cu calm, cu echilibru și cu moderație, dar și cu vervă, cu o bună stăpânire a argumentației, le comentează și interpretează în același chip, fără partizanate, uneori cu ironie și umor. Sorin Ioniță reușește astfel să răspundă la întrebarea din subtitlul cărții : Cum ne-au schimbat ultimii zece ani?
Formulând implicit și întrebarea încotro ne îndreptăm în anii care urmează. Și avansând chiar și unele răspunsuri. După părerea mea, demne de luat în seamă. Și de reflectat asupra lor.
Sorin Ioniță- DECENIUL FURIEI ȘI INDIGNĂRII. CUM NE-AU SCHIMBAT ULTIMII ZECE ANI?; Colecția Istorie; Editura Humanitas, București, 2021
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Este poate cea mai evidenta perioda,existentialista , ce ne arata cum : unora li se uraste cu binele sau altora li se pare ca totul li se cuvine numai lor . De unde credeam ca tehnologia ne aduce in fata adevarul si cunosterea imediata a lucrurilor , ne trezim , in fiecsece dimineata , fata in fata cu fakeul .Ficare dintre noi ne extragem propriul adevar din multimea de minciuni aduse pe scena „Teatrului Planetar ” .Ne hranim sufletele „luind de buna ” doar partea ,din media de pretutindeni , ce ne aduce o multumire noua si numai noua .Cine nu gindeste ca noi nu isi are locul linga noi .Este din ce in ce mai evidenta separarea , dezbinarea , dorinta de unicitate a spuselor devenite adevar in forma nezdruncinabila si definita ca si categorie de adevar ce apartine unor segmente de populatie ,toate acestea producind conflictul inter uman indiferent de conotatiile lui . Deja ! Controversa ( „somnul ratiunii ” ) ce naste monstrii conflictelor ,este vizibila mai peste tot . Apar de niciunde profitorii , de tot felul ,de la cei politici la cei economici si chiar la cei razboinici .Nu mai tinem seama de legi , de legile universale valabile pina mai ieri , nimic nu ne mai sperie .Privim „ca la teatru sau ca in filmele cu eroi , razboaiele de pretutindeni si nici macar nu constientizam ca ni se poate intimpla si noua , acest imens rau . Suntem invulnerabili si de nezdruncinat .Ne separam si ne decantam indiferent din ce motive .Natii diferite , religii diferite , partide diferite , intelegeri diferite , istorii diferite (de cele mai multe ori mincinos aduse in fata publicului larg ca motiv de dezbinare )totul pare a ne separa . Omul, ca si unica fiinta paminteana, indiferent de cum arata , ce face sau unde se naste, nu mai mai ne este convenabil .Vedem cum doar unii sunt romani neaosi , doar altii sunt credinciosi , ba ca LGTBistii sunt vinovati , ca altii de oriunde in lume nu ne plac , ca X este mai grozav ca Y , ca numai unii ne vor raul , ca ne certam cu toata lumea ce nu vrea sa zica ca noi . Ba ca drepturile omului ne sunt luate , ba ca doar rachetele hipersonice pot face diferenta , Ba ca cine nu se inchina cu dreapta este vinovat , ba ca virusul este o minciuna , ba ca vaccinul ne omoara (mai nou peste 10 ani ) , ba ca una , ba ca alta ,totul ne pute , totul nu ne convine . Asa cum am zis deja : unora li s-a urit cu binele .
@bunul samaritean, ce intelegeti prin „Nu mai tinem seama de legi , de legile universale valabile pina mai ieri” ? Ca eu unul as spune asta cu referire la incalcarea drepturilor fundamentale de catre autoritati, sub pretextul combaterii pandemiei. Dar apoi spuneti ca „Ba ca drepturile omului ne sunt luate”, de unde deduc ca sunteti de acord cu restrictionarea drepturilor fundamentale si-i criticati pe cei ce se impotrivesc acestei restrictionari. Puteti clarifica?
>Ba ca drepturile omului ne sunt luate , ba ca doar rachetele hipersonice pot face diferenta , Ba ca cine nu se inchina cu dreapta este vinovat , ba ca virusul este o minciuna , ba ca vaccinul ne omoara (mai nou peste 10 ani ) , ba ca una , ba ca alta ,totul ne pute , totul nu ne convine
Literalmente toate aceste argumente bat intro singura directie. Se plange in vreo mie de cuvinte ca „unii” sunt tribalisti, dar nu il deranjeaza tribalismul ci faptul ca nu sunt din tribul lui.
