joi, martie 28, 2024

Indignaţii de România sau despre ghiveciul protestatar

Există bătrâni care nu ştiu să se retragă frumos. Simt nevoia, înainte de a-si lua la revedere, să împroaşte cu otravă şi frustrări peste cei din jur. Ca un Moş Crăciun care este, Stéphane Hessel s-a gândit  să ne lase cu ocazia Sărbătorilor de final de an 2010 un cadou otrăvit sub forma fiţuicii Indignez-vous! (Indignaţi-vă!) scoasă la Indigène Editions. Cărţulia, exemplar marketată la 3 euro pentru 20 de pagini de banalităţi,  a avut un succes colosal la nivel planetar, mult dincolo de graniţele Franţei şi de aşteptările autorului. Ea strânge în formă condensată toate bunele intenţii ale unui anumit tip de gândire care promovează indignarea şi revendicarea ca motor de evoluţie a societăţii. Un tip de discurs demagogic, pe alocuri mesianic, grijuliu vis-a-vis de nedreptăţile resimţite afectiv de fiecare, mânuit cu atâta abilitate (a se citi perversiune intelectuală) încât dacă i te împotriveşti, făcând apel la discenământ, rişti să fii linşat în piaţa publică.  Inima şi stomacul bat creierul, de când lumea şi pământul, cu atât mai mult în vremuri de criză şi de restrişte. Hessel ne spune, pe scurt : găsiţi-vă un motiv de supărare, indignaţi-vă şi ieşiţi la atac. El uită, însă, parşiv, să ne sugereze că supărările pot servi o cauză bună sau rea, că există o ierarhie a indignării, că nu e tot una atunci când vrei să scapi de o dictatură sau când ceri, irealist, luna de pe cer adulând falsul partaj în locul muncii şi reuşitei.

Continuarea o ştim cu toţii. În Mai 2011 ne ies în cale simpaticii Los Indignados în Spania, urmează Portugalia, Franţa, Germania, Belgia, Italia şi Marea Britanie. În cafenelele chic din Paris, lumea bună se extaziază în faţa noului fenomen, sorbindu-şi cafeaua la 10 euro şi citind presa de anumită culoare. Dar vai, democraţia traieşte! Poporul vorbeşte! Speranţa renaşte! Vom scăpa de dictatura Pieţelor şi a privilegiaţilor! (act suprem de schizofrenie căci Piaţa sunt ei iar la nivelul de trai parizain numai despre oropsiţi nu poate fi vorba). Analiştii şi consilierii, s-au grăbit să le explice politicienilor, rămaşi în urmă, cum stă treaba cu propagarea manifestaţiilor pe Internent, acastă noua unealtă amorala, care serveşte cauza oricui cu o rapiditate năucitoare. A urmat Occupy Wall Street, în America. Unirea pe care proletarii din toate tările nu au reuşit-o sub comunism, au încercat-o indignaţii pe 15 octombrie atunci când toata planeta s-a pus pe protestat.

Oameni de bine din România s-au indignat şi ei, molcom, văzând cum toate popoarele se revoltă, doar cetăţeanul român tace şi îndură programul de austeritate impus de guvern. Pe undeva, prin ricoşeu, aveau dreptate. Nu e loc să dezvoltăm aici, însă rar mi-a fost dat să vad un fel mai amatoricesc şi lipsit de tact  de a implementa soluţii de criză decât cel făcut, de doi ani încoace, de actualul guvern cu binecuvântarea Preşedintelui. Mă tot întreb, cine îi consiliază, cine le prepară soluţiile, cine îi învaţă să comunice? Politicieni transformaţi în simpli contabili, lipsiţi de orice viziune şi cunoaştere a mecanismelor de reacţie a corpului social. Simpli executanţi ai unor arbitraje oarbe care le sapă groapa şi lasă un bulevard electoral liber populismului si discursului compătinitor. Apogeul, şi detonatorul grenadei, a fost legea sănătăţii, adevarat studiu de caz pentru şcolile de ştiinţe politice la rubrica Nu faceţi aşa.

Iată că ne-am trezit cu toţii, peste noapte, în Piaţa Universităţii sau în centrele oraşelor de provincie, în faţa unor proteste de tip nou, fără lideri la vedere, fără organizare minuţioasă, cu pancarte scrise de mână şi revendicări dintre cele mai diverse. Pentru mine, ei sunt Indignaţii de România, la fel de sinceri şi lipsiţi de orizont precum confraţii lor occidentali. E ceva spectaculos în această revoltă care a reuşit să adune, într-un ghiveci pur balcanic, toate tipurile de protest zărite în Vest, în ultima vreme:

  • Grupurile de tineri  mobilizaţi prin Facebook şi SMS care se adună în centru fără revendicări clare, dintr-un spirit de revoltă democratic. Ei sunt cei pe care politicienii (români şi vestici)   i-au pierdut, căci fac parte dintr-o altă lume la care dinozaurii publici nu s-au adaptat. Pieirea s-ar putea să le vină de aici, dar peste ceva timp.
  • Gherila urbana care aminteste de Londra 2011 şi suburbiile Parisului 2005, unde grupuri de indivizi cu sângele înfierbantat se iau la trântă cu forţele de ordine de amorul artei. Sunt poliţe sportive mai vechi de platit jandarmeriei .
  • Categorii sociale diverse cu revendicari punctuale care au găsit o tribună de la care să îşi spună păsul (jos taxa auto, jos corupţia, vrem salarii decente, etc.).
  • Ecologiştii care au, întotdeauna, o cauză bună de aparat (la noi Roşia Montană).
  • Instigatorii de serviciu si spiritele exaltate gata oricând să decupeze stema din steag si să o pună de o noua Proclamaţie (de la Braşov, de astă data, din câte am înţeles). De patrioţi nu duce lipsă nici o naţie.

