Un termen economic des folosit în ultimul timp în discursul public din România este „inflația”. În perioada comunistă, cuvântul era rar întâlnit în vorbirea curentă, deoarece fenomenul era ascuns: prețurile erau fixate de stat și menținute nemodificate o lungă perioadă de timp. Dezechilibrul între cerere (mai mare) și ofertă (mai mică) s-a manifestat mai degrabă prin dispariția bunurilor din magazine, cozi, cartele etc., decât prin creșterea prețurilor, adică inflație. Altfel spus, în economia planificată, prețurile erau mici, dar magazinele erau goale. Cuvântul a fost folosit totuși de propaganda comunistă, cu referire însă exclusiv la capitalism, căruia îi erau atribuite toate racilele economico-sociale ale lumii: inflație, șomaj, greve etc. După căderea comunismului, dezechilibrul între cerere și ofertă s-a menținut și amplificat din cauza dezorganizării aparatului de producție comunist și politicilor populiste duse de autorități. Prețurile au fost însă liberalizate și, prin urmare, au crescut foarte rapid, ceea ce a stupefiat populația, care a constatat că, în economia de piață, magazinele sunt pline, dar prețurile, mari. La rândul lor, politicienii au descoperit că pot câștiga alegerile cu promisiunea că vor reduce inflația, chiar dacă, după aceea, nu se vor ține de cuvânt și vor pierde, eventual, puterea. Ca urmare, despre inflație a început să se vorbească și să se scrie foarte mult, adesea în necunoștință de cauză și cu evidente accente remanente din propaganda comunistă. Se pune, de aceea, problema ce este inflația, de ce este necesară combaterea acesteia și cum poate fi făcut acest lucru?
Inflația este creșterea generalizată a prețurilor într-o anumită perioadă de timp. Acest fenomen este, de regulă, unul macroeconomic, în sensul că se manifestă prin creșterea tuturor prețurilor sau creșterea costului vieții. Însă, inflația poate fi, de asemenea, un fenomen mai limitat la anumite bunuri sau servicii, cum ar fi, de exemplu, alimentele, combustibilii, transporturile, reparațiile etc. Indiferent de amploare, inflația este scumpirea unui eșantion relevant de bunuri și/sau servicii, într-o anumită perioadă, de regulă, un an.
1. Măsurarea inflației
Costul vieții consumatorilor depinde de prețurile nenumăratelor bunuri și servicii pe care le cumpără în mod obișnuit, precum și de ponderea acestor articole în bugetul familiei. Pentru a măsura costul vieții consumatorului mediu, institutele de statistică și alte agenții specializate, guvernamentale și neguvernamentale, efectuează anchete și sondaje în rândul populației, colectează date despre prețuri în magazine și online cu ajutorul instrumentelor de extragere automată de date de pe web (web-scraping), a cititoarelor de coduri de bare etc. Scopul acestor investigații este identificarea unui „coș” de bunuri și servicii achiziționate în mod obișnuit de către consumatori și observarea evoluției în timp a prețului total al acestor articole. (În România, principalele componente ale coșului de consum sunt bunurile alimentare, nealimentare și serviciile). Prețul coșului, calculat la un moment dat și exprimat sub forma unui indice de creștere față de un an de bază, se numește „indicele prețurilor de consum” (IPC). Modificarea IPC într-o anumită perioadă, exprimată procentual, este „rata inflației prețurilor bunurilor de consum” – cea mai utilizată măsură a inflației. (De exemplu, dacă IPC la 31 decembrie 2021 este 100, iar IPC la 31 decembrie 2022 este 116,37%, rata inflației în perioada respectivă este 16,37%).
Tendințele subiacente și persistente ale inflației se exprimă cu ajutorul „indicelui creșterii prețurilor bunurilor de consum de bază” (Core Consumer Price Index Growth, Core Consumer Inflation). Acesta exprimă modificarea tuturor prețurilor bunurilor și serviciilor, mai puțin alimentele și energia. „Inflația de bază” (Core Inflation) este folosită, de asemenea, în deciziile de politică monetară. (În România, se calculează două rate ale inflației de bază: CORE1 – din care se exclud prețurile administrate și CORE2 – din care se exclud în plus prețurile foarte volatile, cum ar fi cele ale fructelor și legumelor proaspete, ouălor și combustibililor). Calculul unei rate generale a inflației – valabilă la nivelul întregii țări, nu doar pentru consumatori – necesită un indice mai cuprinzător, cum ar fi, de exemplu, „deflatorulPIB”. Acesta se calculează ca raport între PIB-ul nominal și PIB-ul real și este o măsură a variației prețurilor tuturor bunurilor și serviciilor produse într-o țară, într-o anumită perioadă, de regulă, un an.
Coșul pe baza căruia se calculează IPC se menține în mare măsură nemodificat, pentru a permite comparații în timp, însă este ajustat ocazional, ca urmare a evoluției modelelor de consum; de exemplu, pentru a include în coș bunuri noi, de înaltă tehnologie, ori a înlocui articolele demodate, care nu se mai cumpără pe scară largă. Deoarece exprimă modul în care evoluează în timp prețul mediu al tuturor bunurilor și serviciilor produse în economie, conținutul deflatorului PIB variază de la an la an și este, deci, mai actualizat decât coșul IPC, rămas în mare măsură fix. Pe de altă parte, deflatorul conține elemente neconsumabile (cum ar fi cheltuielile militare) și, deci, nu este o măsură prea bună a costului vieții.
2. Efectele inflației
În cazul în care venitul nominal al familiilor, care, în economiile moderne, se exprimă și se realizează în formă bănească, crește mai încet decât cresc prețurile, situația economică a populației se înrăutățește, deoarece aceasta își permite să cumpere mai puține bunuri și servicii. Cu alte cuvinte, puterea de cumpărare sau venitul real al populației – venitul nominal corectat în funcție de inflație – scade. Or, venitul real este un indicator cantitativ ce oferă informații cu privire la nivelului de trai (proxy indicator): când venitul real crește, nivelul de trai crește – și invers.
În realitate, prețurile se modifică în ritmuri diferite. Unele prețuri, cum sunt cele ale bunurilor de primă necesitate, se schimbă zilnic; altele, cum sunt salariile stabilite prin contracte (i. e. prețurile mâinii de lucru), se ajustează mult mai lent (sunt „rigide” – în limbaj economic). Într-un mediu inflaționist, creșterea neuniformă a prețurilor afectează în mod inegal puterea de cumpărare a consumatorilor, iar această eroziune diferențiată a veniturilor reale constituie principalul cost social al inflației.
Inflația distorsionează, de asemenea, puterea de cumpărare a persoanelor cu venituri fixe (pensionari, bursieri, creditori etc.). De exemplu, un pensionar a cărui pensie se mărește în fiecare an cu un procent fix de 5%, pierde o parte din puterea sa de cumpărare, dacă inflația anuală este mai mare de 5%. Pe de altă parte, un debitor, care a contractat un împrumut ipotecar cu o dobândă fixă de 5% pe an, beneficiază de o inflație anuală mai mare de 5%, deoarece rata dobânzii reală (rata nominală minus rata inflației) este negativă. Totul se petrece ca și cum creditorul l-ar plăti pe debitor pentru favoarea pe care acesta din urmă i-o face prin aceea că acceptă să primească împrumutul, ceea ce este, evident, aberant. Consecința este că, în viitor, creditorul nu va mai acorda, probabil, nimănui vreun credit. Cu alte cuvinte, dacă inflația nu este luată în considerare la stabilirea ratelor dobânzilor nominale, unii participanți la viața economică se îmbogățesc, iar alții sărăcesc, fără justă cauză, ceea ce dezorganizează procesul de creditare. Iar fără credit, viitorul unei economii contemporane este sumbru.
În cursul timpului, multe țări s-au confruntat cu o inflație ridicată și, în unele cazuri, cu „hiperinflație” de 1.000% sau mai mult pe an. În anul 2008, Zimbabwe, de exemplu, a cunoscut unul dintre cele mai grave cazuri de hiperinflație din istorie, cu o inflație anuală estimată la 500 de miliarde la sută. Niveluri atât de ridicate ale inflației au fost dezastruoase, iar țările respective au fost nevoite să ia măsuri politice dificile și dureroase pentru a readuce inflația la niveluri rezonabile, renunțând, uneori, la moneda națională, așa cum a făcut Zimbabwe.
Deși o inflație ridicată dăunează economiei, nici „deflația” sau scăderea prețurilor nu este mai prielnică. Dacă prețurile scad, consumatorii își întârzie cumpărăturile, anticipând că în viitor prețurile vor fi mai mici. Or, la nivelul de ansamblu al economiei, această expectativă implică mai puțină activitate economică, mai puține venituri obținute și distribuite de către producători și vânzători și o creștere economică mai redusă. Un exemplu de țară care, din cauza deflației, a cunoscut o lungă perioadă de stagnare economică, este Japonia. De aceea, în timpul crizei financiare mondiale din 2007-2008, principalele bănci centrale ale lumii au dus o politică de prevenire a deflației. Unul din motivele pentru care Sistemul Rezervelor Federale al SUA (Fed) și alte bănci centrale din întreaga lume au menținut ratele dobânzilor la un nivel scăzut o lungă perioadă de timp și au aplicat și alte politici monetare laxe a fost, într-adevăr, furnizarea unor lichidități suficiente sistemelor financiare aflate în criză.