Domnilor, fereastra Overton e larg deschisa, oricat de mult va deranjeaza pe dvs asta in mod personal.
Sunteti toti niste mici tirani , doar nu ati avut posibilitatea sa tiranizati personal prea mult. Dar mustiti de dorinta de a impune gandirea si valorile dvs personale celor din jur. Suferiti vizibil ca nu toata lumea e in aceeasi oala, ca unii indraznesc sa gandeasca pt ei. Chiar daca o fac prost, nu aveti nici un drept de a ii opri sa faca asta.
Doar un monstru poate bagateliza abuzurile la adresa drepturilor omului ce au loc acum in majoritatea tar
ilor asa zis civilizate. Sa iei peste picior dreptul meu la viata, la libertate de decizie si la libertate de exprimare , asta e grotesc !
>Controversa ( „somnul ratiunii ” )
Cat de ingusta poate fi mintea cuiva ce considera conformismul a fi „rational” si controversa „absenta ratiunii”. Stiinta este un proces de continua controversa, conformismul este antitetic Metodei Stiintifice !
Rămânem pe mai departe furioși și indignați?
A, nu, devenim Zen si lasam neo-marxistii sa ne-o traga pe la spate. Ca daca asa sunt ordinele de afara, de ce sa fim noi mai cu motz si sa ne impotrivim ? Si propun in continuare ca cei ce se impotrivesc sa fie numiti extremisti, hauristi, sosokari, nazisti.
Sa-mi fie cu iertare, dar indignarea mi se pare ca e chiar mai mare de partea progresistilor si „pro-europenilor”, care se indigneaza ca altii indraznesc sa fie de alta parere. Sunt indignati, de exemplu, de interzicere propagandei LGBT in fata copiilor – etichetata ca iliberala – dar sustin restrangerea libertatilor fundamentale fara dovezi clare ca masurile sunt macar eficiente, daramite necesare. Pe scurt, „progresistii” sunt indignati de paiul din ochiul celorlalti, dar ignora cu nonsalanta barna din ochiul propriu.
Daca progresismul aparut in secolele XIX si XX rasturna bariere, distrugea limite si promova evolutia tehnologica a societatilor punand bazele libertatilor si dreturilor omului, astazi progresismul este folosit pentru a impune limite, constrangeri, control si pentru a diminua libertatile fundamentale cu ajutorul tehnologiilor, stiintei si legilor economice. Insa, liderii politici au „realizat” astazi poate cel mai mare dezastru social, anume crearea de „tabere” adverse care se lupta ideologic in societatile occidentale pe baza unor minciuni promovate tot de catre politicieni si „experti”. Exemple sunt foarte multe.
Mircea Libertarianu’
Nu poate fi nimeni indignat de interzicerea a ceva ce nu există, mai exact „propaganda lgtb”. Informarea corectă și sinceră nu e propagandă, dar asocierea unor orientări sexuale cu infracțiuni cum ar fi pedofilia bineînțeles că provoacă indignare. Mai ales când ea este împachetată drept „propagandă” iar credulii și naivii se duc după fentă.
Cât de clare trebuie să fie dovezile alea la care va referiți în continuare? Aveți dumneavoastră unele mai clare care contrazic estimările specialiștilor? Contactele intre cei neimunizati sunt de până la 10 ori mai periculoase, putând duce la colapsul sistemului medical, care constituie o componenta de bază a securității naționale a oricărui stat.
Cat de clare sa fie dovezile? Daca e vorba de libertati fundamentale, ar trebui sa fie dincolo de orice indoiala rezonabila. Cu dovezile si rationamentele publice, cu posibilitatea pentru oricine (in mod rezonabil) sa vina cu contraargumente si dovezi, si cu un „juriu” impartial. Daca pentru libertatea unei singure persoane acceptam ca asta e standardul, pentru libertatile fundamentale a milioane de oameni nu avem de ce sa acceptam cu nimic mai putin.
Veșnica luptă pentru putere îmbrăcată în hainele strălucitoare croite din idealuri și ideologie!
Liberalismul e nu narativ, democrația e un narativ, Allah e un narativ etc. Pentru că de când au reușit să aprindă un foc frecând două bețe unul de celălalt (ăsta gadget revoluționar, nu telefonul!), oamenii au trecut la carne friptă și povești. Când nu era carne, erau povești. Și-au rămas. Fără ele, ne întoarcem la întuneric.