marți, noiembrie 30, 2021

Industria de cablu ar trebui sa isi „elibereze” consumatorii

Am publicat recent pe acest site o opinie personală prin care consideram că modul în care obligaţia „must carry”, de retransmitere a unor posturi TV, este reglementată de art.82 din Legea audiovizualului contravine unor prevederi din Constituţia României şi unor principii fundamentale ale economiei de piaţă.

Am constatat cu această ocazie, prin comentariile primite, că există o îngrijorare cu privire la puterea de piaţă a operatorilor de cablu, care pot să se comporte abuziv, în sensul eliminării din grilă a unor posturi TV, mai ales a celor care ar fi în concurenţă cu posturi cu profil similar deţinute de aceşti operatori.  Sau că ar putea decide eliminarea unor posturi „incomode” pentru politicieni.  Cu privire la această din urmă îngrijorare, vreau să arăt că diversitatea de opinii şi asigurarea prezentării tuturor poziţiilor faţă de o temă trebuie să existe şi să fie asigurate de către Consiliul Naţional al Audiovizualului, în cadrul fiecărui post TV.  Din păcate, foarte multe persoane urmăresc doar posturile TV care consideră că le reflectă propriile opinii, dovada cea mai certă că posturile TV nu sunt obiective şi nu asigură echilibrul opiniilor, aşa cum ar trebui. CNA ar trebui să acorde o atenţie mai mare acestei polarizări, reflectată în preferinţele consumatorilor pentru un post TV sau altul şi ar trebui să intervină ferm şi eficient pentru a restabili echilibrul.  Nu se poate vorbi de concurenţă între posturile TV câtă vreme fiecare are privitorii săi „captivi” .

Revenind la tema anunţată, faţă de îngrijorările exprimate faţă de arbitrariul operatorilor de cablu am răspuns că obligaţia „must carry” nu reprezintă oricum o soluţie la puterea de piaţă a firmelor de cablu şi am propus, în reacţiile la comentarii, soluţii alternative cum este reglementarea tarifelor de acces la astfel de reţele sau obligarea firmelor de cablu să procedeze la o separare funcţională a posturilor TV de reţelele de cablu, cu obligarea lor de a tratata nediscriminatoriu solicitările de acces în grilă.  În ceea ce priveşte puterea de piaţă a operatorilor de cablu, am explicat că aceasta este contrabalansată de existenţa alternativelor – platformele de recepţie prin satelit (DTH), emisia de programe TV în format digital prin frecvenţe radio (DVB-T), care urmează a fi implementată în curând şi, parţial, recepţionarea de programe TV prin internet.  Nu ne-am afla, deci, în prezenţa unui monopol al firmelor de cablu, iar puterea de piaţă a acestora derivă mai degrabă din comportamentul consumatorilor care acordă o mai mare preferinţă recepţiei de programe TV prin cablu, rod al unei îndelungate tradiţii în perioada de după 1990.