În prezent, majoritatea economiștilor consideră că o inflație redusă, stabilă și – foarte important – predictibilă este benefică pentru economie. Dacă inflația este mică și previzibilă, este mai ușor ca rata inflației să fie luată în considerare în clauzele contractuale de ajustare a prețurilor și a ratelor dobânzilor, ceea ce atenuează amintitul impact distorsionant. Mai mult, știind că prețurile vor fi mai mari în viitor, consumatorii se vor strădui să-și devanseze cumpărăturile, ceea ce stimulează activitatea economică. De aceea, numeroase bănci centrale, printre care și Banca Națională a României, și-au stabilit ca principal obiectiv de politică monetară menținerea unei inflații scăzute și stabile – politică numită „țintirea inflației” (inflation targeting).
3. Cauzele inflației
Inflația ridicată și prelungită este adesea consecința unei politici monetare laxe. Dacă masa monetară crește prea mult în raport cu volumul tranzacțiilor efectuate în economie, valoarea unei unități monetare scade; altfel spus, puterea de cumpărare a monedei se reduce, iar prețurile cresc. Această relație dintre oferta de monedă și dimensiunea economiei este explicată pe larg de teoria cantitativă a monedei, care este una din cele mai vechi teorii economice.
Alte cauze ale inflației sunt variațiile ofertei și cererii. Șocurile pe partea ofertei perturbă producția (de exemplu, dezastrele naturale) sau majorează costurile (de exemplu, creșterea prețului petrolului) și, prin urmare, reduc oferta agregată, provocând „inflație prin costuri” (cost-push inflation). Impulsul pentru creșterea prețurilor este dat, deci, de întreruperea aprovizionării cu anumite bunuri și servicii. Un asemenea fenomen s-a produs în economia mondială în anul 2008, când a avut loc creșterea puternică a prețurilor alimentelor și combustibililor, fenomen transmis apoi rapid de la o țară la alta prin comerțul internațional. În prezent, o mare parte a inflației mondiale este provocată de tensiunile de pe piața internațională a materiilor prime și de dificultățile de aprovizionare – în condițiile puternicei relansări a economiei globale după eliminarea restricțiilor impuse de pandemie. De la începutul anului 2022, aceste dificultăți s-au accentuat semnificativ ca urmare a războiului din Ucraina și a reintroducerii măsurilor de izolare în unele regiuni din China. Spre deosebire de acestea, șocurile pe partea cererii, cum ar fi cele provocate de politica monetară expansionistă, prin care banca centrală reduce ratele dobânzilor, ori de politica fiscală expansionistă, prin care guvernul mărește cheltuielile publice, pot stimula temporar cererea agregată și creșterea economică. Dacă, totuși, această creștere a cererii depășește capacitatea de producție a economiei, presiunea exercitată asupra ofertei determină „inflație prin cerere” (demand-pull inflation). Politicile economice duse de autorități trebuie să realizeze, deci, un echilibru între creșterea cererii agregate și creșterea economică, fără a supraîncălzi economia și a provoca inflație.
Un rol important în producerea inflației joacă, de asemenea, anticipațiile. Dacă populația sau firmele se așteaptă că prețurile vor crește, aceste anticipații inflaționiste vor fi luate în considerare în negocierile salariale și în clauzele contractuale de ajustare a prețurilor (de exemplu, creșterea automată a chiriilor). Acest comportament determină, într-o anumită măsură, mărimea inflației din perioada următoare; executarea contractelor face ca salariile sau prețurile să se majoreze conform celor convenite de părți, iar anticipațiile devin în modul acesta realitate (self-fulfilling expectations). În măsura în care oamenii își bazează anticipațiile pe trecutul recent, inflația evoluează similar în cursul timpului, devenind „inflație inerțială”.
4. Combaterea inflației
Politicile dezinflaționiste, susceptibile să ducă la reducerea inflației, depind de cauzele acesteia. Astfel, dacă economia este supraîncălzită, este necesar ca banca centrală – a cărei principală sarcină este asigurarea stabilității prețurilor – să implementeze o politică monetară restrictivă, care să limiteze cererea agregată. Acest obiectiv este atins, de regulă, prin creșterea ratelor dobânzilor. Unele bănci centrale au optat, cu grade de succes diferite, pentru impunerea disciplinei monetare prin fixarea cursului de schimb, adică prin legarea valorii unității monetare naționale de o altă monedă și, deci, alinierea politicii monetare la politica altei țări. Cu toate că, în unele cazuri, rezultatele au fost remarcabile, dacă inflația este determinată de evoluțiile la nivel mondial, asemenea politici naționale se dovedesc ineficiente. De aceea, în 2008, când inflația s-a amplificat pe tot globul din cauza prețurilor ridicate la alimente și combustibili, multe țări au lăsat prețurile interne să reflecte prețurile mondiale. Alte țări au încercat să evite acest fenomen prin plafonarea sau fixarea administrativă a prețurilor interne la alimente și combustibili, însă asemenea măsuri determină, de regulă, creșterea cheltuielilor publice pentru acordarea subvențiilor menite să acopere pierderile înregistrate de producători și vânzători, cu tot ceea ce implică aceasta.
Un mijloc de reducere a inflației, utilizat din ce în ce mai mult de către băncile centrale, este influențarea anticipațiilor inflaționiste. Reprezentanții acestor instituții își anunță intenția de a menține temporar activitatea economică la un nivel scăzut pentru a reduce inflația, sperând să influențeze în modul acesta anticipațiile și, deci, componenta inflaționistă inclusă în contracte. Cu cât băncile centrale au mai multă credibilitate, cu atât capacitatea lor de a influența anticipațiile inflaționiste este mai mare. Credibilitatea este însă greu de câștigat și se pierde repede.
Timișoara, 31 ianuarie 2023
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Inflația este un furt invizibil. Dupa cum spunea Keynes: „by a continuing process of inflation, governments can confiscate, secretly and unobserved, an important part of the wealth of their citizens.”
După cum se spune clar in articol inflația este generata de creșterea stupida a masei monetare. Nu exista creșteri generalizate ale preturilor si inflație mare fără acest fenomen. Toate celelalte cauze enumerate duc doar la creșterea preturilor unor anumite mărfuri, creșteri care se reglează prin cerere si oferta. Un exemplu banal, daca mor prea multi porcii, prețul acestora va creste si oamenii vor cumpăra altfel de carne sau vor manca carne mai putina.
Inflația este rezultanta politicilor guvernanților incapabili, in special traiul pe datorie. Un gospodar adevărat nu trăiește decenii întregi pe datorie, ba dimpotrivă uneori mai pune si deoparte pentru zile negre sau pentru copii. Guvernanții de azi au însa grija sa paseze copiilor datorii tot mai mari.
Eliminarea inflației duce întotdeauna la sărăcirea celor mai defavorizate categorii de populație.
Aia cu porcii – Daea dixit?
„Inflația este rezultanta politicilor guvernanților incapabili, in special traiul pe datorie” asta e din putzul gandirii de la Stefan Ghiorghiu? ;)
Sir Keynes a scris aceste randuri prin anii 30 in lumea in care trăiți. Fane Gheorghiu nu exista pe atunci.
Modelele economice de tip Liz Truss si-au arătat imediat valabilitatea.
Va sugerez sa va mai împrospătati lecturile economice, de exemplu cu recenta carte a economistului american Nouriel Roubini, Megathreats.
Veți afla de acolo ca sursa inflației de azi datează cel putin din 2008. El arata ca între 2017 și 2020 17% din 40000 mari companii ale globului erau zombie, se mențineau doar prin QE, ie pomparea de bani ieftini în economie. Când inflația si-a arătat colții si băncile centrale au început sa schimbe placa pana și monștrii sacri din Silicon Valley au început sa sufere.
De altfel și idolul de la Chicago, Milton Friedman, pe care multi il citeaza fara sa-l fi citit a susținut clar ca sursa inflației este întotdeauna politica monetara.
Este clar ca nu ati inteles mai nimic din ceea ce Milton a spus inclusiv despre Keynes.
Daca ajungeti vreodata prin Anglia puteti sa va duceti la St. Albans ca sa intelegeti cum functiona inflatia prin ajustarea procentului de metal nepretios la monezi plus micsorarea lor.
Puteti sa va duceti si langa banca Angliei la Londra la muzeu sa invatati despre politica monetara.
Puteti sa vedeti si o scrisoare autentica semnata de Charles al doilea cand isi anunta creditorii ca nu are bani.
Dar era mare amator de opere de arta italiene luate de la un nobil intrat in dificultati financiare. O parte s-au pastrat pana in ziua de azi.
Amestecati problemele din 2008 cu QE. Dar nu neg ca QE a fost in esenta ceva iresponsabil.
Intr-adevar inflatia a inceput inainte de Covid si razboiul din Ucraina a actionat ca un catalizator pentru inflatie.
Politicile monetare sunt in mainile bancilor centrale care se straduie cum stiu sa tempereze socurile provocate de politicieni.
Un simpton tipic al celor lipsiti de argumente este recurgerea la un ton sententiis, superior sau chiar lipsit de maniere.
deficitele publice si extinderea creditului s au dovedit masuri care au permis dezvoltarea economica fara precedent. periodic au loc corectii si crize dar pe termen lung functioneaza. criza din 29 33 s a datorat si faptului ca nu s au tiparit bani. in 2007 2008 nu s a mai facut greseala si nu a mai avut loc contractie economica semnificativa. deficitul public este o taxa amanata si e bine daca se dilueaza prin inflatie. detinerile mari de cash oricum nu folosesc nimanui sunt doar cifre contabilizate dar care influenteaza investitorii. inflatia le mai imputineaza .