Sub dictatura televiziunilor de ştiri non-stopiste, care ne îmbolnăvesc de cancerul directului, ne înfierbântăm şi mai tare în loc să ne spalăm pe faţă  cu apă rece şi să ne uităm în oglindă. Încep să îmi văd ultimul text de la Contributors  ca pe o premoniţie – Televizorul ucide (minti lucide) si la Bucuresti si la Paris.

Mai e vreo şansă să rămânem normali după astfel de scene? Cred cu tărie că da, şi, oricum, nu avem altă alternativă. Mă risc la un pronostic. Fără o inflamare spectaculoasă (Doamne fereşte, morţi), lucrurile vor reintra în normal, în scurt timp. Niciunde în lume o astfel de mişcare nu a dus la nimic, căci, prin structura ei, îi e imposibilă coagularea. Liderii politici şi de opinie se vor excita dornici de capital de simpatie şi audienţă, însă nimic mai mult.

Ne aşteaptă pe toţi, însă, în România şi în Europa, o lungă perioadă în care fiecare ar face bine să îşi revizuiască comportamentul şi poziţia. Politicienii să se trezească la realitatea noii lumi, să înceteze să se comporte ca nişte tehnocraţi plictisitori (ghilotina electorală nu e niciodată prea departe). Liderii de opinie si elitele să işi ia rolul de îndrumători în serios, dacă vor să evite anarhia şi decadenţa. Cetăţeanul să viseze mai puţin la paradisul terestru şi să işi priorizeze indignările. Tinerii, mai ales tinerii,  să fie conştienţi că intră într-o lume care nu are nimic de a face cu cea povestită de părinţii lor!  Plec peste două săptămâni în Brazilia, o ţară continent, în care zeci de milioane de oameni degajă o energie care ar trebui să pună pe gânduri orice Indignat.

Distribuie acest articol

34 COMENTARII

  1. Dragut ca analizezi diacronic dar nu te poti abtine sa nu digresezi pe teme ideologice ,vezi capitalism vezi socialism si ce mai crezi tu ca vezi in proteste, e doar normalitate in aceasta gama variata de manifestari ,sa imi zici si mie unde vezi piata in Romania si cum functioneaza aceasta piata ca sa fim la fel de pragmatici ca tine .

    • Frumos: Cetăţeanul să viseze mai puţin la paradisul terestru şi să işi priorizeze indignările. ‘

      In momentul de fata, cetateanul este indemnat de Voiculescu si Vantu din spatele camerei tv sau din spatele monitorului de calculator sa iasa sa strige jos autoritatea, si implicit sus USL. Asta pentru naivii care nu-si dau seama!

      • Te face sa te simti mai bine gandind asa?.. Daca pe tine te linisteste un asa gand este ok.. spor.. doar ca te vei trezi intr-o zi si nu vei mai intelege ce si cum.. gandirea ta denota ideea fixa ca in spatele oricarei atitudini trebuie sa fie cineva.. ca fara a fi impins de la spate de niste forte „malefice” cetateanul roman (cel putin). nu poate gandi pentru sine… ei dragul meu student! Nu este asa! Cand eram de varsta ta ( in anul 1995 eram primul an de facultate) ma revoltam impotriva regimului Iliescu si nu eram de nimeni impins de la spate.. am trecut si peste teama bobocului la anumite amenintari ( tip cei ce participa vor fi exmatriculati) si am mers mai departe.. de ce crezi ca acum as avea nevoie de cineva sa gandeasca pt mine? Democratia inseamna multitudine de idei.. chiar daca nu esti de acord cu celalalt este normal sa il respecti si sa respecti punctul de vedere.. sa il combati cu argumente.. cand insa combati o idee prin jignire nu vei lovi in cel din fata ta ci doar te vei face tu mai mic.. din ce in ce mai mic…

  2. Cristian Muresan, am citit cu atentie textul publicat. Apoi, am citit si informatiile despre studiile pe care le-ati absolvit. Perplexitate! Chiar nu intelegeti ca „lumea in care intram” s-ar putea sa fie altfel decat o proiecteaza o minoritate?