Sunt de opinie că îngrijorarea este legitimă. Operatorii de cablu din România (şi nu numai – modelul este încă destul de răspândit în lume) îşi ţin în „captivitate” clienţii prin oferirea programelor TV într-un sistem „a la carte”.  Posturile TV la care avem acces sunt (pre)stabilite de către operatori iar la acestea se adaugă, posturile TV impuse prin prevederea legală din art.82 al Legii audiovizualului.  Realitatea ne spune că, în ordinea de prioritate, dorinţa fiecărui consumator individual este ultima, după cea a operatorului şi cea a statului. Este adevărat că programele incluse în grilă de operatori iau în calcul şi preferinţele consumatorilor, după cum şi posturile TV incluse în „must carry” au la bază studii de audienţă, fiind premiate, de principiu, posturile cele mai urmărite.  Problema este însă că atât operatorii cât şi CNA, ca gestionar al obligaţiei de „must carry”, creează pachete de programe care încearcă să satisfacă cât mai multă lume dar într-un mod generalizant, forţat, aproape socialist.  Pachetele de programe reprezintă soluţii de compromis, prin care operatorii încearcă să împace „capra, varza şi lupul”, adică cerinţele cât mai multor consumatori, în acelaşi timp, la care se adaugă programele „must carry”.  Rezultatul este că fiecare consumator primeşte câte puţin din ceea ce îl interesează în mod real dar într-un ambalaj mult mai pompos decât modesta realitate. Asta în condiţiile în care tehnologia din prezent – digitalizarea – permite crearea unor pachete de programe personalizate pentru fiecare consumator în parte sau pentru categorii specifice de consumatori (ştiri, sport, ştiinţă, muzică) cu dreptul telespectatorului de a le achiziţiona doar pe acestea.  Procesul de care vorbesc ar fi foarte greu, aproape imposibil de realizat, în condiţiile televiziunii analogice.  În definitiv, clientul este cel care plăteşte şi are dreptul să primească pachete personalizate în locul unui pachet „a la carte”, cum se întâmplă în prezent.

Faptul că  personalizarea este posibilă la nivel de consumator individual este demonstrată şi de apariţia şi evoluţia programelor de tipul „pay-per-view”, în care consumatorul alege ce programe doreşte să vizioneze şi plăteşte doar pentru acestea.  Devine, astfel, evident, ca set-top-box-urile (decodoarele) din locuinţele noastre pot fi cu adevărat „cutiuţe magice”, capabile să ofere o mai mare flexibilitate şi programe pe dorinţa fiecăruia.

Televiziunile care văd corect viitorul fac deja un pas mai departe şi oferă  acces personalizat, în sistem pay-per-view, prin intermediul internetului – vezi, în acest sens, platforma www.voyo.ro.  Nu ştiu câţi dintre dumneavoastră îşi dau seama de potenţialul imens al unei asemenea platforme, o alternativă mai mult decât convenabilă la „torente”.  De altfel, toate televiziunile din România furnizează programele lor şi pe internet, de mai multă vreme, iar în condiţiile creşterii acoperirii internetului de mare viteză, acest mediu se constituie într-o reală alternativă la recepţia programelor prin cablu.  Există şi operatori, deocamdată de nişă, care oferă acces la programe TV mult mai diversificate prin intermediul protocoalelor internet (IPTV).  Unii dintre operatorii de telefonie mobilă se pregătesc şi ei să furnizeze conţinut, având la bază dorinţa de a urca în „amonte”, către activităţile cu mai multă valoare adăugată, care pot genera venituri suplimentare.  Este posibil ca şi această extindere a operatorilor de telefonie mobilă să genereze tensiuni, similare celor dintre operatorii de telefonie mobilă şi posturile TV.

Priviţi din  perspectiva dezvoltării şi potenţialului noilor tehnologii, operatorii de cablu riscă să pară, destul de curând, demodaţi şi rupţi de tendinţele tehnologice.  Dacă vor continua să se comporte ca în anii 1990, când cablul era singurul care putea să ofere un număr suficient de mare de programe TV în condiţii bune de calitate şi preţ, ar putea fi luaţi de valul evoluţiilor tehnologice.  Am arătat cu altă ocazie că operatorii de cablu sunt destul de conştienţi de noile provocări iar deţinerea de canale proprii este o încercare de a urca pe lanţul valoric spre zona producţiei şi emisiei TV.  Aşa cum cele mai mari venituri la nivel mondial nu sunt realizate de marii furnizori de servicii de acces internet ci de furnizorii de conţinut (Google, Facebook, Amazon etc), tot astfel câştigurile cele mai mari în domeniul programelor TV nu este realizat de transmiţători, ci de furnizorii de conţinut.  Pe de altă parte, aşa cum s-a remarcat, intrarea operatorilor de cablu pe aceste pieţe creează tensiuni şi conflicte cu posturile TV clasice. Posturile TV „clasice” îşi văd poziţiile ameninţate prin intrarea în competiţie cu posturi TV deţinute de retransmiţători şi au temerea – legitimă – că aceştia ar putea favoriza propriile posturi în defavoarea lor.