Cititi va rog comentariul meu de mai sus.
Pomparea de bani în economie n-a încetat după 2008. În fapt n-a încetat nici azi.
„deficitele publice si extinderea creditului s au dovedit masuri care au permis dezvoltarea economica fara precedent”
Da. Se poate observa câte căi ferate a reușit să construiască România în ultimii 100 de ani, diupă ce tăiat nenumărate zero-uri din leu. Cele 4 zero-uri tăiate de Isărescu nu au fost singurele, a mai fost o ”reformă” monetară în 1948, a mai fost alta în 1952 etc. În timpul ăsta, nici măcar căile ferate moștenite de la Imperiul Austro-Ungar n-au fost păstrate integral, s-au mai desființat chiar și din ele.
Un alt aspect foarte instructiv: lipsa totală a oricărei referiri la quantitative easing, deși a fost aplicată cu maximum de entuziasm, din 2008 încoace.
Una e să se discute în Statele Unite sau în UK despre deficite publice, în condițiile în care nu s-au tăiat niciodată zero-uri din dolar sau din sterling, în ultimii 100 de ani, și cu totul altceva e să se discute în România, unde cetățenii s-au refugiat în mod repetat la monede străine.
Împrumutul în moneda străină este periculos pentru ca poate duce la incapacitate de plata, chiar atunci când moneda este legata forțat de dolar, a se vedea cazul Argentinei, care a ajuns a treia oara în situația asta.
Împrumutul în moneda proprie, fie ea euro, lira sau dolar permite mai usor generarea de inflației, pentru se poate emite moneda pana se înroșesc tiparnitele.
Interesant este cazul Sviteriei, unde inflația era săptămâna trecută la 2.8%, în timp ce în restul lumii bune era între 6 și 10%. Se pare ca guvernele elvetienilor au gestionat mai bine economia decât în mai toate tarile dezvoltate. Miracol? Nu, pur si simplu bun simt economic, pana în 2019 inclusiv elvețienii au avut un buget echilibrat sau chiar ușor excedentar. Numai în timpul celor doi ani de Covid au întrat pe rosu și cu maximum 3%.
Si au avut si dobanzi NEGATIVE la francul elvetian.
@andrew _ „deficitele publice si extinderea creditului s au dovedit…”
Guvernele (și al nostru, prin excelență) fac adesea în declarațiile publice confuzia voită între creșterea economică prin cerere și creșterea economică prin ofertă. Astfel, ajung unii „specialiști” să-și spargă capetele întrebându-se dacă este corectă teoria ricardiană, sau cea keynesiană.
Fiecare student la ASE învață în anul I (la cursul de Istoria doctrinelor, și/sau la Macroeconomie) că ambele sunt corecte, iar dilema este echivalentă cu întrebarea „Cum se spune corect, pireu, sau piure?”, iar răspunsul este de obicei „la ce?”.
Pe de altă parte, NU datoria în sine este importantă, ci ce anume fac guvernele cu banii împrumutați. Una este dacă sunt risipiți pe cheltuieli și alta dacă sunt investiți în mod eficient.
„Dupa cum spunea Keynes…”
Inflația apare atunci când oferta de bani depășește cantitatea de bunuri și servicii disponibilă în piață. Scurt și clar.
Cu mult talent pedagogic și dedicare, profesorul Silviu Cerna oferă detalii care, însă, își schimbă înțelesul dacă sunt scoase din context și reinterpretate. Recursul la manualul de economie poate fi adesea util.
conteaza si viteza cu care crestecantiatea de bani si cand creste – adica ce faci cu surplusul acela – asa cum ati spus mai sus
Nu mai explicati inflatia exclusiv prin mecanisme de piata. cerere si oferta, etc. In epoca in care traim, manipularea preturilor pe burse, cartelurile, speculatorii, piata futures sunt factori determinanti in formarea inflatiei , exemplu energia, pretul petrolului, gazului si a cerealelor. . Daca poti influenta aceste preturi poti duce inflatia unde vrei tu, idiferent de cerere si oferta. Pandemiile si razboaile duc la aceleasi efecte dupa cum s a vazu.Parerea mea este ca vechile teorii despre ce si cum apare inflatia trebuie „modernizate”
Mulțumiri pentru invitația la reflecție!
Desigur, mecanismul inflației are la bază factori numeroși, inclusiv manipularea, dar la baza acesteia rămâne raportul cerere-ofertă. Evident, oferta și prețurile pot fi manipulate, acțiunile de lobby (ce să mai vorbim de monopol, oligopol) aduc beneficii celor puternici și cu acces preferențial la informații.
Relaxarea îndelungată a politicii monetare și a condițiilor de creditare determină creșterea cererii prin accesul la credite ieftine și în exces, ceea ce conduce la creșterea prețurilor prin canalul cererii. Totodată, are efecte și asupra ofertei, dar factorul esențial îl reprezintă în acest context elasticitatea cererii și a ofertei.
Pandemiile și războaiele (inclusiv cele civile) au cel mai mare impact asupra inflației, dar acestea acționează tot prin cele două canale principale, cererea și oferta.
@Romeo _ „Nu mai explicati inflatia exclusiv prin mecanisme de piata…”
Vă rog să mă iertați, dar exemplele pe care le oferiți la începutul comentariului sunt tot factori de influență ce țin de mecanisme ale pieței. Obiectivi și subiectivi.
Însă, într-adevăr, există și cauze ale inflației determinate de factori externi pieței, iar dintre ei ați amintit deja pe unii.
Esențialmente, inflația reprezintă decalajul dintre viteza de creștere a disponibilității monetare și cea a bunurilor și serviciilor pe o piață anume, într-un interval de timp considerat.
Decalajul poate apărea din surplusul monetar care poate avea diverse motivații, sau din dispariția produselor din piață. Bunurile și serviciile pot dispărea de pe o piață ca urmare a unor conflagrații, catastrofe naturale, a unor decizii guvernamentale în domeniul politicilor economice (plafonarea prețurilor, bariere comerciale, sancțiuni internaționale etc.).
Felicitari! O lectie admirabila.
Totusi, mai sunt probleme pe care nu le-ati atins.
Cand toate preturile cresc, tinerea monedei nationale pe un curs artificial inalt este periculoasa si contraproductiva. Este ridicol sa vezi toate preturile crescand si moneda natioala marindu-si valoarea fata de alte monede si -mai ales- fata de aur.
Dvs, analizati cazul in care economia unei tari produce tot ce are nevoie. La noi, economia nu prea mai produce tot. Ne bazam mult pe importuri, fara a putea echilibra balanta import-export. Datele problemei se schimba. Avem o inflatie „naturala” continua, ce trebuie oprita; nimeni nu vede acest aspect si nu ia masurie necesare.
Este corect ca o banca sa-si protejeze interesele, cerind o dobinda real-pozitiva la imprumuturi. Dar este necesar ca banca centrala sa vegheze ca si deponentii sa aibe dobinda real-pozitiva la economiile depuse in banci.Ori la noi…. (In plus, trebuie vegheat ca statul sa nu ia prea multi bani din aceste dobinzi; pentru impozite si taxe de sanatate; dispare interesul pentru economisire in banci; si toate taxele trebuie incasate la banca, nu sa alergi cu zeci de declaratii la impozite, si sa platesti taxele aiurea, prin toate birourie lor; efort prea mare, pentru sume ridicole.)
Deflatia este periculoasa nu prin activitatea -in piata- cumparatorilor, ci prin activitatea marilor lanturi comeriale, care intirzie punerea in vinzare a produselor ce-si micsoreaza preturile. Este o problema indusa articficial, cred eu. Se mai poate discuta.
In fine, nu ati analizat faimoasa „stag-flatie”.
Poate in lectii viitoare. Multumiri pentru lectie!
(P.S. Sunt de acord, cu „Cinicul”, inflatia este o greseala imensa a politicienilor, care risipesc banul public fara eficienta, in scopuri propagandistice; rara inflatie datorata cauzelor naturale -sau evolutiei pietii- poate fi evitata/contrabalansata, cu o politica adecvata. Dar efectele prostiei sau „smecheriei” politicienilor, nu. Dimpotriva, efectul se acumuleaza in timp. Si vina se paseaza de la unul lal altul…)
Evident, este mai preferabil o inflatie moderata (de un 2-4%) decat deflatia. Inflatia moderata este un semn al cresterii sanatoase (in contrast, deflatia este un semn al stagnarii sau al scaderii cererii agregate). In fine, cand inflatia ajunge la un nivel de „double digits” este un semn de alarma, puterile iflationiste bat campii, creaza dezechilibre mari, fac ravagii etc, in conturile consumatorilor (in special in conturile celor care au facut economii, casele de pensii, samd).