    Va referiti apreciativ la energia Braziliei. Dar energia Braziliei vine integral dintr-o trecuta perioada de indignare. Energia Braziliei vine din politica de stanga a guvernelor Partidului Muncitorilor din ultimele decenii.
    http://en.wikipedia.org/wiki/Workers%27_Party_%28Brazil%29

    Presedintele Braziliei de astazi, Dilma Rousseff, a fost o mare „indignata”, ca si presedintele anterior, Luiz Inácio Lula da Silva.
    http://en.wikipedia.org/wiki/Luiz_In%C3%A1cio_Lula_da_Silva
    http://en.wikipedia.org/wiki/Dilma_Rousseff

    „Indignatii” de ieri au dat energia de astazi a Braziliei!
    Iar energia aceasta tanara vine si din programele economice, dar si din statul social construit de cei doi mari oameni de stat.
    Ati auzit de programul „Bolsa familia”?
    http://web.worldbank.org/WBSITE/EXTERNAL/COUNTRIES/LACEXT/BRAZILEXTN/0,,contentMDK:21447054~pagePK:141137~piPK:141127~theSitePK:322341,00.html

    A schimbat viata a milioane de familii si a dat energie natiunii! Guvernul brazilian nu a declarat razboi cetatenilor saraci, ci saraciei!

    Iar despre Stéphane Hessel sa vorbiti cand veti face pentru natiunea romana cel putin o zecime din ceea ce a facut el pentru natiunea franceza.
    http://en.wikipedia.org/wiki/St%C3%A9phane_Hessel
    ///

    • Ti-as raspunde propunidu-ti un mic test (si daca-ti place, da-l mai departe) : timp de o saptamina, sa zicem, mergind pe strada, uita-te cu atentie la oamenii pe linga care treci . Dupa aceasta saptamina, pune-ti intrebarea aceasta : daca miine ar veni la putere un presedinte si un guvern ideal si ar da legi ideale, citi dintre cei pe linga care ai trecut ar fi in stare sa se mobilizeze si sa faca asa cum au facut cei de la Fukushima dupa tsunami ( ma refer la pus umarul in mod colectiv la „salvarea” economiei ) ? Eu l-am facut si nu mi-a placut rezultatul … Si, in nici un caz, solutia nu mi se pare ca e cea care o vezi acum la Universitate . Tu ce crezi ?

      • solutia e respectarea legilor si a procesului democratic.alegeri in iunie-locale, alegeri in noiembrie-parlamentare.punct.in iunie ieseau sifonati si pierdeau si sustinerea organizatiilor locale pentru noiembrie.asa ca hop, avem idei, dar doar pentru noi.exceptiile legale au fost gandite pentru orice eventualitate si cazuri extreme.acum sa tot guvernezi ca si cum tara ar fi in stare de asediu, mi se pare cam prea mult.iar procedura de asumare a guvernului pe legi fundamentale, in conditiile in care ai totusi majoritate in parlament, e chiar cea mai curata marlanie posibila.oricum, unde e presedintele tuturor romanilor cand ai nevoie de el sa zica ceva din preaplinul gandirii sale?

    • Stéphane Frédéric Hessel cerea Indignare dar cu măsură !
      ”He calls for peaceful and non-violent insurrection”

      Cei care au aruncat cu borduri in noaptea de 15 Ianuarie 2012 nu sunt indignați, ei sunt
      tineri de educația cărora nu s-a ocupat nimeni. Ei simt în sinea lor că le lipsește ceva (această educație care te învață cum să te cunoști pe tine însuți) pentru a se simți împliniți ca oameni dar neavând suficientă cultură nu au cum să descopere adevărul.
      Ei nu sunt capabili de introspecție și autoevaluare; ei doar constată că nu-și găsesc locul în societate, că nimeni nu-i tratează cu respectul care cred că li se cuvine, nimic nu le vine în întâmpinarea energiei pe care o posedă.
      Treptat această frustrare depășește rezistența lor psihică și așa debilă. Dacă nu eșuează în lumea drogurilor atunci cad pradă organizațiilor parasociale care pot exploata această tendință spre autodistrugere și care îi transformă din sociopați sau psihopați în criminali în devenire.

  3. Asa zisii „protestatari” de la Brasov sunt profitorii revolutiei in frunte cu lazar maior (fost parlamentar prm / psd) si altii de teapa lor. Am fost in Piata Sfatului la ora 19.00 si erau doar cca 50 de agitati vocali, in rest restul lumii isi vedea de treaba. Asa ca „societatea civila” = mitingistii de profesie, in special acesti indivizi care nu mai au 2400 RON/luna incepand din 2012.

  4. Un articol trist care ne indeamna sa stam linistiti la locurile noastre ca au altii grija sa ne organizeze.
    nu va indignati tovarasi, fiti fericiti, urmariti telenovele sau, dupa caz, stati cu ochii la stele si meditati la marile adevaruri ale vietii.
    Calm, calm, ne deranjeaza revendicarile voastre amestecate, nemultumirea asta complexa care nu vizeaza niste puncte precise pe care noi sa vi le rezolvam in scarba.
    Cereti prea mult deodata si ne deranjati din functiile mari de stat in care ne-am cocotat cu voturile voastre.
    Avem probleme majore iar voi ne deranjati cerandu-va drepturile voastre amarate, strigandu-va foamea. Lenesilor, putorilor, mars la munca. Nu la voi in tara ca aici facem noi ordine, mergeti pe la altii ca d-aia ne-am zbatut noi sa va integram in Europa.