Chiar dacă  urcarea „în amonte” a operatorilor de cablu este o mişcare logică din punct de vedere economic, în situaţia în care aceştia continuă să deţină o pondere importantă în retransmisia de programe TV, sunt necesare măsuri care să prevină abuzurile faţă de posturile TV care nu le aparţin.  Este evident că eliminarea abuzivă a unui post TV lipseşte, în egală măsură clienţii acelui operator de posibilitatea de a beneficia de programele respective, dacă ar dori acest lucru.  Cu excepţia posturilor TV care se încadrează firesc în „must carry” – televiziunea publică, televiziunile cu profil cultural, religios sau aparţinând minorităţilor naţionale – decizia cu privire la recepţionarea unui anumit post trebuie să fie a consumatorilor.  Din punctul de vedere al operatorilor de cablu poate exista nevoia unui număr minim de pachete, astfel încât asigurarea retransmisiei să fie viabilă din punct de vedere economic la fiecare punct din reţea.  Pe baza regulii că valoarea unei mărfi pentru o persoană este dată, în cea mai mare parte, de utilitatea mărfii pentru aceea persoană, pot achita acelaşi preţ (sau chiar mai mare) pentru 10 canale care mă interesează foarte mult ca şi pentru 100 sau 150 de canale care, în ceea ce mai mare parte, nu mă interesează. Poate că libertatea mea ca şi consumator nu va fi absolută dar ea va fi mai mare decât în prezent.

Industria de cablu trebuie, aşadar, să îşi „elibereze” consumatorii.  Nu este un proces care se poate derula peste noapte dar nici nu necesită eforturi supraomeneşti.  Operatorii de cablu trebuie să lase puterea de alegere în mâinile clienţilor lor şi doar prin acest proces – democratic – vor reuşi să îşi asigure viabilitatea pe termen lung.

P.S. Pentru calmarea definitivă a spiritelor şi pentru a evita politizarea acestui subiect, menţionez că postul Antena 3, ca şi Antena 1, este şi va rămâne un post „must carry” datorită audienţei sale, ceea ce este corect.  Precizez, de asemenea, că nu am fost niciodată avocat al lui Traian Băsescu, aşa cum eronat se arată în unele articole, iar numirea în funcţia actuală are la bază doar faptul că acest atribut este al Preşedintelui României, aşa cum este cazul şi cu multe alte funcţii publice.

Distribuie acest articol

11 COMENTARII

  1. Elefantul din camera este exploatarea de catre retelele mari a monopolului acordat prin drepturile de autor pentru a construi un monopol artificial in distributie.
    In UE asa ceva este explicit interzis, dar directiva respectiva (Directiva 93/83/CEE a Consiliului din 27 septembrie 1993 referitoare la coordonarea anumitor norme privind drepturile de autor şi drepturile conexe aplicabile difuzării de programe prin satelit şi retransmisiei prin cablu) a scapat netranspusa in legislatia romaneasca.
    S-a discutat pe tema asta si pe Pagina de Media:
    http://www.paginademedia.ro/2012/02/explicatii-de-la-cna-de-ce-sa-nu-aiba-cablistii-televiziuni-unii-dintre-colegi-au-pus-problema-ca-s-ar-crea-un-monopol/

  2. Consumatorii nu platesc neaparat pentru canalele pe care nu le urmaresc, pentru ca multe canale sunt gratuite sau cu sume fixe. Difuzarea „a la carte”, doar a canalelor dorite, doar ar creste costurile retelelor de cablu si a telespectatorilor pana la urma, limitand artificial si diversitatea de programe disponibile.

    • Va multumesc pentru observatii si pentru link-uri. Foarte utile !
      In ceea ce priveste notiunea „a la carte”, nu am avut pretentia sa folosesc definitia acceptata – am folosit termenul mai mult pentru expresivitatea sa. Aveti dreptate – ar fi trebui sa il definesc eu.
      In ceea ce priveste canalele gratuite, sincer nu cred ca poate exista asa ceva. Pentru consumator, toate canalele costa, doar ca acest cost nu este defalcat pentru fiecare canal. A propos de asta, ma mir ca nimeni nu a facut observatia, in cadrul materialului meu anterior, ca programele „must carry” ofera totusi o compensatie operatorului de cablu – acestea sunt libere la retransmisie, asa ca operatorul de cablu nu trebuie sa plateasca vreo redeventa pentru ele, desi unele dintre ele asigura atractivitatea ofertei sale !
      Este posibil ca sistemul individualizat (ceea ce numeam eu „a la carte”) sa duca la scaderea diversitatii dar, daca ne gandim mai bine, puzderia de canale mici nu inseamna neaparat diversitate si este intretinuta oarecum artificial de „bundling”. In definitiv, exista canale TV care se nasc, traiesc si mor si apoi altele le iau locul. Nu ar fi rational sa gandim ca pot exista simultan mii de canale TV, toate eficiente. Ca un argument in acest sens, televiziunile de nisa se dezvolta mai degraba in cadrul unor grupuri care ofera canale diversificate – de la Pro Tv sau Intact la Discovery. Nu trebuie sa ignorati niciodata si aspectul ca televiziunile fac parte dintr-un grup aparte de industrii, numite duale (two-sided) deoarece pot genera venituri atat din amonte (publicitate) cat si din aval (de la abonati).
      In final, dar nu in cele din urma, nu sunt convins ca sistemul individualizat ar duce la preturi mai mici, ci doar faptul ca ar exista o transparenta mai mare iar consumatorii ar plati doar pentru ceea ce doresc.

      • Exact, programele „must carry” sunt o non-problema pentru orice retea de buna credinta, din simplul motiv ca ele sunt atat gratuite cat si cerute de clienti (daca nu ar fi nu ar fi avut audienta).
        Singurele retele deranjate de acest sistem sunt cele cu tendinte monopoliste, care sunt interesate sa-si impuna propriile canale, excluse (ilegal dupa parerea mea) de la distributia prin retele independente.
        Se construieste astfel un fel de mecanism cu clichet, in care pozitia dominanta pe piata de distributie este folosita pentru eliminarea concurentilor prin exploatarea exclusivitatii unor canale (nu neaparat proprii).
        Canalele gratuite (inclusiv cele din „must carry”) nu sunt duale, acestea nu incaseaza nimic de la abonati, se finanteaza doar din amonte, prin publicitate. Prin eliminarea sau marginalizarea in grila operatorilor cu putere semnificativa pe piata veniturile din publicitate dispar, ducand pana la urma la disparitia canalelor respective. Distribuitorii independenti nu vor mai putea oferi canale de calitate pe segmentele respective, nemaiputand astfel concura pe piata.

  3. „Din păcate, foarte multe persoane urmăresc doar posturile TV care consideră că le reflectă propriile opinii, dovada cea mai certă că posturile TV nu sunt obiective şi nu asigură echilibrul opiniilor, aşa cum ar trebui. ”

    Ce legatura are una cu alta? Daca oamenii urmaresc numai posturile care le impartasesc opiniile, asta inseamna ca acele posturi nu sunt obiective si nu asigura echilibrul opiniilor? Extraordinara inferenta…

    „…platforma http://www.voyo.ro. Nu ştiu câţi dintre dumneavoastră îşi dau seama de potenţialul imens al unei asemenea platforme, o alternativă mai mult decât convenabilă la „torente”. ”

    Care e principala diferenta? Pe voyo ai o gramada de filme de serie B, sau „productii originale” marca PRO TV. Pe torente gasesti noutati si cam ce vrea muschii tai.