„deflatia este un semn al stagnarii sau al scaderii cererii agregate”
oare ?
sa luam drept exemplu productia agricola; daca e un an bun poate sa apara o productie record, iar cererea tinde sa creasca la nivelul productiei pe masura ce preturile scad; la fel si la produse industriale la care creste productia prin automatizare, inovatie, eficienta energetica, sau pur si simplu prin descoperirea unor resurse naturale ieftine; indicatorii macroeconomici nu masoara nici cantitati consumate, nici parametri calitativi, ci intensitatea tranzactiilor; n-ar trebui sa fie nici un bai daca ne instalam toti sisteme de productie indepedenta a energiei si eliminam tranzactiile cu SEN, daca ne coacem painea acasa, sau daca incepem sa utilizam acasa aplicatii software care ne scutesc de utilizarea unor servicii altadata costisitoare
Exemplul dat de dvs. contribuie mai degraba la cresterea “stabilitatii” respectiv la evitarea inflatiei importate cauzate deseori prin explozia preturilor la energie (petrol, gaze, carbune, etc) sau a preturilor la alimente. Or, cresterea stabilitatii sau ieftinirea unor produse (ca rezultat al cresterii productivitatii sau al investitiilor durabile) nu alimenteaza spiralele deflationiste intalnite in perioada crizelor economice – manifestandu-se prin diminuarea cererii agregate (i.e. diminuarea creditarii si a consumului in general). Cea mai cunoscuta perioada de deflatie a fost Marea Depresiune (criza economica mondiala din anii 1930).
PS. personal, sunt un adept al stimularii investitiilor durabile, gen tranzitie energetica (valorificarea surselor regenerabile disponibile pe plan local, reconditionarea termica a cladirilor, electromobilitate, etc) economie circulara, inovare, transformare digitala, servicii publice de calitate, precum si alte programe gen prima casa. Pe langa reducerea inflatiei importate, investitiile durabile creaza noi locuri de munca bine platite (incepand cu noi unitati de productie a componentelor, monaj, mentenanta, etc), stimuleaza creditarea si consumul de produse si servicii, cresterea productivitatii si a competitivitatii, samd. Nu sunt un fan al cresterii deficitelor bugetare (si al muntilor de datorii) in scopul stimularii consumului prin programe de genul majorarii nesustenabile a salariilor si a pensiilor, vouchere de vacanta, muzica, joc si voie buna.
@Florix
nu va subestimez deloc punctul de vedere; chiar si exemplul meu, dar si exemplul dvs, pot avea ca sursa o supraproductie ce nu poate fi absorbita de consum; caz in care agricultoriul meu poate ca ar prefera sa distruga recolta decat sa scada pretul sub costuri;
eu insa as insista ca insasi inflatia are efecte de distorsionare a consumului (ajung oamenii sa cumpere tigai desi efectiv nu le trebuie), urmate de efecte de distorsionare a productiei, care conduc la supraproductii ulterioare (inclusiv, sau mai poate ales in cazul serviciilor), apoi la falimente care antreneaza un feedback deflationist;
ceea ce mie personal nu imi inspira incredere e faptul ca ceea ce dvs. si economistii numesc „cerere” se rezuma la exprimarea valorica a cererii cantitative efective, care poate sa varieze invers cu cererea valorica; pentru ca valoarea e doar o expresie derivata, relativa, incat o concluzie bazata doar pe valori se bazeaza de fapt pe o logica circulara.
@mongolul _ „Este ridicol sa vezi toate preturile crescand si moneda natioala marindu-si valoarea fata de alte monede”
Simplificând, fără a ajunge la simplism, cursul de schimb reprezintă prețul valutei în moneda statului nostru, LEU, pe o piață [aproximativ] liberă. BNR a intervenit, dar nu masiv pe această piață. Aveți vă rog în vedere cantitățile de valută intrate în România, inclusiv împrumuturi externe.
Tema in sine este complicata .O serie intrega de factori , de la cresterea masei monetare la cresterea preturilor joaca un rol important in ceea ce numim intr-un singur cuvint Inflatie .Inflatia este ,simplist vorbind ,momentul in care preturile cresc si puterea de cumparare scade .Omenirea se confrunta mereu cu astfel de situatii .Unii pierd altii cistiga este insasi esenta capitalismului .Ceea ce nu spune nimeni este rolul coruptiei ce isi are partea ei de vina atunci cind Inflatia se instaleaza .Ceea ce se intimpla acum este o inflatie mai mult sau mai putin purtatoare de adevar . In fapt, ceea ce vedem este o aducere la normal a unei situatii sociale acolo unde cetateanul si-a sporit vizibil veniturile ( toate veniturile ) si unde preturile cresc spre a putea oferi firmelor private un mod de supravietuire .Desigur si razboiul din Ucraina are partea lui de vina dar si partea lui de beneficiu oricit de greu ne-ar fi sa credem asta .In astfel de situatii, in care se suprapun mai multe crize, Statul trebuie sa ia „ taurul de coarne ” si sa micsoreze coruptia oferind totodata persoanelor vulnerabile economic un minimal sprijin de moment ceea ce statul Romania chiar face .Vedem cum PIBul creste .Cresterea PIBul are in componenta si o anume forma de aducere la suprafata a unui procent din economia gri .Vedem cum toate obligatiile luate de Romania fata de modul de obtinere al banilor din PNNR sunt puse in practica .Acum se discuta serios despre ceea ce tot omul numeste pensiile speciale .Este un jalon peste Guvernul care nu mai poate trece. Una peste alta Inflatia nu afecteaza , datorita deciziilor luate , in mod serios, bunastarea cetateanului .In paralel Romania este obligata sa elimine prin privatizare -vinzare toate entitatile economice neperformante ce apartin Statului .Inca un cui batut in sistemul de coruptie .Datoriile Statului ,ce sunt tinute intr-un anume procent raportat la PIB, aduc dezvoltare , aduc educatie , mentin deschise usile existentei unei societati capitaliste , ofera siguranta militara si , ca un intreg , elimina ideile politicilor nastrujnice asa cum vedem ca se intimpla in sistemele dictatoriale unele aparute recent in proximitatea noastra .Sa nu uitam de unde am plecat si unde am ajuns asta intr-o unitate de timp foarte mica .
@bunul samaritean _ „Datoriile Statului ,ce sunt tinute intr-un anume procent raportat la PIB, aduc dezvoltare , aduc educatie…”
Dacă banii nu sunt risipiți pe cheltuieli, ci sunt investiți într-un mod eficient.
Nu cumva să credeți că politicienii nu știu, iar consilierii lor economici nu le spun aceste lucruri…
Doar că, vedeți dumneavoastră, periodic, în mai toate statele se organizează alegeri.
Inflația e produsă de dorința guvernului de a cheltui cât mai mult.
Din dorința de a-și manifesta puterea, guvernul poluează mediul înconjurător cu bani și reglementări create pe bandă.
Ca urmare nu mai știm ce e bine și ce e rău și în ce merită să ne implicăm (sau nu).
@Mircea _ „Inflația e produsă de dorința guvernului de a cheltui cât mai mult.”
Nu neapărat, dar cheltuielile publice pot pondera tendințele inflaționiste pe o piață.
După cum se spune în textul articolului, IPC se calculează prin raportare laun coș de produse.
Inflatia este mana cereasca pt statele cu datorii imense, pt cei care detin capital este o expropriere mascata.
In Europa inflatia este in primul rand cauzata de banca central europeana care a anticipat gresit marimea inflatiei fapt pt care madam Lagarde si-a cerut scuze, la ce folos ! si a reactiei intarziate fata de banca centrala SUA de a ridica dobanzile, banca care a reactionat mult mai devreme astfel euro pierzind la paritate fata de dolar pe langa multe alte dezavantaje create artificial de mediul politic.
Toate teoriile de combatere a inflatiei, bune si frumoase intre timp nu mai functioneaza, bancile tiparesc bani fara valoare, bani care inunda pietele de capital, industria reala fiind de mult decuplata de cea finanaciara.
Cantitea de bani M3 din zona euro a crescut incepand cu criza 2007 de la 8650,3 biloane de euro actualmente la 16211 bilioane de euro, exista o justificare economica ? si s-au imbunatatit conditiile de viata pe masura ? nu, crize de tot felul sau suprapus.
Metodele de combatere ale inflatiei sunt acelasi insa asteptarie sunt cu totul altele, este dilema in care ne aflam si care nu poate fi rezolvata decat prin eliminarea ei.
Actualmente suntem intr-o stagflatie, inseamna inflatie combinata cu reducerea activitatilor economice, fenomen observat in anii 70 o data cu criza energetica pe seama maririi accentuate a pretului petrolului.
Astazi avem cauze multiple care stau la baza situatie economice actuale, globalizarea avand si ea rolul ei datorita crearii dependentelor de tot felul.
Sa nu uitam in Europa criza se manifesta cel mai drastic, de ce oare ?
Exista o „justificare” pentru întârzierea Băncii Europene în atacul contra inflației. Analiștii economici spun ca dacă se actiona mai repede asta ar fi împins Italia în incapacitate de plata ori asta ar fi fost un dezastru mai mare pentru zona Euro decat inflația actuală. Nu știu cât de adevărată este acesta teorie. După mine este greu sa ai o politica monetara coerenta intr-un conglomerat cu 19 natiuni în care fiecare trage plapuma pe el. Si plapuma nu este extensibila.
Stimate domnule Profesor Silviu Cerna, dragi colegi,
Am parcurs cu deosebit interes sinteza privind inflația. O veritabilă lecție de economie, clară, impecabil argumentată, în stilul dumneavoastră caracteristic.
Inflația, șomajul, cursul de schimb sunt câteva „supape” ale economiei, care pot fi influențate prin politici economice/monetare. Influența este mai puternică sau mai slabă, reflectând pe de o parte eficiența măsurilor adoptate, iar pe de altă parte, sănătatea economiei naționale și factorii de influență din afară (prețul bunurilor și serviciilor importate, incertitudinea, conflictele geopolitice etc.).
Un studiu de caz util, în completarea argumentelor dumneavoastră, l-ar putea reprezenta analiza episodului inflaționist din 2021-2023, cu trei factori specifici: pandemia de Covid-19, conflictul geopolitic de la granița estică a UE și răcirea relațiilor dintre Vest și Est cu mult înainte de 2022 (un război rece sui generis, potrivit realităților secolului XXI). În plus, suntem la începutul dublei tranziții, verzi și digitale, implicând costuri semnificative. Gradul de îndatorare a țărilor lumii este extrem de ridicat în prezent, astfel încât este de prevăzut că rata inflației va se va menține la un nivel superior celui din deceniul anterior, deflația rămânând doar o amintire. Ratele dobânzii se înscriu pe o pantă ascendentă, erodând puterea de cumpărare a populației îndatorate. Pe termen lung, situația lanțurilor globale de aprovizionare (care trec ele însele printr-un proces de ample transformări, odată cu războiul comercial SUA-China din 2018), dar și incertitudinea generalizată (care acționează nu doar asupra cererii, ci mai ales asupra planurilor de investiții) se vor reflecta automat asupra prețurilor.
Statisticile din raportul United Nations (2023). World Economic Situation and Prospects 2023, United Nations Department of Economic and Social Affairs, January confirmă aceste temeri.
Determinanții actuali ai inflației și tendințele curente, amintite anterior, deschid un nou capitol nu doar în economia mondială, ci și în sfera relațiilor internaționale. Populația planetei a atins un nivel de bunăstare fără precedent și are așteptări pe măsură. Chiar dacă ne aflăm în perioada de vârf a știrilor false și a manipulării, există suficiente canale alternative de informare și este cert că mulți nu sunt de acord cu situația actuală, când rațiunea economică a trecut în plan secund, fiind în umbra rațiunii geopolitice. Orice război, de orice natură trebuie evitat cu orice preț. În acest context, Diplomația, inclusiv cea economică, este chemată să ia cuvântul și să asigure „conformitatea demersurilor de politică externă cu obiectivele de promovare a bunăstării economice” a populației.
Pe curând!
Cu aleasă considerație,
Monica Oehler-Șincai
„… dragi colegi”
Sunt curios la cine va referiti. Sau ati facut copy-paste dintr-un alt discurs? ;)
„când rațiunea economică a trecut în plan secund”
Ce date si fapte va faceti sa credeti asta?
„, există suficiente canale alternative”
Chiar ca nu inteleg ce vreti sa spuneti.
Aveti in vedere revenirea Twitter din abuzurile de cenzura?
Ce recomandati ca surse de informatii de incredere?
O-NU!? O(MG)MS?
@Iulia Monica Oehler-Șincai _ „Populația planetei a atins un nivel de bunăstare fără precedent și are așteptări pe măsură. ”
Mi-ar părea rău ca modestul meu comentariu să umbrească în vreun fel frumusețea cuvintelor dumneavoastră. Dar, vecinii mei de pe malul râului Colentina, ori concetățenii din Ferentari, sau locuitorii gropilor de gunoi ale României ar putea avea altă părere. Nu îndrăznesc să mă gândesc la Republica Federală Nigeria, unde un dolar pe zi este un vis, pentru că asta ne-ar putea întrista foarte tare. În lume, una din zece persoane trăiește în sărăcie extremă.
S-ar putea spune că încă nu este totul perfect pe Pământ și că mai există excepții. Aș putea spune la rândul meu că și bunăstarea este o excepție. De fapt, în calculul inflației se utilizează medii aritmetice.
Despre mediile aritmetice, se spune că profesorul G. Moisil avea o vorbă: dacă stai cu o fesă pe o plită încinsă, iar cu una pe un cub de gheață, în medie, stai foarte bine, dar în realitate este vai de dosul tău”. (Se poate ca profesorul să fi folosit alte cuvinte.)
@Constantin _ „S-ar putea spune că încă nu este totul perfect pe Pământ și că mai există excepții. Aș putea spune la rândul meu că și bunăstarea este o excepție. De fapt, în calculul inflației se utilizează medii aritmetice”.
1. Care este definitia bunastarii? Desigur, nu exces, lux, risipa, fast! Bunastarea se reflecta printr-un ansamblu de factori obiectivi si subiectivi de natura economica, sociala, psihologica, culturala, indicand un anumit nivel al calitatii vietii. Nu exista un singur indice al bunastarii, dar dintr-o lista de cinci astfel de indici, consider ca indicele dezvoltării umane (măsura comparativă a speranței de viață, alfabetizării, învățământului și nivelului de trai) reflecta intr-o oarecare masura bunastarea. Daca aruncati o privire asupra rapoartelor referitoare la indicele dezvoltarii umane, incontestabil nivelul actual de bunastare este fara precedent in istoria umanitatii.
2. Fara discutie, sunt contraste, saracia coexista cu bunastarea, dar bunastarea nu este o exceptie. Este adevarat ca inegalitatile reflectate de Coeficientul Gini indica o sporire a decalajelor intre cei bogati si cei saraci. Dar, pe ansamblu, bunastarea predomina: speranta de viata a sporit in toate tarile lumii in ultimul secol, nu puteti contesta progresul in materie de acces la servicii de sanatate si educatie, calitatea vietii, capital social. Din pacate, mediile nu pot fi evitate. Nu va exista niciodata o bunastare generalizata (i.e. 100% din populatia planetei sa traiasca in bunastare). De ce? Homo oeconomicus….
Dumneavoastra , cercetatorii stiintifici , sinteti mai mult sau mai putin rupti de realitate . Daca pentru guvernanti poporul este masa de manevra pentru cercetatori poporul este statistica . Si guvernantii si cercetatorii exista numai si numai pentru ca exista poporul care plateste tot . Bunastarea este intr-adevar la un alt nivel decit in anii din urma dar ea este acumulata exponential de unii in detrimentul unor mase imense de oameni . Si parerea mea este ca redistribuirea ( pe care o practicau guvernele socialiste si la care s-au spurcat si guvernele liberale ) nu este o solutie . Ar mai fi un detaliu dar intram in alt registru ; bunastare materiala , inteleg dar bunastarea morala ?! Caci pina la urma cimitirele sint pline si de bogati si de saraci . Iar scopul vietii omului este altul nu imbogatirea si parvenirea . Nu in ultimul rind ; de ce isi doreste omul sa ii fie viata lunga ?!
„Inflația este singura formă de taxare care poate fi impusă fără legislație.” – Milton Friedman
„Atunci când o întreprindere sau o persoană fizică cheltuiește mai mult decât câștigă, aceasta dă faliment. Când guvernul face acest lucru, îți trimite factura. Iar atunci când guvernul face acest lucru timp de 40 de ani, factura vine în două moduri: taxe mai mari și inflație. Nu vă lăsați induși în eroare, inflația este o taxă și nu din întâmplare.” – Ronald Reagan
„Cel mai important lucru pe care trebuie să-l reținem este că inflația nu este un act divin, că inflația nu este o catastrofă a naturii sau o boală care vine ca o ciumă. Inflația este o politică.” – Ludwig von Mises
„Printr-un proces continuu de inflație, guvernul poate confisca, în secret și neobservat, o parte importantă din averea cetățenilor săi.” – John Maynard Keynes
„Inflația este o formă de taxare, o taxă pe care trebuie să o plătim cu toții în mod colectiv.” – Henry Hazlitt
„Inflația îi îmbogățește pe cei mai bogați oameni și sărăcește masele.” – James Cook
„Inflația este la fel de violentă ca un tâlhar, la fel de înfricoșătoare ca un jefuitor înarmat și la fel de mortală ca un asasin plătit.” – Ronald Reagan
„Tendința naturală a statului este inflația.” – Murray Rothbard
„Primul panaceu pentru o națiune prost administrată este inflația monedei; al doilea este războiul. Ambele aduc o prosperitate temporară; ambele aduc o ruină permanentă. Dar ambele sunt refugiul oportuniștilor politici și economici.” – Ernest Hemingway
„Calea de a zdrobi burghezia este de a o strivi între pietrele de moară ale taxării și inflației.” – Vladimir Lenin
Domnule, scriind ce-ati scris intrati direct sub tirul stingii europene, modelul Hraparetz Berlinez Gmbh. Majoritare si camuflate te miri cum. Luati seama, or sa traga rafale de epitete spre dumneavoastra. Scapati ieftin daca va vor numi doar „conservator”, populist, nationalist (ce-are una cu alta?), fascist (!), radical de extrema dreapta (alta!), „orbanist” (ete fleosc), „putinist” (wtf!), eurosceptic (v-au rezolvat cu asta printr-o eticheta fara vreo acoperire in fapte), „retrograd” anti UE care ne da noua bani, carne, lapte si oua. Si toate de la gaini :)))
Eventual trumpist – ce va fi insemnind si asta. Chiar de-or fi avind la snspa curs de trumpism ma indoiesc ca merita citit. Ca de studiat nici vorba.
Deocamdata n-au facut lagare de reeducare, se multumesc doar cu satisfacerea intereselor unora care oricum traiesc din bani publici parazitind economia reala.
N-am fost cititor insa ceva ceva tot mi-a ramas in minte din stilul Scanteia, azi Deutsche Welle. Asadar: Sa marsaluim deci, tovarasi, pardon cetateni europeni, strins uniti sub stindardul luptei pentru progresism, pentru propasirea clasei conducatoare de partid si de stat de la orase, sate, din prefecturi, din minstere si din agentii, din Capitala si de la Bruxelles, romani, maghiari, germani, olteni si de alte nationalitati spre telul de nezdruncinat pentru edificare a societatii europene multilateral dezvoltate si inaintarea Europei spre c… Mai iertati, ziarul era patat de la parizer si nu se mai vede ce scrie. Se mai vad insa ultimele trei litere: ism. De la ce-or fi?
Ma scuzati, imi e bruiat telefonul si bat la poarta doi gealati in haine lungi de piele.
Sinteti tare sugubat ….Aia imbrcatai in haine lungi de piele sa nu fie din Matrix….
Interesant nick-name-ul cu Debian si Monarch IV!
Si continutul postarii are rigurozitate de Debian.si semn de bifare in sus Just do it!
Exista si o inflatie buna, apare atunci cand productivitatea duce la scaderea costurilor in cosul de consum dar traebuie ca productivitatea mare sa compenseze in PIB prin productia fizica, altfel spus productia creste mai mult decat scad preturile. Castiga si omul (creste puterea de cumpare ptr ca salariile nu scad) avem si crestere economica, deci se dozvolta afacerile.
Ma eneveaza maxim cliseela astea cu Japonia…aia e alta planeta, alta mentalitate si nu se poate aplica la noi nimic ever!
Il mai citesc uneori pe Hideo Hayakawa, de exemplu:
https://www.tokyofoundation.org/research/detail.php?id=907
Cresterea pretului la energie a fost compensata si rascompoensata din apr 2021 pana in apr 2022 de….scaderea ratelor la smartfoane. Se poatea aplica si la noi? :P
Sau asta
https://www.tokyofoundation.org/research/detail.php?id=925
„He found that for every additional point in expected economic growth, wages rose by 0.61%, while a 1-point increase in inflation yielded a wage increase of only 0.16%.[6] This explains the BOJ’s conclusion that the current rate of inflation will not push up wages enough to sustain a 2% rate of inflation over the long term.”
La noi batalia e sa umflam salariile (la bugetari, speciali mai ales) cu inflatia, nu cu cresterea economica…apoi ne intebam de ce nu scade inflatia. Economia creste printr-un deflator tinut mic prin subentionara anumitor preturi etc…iata, de ce Japonia e una si suntem alta planeta.
N-am auzit pensionari din Japonia sa se planga de deflatie…la noi e jale mare la pensionari cu..inflatia…dar, nah, e cah sa spui ca deflatia nu e musai naspa, nu??
aveau in Star Trek niste aparate de fuziune moleculara cu care produceau cam orice… ce crestere economica le mai trebuia ?
insa n-au zis nimic de taxe, dar presupun ca intr-o astfel de lume s-ar taxa proprietarea, nu activitatea;
azi nu prea ai cum sa taxezi un nabab care are totul in propria curte;
Nu cred ca poate fi cineva impotriva taxarii daca :
– aceasta este de bun simt
– banii strinsi din taxe si impozite nu sint furati de cei care ii administreaza
– cheltuirea lor se face fix pentru necesitatile pe care le indica si solicita cei taxati
O lectura interesanta
https://taxnews.ro/2022/09/26/conformarea-voluntara-o-preocupare-prioritara-a-fiscului-din-toata-lumea/
„Exista si o deflatie buna” voiam sa zic…aia cu inflatia buna o zic toti :P
Intrebare excelenta!
Stiind analogia cu umflatul balonului pentru tiparirea de bani, dezumflatul balonului poate duce la o „deflatie buna” si consta in consumarea de carbune medicinal (carbocif) care produce flatulente.
Printr-o tranzitivitate doar usor fortata: deflatie usoara = flatulenta ocazionala.:))
Mulțumesc tuturor comentatorilor și îndeosebi dnei. Iulia Monica Oehler-Șincai pentru completările, observațiile și precizările făcute. Remarcabilă este, de asemenea, colecția de citate despre inflație, oferită de un cititor care a preferat să rămână anonim.
În general, comentariile arată că subiectul este important și de actualitate și că îi preocupă pe cititorii excelentei platforme contributors.ro. Mulțumesc, de aceea, și dlui. Lucian Popescu pentru posibilitatea oferită de a mă adresa acestor cititori informați și preocupați de problemele economice actuale.
Revenind acum la fondul problemei, discuțiile arată, printre altele, că există o deosebire între modul în care inflația este analizată în știința economică și felul în care aceasta este percepută de oamenii obișnuiți. Modelele cu care operează știința economică (în acest caz, modele macroeconomice) tind să sugereze că efectele inflației nu sunt doar negative, ci și pozitive (cel puțin în anumite condiții), și că, deci, inflația nu este un rău absolut. Oamenilor obișnuiți, care pierd în urma inflației, aceasta le displace profund și fără nici o consolare. Or, percepția acestui rău de către largi categorii sociale constituie cel mai mare pericol al inflației, iar istoria este plină de exemple la ceea ce poate duce acumularea acestor nemulțumiri. Dacă oamenii ar fi creaturi de tipul celui presupus în modelele econometrice ale științei economice moderne, inflația nu ar fi mare lucru. Dar ei nu sunt doar „Homo oeconomicus”, ci Oameni cu literă mare, cărora „nimic din ce este omenesc nu le este străin”.
In Venezuela inflatia este astazi de 155.8 %. Din ce cauza ?
@Aurel
Doua cauze:
1. Continuitatea acapararii puterii de catre Maduro si miscarile sindicalisto-justitiariste inceputa pe vremea lui Chavez. Maduro este de origine sefardica-moor dupa propriile spuse si parintii lui au fost convertiti la catolicism.
2. Evadatii din Papillon au ramas sa se delecteze cu viata cu griji putine in compania frumoaselor indigene.
Un curs despre inflație foarte frumos, foarte clasic. Poate ar putea fi enumerați factorii de influenta mai structurat si mai extensiv, poate tipologia fenomenelor inflaționiste ar fi putut fi inclusa (ce însemna inflație normala, anormala, hiperinflație), dar astea sunt opțiuni personale ale autorului, nu puncte slabe.
Întrebarea este, ce opinie are autorul despre fenomenul inflaționist din zilele noastre, cum se compara cu inflația din alte perioade, si, mai pe larg, cine si ce ar putea face concret in anul de gratie 2023.
Răspuns dlui. Bradut-Vasile Bolos
Vă invit să (re)citiți lucrările subsemnatului de la adresele de mai jos:
http://www.oranoua.ro/silviu-cerna-statul-si-piata/
https://www.contributors.ro/gre%c8%99e%c8%99te-banca-na%c8%9bionala/
https://www.contributors.ro/%c8%9bintirea-infla%c8%9biei-independen%c8%9ba-%c8%99i-credibilitatea-bancii-centrale-i/
https://www.contributors.ro/%c8%9bintirea-infla%c8%9biei-independen%c8%9ba-%c8%99i-credibilitatea-bancii-centrale-ii/
https://www.contributors.ro/datoria-publica-%c8%99i-iluzia-keynesiana/
https://www.contributors.ro/teoria-monetara-moderna-%c8%99i-implica%c8%9biile-sale-nefaste/
https://www.contributors.ro/independen%c8%9ba-bancii-centrale-politica-bugetara-%c8%99i-gestionarea-datoriei-publice/
https://www.contributors.ro/consecin%c8%9be-economice-ale-datoriei-publice/
https://www.contributors.ro/elicopterul-cu-bani-un-mijloc-miraculos-de-relansare-a-economiei/
https://www.contributors.ro/dobanda-negativa-anomalie-care-tinde-sa-devina-regula/
https://www.contributors.ro/creditarea-statului-de-catre-banca-centrala-si-consecintele-sale/
https://www.contributors.ro/bancile-centrale-in-vremea-pandemiei/
https://www.contributors.ro/cel-mai-mare-pericol-al-acestei-perioade-nu-e-accelerarea-datoriilor-ci-inflatia/?cfcc
https://www.contributors.ro/datoria-publica-in-conceptia-liberala/#_ftn3
https://www.contributors.ro/incertitudinea-politica-si-inflatia/
https://www.contributors.ro/banca-nationala-a-facut-ce-trebuia-sa-faca/
https://www.contributors.ro/s-a-intors-inflatia-ce-e-de-facut/#_ftn1
eu ma gandeam la o fraza doua pentru momentul acum, contextul actual, februarie 2023. Si asta tocmai pentru ca v-am citit articolele anterioare si eram interesat cum vedeti dvs personal momentul actual.
Eu nu cred ca puseul inflationist din aceste momente se compara cu cele anterioare, in rimul rand pentru ca este exogen, si in al doilea rand pentru ca vorbim de o crestere de preturi care nu pleaca din excesul de moneda acumulat, in Romania, ci din preturile importurilor si ca element catalizator, dependenta de importuri. Inflația nu este uniform distribuita pe ramuri, si circulatia monedei nu este uniforma pe ramuri.
In acest context, spre deosebire de alte puseuri inflationiste, BNR are instrumente mult mai putin eficiente in controlul inflatiei, pentru ca unele ramuri activeaza pe piete sunt inelastice, si cresterea preturilor le creste profitul (energie) in timp ce altele activeaza pe piete elastice (bunuri de consum), unde cresterea preturilor le dimineaza profitul. Prin urmare politicile monetare care sunt uniforme pe toate pietele au efecte neuniforme pe ramuri, generand dezechilibre interne periculoase.
@Bradut-Vasile Bolos Nici o inflatie nu se aseamana cu alta, si in concluzie, e greu de dat cu un raspuns pertinent la intrebarea Dvs. Un articol care poate da un raspuns partial la intrebarea Dvs, luand ca studiu de caz economia americana este urmatorul:
https://www.whitehouse.gov/cea/written-materials/2021/07/06/historical-parallels-to-todays-inflationary-episode/
Este important de menționat ca articolul de mai sus este scris in Iulie 2021, cu mult inainte de invazia Rusiei in Ucraina din Februarie 2022 si cu mult inainte ca imensele cantitati de masa monetara varsate in piete in timpul pandemiei sa isi faca resimtite efectele inflationiste.
Concluzia autorilor la acel moment era ca inflatia in US, asa cum se manifasta ea la mijlocul lui 2021, avea multe dintre caracteristicile inflatiei post WW2 cauzata de „supply chain disruptions and a spike in consumer demand after a period of temporary suppression”.
Incepand cu mijlocul lui 2021 (dupa aparitia vaccinurilor anti-COVID), imensa masa monetara varsata in piata in timpul pandemiei a inceput sa isi faca resimtita puternic efectele inflationiste. In plus, dupa Februarie 2022, s-a mai suprapus si socul inflationist cauzat de creșterea abrupta a preturilor la petrol, gaz natural si fertilizers cauzate de sanctiunile impuse Rusiei dupa invazia din Ucraina. Cu aproximatiile de rigoare se poate argumenta ca acest ultim soc are caracteristici asemanatoare inflatiei din anii ’70 din US, cauzate de asa numitele „oil crises”, cu mentiunea ca de data asta Europa a fost si este inca mult mai afectata decat US. In concluzie, un raspuns aproximativ ar fi ca inflatia actuala se prezinta in mare ca un amalgam de caracteristici similare cu WW2 + oil crisis periods + excess de masa monetara, iar in functie de economie (US, EU, Romania) unele dintre aceste caracteristici pot fi mai semnificative sau mai slabe.
Citeam zilele trecute un comunicat al ambasadei americane cum că ajutorul pentru uniunea sovietică în al doilea război mondial s-a ridicat la 11 miliarde, adică 180 miliarde dolari la valoarea de azi.
Ca observator neinstruit în meandrele și tenebrele științelor bănești, nu pot decât să constat că inflația e o constantă a politicilor, indiferent de regim, de perioadă, de stadiu de dezvoltare. Singura variabilă pare a fi mărimea acesteia. Realizată în salturi, mai mari sau mici, inflația este omniprezentă, deflațiile fiind pauze temporare. De la înlocuirea masei monetare din aur și argint cu biletele de bancă politicile inflaționiste au preluat insidios conceptul de guvernare. Nu există stat fără bancă centrală, nu există bancă centrală care să nu intervină pe piața monetară, nu există credit și amortisment fără dobândă de referință. Administrațiile fac și desfac jocurile. Bine că am găsit vinovații!
Problema e că si noi ne complacem, venitul rotunjit de azi în raport cu cel de ieri, deși nu producem mai mult, e un drept ce ni se cuvine, fiind doar o compensație a trecutelor faze inflaționiste, iar creditul pe care-l angajăm azi pentru a-l plăti cu banii mai mulți de poimâine, deci garantând cu o valoare încă neexistentă, nu ni se pare a contribui la dimensiunea inflației. Oare în mecanismul complex al inflației doar erorile guvernamentale să fie singurele decisive? Și-ar permite vreo țară o izolare financiară și o politică monetară, care să-i garanteze unilateral stabilitate? Și nu cumva ar risca astfel o rămânere în urmă, refuzând într-o lume tot mai interconectată tocmai șansa dezvoltării sincronizate? Ba eu cred că da.
„Ca observator neinstruit în meandrele și tenebrele științelor bănești”
In sfarsit o marturisire gen gura pacatosului adevar graieste! ;)
Dar ca sa incepem lectiiile:
a) Ce SCRIE pe toate bancnotele din UK? Nota: asta este intrebare de promovabilitate (Admis/Respins)
b) Cine are dreptul sa emita bancnote (legal tender) in UK? Nota: asta este intrebare de departajare
c) In UE cine este legal responsabil pentru emiterea de euro?
d) Cine este lender of last resort in UE?
In primul rând, de ce „in sfârșit”? Nu exclud să fi greșit în mod neintenționat, dar că ar fi o premieră în păcatul de a spune adevărul trebuie dovedit. În lipsa dovezilor, acuzatorul ar trebui să tacă.
În al doilea rând, am scris De la înlocuirea masei monetare din aur și argint cu biletele de bancă politicile inflaționiste au preluat insidios conceptul de guvernare. Înainte de a-și da (din nou) aere de profesoraș de țară si a apela falacios la disjunctie, interlocutorul ar putea citi câte ceva despre apariția Bank of England, despre conjunctura existentă, cât și despre primele emisiuni de bancnote și despre relevanța actuală (inexistenta) a valutei respective ca fond de rezervă versus valoare speculativa. După aia, mai vedem!
Inflatia exista si in Imperiul roman si fara bancnote ci doar cu monezi din ce in ce mai mici din aur si argint si cu adausuri din ce in ce mai mari de metale nepretioase.
Corijent! Ne vedem la toamna la reexaminare.
Iuda cu vanzarea lui Isus pe 30 de arginti (chesef in ebraica care inseamna si bani) a facut o afacere buna sau nu? :))
Cand Mansa Musa a mers in pelerinaj din Mali spre Arabia, a daruit lingouri de aur la toti saracii care i-a intalnit pe drum. Legenda zice ca in Egipt a fost un colaps total din cauza excesului de aur.
Spania, in perioada conchistadorilor a adus galeoane pline de aur jefuit de la Azteci si Incasi, fiind in sensul cantitatii de aur detinute cea mai bogata natiune din lume, si, in acelasi timp, se murea de foame pe strazi in Madrid, din cauza inflatiei.
Ține mai mult de cerere și oferta. Pana la urmă și moneda e tot o Marfă, care poate ajunge să fie in exces. Dar numai temporar si e nevoie de un eveniment cu totul neobișnuit pentru inițiere.
In plus, cred ca aurul aztecilor a rămas in cuferele din vistierie și nu prea a văzut prăvăliile din Madrid.
@Hantzy
„In plus, cred ca aurul aztecilor a rămas in cuferele din vistierie și nu prea a văzut prăvăliile din Madrid.”
Ati vazut vreun documentar, film sau serial care merita mentionat?
;)
Intrebarea are ca scop intelegerea nivelului cultural al d-voastra.
Am auzit ca povestea cu Spania, aurul, inflatia si saracia li se servea studentilor comunisti de la ASE Bucuresti, o postliceala numita pompos „academie”, inca din primul an, ca sa le intre bine in cap viitorilor propagandisti ca fara banca centrala si fara banii ei de hirtie, vorba poetului, „viata e pustiu”. Iar despre inflatie si cauzele ei activistii lui Manea Manescu ventilau pe la cursuri teorii stufoase/sulfuroase/confuze (care trebuiau tocite pentru examene) al caror singur rol era sa ii escamoteze natura criminala, sa o ingroape sub munti de vorbe goale, toata gargariseala respectiva putind fi integral si complet descrisa de replica lui Groucho Marx atunci cind nevasta-sa l-a prins cu o alta femeie in patul conjugal: „Who ya gonna believe? Me or your own eyes?”
Daca voiai sa-ti iei examenul si sa te mai apropii cu un pas de diploma mult visata, trebuia sa zici ca ei. Unii invatacei mai silitori chiar au ajuns sa creada, fiindca erau supusi unui tratament de indoctrinare de felul celui descris de Charles Manson (asasinul lui Sharon Tate) la proces: „Eu pot sa conving pe oricine de orice cu conditia sa repet aceasta de foarte multe ori, iar subiectul sa fie lipsit de orice alta sursa de informatie.”
Legenda cu Mansa Musa nu o auzisem, insa e si mai gogonata. Dar daca esti intr-o pozitie de autoritate si esti platit sa indoctrinezi, in lipsa unor argumente rationale te folosesti chiar si de legende, pentru ca studentul n-o sa riste sa-ti rida in nas.
Nu e de mirare concluzia la care a ajuns Henry Ford:
“It is well enough that people of the nation do not understand our banking and monetary system, for if they did, I believe there would be a revolution before tomorrow morning.”
(„Bine că oamenii din această țară nu înțeleg sistemul nostru bancar și monetar, pentru că, dacă l-ar înțelege, cred că s-ar porni o revoluție până mâine dimineață.”)
P.S.
Aveti idee care e motivul pentru care statele BRICS (dar si cele care si-au exprimat in ultima vreme interesul de a intrat in grup) cumpara sistematic aur, de ani de zile? Sa nu fi aflat chinezii, rusii si ceilalti legenda lui Mansa Musa?
@Patrick D.
Daca sunteți un fanatic al aurului, sunteți membrul unei comunități foarte largi. Aurul are si a avut întotdeauna adepții lui, si un farmec aproape mistic.
Demonetizarea aurului nu a fost întâmplătoare, ci rezultatul unui lung si dureros proces de învățare in lumea financiara. „Laissez faire” dictonul care exprima politica de neintervenție a statului in economie, a fost politica dominanta foarte multa vreme in economie.
Si sistemul monetar bazat pe aur si „laissez faire” au fost dovedite in științele economice concepte care duc la crize grave.
Toate băncile centrale din lume (nu numai BRICS) au o anumita pondere din rezerve in aur. Dar este invariabil o fracțiune destul de mica din întregul portofoliu. De regula se constata o creștere a rezervelor de aur când se așteaptă turbulente pe piețele financiare. Este de regula o componenta a politicii de diversificare a investițiilor pentru diminuarea riscului global asociat portofoliului, dar poate fi uneori si un rezultat al atracției mistice fata de trecutul perceput ca glorios.
Durak: Intrebarea are ca scop intelegerea nivelului cultural al d-voastra.
Cine dorește să aprecieze o mărime oarecare trebuie sa se asigure că dispune de un instrument de măsură capabil: cu un Degetar nu poate măsura marea.
Aceeași legendă zice că același Mansa Musa construia câte o moschee în fiecare vineri. Dar asta nu se predă la cursuri, ca să nu discrediteze partea cu aurul, corect? 😀
Inflatia exista si in Imperiul roman si fara bancnote ci doar cu monezi din ce in ce mai mici din aur si argint si cu adausuri din ce in ce mai mari de metale nepretioase.
Bun exemplul! Susține ceea ce spuneam: înlocuirea mărfii universale cu ceva lipsit de valoare intrinsecă și făcută tot la discreția administrației a determinat inflația și in Imperiul Roman. Ce-mi sunt bancnotele sau adaosurile metalice? Diluarea valorii e similară.
Ne vedem la toamnă? Eu sper că niciodată.
Cum este determinata „valoarea intrinseca”?
Durak: Cum este determinata „valoarea intrinseca”?
Și întrebarea asta e bună, numai că nu trebuie sa-mi fie adresată mie. Eu am lucrat cu materialul clientului, adică a celui care a folosit sintagma “metale neprețioase”.
Valoare intrinseca ?!
O are din belsug capacitatea de a lucra a fiecarui individ . Aceasta capacitate de a lucra trebuie sa o conserve fiecare dintre noi . Ea nu trebuie folosita excesiv pentru a o transforma in bani sau bunuri manipulate de altii ( banci , administratori de burse , guverne , …. ) Capacitatea de a lucra este atributul exclusiv al persoanei si numai ea o poate folosi . Din pacate poftele noastre ( exacerbate cu ajutorul marketingului ) ne indeamna sa consumam iresponsabil si inconstient iar pentru acest consum ardem nechibzuit aceasta resursa de care numai noi dispunem ( capacitatea de a lucra ) .
@Hantzy
Confundati un adjectiv (care este descriptiv si general) cu o valoare care este … un numar.
Deci adjectivele (saui /=) numere,
Deci nu lucrati decat cu salata d-voastra de notiuni de baza si idei neinetelese.
In plus nu ati raspuns macar la prima din la cele 4 intrebari ca sa pot sa nu va las corijent :))
1. De la înlocuirea masei monetare din aur și argint cu biletele de bancă…
2. „Și-ar permite vreo țară o izolare financiară și o politică monetară, care să-i garanteze unilateral stabilitate?”
3. „Și nu cumva ar risca astfel o rămânere în urmă, refuzând într-o lume tot mai interconectată tocmai șansa dezvoltării sincronizate?”
R.1. Fiat money este un tip de monedă care nu este susținută de o marfă, cum ar fi aurul sau argintul. De obicei, este desemnată de către guvernul emitent ca fiind mijloc legal de plată. Diferența dintre fiat money și banii care au în spate o cantitate precisă de aur, argint etc. e că primii se pot produce în orice cantitate printr-o singură apăsare pe o tastă de calculator de către cei care sunt la putere.
R.2. Nu merge. Au fost câteva încercări, însă toate au eșuat lamentabil.
Exemplu: În 2009, colonelul Gaddafi, pe atunci președinte al Uniunii Africane, a sugerat statelor de pe continentul african să treacă la o nouă monedă, independentă de dolarul american: dinarul de aur.
Obiectivul acestei noi monede era de a redirecționa veniturile din petrol către fonduri controlate de stat și nu către băncile americane. Cu alte cuvinte, să nu se mai folosească dolarul pentru tranzacțiile cu petrol. Țări precum Nigeria, Tunisia, Egipt și Angola erau pregătite să își schimbe moneda.
„Primăvara Arabă”, începută în 2010, a pus capăt acestui proiect. Loviluția a început în Tunisia, apoi s-a întins în Libia, Egipt, Yemen, Siria si Bahrain, patru șefi de stat (Zine El Abidine Ben Ali, Muammar Gaddafi, Hosni Mubarak, Ali Abdullah Saleh) fiind înlăturați până în 2012.
În Libia a fost ceva mai complicat, dar în martie 2011 coaliția condusă de NATO a început o intervenție militară în numele libertății și Muammar Gaddafi a fost omorât.
Cu câțiva ani înainte (octombrie 2000), Saddam Hussein a încercat și el să fugă de dolar, anunțând că nu va mai vinde petrolul decât în euro. Ideea a fost imediat preluată de Iran și Venezuela. În 20 martie 2003, SUA, Australia, UK si Polonia au declanșat războiul împotriva regimului lui Saddam Hussein fiindcă acesta deținea WMD, din acelea arătate de Colin Powell la ONU în data de 5 februarie 2003, iar Saddam a sfârșit spânzurat în 2006.
R.3. Istoria ne arată că nu rămânerea în urmă e riscul pe care îl implică o politică financiară independentă.
Mulțumesc pentru clarificări / completări.
R1. Exact asta doream să arăt. Există două efecte ale emisiunilor de bancnote: întâi e „salvarea” economiei si a locurilor de muncă prin masă monetară, ELA, obligațiuni de stat etc, urmată de costurile proceselor, adică inflație, reformă monetară șamd. Dar toate strategiile au devenit posibile după apariția biletelor de bancă, indiferent ce efect dorește fiecare să-l vadă.
R2. Exemplele sunt foarte bune.
R3. Mai degrabă aș spune că rămânerea în urmă nu e cel mai mare risc.
@Hantzy
Comentariul d-voasta este din categoria revistei Catavencu:din ’90 numita „Emil Bobu”.
Iata ce ne spune domnul Biris legat de inflatie
https://taxnews.ro/2022/11/23/inflatia-care-ne-doare-de-unde-vine/
Oare de ce domnul Biris nu publica pe contributors.ro ?
Ar fi bine să publice și aici, fără îndoială. Însă nici așa nu i-ar fi de mare ajutor domnului Ciolacu, hotărât să redacteze un plan prin care ”să stopeze creșterea prețurilor și a inflației”. Dar, și mai bine ar fi să facă două planuri, unul pentru scăderea inflației și altul pentru stoparea creșterii prețurilor, pentru că, nu-i așa, două planuri vor fi mai bune decât unul singur. Iar dacă mai vine și cu al treilea, pentru stimularea scăderii prețurilor, problemele sunt ca și rezolvate.
Numele unor concitadini ai nostri nu ar trebui pomenite , neam .
https://romania.europalibera.org/a/%C8%99eful-asocia%C8%9Biei-oamenilor-de-afaceri-din-rom%C3%A2nia-guvernul-trebuie-s%C4%83-pun%C4%83-sectorul-privat-pe-acela%C8%99i-picior-cu-sectorul-public/30551182.html
Guvernul sa puna sectorul privat pe acelasi picior cu sectorul public ?! Nu avem nevoie de un raspuns al vreunui oficial guvernamental sau al purtatorului sau de cuvint . Faptele vorbesc .
https://cnp.ro/wp-content/uploads/2022/11/Actualizare-prognoze-institutii-pt-RO-1.pdf
https://www.economica.net/datoria-guvernamentala-a-depasit-48-din-pib_646943.html
Nu am gasit nicaieri date despre datoria sectorului privat, consolidată – % din PIB
Multe comentarii – astaaaaa inseamna este o tema de interes. UN bun inceput care merita continuat
What went wrong?
https://pbs.twimg.com/media/Fovfnr0X0AIbius?format=png&name=small
Fourteen Decades of Price Inflation
https://www.mcdanielregister.com/wp-content/uploads/2015/11/Inflation-Sin-page-3.jpg
Productivity and average real earnings
https://www.workingamerica.org/sites/default/files/styles/embedded_full/public/image/2018-08-27/productivity%20v%20real%20earnings.PNG
Federal Government: Current Expenditures
https://3.bp.blogspot.com/-TtNBA-j1e_s/TvnQjxvDgwI/AAAAAAAAOpA/fhPu6WbgPhI/s640/10802+gov+spending.png
https://www.zf.ro/banci-si-asigurari/cristian-popa-bnr-inflatia-cum-a-venit-asa-si-pleaca-foarte-21608886
Gogorita asta poate sa o spuna domnul Cristian Popa electoratului psd si pnl .
Inflatia pleaca dar efectele ramin . Iar efectele sint urmatoarele :
– incasari mai mari la bugetele majoritatii societatilor comerciale
– incasari mai mari la bugetele publice
– saracirea populatiei . Mai ales a acelora care sint obligati sa accepte la angajare salariul minim pe economie ( o aberatie legislativa impunerea salariului minim pe economie )
Traiesc intr- tara guvernata de tilhari si mincinosi . Observ cu tristete cum poporul roman se lasa incalecat de tilhari si muncinosi .