    Sa oprim si televiziunile astea care incita, sa lasam numai televiziuni care molesesc sau vopsesc in culori roz tot ceea ce voi vedeti in negru.
    Si mai stati naibii pe-acasa, nu vedeti ca ati starnit anarhistii? Stim ca e datoria noastra sa-i punem pe ei la colt, dar de ce sa nu va punem pe voi la colt mai intai?
    Voi sunteti cauza, voi nemultumitilor si nerecunoscatorilor.

    De maine o sa dam o lege noua: indignarea este interzisa si toata lumea sa mearga cu zambetul pe buze pe strada. Cine nu zambeste suficient sa fie pedepsit.
    Uitati cat de fericiti sunt oamenii in Coreea de Nord daca sunt obligati prin lege la fericire iar protestele si indignarea sunt aspru pedepsite. Ei sunt modelul de urmat pe viitor.

    • Nu protestele si vandalizarea capitalei si a altor orase ne vor rezolava problemele, ci dimpotriva asta le va agrava si ne va treage economia in jos!!! Nu au actionat deloc inteligent si cu vreo logica!!

      • nu sustine nimeni grupul de descreierati de au facut dezastru in centrul Bucurestiului, ma refer la cei ce protesteaza pasnic.
        Protestele sunt o cale democratica de a reactiona la surzii din conducerea statului atunci cand alte mijloace sunt epuizate. Si asta e cazul la noi.

        Pentru descreierati avem forte de ordine care in loc sa-i fi manat 10 km pe bulevarde mai bine ii inconjurau ca la manual si terminau repede si cu distrugerile si cu derbedeii. Ma tot intreb de ce n-au procedat astfel.

  5. Ce pot sa spun despre protestatari decat ca sunt niste animale salbatice scapate din barlgul lor!!! Faci un protest am inteles, dar nu sa devastezi si sa distrugi tot din jurul tau!!

  6. Romania trebuie sa se revolte! O comunitate nu prea evoluata, condusa de niste neispraviti, derbedei si impostori, nu poate reactiona decat asa! E limpede ca tocmai proasta guvernare, consecinta a proastei alcatuiri a sistemului politic si social a dus la actualele violente! Are Romania o reala democratie participativa, in care deciziile sa se ia dupa o consultare si dezbatere publica autentica? Nu. Niste ipochimeni, nu stiu cat de hoti dar prosti cu siguranta, iau de zeci de ani hotarari arbitrare, dupa cum li se nazare. Pana cand comunitatea nu va fi parte la decizie, buna sau rea, dar asumata printr-o dezbatere, vom perpetua acest mod de a functiona spasmodic. Electoratul trebuie sa aibe permanent control asupra reprezentantilor! Atunci nu va mai exista coruptie, furt, impostura. Dar e posibil sa nu mai avem nici candidati pentru politica ( aia romaneasca)! Apelurile astea intelectual-moralizatoare vadesc fie prostie, fie viclenie.

  7. In Romania exista doua tipuri de caractere: cei carora le pasa si cei carora nu le pasa.Din cei carora nu le pasa distingem pe cei care vor sa para sau sa dea impresia de oameni foarte instruiti sau , sa le facem pe plac, sa-i numim genii neintelese. Acesti inadaptati , datorita bininteles conditiei lor de geniu , citeaza sau fac trimiteri ,nedocumentate indeajuns , pentru a-si exprima superioritatea si imaculata lor cugetare. Aceste specii sociale isi permit sa judece pe semenii lor dupa tinuta, varsta, patura sociala aruncandu-se , lamentabil de altfel, in analize profunde a comportamentului maselor rezultand nevoile empirice si primare , chiar aproape inferioare s-ar putea aprecia, ale semenilor lor ca si subzistenta, siguranta unui loc de munca , grija pentru familie si generatiile viitoare etc.
    Un singur lucru le rugam pe domniile lor: COBORATI CU PICIOARELE PE PAMANT !
    Terminati cu acuzele si cu exclamatiile de genul La munca! nu la intins mana!
    Verificati daca acesti oameni au unde lucra.
    Cine trebuie sa le asigure accesul la un loc de munca si/sau sa ii protejeze social?
    Sa ne debarasam de corifeii capitalismului timpuriu care afirmau ca intr-o piata concurentiala actiunile actorilor privati o vor regla optim.Nimic mai FALS!!! Corporatiile private nu regleaza ci CONTROLOLEAZA piata in goana dupa castig rapind din atributele suverane ale statelor.
    Daca tot mergi in Brazilia, fa un popas si in Argentina nu de altceva sa vezi si sa constati realizarile de natura economica si sociala de dupa epoca distrugerilor de factura ultra-capitalista marca FMI.