  4. Domnule Valentin Mircea,

    Pe termen lung exista o solutie simpla la aceasta problema a „eliberarii a consumatorilor”: eliminarea prin lege a conditionarii unui abonament de internet de un alt abonament pentru servicii telefonice si/sau televiziune prin cablu.

    Internetul a schimbat regulile in presa scrisa, le va schimba si in televiziune.

  5. Cu alte cuvinte: mutarea de bundle la alegere ar da o masura mai buna a audientei, ar ramane pe piata mai putine televiziuni care vor trebui sa mentina un nivel calitativ ceva mai ridicat pentru a atinge o piata cat mai larga.

    Mi se pare destul de corect, nu este o schimbare care sa se produca maine, dar este o schimbare necesara. Piata s-ar regla singura, emisiunile bune ar ramane in grila, cele neinteresante nu, etc.
    Chiar daca anumite televiziuni ar fi sustinute financiar, am obtine o masura mai reala a audientei lor.
    Nu este o idee perfecta, evident, dar ar putea duce la ceva bun :)

  6. Ar trebui sa se infiinteze un organism apolitic, care sa urmareasca televiziunile in aspectele de manipulare a telespectatorilor, gen OTV sau Antena 3 si sa decida sanctiuni graduale, pana la desfiintarea acelor posturi. Problema e de importanta capitala pentru viitorul tarii noastre, in pericol de imbecilizare.

  7. „Eliberarea” consumatorilor poate veni si din diversificarea optiunilor de alegere. Cu cat oferta este mai mare (cablu, DTH, mobile TV, TV terestra, etc., cu atat puterea sa de negociere este mai mare. Trecerea la Tv digitala poate fi un pas inainte.
    O zi buna

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Valentin Mircea
Valentin Mircea este avocat în cadrul Baroului București din anul 1996, specializat în dreptul afacerilor și Senior Partener la Mircea și Asociații. Mircea este doctor în dreptul concurenței al Universității București din 2013 și din octombrie 2018 este Visiting Fellow la European University Institute la Florența (Italia). În trecut Valentin Mircea a ocupat diverse funcții în mediul privat - KPMG, Sinclair Roche & Temperley (Stephenson Harwood) - și autorități publice (printre altele, vicepreședinte al Consiliului Concurenței (până în 2013) și șef al Corpului de Control al Prim Ministrului, în 2016). Valentin Mircea este licențiat în drept al Facultății de Drept din Universitatea București, titular al unei diplome de studii generale a Universității Sorbonne Pantheon Assas și absolvent de studii postuniversitare în dreptul internațional al concurenței al Universității din Melbourne, Australia. Acesta este autorul mai multor cărți și articole pe subiecte care țin de dreptul concurenței și dreptul afacerilor și este în mod frecvent vorbitor la conferințe de specialitate în România și în străinătate.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Metroul la Otopeni – marele eșec al unor politicieni mărunți

Eșecul magistralei de metrou M6: 1 Mai – Aeroportul Otopeni este eșecul politicienilor preocupați să dovedească faptul că nu se poate, în...

Echipa câştigătoare a Preşedintelui Iohannis

La un an de la alegerile parlamentare, România are, în fine, o echipă câştigătoare : alianţa  social-liberală  şi-a definitivat lista de miniştri...

De ce majoritatea modelelor climatice sunt „fierbinți”?

O bună parte din articolele mele publicate pe această platformă discută modele (simulări) ale variațiilor unor parametri climatici precum concentrația de CO2,...

Despre felonie si sperjur

Domnule Klaus Iohannis, Cand Marius Manole si Radu Paraschivescu v-au returnat decoratiile, a fost vorba de o despartire lipsita de orice ambiguitate....

De ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat în ultimele luni în România

Cele mai vizibile probleme din ultimele luni în România au ținut de 3 crize – criza în sănătate (Valul 4 de Covid...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro