Între 29 decembrie 2023 și 2 ianuarie 2024 (în doar 5 zile), Rusia a atacat Ucraina cu 300 de rachete și peste 200 drone. Țintele au fost clădiri rezidențiale, școli, infrastructura civilă. Iarna trecută (2022-2023) ținta atacurilor Rusiei a fost infrastructura energetică, în mod special rețelele electrice și transformatoarele.
În martie 2024, Rusia a efectuat cel mai brutal atac asupra infrastructurii energetice de la începutul războiului. Între 22-29 martie 2024, Rusia a distrus 80% din capacitatea de generare electricitate a DTEK (cea mai mare companie privată de energie din Ucraina). În comparație cu iarna lui 2022-2023, Rusia și-a schimbat strategia: nu a mai țintit rețeaua electrică, ci a atacat direct termocentralele (CET-urile). Au fost vizate 6 centrale: Zmiiv din regiunea Harkov (distrusă), Burştinskaia (regiunea Ivano-Frankivsk) și Ladîjinskaia (regiunea Viniţa) – unde toate grupurile energetice au fost avariate, hidrocentrala Kaniv (regiunea Cerkasî), hidrocentrala de pe Nistru (regiunea Cernăuți) și cea de pe Nipru (cea mai mare hidrocentrala din regiunea Zaporojie). Doar în luna martie, Rusia a atacat Ucraina cu 400 de rachete (de diferite tipuri), 600 drone Shahed și 3,000 de bombe ghidate.
De doi ani, Ucraina ne oferă multiple lecții de reziliență, la nivel militar, societal, dar și în ceea ce privește infrastructura energetică. Așadar, ce am învățat în acești doi, de la vecinii noștri?
- Într-un război convențional cu Rusia, infrastructura energetică este țintă sigură. Nu doar transformatoarele și blocurile de locuit, ci REŢELELE electrice (atât cele de distribuție cât și cele de transport) și electro/termocentralele. Scopul declarat al Rusiei fiind acela de a face orașele nelocuibile și a forța astfel populația să părăsească aglomerările urbane (adică câștig de teritorii prin crearea deliberată a unor condiții care fac viață imposibilă și forțează strămutarea).
- În cazul unui război cu Rusia, centralele nucleare clasice care cad în mana inamicului (vezi Zaporojie – cea mai mare centrală atomică din Europa, capacitate instalată 5,7 GW ) devin o reală amenințare la adresa vieții de pe întreg continentul european. Cu cât mai mare este obiectivul industrial, cu atât mai imposibil este să-l relochezi în altă parte. Nu poți dezasambla o centrală nucleară de 5 GW și nu o poți muta undeva la adăpost, în spatele liniei frontului. Prin urmare, dacă o centrală nucleară cade în mâna adversarului, aceasta poate fi folosită ca armă chiar împotriva ta.
- Vechiul model de organizare a producției și distribuției de energie este extrem de vulnerabil în cazul unui atac armat. Un CET este o pradă ușoară pentru un inamic care vrea să te incapaciteze. De fapt, orice obiectiv de infrastructură care se află la suprafață (fie că vorbim despre rețele sau hidrocentrale) este expusă atacului inamic atât timp cât nu este echipată cu apărare anti-aeriană. Ca sa fie în siguranță pe timp de război, o centrală nucleară sau o hidrocentrală ar trebui să vină la pachet cu o baterie / un sistem Patriot.
Lecții de reziliență energetică din Ucraina
Dacă vrem să creștem reziliența României, în contextul unui război, proiectarea sistemului energetic trebuie să țină cont nu doar de factorii obișnuiți de care ținem cont pe timp de pace. Ar trebui să gândim în paradigma rezilienței de război (wartime resilience): cum să ne construim infrastructura energetică în așa fel încât, dacă suntem atacați, șansele noastre de a rezista unui atac de forță brută să fie cât mai mari? Timpul pentru această întrebare este acum, întrucât în perioada următoare (până în 2030-2035) sunt planificate cele mai semnificative investiții de modernizare în infrastructura energetică a României. Desigur, pe timp de pace prioritatea investițională o constituie rețelele. Dar pe timp de război? Cum îți apari infrastructura critică când spre tine sunt trimise sute de rachete și drone pe zi?
Apărarea unei țări este o întreprindere complexă, un efort concertat desfășurat pe mai multe planuri. O variantă de apărare a obiectivelor de infrastructură critică este desigur pur militară: să ai forțe aeriene solide. O altă variantă este militar-industrială: să echipezi, de pildă, obiective industriale cheie cu sisteme de apărare anti-aeriană. Şi prima și a doua necesită investiții uriașe în echipament militar (un domeniu care ține de armată). O altă abordare (pur civilă aș spune) este să treci de la sistemul centralizat de producție și distribuție a energiei (cel actual) la producție descentralizată. Asta se întâmplă deja, ca efect secundar al politicii europene, însă nu suficient de repede. Într-o țară cu sistem energetic descentralizat, răul pe care îl poate produce un inamic este mai mic decât într-o țară cu sistem centralizat, unde lovirea câtorva obiective cheie poate scoate din funcțiune întregul sistem. Deci, singura variantă în care poți din start adresa acest aspect este dacă iei în calcul, de la bun început, posibilitatea că vei fi atacat și proiectezi sistemul în așa fel încât alimentarea cu electricitate nu este oprită dacă, de exemplu, îți pică rețeaua națională de transport electricitate sau dacă Rusia îți bombardează și iți scoate din funcțiune hidrocentrala Porțile de Fier (cel mai mare hidroagregat al țării: 1,4 GW capacitate instalată, producție anuală de 6,5 TWh) sau pune mână pe centrala de la Cernavodă (1,4 GW capacitate instalată, producție anuală de 10-11 TWh). Într-o situație de război, mega-proiectele se transformă în mega-vulnerabilități și chiar în armă care poate fi folosită împotriva țării și a populației civile. În noua paradigmă în care am intrat (în care războiul este din nou posibil în Europa), trebuie gândite soluții de rezistență. Adică, generarea să fie cât mai dispersată („generare distribuită” îi spun specialiștii) și infrastructura energetică care se construiește de acum încolo să fie proiectată atât pentru timp de pace, cât și pentru război. În acest context, avansul extraordinar al prosumatorilor în Romania din ultimii 3 ani este o evoluție extrem de favorabilă. Într-o situație de război, când inamicul poate ataca rețelele și centralele termoelectrice, prosumatorii off-grid (în special cei echipați și cu soluții de stocare) vor fi cei mai avantajați, pentru că vor avea șanse mai mari de a rezista chiar atunci când infrastructura energetică centrală sau la nivel național (liniile de transmisie a curentului electric) va fi grav avariată. Șansele de supraviețuire individuală a unor clădiri echipate cu sisteme autonome de producere a electricității sau a agentului termic (cum ar fi panourile solare electrice/termice sau pompele de căldură) cresc atunci când măcar o parte (dacă nu integral) din curentul sau căldura necesară se produce on site, chiar acolo unde se consumă. Întrucât asta înseamnă o dependență mai redusă față de magistralele de transport (liniile electrice de înaltă tensiune sau conductele de suprafață care transportă agent termic) care sunt expuse atacurilor aeriene.
Ce sunt SMR-urile pe scurt
SMR este acronimul în engleză pentru “Small Modular Reactors” (reactoare modulare mici). SMR-urile au fost utilizate de către armata americană timp de 60 ani pentru propulsia navelor, submarinelor și portavioanelor. Deci există o experiență de cel puțin șase decenii cu utilizarea lor. Deși ele nu au fost folosite (până acum) în scop comercial, pentru generarea curentului electric pentru economie sau populație, acest lucru s-ar putea schimba. SMR-urile pot fi formate dintr-o singură unitate sau din mai multe (caracter multi-modular).
Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) definește un SMR drept un “reactor nuclear avansat cu capacitate de maxim 300 MWe per modul.” În ultimul deceniu mai multe țări și companii au dezvoltat prototipuri (circa 80 de concepte și designuri, conform AIEA), care se află în stadii diferite de dezvoltare / construcție.
Așadar, când vorbim despre reactoare modulare mici, vorbim în primul rând despre un alt ordin de mărime (mult mai mic) față de centralele nucleare clasice. Pentru comparație, cele 2 reactoare de la Cernavodă au 700 MW capacitate instalată fiecare. În Ucraina, cele mai mici reactoare nucleare au 376 MW (Rivne-2) și 381 MW (Rivne-1) – de altfel, singurele de această dimensiune, restul reactoarelor nucleare din Ucraina având 950 megawați electrici (MWe) capacitate instalată fiecare. Vezi tabelul de mai jos.
Reactoare nucleare în Ucraina (model, tip, capacitate instalată, an PIF)
Sursa: World Nuclear Association (2022)
Printre avantajele SMR-urilor se numără:
1. Mai mici ca dimensiune: până la 300 MWe / modul
2. Mai ieftine: investiția inițială este, în general, mai mică decât în cazul centralelor clasice
3. Mai repede și mai simplu de construit
4. Modulare: se pot adaugă module suplimentare în caz de necesitate
5. Flexibilitate mai mare în amplasare: pot fi construite acolo unde centralele mari nu pot fi amplasate (de exemplu: în zone izolate, aflate la mare distanță, în locuri unde rețeaua electrică este lipsă sau slab dezvoltată, complementar cu un obiectiv industrial sau pentru a înlocui o centrală dezafectată sau una care funcționează în prezent pe combustibili fosili.
6. Nu emit gaze cu efect de seră (GES). Așadar, oferă o soluție tehnică care contribuie la atingerea obiectivelor climatice (net-zero până în 2050), fiind considerate o tehnologie cheie din instrumentarul tranziției energetice.
7. Abilitatea de a funcționa independent de rețea (!)
Are nevoie România de SMR-uri?
Contextul regional în care ne aflăm este deosebit de periculos: ostilitate militară, revizionism, schimbarea prin forță a granițelor recunoscute internațional, un deficit de voință (sperăm temporar) a aliatului nostru strategic principal (SUA), o criză de leadership în tabără din care România face parte (Occidentul colectiv).
În contextul războiului de la granița noastră, SMR-urile pot constitui o „soluție de rezistență”. Prin „soluție de rezistență” înțeleg un activ care îți generează curent electric și care, prin design și amplasament, crește capacitatea societății de a rezista unei agresiuni militare. Din aceasta categorie a soluțiilor de rezistență mai pot face parte tehnologii precum: panourile fotovoltaice, pompele de căldură, soluțiile de stocare, deci acele tehnologii care să te ajute să faci față mai bine fluctuațiilor (brown-outs) sau deconectărilor totale (black-outs) provocate de diverse avarii, astfel încât, chiar dacă rețeaua pică, consumatorii să poată rezista.
În cazul în care avem de a face cu o strategie deliberată de distrugere a infrastructurii energetice, sistemele centralizate mari de producție și distribuție a energiei constituie o vulnerabilitate. Dacă distrugerea provocată este efectul secundar al ostilităților militare, soluțiile ad-hoc cum a fost folosirea pe scară largă a generatoarelor în iarna lui 2022-2023 în Ucraina pot funcționa ca soluție de back-up, ca instrument din trusa de prim ajutor. Dacă însă infrastructura energetică devine țintă de sine stătătoare pentru inamic, care își canalizează resursele militare pentru a distruge sistematic infrastructura de producție și transport a energiei, și adoptă asta ca strategie militară, generatoarele nu vor fi suficiente.
Atunci când ești atacat, un sistem energetic cu generare distribuită te poate ajuta să câștigi timp. Să reziști până când vine ajutorul aliaților, să supraviețuiești o perioadă. Însă dacă vorbim despre ostilități prelungite, nici generarea distribuită nu te salvează la infinit. Adică, ea îți creste șansele de supraviețuire sau de a putea continua să funcționezi o perioadă, ca să te regrupezi, să te întărești sau să primești ajutoare până la următorul atac aerian. În România avem deja în desfășurare acest proces (tranziția de la un sistem centralizat la unul descentralizat de producere a energiei electrice), adică se construiesc proiecte de generare distribuită pentru obiective industriale și comerciale. De exemplu, producătorul de medicamente Antibiotice Iași a inaugurat anul trecut un parc fotovoltaic de 2,5 MW, finanțat din PNRR, care poate să-i asigure ¼ din necesarul de energie. Anul acesta, Terapia Cluj (cel mai mare producător de medicamente generice din România) a lansat licitația pentru construirea unui parc fotovoltaic de 1 MW la sediul fabricii, proiect finanțat tot din PNRR. Acestea sunt evoluții excelente care contribuie la procesul de decarbonare și descentralizare. În caz de război și avarii grave la rețeaua de transport electric, aceste proiecte vor permite funcționarea acestor fabrici, chiar dacă la parametri subdimensionați (întrucât producția din parcurile fotovoltaice nu acoperă consumul integral). Însă, fiind instalații de suprafața, și acestea sunt, la rândul lor, vulnerabile unui atac cu drone sau rachete care pot spulbera orice parc fotovoltaic.
Și atunci, în ce să investești ca să poți rezista într-un scenariu extrem?
Prin scenariu extrem am în vedere situația în care se află, de pildă, chiar acum orașul Harikov (oraș de 1,4 milioane locuitori) unde în acest moment este distrusă întreaga infrastructură energetică. Metroul și transportul public de suprafață care se bazează pe electricitate (tramvaie și troleibuze) a fost oprit. Semaforizarea nu funcționează. În alte 6 regiuni (Dnipropetrovsk, Zaporojie, Donetsk, Kirovohrad, Sumi și Poltava) au fost introduse perioade de blackout, adică seara nu există electricitate deloc. Ce capacități de generare ar putea ține pe linia de plutire un oraș sau cel puțin o parte a unui oraș, astfel încât să nu fie aruncat în Evul Mediu de către inamic? Generatoarele te ajută o perioadă, dacă ai combustibil la îndemână. Proiectele regenerabile și soluțiile de stocare instalate la nivel de fabrică, casă sau bloc rezidențial te ajută să reziști, dar la război pot fi distruse foarte repede deoarece se află la suprafață. Ori, în conflict militar, aglomerările urbane vor fi țintă sigură. Publicația ucraineană Defense Express a estimat că 37% din rachetele de croazieră lansate de Rusia în Ucraina în trimestrul I din 2024 (ianuarie-martie) au fost direcționate către capitala Kyiv.[1] Așadar, prin comparație, să ne imaginam că toate CET-urile care aparțin Electrocentrale București ar fi bombardate și scoase din uz, cum rezista Bucureștiul? Cum apărăm capitala care produce și 25% din PIB-ul României? Dacă ai de alimentat un oraș de 2 milioane de locuitori (asta doar populație rezidentă), care este alternativa la termocentralele ELCEN?
O centrală nucleară, formată din reactoare modulare mici, poate funcționa atât on-grid (racordată la rețea) cât și off-grid (în regim independent). Deci, pe lângă faptul că oferă energie curată (un avantaj din perspectiva climatică), ea poate funcționa și de sine stătător (un avantaj pe timp de război, când rețeaua electrică poate fi avariată sau chiar scoasă din uz). Utilizarea SMR-urilor poate crește atât reziliența militară, cât și cea industrială sau civilă. Amplasarea unor asemenea unități de generare electricitate în proximitatea unor obiective strategice poate oferi o șansă în plus unei țări în caz de invazie sau atac militar. O bază militară alimentată de o microcentrală de tip SMR oferă o autonomie sporită, izolând respectiva unitate militară de efectele negative ale întreruperii electricității în caz de distrugere masivă a sistemului energetic național. SMR-urile pot fi amplasate în proximitatea obiectivelor industriale sau civile considerate strategice: uzine de armament, depozite logistice, fabrică de medicamente, spitale. Amplasarea strategică a unor asemenea microcentrale poate să facă diferența între capitulare și ocupație (pe de o parte) și rezistență și supraviețuire (pe de altă parte). Deci SMR-urile sunt o investiție cu utilizare dublă: atât pe timp de pace, cât și pe timp de război. Deoarece pot asigura alimentarea cu electricitate (deci funcționarea neîntreruptă) a unor obiective cheie pentru efortul de război, fie că vorbim despre producție de muniție sau orice alt echipament militar, fie că vorbim despre un hub medical (unde sunt operați soldații sau civilii), fie că vorbim despre depozitarea de medicamente sau alimente perisabile (care necesită congelare sau temperaturi speciale). Așadar, în condițiile în care rețeaua pică sau este distrusă în totalitate, acele obiective militare/industriale/civile care sunt desemnate drept strategice și care sunt alimentate de SMR-uri pot continua să funcționeze.
Arhitectura modulară a SMR-urile fac ca acestea să fie mult mai ușor de dezasamblat și relocat. În comparație cu centralele nucleare mari, acestea pot fi dezasamblate și mutate mult mai ușor (de pildă în spatele liniei frontului), ceea ce nu poți face cu reactoarele monolitice de mari dimensiuni. SMR-urile sunt proiectate să fie flexibile în materie de asamblare și transport. Pot fi transportate și re-asamblate în altă locație, astfel încât să nu cadă în mana inamicului sau pot fi expediate temporar într-un punct critic unde e mare nevoie de electricitate. Această caracteristică a SMR-urilor poate refuză inamicului o altă armă: cea a șantajului nuclear. Pentru că, în caz de necesitate, o centrală de tip SMR poate fi mutată. Inamicul nu mai poate să te șantajeze. Acest instrument de presiune și teroare psihologică dispare. Nu mai stai cu frica că folosește centrala nucleară pe post de sperietoare, că depozitează armament și vehicule militare în perimetrul centralei, cu încălcarea tuturor normelor de securitate (așa cum au făcut rușii la Zaporojie) sau că amenință să arunce în aer cea mai mare centrală nucleară din Europa dacă nu te predai.
În concluzie
Lecțiile din Ucraina pentru infrastructura energetică a României sunt următoarele: sistemul energetic trebuie gândit în capacități redundante. Utilizarea SMR-urilor ar spori securitatea energetică a României și ar creste reziliența în cazul unei evoluții geopolitice nefavorabile, cum ar fi extinderea conflictului armat pe teritoriul României. Includerea în sistemul energetic național a câtorva asemenea centrale ar crește semnificativ reziliența infrastructurii energetice. Poziționarea strategică a cel puțin 3 asemenea centrale pe teritoriul României ar constitui o poliță de asigurare în caz de război și distrugere a sistemului energetic național. Astfel, chiar în situație de distrugere catastrofală a infrastructurii civile, România ar putea asigura funcționarea neîntreruptă a unor obiective de interes național major: o bază militară (inclusiv Mihai Kogălniceanu sau Deveselu), municipiul București (oraș-cheie din punct de vedere economic, în jurul căruia poate fi organizată rezistența armată) sau un obiectiv esențial al industriei de apărare (fabrică de armament, de pildă, situată într-o locație secretă). În cazul distrugerii CET-urilor ELCEN, o centrală de tip SMR ar putea asigura funcționarea continuă a Casei Poporului care ar putea fi transformată în centru de comandă, refugiu atomic sau un mega-spital. Deci, atât aplicațiile precum și beneficiile sunt multiple.
Note:
[1] Svetlana Shcherbak, russia Targets Kyiv with 37% of Its Cruise Missiles; More Zircons Launched Than Previously Thought, Defense Express, April 2, 2024, disponibil aici: https://en.defence-ua.com/analysis/russia_targets_kyiv_with_37_of_its_cruise_missiles_more_zircons_launched_than_previously_thought-10034.html
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Premiza complet gresita!
Nu, nu avem nevoie ncii de SMR-uri, nici de baterii Patriot sau Iron Dome linga fiecare termocentrala sau hidocentrala, sau la Cernavoda.
Pentru simplul motiv ca nu va exista niciodata „un război convențional cu Rusia”.
Dupa victoria in alegeri a Polului Suveranist, Presedinta Diana si Premierul Simion ne vor scoate urgent din UE si NATO, si ne vor integra in Uniunea Asiatica a lui Putin.
Asa ca vom fi prieteni cu Putin, iar aici vor fi stationate baterii de S-400 si Buk, nu de sisteme occidentale de arme!
Ura! Ura! Ura! Traiasca CCCP 2! Somn usor!
Prieteni? Poate sclavi fara nicio valoare, sarantoci fara niciun drept, pusi la munca silnica pentru masina de razboi fascista orceasca a ucigasului de copii putin.
Mai simplu este să vă luați voi de mâna și tiptil să vă duceți în rusia lui putin și tu și sosoaca și mardeiașul simion.Aveți grijă doar să nu stați la fereastră, pericol de cădere.
Bancuri ! Dar proste pentru situații grave. Mai trebuia să adăugați și “imbecila” declarație a unor militari (de trei parale) și a unor politicieni – total analfabeti, dar cumulate și false titluri academice – ca “nu ne trebue armata obligatorie” -ca România e apărată…. chiar de cine-închipuie indivizii ca ne apară?
Felicitari, stimata doamna!
Noroc ca mai sunt si persoane ca dv. care indraznesc sa vada si sa gandeasca. In rest, dela Ministerul Apararii, CSAT, Presedintie si dela societatea romaneasca in ansamblul sau, nicio speranta… Capul in nisip.
dl. Liviu, cititi asta…cu mare atentie !
https://energie.gov.ro/hidrocentrala-si-barajul-vidraru-50-de-ani-de-la-inaugurare/
si intrebati-va singur, de ce sala masinilor este la 100 m sub pamint (ca ăia din Al-Qaida prin muntii din Afghanistan), de ce liniile de trasnport sunt prin galerii, lungi si adinci, s.a.m.d
Dupa si daca gasiti raspunsuri, mai discutam.
conceptul securitatii energetice…ca si al diplomatiei energetice a fost cunoscut (si aplicat) binisor prin trecut, cu rezultate care sunt valabile si astazi (si beneficiem de ele !), deci, nu stiu pe cine ar trebui sa felicitam…si pentru ce ?
https://www.pravda.com.ua/eng/news/2024/04/17/7451608/
„Ca sa fie în siguranță pe timp de război, o centrală nucleară sau o hidrocentrală ar trebui să vină la pachet cu o baterie / un sistem Patriot. ”
Asta când cineva va inventa un Patriot capabil sa distrugă și o drona Shahed. 😄. Mai e pina atunci.
– SMR nu au fost folosite în civilie
deoarece costul curentului produs e mare.
Comparat cu prețul curentului produs de un
mega reactor de 700- 1.000 MW.
Pe in submarin nuclear, costurile energiei sunt neimportante comparat cu logica
existenței submarinului nuclear.
– Un SMR e mai ieftin ? Comparat cu ce ?
– Remarc că acest articol e un fel de propaganda II , continuarea altui articol cu
beneficiile NuScale.
– Mă întreb mereu de ce nu vin implementate aceste minuni în USA , țara
firmelor mama. Cum de se se caută clienți
pe alte meleaguri.
Mai săraci , mai corupți , mai leșinați după
bani ? Tot ce e posibil . Gabriel Resuorces învață.
Personal și după ce ” am mâncat curentul” o
viață întreagă, cred că nu aveți habar de ce e
ala sistem energetic național, de ce exista
așa cum actualmente și în TOATE țările de
pe planeta.
Suplimentar învățați ce e aia o statie de transformare medie – înaltă tensiune și de ce
exista la fiecare termocentrală,
hidrocentrala, nuclear centrala, fotovoltaic de putere .
După ce aflați , întrebați ce e sunt alea bare de transfer și de ce sunt necesare in o statie de transformare.
Așa și doar așa veți înțelege că financiar e imposibil că 3 SMR de cite 300 MW fiecare, să costa mai puțin decât un CANDU de 700MW
E și motivul falimentului NuScale in USA.
Că fiind prosti unii americani ( și alții șmecheri ) au calculat cat costa MWh
produs de reactorul minune. Enorm
comparat cu preturile actuale de distribuție.
Dar cum noi in RO avem o întreaga istorie de investiții care nu au recuperat veci nici măcar costurile de construcție , succes.
Aștept SMR sub casa poporului.
Și sistemele Patriot aferente de jur împrejur.
😄😄😄😄😄
PS. Pentru a pune pe butuci oricâte tara, oriunde și indiferent de mărimea ei, e suficient un atac masiv împotriva stațiilor de transformare aflate sub cerul liber.
Revedeți cum au pocnit americanii ( și cu ce) statia de transformare iugoslavă de la Porțile de Fier.
SMR au nevoie și ele de stații de transformare. Iar 70 MW sau 300 MW , necesita groase fransformatoare pe care e cam greu sa le ți pe o remorca.
( oricum in Romania exista și stații de transformare subterane . Adică strategice dar va las sa le descoperiți singura. Eu le vedeam , pipăiam când aveam 14 ani. Acum jumătate de secol )
Am zis eu ca-mi iau un semereu de-asta descentralizat si mi-l pun in curte, sa fie la nevoie, ca distinsa analista, dintr-o lunga serie de analisti fara vreo intelegere minimala a distributiei de electricitate, trebuie ca stie. Doar scrie la gazeta, le are si cu ONU, Banca Mondiala, IFC, doar la IPCC n-a lucrat!
Asa ca o sa ma fac prosumatorist, dau electricitate la tot cartieru’, ca ce naiba sa fac cu atitia MWh? Doar n-o sa-i bag in pamint sa electrocutez rime! Trebuie sa negociez cu vecinii ca trebuie sa sparg strada sa trag o teava de apa mai groasa, mult mai groasa, sa raceasca naibii smereu’. A, si trebuie sa-l fraieresc pe unu’ sa-si puna la el in curte transformatoru’. In felul asta simplu eu am scapat de uleiu’ de transformator si nevesti-si i se pune de-o coafura magnetica ori de cite ori trece prin curte si-i sar agrafele din par. Ba chiar o sa fie simpatic cind o sa vrea sa-si faca gratar. Mai trebuie sa rezolv doar cu Primaria sa traga un stilp de inalta tensiune in curtea cuiva. Ia sa ma uit care vecin nu-mi convine. :)))
stefan60
Contributors este o platformă de idei, de dezbatere.
Adică este ușor să spui nu, să negi orice. Ceva mai dificil este să intri într- dezbatere civilizată, să schimbi idei pertinente, cu argumente și contraargumente. În fine, cel mai greu este să te implici, să pui umărul, să faci ceva constructiv.
Plecând de la buna credință, constat că ați spus nu, nu este bine este greșit. OK. Dar care ar fi, în opinia dumeavoastră, pornind de la aceleași premise ale analizei, o soluție sau o familie de soluții bune?
Domnule Felea, consider ca ați pus într-adevăr punctul pe I
Din păcate domnul inginer de stefan60 (speculație cântărită) prin modul dumnealui de abordare este reprezentativ pentru multe generații de ingineri compatrioți: deși tehnic cunoscător ridică probleme absolut pertinente, inadecvarea in ale cooperării și relaționării interumane, comportament social pozitiv și comunicare efectivă îl fac mai degrabă un factor retrograd. Iar aceasta aproape sumarizează capacitatea societății noastre în domenii tehnice și economice.
SMR _dacă_ vor fi demonstrate economic eficiente și când vom cunoaște restricțiile de funcționare (poate fi selectat nivelul de putere? in cât timp? ce se poate întâmpla in cazul decuplării bruște a consumatorilor?) tot cred ca vor fi doar o parte a soluției, dar in acest moment nu o soluție aplicabila curent. Până atunci exista alte soluții la îndemâna: micro-generarea și stocarea la scara foarte largă (dacă s-ar acorda facilitați, poate condiționate de posibilitatea de a fi controlate de distribuție) împreuna cu stocarea de capacitate foarte mare (gravitationala dar mai ales hidrogen in subteran) ce ar permite simultan mărirea considerabilă a capacităților eoliene și solare pentru ca se va putea echilibra consumul. Aceste alternative s-ar putea sa fie și mai ieftine decât nuclear de mici dimensiuni, dar au și avantajul ca se pot începe acum și cumpara etapizat.
Am văzut știri ca in Statele Unite au început construirea de “acumulatori” gigantici de H2 in subteran pentru acumulare atunci când energia verde este in exces – poate ca ar fi momentul sa ne arătam interesați?
Cred ca investirea strategica in soluțiile acestea disponibile acum ar duce la o creștere a economiei României mai mare decât simpla achiziție de SMR și ar fi absolut aliniate cu obiectivele europene pentru care ni se vor aloca fonduri.
@Un Altul – ”in Statele Unite au început construirea de “acumulatori” gigantici de H2 in subteran pentru acumulare atunci când energia verde este in exces – poate ca ar fi momentul sa ne arătam interesați?”
OK, ne arătăm interesați: ce anume se construiește ”în Statele Unite” și unde se construiește exact? Nu se contruiește nimic, sunt povești de adormit copiii.
Având în vedere numărul de centrale nucleare din Statele Unite, capacitatea lor, precum și faptul că SMR-urile tocmai au dat-o în bară acolo, fiind necompetitive ca preț (plus că nu există niciun model de SMR omologat și asta ar dura minimum 5 ani) ar fi mai mult decât interesant să vedem ce “acumulatori” gigantici de H2 in subteran” se construiesc în Statele Unite? Părerea mea e că nu se construiește nimic, sunt doar cai verzi pe pereți, exact ca și SMR-urile. Baloane de săpun ale propagandei încălziriste și nimic mai mult.
How dare you ! Dvs tineti cu Putin, cu Hamas sau cu amandoi. A, si cu Dragnia. Uitasem.
Asta de azi:
https://economie.hotnews.ro/stiri-energie-27063802-decizie-surprizatoare-proiectul-reactoarelor-mici-doicesti-fost-blocat-ministerul-energiei-sedinta-actionarilor.htm
– Seamănă cumva cu istoria Gabriel Resuorces ?
– Abia acuma au descoperit că firma asta americană a tocat o grămadă de dolari și nu a produs nici măcar un prototip de reactor de mica putere.
-Evident , ar urma un împrumut din partea Ro. Bine că au oprit aventura.
– Pariatul pe cai morți nu e recomandat.
Și oricum , a împinzi tara nu mini reactoare nu e o afacere și nici strategie de siguranță națională. Cel mult un gros profit pentru producătorul reactoarelor ( daca le va produce cineva ) și pentru furnizorul combustibilului nuclear care e un amestec de uraniu ușor îmbogățit și plutoniu.
Ce chestie, rușii îl vand americanilor tot mai mult. An după an și doar coincidenta , întâmplare 😄 combustibilul nuclear rusesc nu e supus nici unei sancțiuni internaționale. O fi un motiv inconfesabil ?
Am trecut f. rapid (pentru ca era ”new entry” in Contributors pe ziua de azi) prin articolul dnei Eugenia, directorul fondator al Romania Energy Center (ROEC) – primul think tank independent în limba engleză din România, specializat în energie cu speranța ca poate aflu ceva nou sau deosebit, in materie de securitate energetica, din experienta nefericita a vecinilor nostri ucraineni. Ma voi rezuma doar la citeva comentarii (in lb. română) ref. securitatea (nu neaparat fizica !) a alimentarii cu energie, in conditii de pace dar si de razboi a României (care securitate, N.B. este ceva specific fiecarei tari !).
Deci, dna Eugenia, fyi (adica pt. informarea dvs.), România a avut de foarte, foarte de demult, conceptul securitatii alimentarii cu energie, inclusiv in timp de razboi (astăzi, sincer, nu mai stiu cum sta treaba, dar, banuiesc ca exista ceva, ceva ”in a stand-by mode”, iar cei de la DEN probabil ca stiu/si pot gestiona problema)
Eu ma voi rezuma doar la niste idei/concepte uzitate in trecut:
SEN-ul (DEN-ul) opereaza dupa niste principii, cu diverse niveluri de asigurare a alimentarii (adica unii pot fi intrerupti, altii da si nu si altii deloc ! (la astia s epun alimentari multiple, generatoare rezerva, etc…o filosofie intreaga)
– au existat (si inca exista) capacitati hidro (Sadu I + II), Vidraru (cu grupuri subterane, Retezat (cu grupuri ascunse prin munti), etc….acestea aveau facilitati ”must run” si erau si sunt si azi foarte greu de distrus (d-aia au si fost cosntruite asa) si chiar si azi, orice racheta de croaziera, nu poate ajunge acolo – punctual- decit urmind o traiectorie anume (printre vai/munti), usor de depistat si distrus, facind aceste obiective relativ usor de aparat
– ce spuneti dvs. cu ”generarea distribuita”, asta oricum se dezvolta, fie ca e sau nu razboi si ea se dezvolta tocmai pentru a face sistemul mai sigur, rezilient
– va mai dau o idee: sa vorbim cu Comisia Europeana, sa trecem pe picior de razboi energetica româneasca si sa terminam naibii cei 1000 MW hidro (care nu ne lasa sa le terminam din motive de bio) incepute prin munti si neterminate si o multime de micro-hidrocentrale de i-ar apuca durerea de cap pe rusi, sa trimita vreun Kalibr sa le caute prin toate vagaunile…ar fi mai marea daraua decit ocaua
– mai sunt si multe alte modalitati de a intari securitatea alimentarii cu energie, dar, nu e loc sa le discutam acum aici….sa ”spicuim” mai departe citeva idei
– va mai dau eu o durere de cap: marea problema, nu este atacul fizic (cu barosu- adica racheta) ci atacul cibernetic. Noroc ca SEN-ul nostru nu e f. digitalizat, deci, are un grad de rezilienta mai mare, DAR, ginditi-va ce s-ar intimpla ca la SMR-urile pe care ni le explicati cit de bune si sigure sunt ”in caz de…”, daca la PLC-ul care comanda SMR, se umbla cu un virus (cum a facut Israelul la centrifugele de imbogatire a Uraniului din Iran), de le-a stricat jucariile in mod grav)…iar acel virus (informatic) ce ar putea face ?…ar aranja pt un AMC (accident maxim credibil- asa se numeste in energetica nucleara ca element de proiect), in care se opresc din motive ”necunoscute” pompele de circulatie ale rectorului PWR. Vom avea un ”copy-paste”, Fukushima….sau Cernobil, sau Three -Mile Island…luati-l pe care vreti
Eu am apreciat umorul dvs. subtil ca ”… o centrală de tip SMR ar putea asigura funcționarea continuă a Casei Poporului care ar putea fi transformată în centru de comandă, refugiu atomic…”, asta, doar daca n-ati pus vreun gind rau conducatorilor nostri…sa-i intrebam daca ar accepta riscul de a avea asa ceva prin pivnitele Parlamentului (s-ar putea sa accepte unii, pentru ca li se poate spune ca in caz de ceva, SMR-ul poate fi mutat repede)
Si asa, ramin cu senzatia ca, in final, doar ati vrut sa ne explicati ca SMR-urile sunt salvarea, iar eu, nepricepindu-ma la astea, va voi da crezare, chiar daca 1 SMR costa 10 miliarde EUR, ca sa alimenteze o cladire care face 1 miliard EUR
Nu e nevoie să distrugă centrala propriu-zisă, dai in baraj direct dacă chiar vrei să distrugi asta dacă sunt ascunse in munți, desi cum sa ascunzi un varaj fe dimensiunea Vidraru pe care il vezi si de pe luna sau pe orice google maps. Cat despre rachete, stați liniștiți ca o balistica vine direct din spatiu nu prea merge ea orizontal. Dar hai să zicem că alea din munți sunt ascunse, ce te faci cu toate hidrocentralele de la campie care produc majoritatea curentului. Dar hai să zicem că si alea sunt sigure ca sunt sub pământ, ce te faci cu restul infrastructurii de generare cum sunt cele pe gaz si pe cărbuni, pe care nu le poți băga în pământ.
Ok, trecem si peste asta, ce ne facem dacă rusii da câteva rachetele in cele cateva linii care conectează sudul României ( unde se produce majoritatea curentului electric) și restul tarii? Poc poc si adio curent in Transilvania si Moldova
De asta e bine să ai si solare si eoliene si smr si tot ce se poate ca sa nu depinzi de nimic, nici de petrol, nici de gaz si nici de vecini supărați. Pe lângă asta e bine să ai linii de distribuție peste tot, rețele mega interconectate altfel încât daca distruge nu știu ce stalp in vârful muntelui să poți să recrutezi energia pe altă parte.
Sunt multe de spus, dar sunt de acord ca trebuie o discuție serioasă pe tema asta si SMR sunt parte din soluție. Poate nu PWR dar sunt atatea modele chiar si cu MSR , pasive , care nu pățesc nimic daca le oprești răcirea
nea Daniele, daca taceai, filosof ramineai (adica comentator ramineai).
pe linga lipsa unei educatii elementare in energie (dar, n-ai ce pierde, nu se supara nimeni), ne mai arati si lipsa unei educatii minimale militare, care arata ca n-ai facut nici macar armata la TR-6 luni)
– racheta balistica sa o arunci din spatiu pe un baraj ?! matale nu stii la ce sunt bune astea balistice, care e scopul lor si mai ales cit costa (si aici functioneaza raportul C/B si mai ales riscul ca, fiind lansata din spatiu, sa poata fi interceptata, nestiindu-se catre ce se indreapta…adica cate barajul Vidraru ?!..). …nimeni n-ar strica o balistica pe un baraj, cu probabilitate relativ scazuta de a-si atinge tinta.
– deci, ar trebui, in cel mai fericit caz, una de croaziera…iar cu astea, ca sa fie eficiente, trebuie sa fie f. puternice (grele !), sa lovesti barajul, pe o traiectorie cvasiorizontala (iti fac eu calculele, dar ma tem ca nu vei intelege), fix intr-un punct foarte restrins ca arie ca sa aibe efect si mai ales, nu ai decit 1 directie de croaziera (nu dinspre lac, caci, ti-ar trebui lansata de pe un submarin adus in lacul de acumulare de pe un riu de pe un versant). Deci, probabilitatea cea mai mare este sa vina doar dinspre Pitesti, exact prin valea STRIMTA dintre versanti.
Cred ca daca matale ti-ai intinde rufele la uscat pe o fringhie agatata pe versanti, s-ar putea sa strici capul de ghidare al rachetei (de interes este sa va informati cum au distrus englezii in WW-II barajul de pe Ruhr…si era ditamai barajul !…de se vedea si de la Londra)
– in rest, ca probleme de securitate de sistem (insularizari), plan de deconectari, paza punctelor nodale, centralele critice, etc., etc…..nu ma pricep, deci, nu stiu ce sa spun astazi !
– SMR-uri ?,,,,din partea mea, sa fie oricit de multe !, insa, in caz de conflict, mai degraba le-as vedea ca factor de risc si nu invers (avem multe alte optiuni de productie, fara riscuri asociate !)
In rest, s-auzim de bine, discutia asta mi-a facut placere si m-a binedispus ca pt. w/e
„sa vorbim cu Comisia Europeana…”. Fragmentarea aprovisionarii cu energie(productie, transport, livrare, …) amplifica variatia de pret la consumator.
Din ce motive „Europa” a impus fragmentarea este alta discutie.
In disperare de cauza, un manager german a readus in discutie nationalizarea sistemului energetic national.
Ar fi interesanta o discutie pe aceasta tema, la care sa participe oamenii care se pricep.
da, asa e !
Mai am sa va dau o informație care va va bucura, de pe presidency.ro:
„Miercuri, 24 aprilie 2024, Președintele Klaus Iohannis va vizita Complexul de producție Doosan Enerbility, Changwon (Busan), unde va avea o serie de discuții cu principalii factori de conducere referitoare la noile provocări și oportunități în domeniul energiei regenerabile și al reactoarelor modulare mici (SMR).”
„Democratizarea” productiei de energie electrica, implicit descentralizarea distributiei au mai multe beneficii, chiar si pe timp de pace.
In ciuda puternicei campanii mediatice a „petrolistilor”, incet-incet, omenirea va intelege clar care e directia corecta de urmat. Tehnologia va fi nevoita sa tina pasul si vor fi din ce in ce mai multe locuinte si comunitati capabile sa functioneze off-grid. E un proces, va dura, dar ce trebuie sa se intample, se va intampla. Mai cu vorba buna, mai cu Green Deal, mai cu razboaie, mai cu pandemii, ce trebuie sa se intample, se va intampla. Cei ce inteleg mai devreme si-si ajusteaza strategia si actiunile, vor fi cei avantajati, in „noua era”.
Doamna autoare nu a scris nicaieri despre Nuscale, doar despre SMR. In cursa SMR nu alearga doar Nuscale (care, apropo, nu este in faliment!) ci alte câteva (deocamdată vreo cinci) companii. Căutați ie net și le veți găsi.
Costa mult curentul furnizat de un SMR? Scump în raport cu ce? Va gândiți și la costul de oportunitate?
Un transformator precum cele care ar putea fi folosite de un SMR (nu știm deocamdată de ce putere, 50, 100, 200 MW?) poate fi și transportat la o adică pe un trailer, așa cum, in anumite condiții, ar putea fi transportat și un SMR. Dar, evident, ar putea fi și îngropat într-un bunker subteran. Soluții tehnice și financiare exista, trebuie definită doar problema.
@dl.liviu: in numele cititorilor Contributors, explicati-ne va rugam ce este ”costul de oportunitate” (banuiesc ca va referiti pt. RO, nu pt. US), ca sa putem sa ne gindim la el.
Invitația dv. este provocatoare. Sunt prea multe exemple in cazul nostru că să îl putem ușor alege pe cel care vi s-ar părea cel mai potrivit. Și le știți și dv. foarte bine.
pai dvs. ne-ati provocat !…iar noi nu stim ce ni s-ar parea potrivit…d-aia si intrebam, iar eu habar n-am ce-i ala opportunity cost
Poate c-ar fi bine sa va amintesc cum cândva, într-o epocă mai romantică, erați un opozant al investiției în grupul 2 CNE Cernavoda. Va bazați argumentarea pe o modelare financiară, altfel impecabilă, pe câteva mii de linii și coloane Excel, din care reieșea futilitatea proiectului respectiv.
După cum iarăși sunt convins că știți și ați văzut, astfel de proiecte capitale au soarta decisă nu de astfel de modelari pretențioase ci eventual de câteva calcule tastate hotărât la calculatoare de buzunar cu patru operații de decidenți cu gut feelings. Așa s-a întâmplat și cu grupul doi Cernavodă unde decizia GO a fost luată, oricât ar părea de amuzant, pe baza argumentelor de business de bun simț al unora dintre ‘opozantii’ dv., Nea Nicu Văcăroiu și Nea Nelu.
dl. liviu, ce-mi place că ”imi ridicati mingea la fileu” si-mi amintiti de perioada romantica, cind eram tinar, destept si frumos. Imi dati ocazia ”sa ma desfasor” si in acelasi timp sa se demonstreze din nou ca ”istoria se repeta”, cu unele mici modificari (virsta, ridurile si memoria mai slaba)
Sa va explic ce nu s-a inteles acum 30 de ani , de catre unii si de ce situatia de atunci, paradoxal, este oarecum similara cu aceea de astazi:
– am fost ”asa zis opozant” al gr. 2 nuclear de la acea vreme (culmea, subsemnatul fiind de meserie energetician nuclearist !), dar, nu dpdv tehnic ci doar financiar (si azi, am cam aceeasi pozitie, pt. RO). La acea vreme, conditii financiare dificile, inflatie uriasa, Renel era instabil financiar, continuarea U-2, deja mult intirziata, nu putea fi sustinuta !…
– am preferat- dupa calcule de modelare facute de ISPE cu modelul WASP, sa propun asigurarea finantarii disponibile la acea vreme, pentru pastrarea echilibrului RENEL pe termen scurt/mediu, in locul unui proiect U-2 care ne-ar fi folosit mult peste 10 ani (eram raspunzator financiar de acele programe de finantare). Culmea este, ca nu numai unitatile nucleare nu puteau fi terminate, dar si o multime de centrale Hidro !!…inclusiv Tarnita. Am sustinut ca pentru a nu periclita finantarea de 0,54 miliarde USD pt reabilitari unitati EXISTENTE, sa scoatem Grupurile nucleare din RENEL intr-o entitate separata (era conditie de finantare…WB, BERD, etc. nu finantau nuclear !) si , daca le dorea cineva, sa fie finantate de la bugetul statului (nu Renel !)….tabelele acelea Excel, erau probabil, rezumate simpliste ca sa inteleaga toata lumea ce e cu WASP-ul acela (nici azi, nu sunt multi care stiu ce e aia WASP- Wien Automatic System Planning si tot asa, mergem inainte ”cu farurile stinse” orbecaind prin energetica…habar n-avem ce vom folosi, cit si cind !))
– argumentele de ”business de bun simt” cu care ii banuiti pe opozantii presupusi de dvs., se explica f.f. simplu, usor de inteles si de catre dvs., dupa 30 de ani: era o investitie inceputa (si neterminata !…cum mai sunt azi si U-3-4-5), iar U-2 s-a decis s-o finanteze statul si partial cu un nou imprumut !…NU RENEL !…la care, evident, am fost absolut de acord !….mai ales ca finantarea statului era cam ca ajutorul de stat de azi (nu influenta costul de productie prea mult in sistem !), iar investitia existenta era ”sunk cost” deja…n-o mai amortizam. NB….imprumutul, insa depasea cei 0,5 mld USD !
– nu vi se pare ca astazi situatia de azi e similara cu aceea de acum 30 de ani ?…de ce si-or fi dat demisia directorea de realtii internationale si directorul financiar de la NuclearElectrica dupa ce s-au opus in CA finantarii proiectului SMR ? …dar de data asta nu mai e ”sunk cost” si se face pe credite, !….pe care trebuie sa le dai inapoi cu dobânda ! …nu mai sunt ajutoare de stat ”moca” (e usor ”sa faci politica” pe raspunderea si semnatura altuia !…asa a fost intotdeauna !)….unii dadeau instructiuni (politice si verbale), iar altii semnau documentele si, apoi, intrau uneori in puscarie…cazuri nenumarate
– si atunci ca si acum…companiile de productie de energie trebuie sa se ocupe de productie si investitii sigure pentru consumatori….NuScale, reactoare cu fuziune, cu metale topite, etc. etc. sa fie lasate pe programe de cercetare…si sa le finanteze statul, ca proiecte pilot,…daca are bani, nu NuclearElectrica ce are inca 3 unitati de terminat + 2 extinderi de viață !…si acu Klaus Iohannis care discuta el cu coreenii …nu stiu ce poate el sa discute in aceasta problema a SMR-urilor…poate cu Candu-restul unitatilor, dar, si acum mai mult ca in anii 90, problema banilor/finantarilor se va pune foarte foarte acut !?…cine va garanta zeci de miliarde intr-un stat care a depasit 50% din PIB datorie publica, dar mai ales cu niste politici economice la pamint, care nu intrevad nimic bun in viitor ?? …sau…poate vrea sa candideze acum la AIEA !?, daca nu marge la Nato sau la CE., mai stii, poate poate macar asta ?!
Cam asta e pe ”History Channel”
am uitat de toate marile posibilitati de stocare CHEAP, exact pt cresterea securitatii alimentarii !
– mai toate au grupurile hidro sub pamint ! (la multi metri, ceea ce le face greu de distrus….incl statiile Trafo)
– iar daca lacul inferior e Dunarea, cum CHEAP este sub pamint, n-ar ramine de bombardat decit ori Dunarea, ori lacul superior
nu zic ca nu s-ar putea distruge, dar, va fi mult mai greu si cu resurse mult mai mari si de precizie necesara de sub 1metru si grad penetrare f. mare
in principal, sunt necesar de aparat marile noduri de interconectare (statii trafo) si citeva unitati de productie mari….multe altele pot fi distrubuite…lucru cu care sunt abs de acords, dar, asta oricum se va intimpla
Sa ințeleg că admiteți posibilitatea ca SE ‘National’ (musai Național ‘) sa ia o pauza în cazul unui atac asupra câtorva elemente ale sale. Ce bine ar fi atunci pentru consumatorii critici să aibă în curte cate o unitate de generare din categoria SMR sau, hai, un generator Honda pe benzina 🤣🤣🤣.
Dar dacă tot ați pomenit de cat de bine au fist îngropate la 100 m sub pământ anumite capacități de generate și de interconectare ale SEN, poate că nu ar fi un secret chiar așa de mare sa ne spuneți unde este îngropat pentru rezilienta chiar inima SEN, adică DEN! Sau nu?
dl, Liviu, persistati in a nu intelege mesajul !…si nici n-aveti cum…
deci, mesajul era ca ”in RO, problema securitatii energetice era inteleasa si aplicata” demult.
Imi este greu sa va explic, dvs. si altor ”ingineri din Contributors”, ca la anii 60, nu existau rachete de lansat din spatiu, direct pe barajul Vidraru !….deci, s eluau masurile potrivite vremurilor…astazi, sunt alte vremuri si deci, probabil, sunt alte masuri (am spus clar ca nu stiu ce mai e !).
Daca unii vor SMR in curte, n-au decit ! (personal, nu stiu daca v-ati prins, n-am o problema tehnica cu SMR-urile,,,,problema e in alta parte si nu o discutam acum aici)…dar, pina la SMR, este o lista lunga de elemente/sisteme/masuri de siguranta
NU nea Liviu, nu intelegi cum functioneaza un SE(N), sau un DE(N) cuprins din mai multe DT-uri și alte alea intermediare,,,,asa ca las-o balta, …nu putem avea o baza comuna de discutie, iar scopul nu este de ”a da sau lua lumina” in chestii d,astea
Alarma falsa! Un razboi la scara larga (Rusia vs Nato sau viceversa) nu va exista!
https://www.youtube.com/watch?v=-xthzy1PxTA
nea florix….reamintesc chestia aia cu frica si pepenii
cateva ganduri:
1/ fara doar si poate, distrugerea infrastructurii (incl energetice) si implicit distrugerea moralului cred ca pleaca de la doctrina Schlieffen, strategul german si practicata copios de toate marile puteri in sec 20
2/ SMR: am citit ca sunt multe tari interesate si care fac pasi concreti dar cu firme de top ex Hitachi. Noi ne-am gasit sa lucram cu un no-name, un small business american, care e in dificultati cu singurul proiect pe care il aveau in USA (cred ca l-au si lichidat inainte de a incepe). Am senzatia ca guvernantii nostri nu stiu sa-si aleaga partenerii pentru proiecte importante. Dar intr-un razboi, degeaba ai productie daca nu poti sa-ti protejezi transformatoarele.
3/ in cazul unui conflict, sunt absolut sigur ca Romania va intra absolut nepregatita, la fel ca in WWI si WW2. Soldatii vor fi trimisi la lupta cu ii si in opinci (tinuta adaptata usor la sec 21) si o pusca ruginita. Peste 100ani, daca vom mai exista ca natie, va fi cantat eroismul soldatilor romani care au stat in calea dronelor cu pieptul gol si au scandat ‘Pe aici nu se trece’, producand perturbarea GPS-ului care ghideaza dronele. Desigur, copiii politicienilor romani isi vor continua studiile pe afara pe undeva
Toate bune
Mda, avem si motive de pesimism dar priviind înapoi in istorie se pare ca de fiecare data am iesit binisor, chiar semnificativ mai extinsi ca tara! Cu sacrificii, mari chiar! Dar ce natie in afara de elvetieni a iesit din ultimele 2 VW fara? Întreb retoric.
Oare? Mă întreb ce efect ar avea o rachetă rusească bine țintită in barajul de la Vidraru…
nea Liviu, la acest subiect profund si inteligent ridicat de matale, i-am raspuns lui Daniel mai sus, cu citeva idei/optiuni.
imi da si mie de gindit cit de multe prostii discutam aici, incluzindu-ma si pe mine !, dar, e w/e si avem toti o scuza
Il va face tandari ca pe oricare alta tinta. Nici nu tb sa fie data la mir, trantesti o termonucleara mica in lac, p-ala l-oi nimeri. cat despre costuri, chiar costa o balistica cat un baraj mare?!!! In niciun caz.
Cat despre orice sistem de aparare a lu peste, il supraincarci. Tb sa fii mare fraier sa dai 2 bani pe tampeniile alea, doar asa daca vrei sa te joci de-a testele, uite ce poate sa faca sistemul meu contra 2 rachete d-ale tale si sa mai spalam niste bani.
Si asta e inca un motiv pentru care nu mai pot exista razboaie. Orice stat, cat de idiot ar fi, fabrica drone si iti tinteste statiile de transformare si apa potabila. Cred ca e indeajuns sa toarne vopsea in ea.
nea gigix, baraju a fost construit acu 60 de ani, cu mintea, contextu politic si intentiile de atunci !….ideea este ca problema securitatii exista inca de pe atunci !…atit am gindit noi ATUNCI si ATIT AM PUTUT FACE ATUNCI !…atita ne-a dus capu
sa vii acu matale sa ne spui doct ca aia de atunci au fost prosti, ca au facut degeaba baraju, ca se poate strica cu o drona, sau termonucleara in lac (NA….vezi ca termonucleara sau nucleara sunt 2 chestii diferite pe care matale le mesteci gresit si oricum nu le intelegi), mi se pare o mica ofensa adusa inaintasilor….pe aceeasi logica a lu matale, mai bine sugerai sa dam citeva drone lu Decebal sa-i bata pe Romani, ramineau dacii prin Transilvania si scapam de jelelile ungurilor ca ei au fost primii p,acolo
Da, ok, sunt foarte prost. Si dupa ce am stabilit asta, pica sau nu argumentul meu. Sunt de pomana masurile luate in anii 65, stiindu-se de bomba din 45?! A, nu era transport la tinta, si 4 ani mai tarziu erau pe Luna.
Pe scurt, terminati cu tampeniile. De cand exista rachete, orice masura de aparare e o pierdere de vreme. Razboaiele nu mai pot exista. Dc nu vrei sa intelegi asta, proiecteaza baraje subterane, cu multe linii ingropate, sau mai stiu eu ce aberatii.
Acum sa insir lista de confuzii comise:
– nu apare cuvantul nucleara in textul meu
– scopul principal al unui baraj nu este sa reziste in razboi, deci nu d-aia a fost construit
Si in plus, asa, de la mine:
– n-as zice ca esti un as in designul Ulam-Teller – cum ti se pare daca as afirma asa ceva despre tine
– romani nu se scrie cu R mare, asta e la misto, ca prea te agiti.
Ce fac unii care se pare că știu ceva despre reziliență:
https://www.pravda.com.ua/eng/news/2024/04/17/7451608/
Energia electrica a ajuns principala forma de energie pe care o folosesc consumatorii finali. Pare un nonsens cum ne impinge UE sa fim dependenti de energia electrica, stiind ca poate fi oprita oricand de inamici, de teroristi, de catastrofe si calamitati, de furnizori sau chiar de statul autoritar, si devenind prin lipsa ei, o arma de distrugere in masa a populatiei si economiei.
Distrugerea infrastructurii electrice a fost folosita de englezi contra germanilor, de americani contra sarbilor, de rusi contra ucrainienilor, de evrei contra palestinienilor, si tot nu ne invatam minte ca pluralitatea este preferabila?!