  8. As zice, parafrazandu-l stangaci pe Farfuridi: „Indignare, indignare, dar sa stim de ce!” Eu asta nu inteleg din mitingurile de saptamana trecuta: ce voiesti, stimabile?!
    Manifestatie pro-Arafat: inutila, de vreme ce omul si-a dat demisia, dar continua lupta. Nimeni nu i-a facut nimic, doar l-a invitat sa demisioneze. Putea s-o faca sau nu, el a ales.
    Impotriva proiectului Legii Sanatatii? A fost retras, discutia s-a suspendat.
    Manifestatie anti-Basescu: ok, am inteles. Crede cineva ca va demisiona Presedintele? Ma indoiesc sincer. Apoi, exista multe cai constitutionale de a-l da jos, mai eficiente decat o lupta de strada. Dar, ma intreb, rezolva demisia presedintelui criza economica, sau e doar o razbunare populara pe „tiranul criminal”?!
    Sa ne indignam, de acord, dar cu adresa precisa. In anii ’90, protestele vizau democratizarea si decomunizarea. Acum?! Un trai mai bun? „Sa ne dea statul”? Ce?

    • După mine, marea masă (inclusiv cei care nici n-au ieşit pe străzi) ar dori să comunice un singur lucru: că OBSERVĂ furăciunile de partid şi de stat (din ultimii 20 de ani) si că S-A SĂTURAT de ele. Clasa politică pare să creadă că toţi suntem analfabeţi/orbi/surzi şi nu băgăm nimic de seamă sau, mai rău, că ştim ce se întâmplă – dar ne convine. Nu mă refer aici la sănătoasele principii şi strategii declarate în conferinţe de presă, ci la felul cum sunt ele traduse în fapt, cu tot cortegiul de inginerii administrative şi financiare care le însoţesc.

      Era un banc pe vremea Împuşcatului: ce-i mai periculos pentru conducător(i)? Să strige oamenii „ne este foame”, sau să strige „ne-am săturat”? Ghici ghicitoarea mea!

    • este vorba de democratizare… democratia inseamna dialog.. iar dialogul este exact ceea ce refuza presedintele si puterea actuala… asumarea repetata a raspunderii, jignirile aduse de presedinte oricui nu se pliaza pozitiei sale, politizarea la o scara mult mai mare decat chiar si cea din perioada Nastase si coruptia care sugruma si il face pe acelasi Nastase un sfant ( daca facem comparatie).. toate acestea au dus , cel putin din partea unora dintre noi, sa ne exprimam opinia in strada/ Singurul lucru care a lipsit a fost :cireasa de pe tort”.. iar dl T Basescu a oferit-o prin modul in care s-a raportat la un medic care in opinia multora inseamna performanta.

      • Observ, chiar din cele doua raspunsuri primite, cat de confuze sunt optiunile manifestantilor. Unii sunt nemultumiti de criza economica si de coruptia clasei politice (anamaria), altii de comportamentul autoritar si nedemocratic al presedintelui (Catalin). Atunci cand acestui amalgam i se mai adauga ultrasii distructivi, oponentii proiectului „Rosia Montana” sau sustinatorii SMURD, confuzia e completa, iar ghiveciul e gata. Q.e.d.
        Sansele de reusita ale unei manifestatii de strada depind nemijlocit de rapiditatea si eficienta clarificarii obiectivelor sale. Revoltele din 1989 – 1990 au esuat, partial, si din cauza ca nu au reusit sa faca aceasta clarificare, la timp. O limpezire a revendicarilor multimii o transforma pe aceasta intr-o forta coerenta si chiar disciplinata, inlatura diversionistii si atrage adeptii sinceri.

        • Eu incercam doar să înțeleg confuzia – nu s-o etichetez ca atare, dar nici să vă contrazic. Deci nu mi-ați QED nimic, se vede cu ochiul liber.
          Dar acuma ce-ați vrea? La diletantismul politicienilor – protestatari experți?”Tel maître, tel valet”, cum se spune. Creștem (și unii și alții) odată cu țara. Aveți răbdare.

          • anamaria, lasa-l! nu vezi ca asta e unul dintre semidoctii aia confuzi carora le place sa dea cu q.e.d. cum apuca.
            nu vezi ca nu a inteles nimic. ca autorul art. de altfel.

    • tu ai impresia ca protestatarii refuza dialogul nu? ca ei au refuzat dialogul?nu cumva asa zis-ul guvern uita sa consulte cetatenii?

  9. Excelent articol, felicitari! Se vede ca e scris de cineva lucid si desprins de patima balcanica a presei romanesti.
    In legatura cu evenimentele comentate ce sa zic… de la Paris simt doar… rusine sa zic asa, iar ne dam in stamba cu titluri pe BFM Tv gen „Heurts lors des manifestations en Roumanie contre T Basescu” si comentariile pe Euronews despre imaginile prezentand „ultrasii” in lumea mare drept personajele importante ale manifestatiilor. Macar daca ar fi fost adevarati manifetanti si nu pleava societatii dar oare nivelul acestei pleve nu spune ceva despre societatea romaneasca? Sper sa nu, din pdv sociologic stiu ca astea sunt uscaturile dar… mai stiu ca nici un roman cu capul pe umeri nu ar fi atacat jandarmii si deci ultima varianta ar fi ca acesta cristalizare a fost provocata de tembeli inconstienti…
    In alta ordine de idei si am calatroit si am vazut indignatii in diverse capitale… ce fuse la noi ieri sunt mai degraba huliganii de la Londra.
    Ca sa inchei ziua de ieri apoteotic am vizionat pe M6 Enquête Exclusive Nouveau look, nouveaux dangers: le retour des extremistes, va recomand cu caldura dar sincer la sfarsit cam da fiori reci, este un reportaj tare pro in stiulul emisiunii si pragmatic, merita aruncat un ochi.
    Toate cele bune, in asteptarea altor articole bine scrise.

  10. dragut articolul si moderat tonul – dar deloc fericit finalul. brazilia?! seriously? intimplator cunosc multi sud-americani (si brazilieni printre ei) iar situatia este departe de a fi fericita in brazilia. saracie si violenta, politie corupta, politicieni asisderea…nu ma asteptam sa credeti in cliseele cu toata lumea cinta si danseaza construid tara in ritm de samba

  11. un discurs moralist absolut dezgustator.

    aceaiasi predica moralista rostita in timp ce domnishorul se tine de nas, plina de clisee despre indignati, muncitori vs. paraziti si stanga de caviar…. one damn cliche after another…

    pt ca apoi sa ne zica ca el merge in Brazilia (oh, vai!) si ce energie are Br. pai Brazilia are energia aia datorita politicilor Partidului Munictorilor, politici care merg in rasparul politicilor duse la noi si in EU, si nascute din lupta indignatilor brazilieni impotriva neoliberalismul de acolo.

    domnule, suntem plictisiti, scarbiti si obositi de asemenea predici elitiste fara substanta. nu mai e loc de inca un Mihail Neamut in spatiul public romanesc. la revedere!

    • Brazilia „are energie” pentru ca are o padure tropicala pe care o consuma in ritm de 15.000 (cincisprezece mii!) de km patrati pe an; pentru ca transnationalele petroliere pompeaza bani ca nebunele pentru dreptul la macar o faramitura din cele 4 (patru!) super-depozite de titei descoperite in ultimii 5 ani; si nu in ultimul rand, pentru ca capitalul care a fugit din locuri precum Europa de Est trebuia sa ajunga undeva si Brazilia e un brand la moda. Wake up and smell the coffee, dear.

  12. La aşa ghiveci politic (administrativ, legislativ, instituţional), aşa ghiveci protestatar! Este o consecinţă organică, de care n-ai ce să comentezi (c-ar fi bună sau rea… asta este!).
    Să nu uităm totuşi că multe din ingredientele de ghiveci vin „de sus”. Şi ni se vând sub eticheta „gourmet”. Ce nu vă place, la produsul final?

  13. Deci daca eu acum sint indignat cu privire la faptele si vorbele recente ale d-lui Basescu, musai m-am molipsit de la televiziuni, sau am luat aminte la SMS-urile si mesajele Facebook ale unor oameni de nimic? N-am dreptul sa gindesc cu capul meu, sa ma informez de unde pot si sa ma indignez pe ce concluzii trag eu? Credeti ca indignatii sint neaparat manipulati sau instigati? Nu m-as grabi sa judec lucrurile atit de sumar si de expeditiv.

    • Nu neaparat, dar primul reflex nu e sa presupui ca oamenii sunt pur si simplu prosti. Stiu ca exista printre nemultumiti si o gramada de oameni cumsecade si educati dar asta nu schimba nimic. Si derapajul emotional in rasparul ratiunii tot prostie este, desi nu presupune lipsa inteligentei sau a educatiei.

      In momentul de fata PDL-ul este raul mai mic fata de USL. Exista multe motive legitime de a fi nemultumit de actuala guvernare: clientelism, incompetenta, hotie, coruptie, etc. Pe de alta parte, programul propus de USL, in rarele ocazii in care are bunul simt sa si propuna ceva, este calea spre o tara esuata. Ar fi momentul ca oamenii sa inteleaga ca in conditiile actuale demografice, tehnologice, geopolitice si de acces la resurse, statul social dezvoltat pe care si-l doresc este o imposibilitate matematica. Dincolo de solutii organizatorice sau de proverbiala ineficienta a guvernelor in gestionarea banilor, modelul dorit nu mai poate fi sustinut nici macar in conditii ideale si trebuie abandonat. Cresterea demografica si evolutia tehnologica rapida de la sfarsitul epocii industriale au facut posibil statul social in secolul 20. Sporul demografic negativ, lipsa de resurse naturale si stagnarea tehnologiilor de productie il fac nesustenabil in secolul 21.

      Pe termen lung avem doar trei variante: adaptare dureroasa (cu tot cu schimbare de sistem de valori, educatie si ajustare de identitate nationala), esec si extinctie ca stat suveran sau ruleta unui nou razboi mondial (care este un risc permanent in situatii de criza prelungita). Daca USL-ul castiga doua randuri de alegeri si aplica ceea ce sustine acum la nivel declarativ, ne incadram in una din ultimele doua variante.

  14. PDL = USL = lipitori. Nu e nici una mai buna sau mai rea. Bunul simt n-a trecut pe la ei pe la usa, si nici aia sapte ani de-acasa n-au dat pe la ei. Lipsa de viziune si clientelismul nesimtit sint comune intre acestea, faptele au vorbit de-a lungul vremii, asa ca aici nu e pe pareri si presupuneri…

    Cred ca e o confuzie sa se creada ca omul care striga „jos Basescu” voteaza automat cu Antonescu sau Ponta. N-as baga deloc mina in foc…

    Altfel, eu sper sa se aleaga cine se va alege printr-un vot corect, sper sa invete romanii sa voteze faptele, si mai putin vorbele spuse de diversii de ocazie, si in 2-3 exercitii democratice de vot de-acum incolo sa dispara si mostenirile comunistoide de tip Nastase si Basescu, si excrescentele mafiote de tip Udrea. Daca se poate, si politrucii pretins intelectuali care cred ca-si spala pacatele neamului, de tip Baconschi, si gargaragii de ocazie gen Becali si fanariotii locali de Teleorman. Vedeti ca eu unul ii „iubesc” pe toti in egala masura…

    Nu cred ca e cazul sa discutam aici de statul social. Sa nu uitam ca pretextul initial al acestor discutii este legea sanatatii, care daca se discuta intr-un dialog sanatos, in care sa reiasa si cifre clare si modalitati de control clare (care nu exista nici in situatia de acum, si n-au fost prevazute in proiect nici pentru situatia propusa), nu vad de ce n-ar fi trecut. Nici Basescu, nici PDL-ul n-au vrut acest dialog, pentru ca ei nu ne considera pe noi, ceilalti (parlament, opozitie, opinia publica), ca fiind parteneri de discutie valabili, ci antagonici, dusmani, adepti ai mult hulitului stat social.

    Ce e de fapt statul social in plus fata de statul pur si simplu, statul democratic, care garanteaza drepturi constitutionale, si in plus drepturi publice, cetatenilor sai egali intre ei? Poate-mi spuneti…

    • Sa le luam pe rand. Din punctul de vedere al participarii la manifestatii, ingrosarea randurilor la aceste proteste adauga procente in contul USL-ului. Chiar daca protestarul nu voteaza USL, imaginea dezordinii prelucrata de telviziuni are efect la distanta asupra populatiei neinformate si fara discernamant din mediul rural si din orasele mici de provincie. Pentru multi din oamenii de acolo, care nu vor fi niciodata altceva decat material de manipulare, faptul ca „a iesit Bucurestiul” conteaza. Era preferabil ca ei sa nu vada niciodata „iesind Bucurestiul”. Scenele astea fac cel putin ca punga portocalie necesara pentru a-i cumpara data viitoare sa trebuiasca sa fie mult mai grea. Cat despre manipulat, toti cei care suntem interesati de economie si politica manipulam. Manipulam cand scriem pe net, manipulam cand facem campanie de convingere a prietenilor, manipulam cand ne aruncam greutatea in spatele unei miscari publice sau a alteia (e.g. Noua Republica). Fiecare gest are o directie si o greutate. Fiecare declaratie e un „endorsement” explicit sau implicit. Nu exista simplu iesit in strada.

      Cat despre statul social, el e statul care isi propune sa asigura cetatenilor drepturi pozitive. Drepturile pozitive sunt cele care nu pot exista in afara unei actiuni de furnizare permanenta din partea statului (actiune care presupune un anume efort si cost). Statul „nesocial” este cel traditional conservator care nu se ocupa decat cu protectie (civila si militara), justitie (valori si moralitate), infrastructura, controlul primar al monedei (banca centrala), politica externa si pastrarea elementelor de identitate nationala. In orice alta activitate, statul „nesocial” are doar rol de reglementare, rol foarte serios de altfel. Cu alte cuvinte, statul nesocial poate legifera si impune standardele pe care trebuie sa le indeplineasca o institutie de invatamant, dar nu isi propune sa infiinteze si intretina institutii de invatamant pentru toata tara. Ele urmeaza sa fie private si sa stea sau nu in viata in functie de cerintele pietei. Asta nu inseamna ca nu pot fi infiintate in mod izolat scoli de stat pentru scopuri strategice, cum ar fi asigurarea de cadre calificate pentru birocratia centrala. Populatia la randul ei, trebuie sa isi organizeze propria activitate, sa isi castige painea independent si sa decida ce servicii cumpara daca vrea si daca poate (sanatate, educatie, asigurari, etc.) Din punct de vedere social, guvernul nu mentine decat niste capacitati rudimentare pentru interventie in caz de dezastre naturale si poate interveni prin mijloace de comunicare pentru a-si incuraja cetatenii sa isi planifice existenta intr-un anume fel. Dar el nu ofera servicii directe „gratuite” de sanatate, educatie, etc si nici nu-si controleaza direct populatia.

      In varianta statului „nesocial”, dreptul la viata este un drept negativ si inseamna doar ca statul se asigura ca nimeni NU poate sa te ucida, nu ca statul iti pune mancare pe masa daca mori de foame. Pusul de mancare pe masa este optional, poate fi organizat in afara statului si se numeste caritate. Dreptul la munca inseamna ca nimeni NU te poate impiedica sa muncesti, nu ca cineva iti garanteaza un loc de munca, etc.

      • Da, multumesc pentru explicatii. Cred ca fiecare are dreptul sa lupte pentru statul in care vrea sa traiasca. Eu nu vreau sa mi se garanteze locul de munca neaparat, dar n-ar fi rau ca macar sanatatea sa ramina definita pe principii de solidaritate. Nu mi se pare ok ca sanatatea sa fie doar un serviciu cumparat. Nu toti defavorizatii sint asa din lene, unii chiar au o problema de care nu sint vinovati.

        Nu stiu de ce se incapatineaza lumea sa lipeasca statul social de niste vremuri apuse, asta mi se pare o exagerare. Sint state capitaliste in Europa care sint sociale si nu mi s-a parut ca ar suferi de alaturarea acestor termeni…

        A spune ca acum sanatatea publica „nu merge”, cind de fapt nu exista reglementare si control corecte si transparente, si ca „reforma”, tot fara control, va face niste minuni, mi se pare tehnic gresit, daca nu si de-a dreptul lovit de rea intentie.

        Pacat ca nu exista iesirea in strada sau scrisul pe Internet „simple”. Eu un singur lucru vreau, sa nu fie nimeni convins de altii sa faca ce face si sa spuna ce spune, ci de fapte, si de aspiratiile proprii. Atit vreau.

        • Perfect de acord. In privinta statului social, nu sunt de parere ca orice mecanism de solidaritate este rau. Pana la urma si o asigurare privata dar obligatorie de sanatate, de exemplu, e tot un mecanism de solidaritate. Toata lumea participa, dar numai unii se imbolnavesc. Pe de alta parte, as vrea sa vad ca sistemele de protectie sociala intra pe fagasul unor legi sanatoase care confirma statutul lor de automatisme, fara a le stabili obiective imposibile, in conditiile in care obiectivele intangibile sunt intotdeauna primul pas spre minciuna si negare. Iau exemplul pensiilor. Sunt dispus sa dau 15% din venit pentru a sustine un sistem de pensii. Sunt de acord ca guvernul sa colecteze 15% de la toata populatia, sa acorde pe baza unor reguli un punctaj fiecarui pensionar, sa faca suma tuturor punctelor pensionarilor si apoi sa plateasca punctul pe baza uneri reguli de trei simpla: pensia = punctaj individual * (suma colectata anual / total puncte in sistem / 12 luni). Asta insa e doar o optimizare si automatizare a unui proces natural. Intr-o societate fara un sistem de pensii, copiii isi ajuta parintii iesiti din activitate in baza moralitatii si cutumelor oricarei societati functionale. Sistemul de pensii nu face decat sa automatizeze procesul, evitand situatiile in care niste odrasle ingrate isi lasa parintii sa moara sau in care un om fara urmasi ramane muritor de foame. Pe de alta parte, daca economia si demografia merg impotriva sistemului nu garanteaza nimeni ca pensia va fi decenta. Nu poti sa legiferezi acceleratia gravitationala la alta valoare decat 9,81m/s^2 ca te loveste fizica in freza.

          Pe scurt, nu vreau desfiintarea completa a oricaror mecanisme sociale, dar vreau desfiintarea drepturilor pozitive care stabilesc pentru o tara slaba obiective intangibile, cum sunt pensia „decenta” sau sistemul de sanatate care acopera orice boala. Legea propusa era o solutie pentru ca scotea gestiunea banilor la privat, desi tot asigurari ar fi fost, deci implicit mecanism de solidaritate. O alta varianta ar fi o lege care sa intezica devierea unui impozit de la scopul sau. Cu alte cuvinte ar deveni ilegala completarea bugetului de pensii, sau a celui de sanatate de la bugetul de stat. In aceste conditii, subfinantarea, problemele de colectare si inadecvarea obiectivelor stabilite pentru sistemele de sanatate si de pensii ar deveni evidente, masurabile direct la interfata sistemelor respective si ar forta reevaluarea mecanismelor si reformarea proceselor din sistem. As fi de acord cu ambele variante.

          Pe de alta parte, in privinta statelor occidentale care au sistem social dezvoltat, va atrag atentia ca in afara de unele state cu rezerve naturale spectaculoase, cum e petrolul pentru tarile nordice, restul tarilor au sfarsit cu deficite bugetare enorme pentru a intretine aceste sisteme sociale. Franta e cel mai bun exemplu. Ori deficitul cronicizat va exploda mai devreme sau mai tarziu. Si cum statele puternice, cu baza productiva si tehnologica solida nu se sufoca niciodata in liniste, riscam sa ajungem iar la singura solutie in astfel de situatii: razboi si nationalizare. Vrem asta? Eu nu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristian Muresan
Cristian Muresan
Este absolvent al SciencePo şi Ecole des Mines de Paris. Activează în prezent în cadrul unui cabinet de consultanţă în management şi strategie industrială din capitala Franţei.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro