duminică, ianuarie 17, 2021

Inițiativă, vizuine strategică și ambiții limitate: Politica externă a României față de Rusia

Politica externă a României de-a lungul crizei din Ucraina a copiat și susținut în mare măsura eforturile Uniunii Europene și a Statelor Unite. România și-a externalizat astfel politica externă față de Rusia Vestului. Acest proces are o tradiție veche în politica externă a României. Dacă în trecut menținerea căii atlantice era în principal o metodă de a asigura sprijinul european sau american pentru partidul sau coaliția de la putere, acum externalizarea politicii externe e mai degrabă rezultatul lipsei de vizunie strategică, inițiative sau ambiții proprii.

La prima vedere, susținerea necondiționată a poziției UE și SUA  pare să fii adus României, în cazul crizei din Ucraina, o serie de beneficii tangibile. În primul rând, promovarea aspirațiilor pentru integrare europeană ale Ucrainei a contribuit la resetarea și punerea temeliilor unui parteneriat solid cu noul guvern de la Kyiv. În al doilea rând, eforturile statelor baltice, a Poloniei și a României de a convinge SUA să întărească securitatea regiunii și să intensifice prezența NATO au avut un succes parțial. În al treilea rând, criza din Ucraina alături de eforturile României au convins diverse state membre ale UE care în trecut au fost sceptice față de Nabucco să regândească proiectul.

Dar aceste victorii au fost totuși neintenționate și nu rezultatul unor inițiative sau a unei viziuni strategice coerente ale României. În schimb, alte  provocări curente în politica externă a României nu au fost abordate într-un mod coerent sau chiar deloc: de exemplu recenta criză democratică și guvernamentală din Moldova, rolul României ca producător de energie în viitoarea strategie energetică europeană, sau deteriorarea relațiilor dintre Uniunea Europeană și Turcia. Externalizarea politicii externe a României nu a ajutat deoarece în privința multor dintre aceste teme și provocări UE sau SUA nu au interesul pentru a acționa într-un mod coerent. A nu dezvolta și pune în practica o strategie clară va lăsa pe termen mediu România vulnerabilă și fără răspuns într-o situație regională tensionată pe care Vestul o gestionează din ce în ce mai deficient.

Politica față de Rusia e fără îndoială cea mai importantă provocare. În privința Rusiei, politica externă a SUA cât și a UE a fost în ultimul deceniu extrem de disfuncțională. România pare a urma momentan în mai mare măsură  abordarea Uniunii Europene față de Rusia.

Politica UE față de Rusia a fost în ultimul deceniu lipsită de coerență datorită luptei dintre diverse interese economice și politice. Până la doborârea avionului companiei din Malaezia vara trecuta, agenda relațiilor EU-Rusia a fost dominate de aspecte economice. Mediul privat și nu politicienii din statele importante din UE ca Germania, Franța sau Italia au avut inițiativa în relațiile cu Rusia. Companii mari (în special din domeniul energietic) au pus constant presiune pe politicieni pentru a avea o abordare conciliantă față de Moscova. La nivel European coagularea unei poziții comune față de Russia a fost imposibilă, deoarece interesele private din stale mari i-au îndemnau pe politicieni să construiască relații bilaterale la nivel național cu Rusia. În acest fel abordarea indecisă și dezbinată a UE a lăsat statele mici izolate în relațiile cu Rusia, și mediul privat din aceste state într-o competiție asimetrică pentru capital rus (și prețuri energetice mici) cu firmele din Germania sau Franța.

Politica UE față de Rusia a fost în mod tradițional slăbită și de faptul că multe dintre statele membre nu percep spațiul post sovietic ca o zona prioritară de politica externă. De acea, multe din angajamentele luate de UE față de vecinii ei estici au rămas doar la nivel discurs sau au fost implementate deficitar. În state ca Moldova sau Ucraina, pentru care UE a manifestat  un interes ridicat, investițiile europene s-au axat mai degrabă pe dezvoltarea economiilor de consum din aceste țări decât pe dezvoltarea industriilor de export care pot aduce o creștere sustenabila economiei. Politica UE față de Russia a fost subminata și de prezenta masivă în vestul Europei a membrilor  agențiilor de informații rusești și a oligarhilor. Aceștia au făcut lobby mai mult sau mai direct pentru o politică divizată a UE față de Rusia.

Fără îndoială, criza din Ucraina a dat naștere unei dezbateri complexe la nivel european despre abilitatea Uniunii Europene de a contracara acțiunile agresive ale Rusiei. Criza a permis politicului să preia inițiativa de la sfera economică și să dicteze agenda politicii externe a marilor state member și a UE față de Russia. În Bruxelles și în alte mari capitale europene politicienii și experții au devenit din ce în ce mai conștienți că UE trebuie să dezvolte o abordare geopolitică în relațiile cu Rusia și spațiul post sovietic. Însă totul a rămas și probabil va rămâne pentru ceva timp la nivel dezbatere. Deși statalele member au reușit să decidă sancțiuni comune asupra Moscovei, acesta a fost unul din rarele momente în ultimul deceniu când la nivelul UE a existat consens în ceea ce privește Rusia

Dezbaterea la nivel european se axează acum pe patru teme. Romania ar trebui să contribuie la aceasta dezbatere într-un mod activ, și să își construiască o strategie clară față de Rusia pornind de la aceste teme de dezbatere.

1. Multe state europene urmăresc acum să își îmbunătățească expertiza în ceea ce privește Rusia. În acest sens, Romania ar trebui să își dezvolte expertiza pentru a putea răspunde la o serie de întrebări cheie: ce urmărește Rusia în politica externă?;  ce dorește Rusia de la România și UE?;  cum percepe Rusia interesele României, ale UE sau pe cele ale statelor din spațiul post sovietic?; cum poate Romina colabora cu Uniunea Eurosiatică?;  sau cum poate România să își îmbunătățească imaginea în Rusia. Fără a răspunde la aceste întrebări Romania nu poate avea o strategie coerenta și de succes față de Rusia.

2. Atât timp cât politica externă a UE va fi divizată și caracterizată de relații bilaterale între statele membre și Rusia, Romania va trebui să decidă dacă e interesul său național să-și dezvolte propria relație bilaterală cu Moscova. O strategie clară față de Rusia ar trebui construită pe baza unei evaluări a beneficiilor pe care o abordare bilaterală sau cea prin intermediul unei UE dezbinată le pot avea pentru Romania. În absența unei dezbateri și decizii în această temă, România va avea o politică față de Rusia mult mai ineficientă decât a statelor care au făcut o alegere clară între bilateralism și unitate la nivel european.

3. În contextul avansului Chinei în spațiul post sovietic (în special pe plan economic în Ucraina și Georgia), România trebuie să decidă dacă și cum ar putea sa colaboreze cu Beijing pentru a pune presiune pe Rusia. Relațiile  dintre China și Rusia par a fi destul de strânse recent datorita vizitei lui președintelui Xi Jinping la aniversarea Zilei Victoriei în Moscova. Însă investițiile recente ale Chinei în spațiul post sovietic pot fii văzute ca un mod de a pune presiune pe Putin pentru a accepta un preț cât mai scăzut în viitorul acord energetic dintre Beijing și Moscova. În al doilea rând, apropierea recentă dintre Putin și președintele Turciei Erdogan, trebuie interpretată ca o amenințare la poziția strategica a României în Marea Neagră. În absența unei strategii față de China și Turcia, România ar putea rămâne izolata pe termen mediu în Marea Neagră.

4. O strategie coerentă trebuie să abordeze natura relației pe care Romania dorește să o construiască cu Rusia. Fără îndoială, România a avut în ultimul deceniu cea mai tensionată și limitată relație (din punct de vedere economic și politic) cu Rusia dintre toate statele post comuniste din centrul și estul Europei. Însă relația tensionată cu Rusia nu a fost rezultatul unei decizii strategice a Romania, ci mai degrabă consecința unei lipse de viziune și dezbatere. O strategie coerentă poate fi construită numai pe baza unei dezbateri asupra beneficiilor pe care o politică (conciliantă, neutră sau conflictuală) le poate avea pentru România.

Deși a început o dezbatere asupra rolului geopolitici și viitorul relațiilor cu Rusia,  Uniunea Europeana încă nu poate avea o abordare coerentă și unită față de Rusia. În absenta unei politici coerente, UE nu va avea un răspuns pentru majoritatea priorităților în politica externă a României. Externalizarea completă a politicii externe vestului va fi pe termen mediu periculoasă pentru România. În acest context, România trebuie să evalueze modurile în care poate contribui activ la politica externă UE prin construcția unei viziuni strategice propriii.

O astfel de strategie trebuie să cuprindă un răspuns  la cele patru teme dezvoltate mai sus. Inițiativa Dialoguri@MAE și conceptul Security Trusts prezentat de Ministerul Afacerilor Externe sunt într-adevăr primii pași spre crearea unei strategii clare. Din renefericire, rezultatul acestor inițiative este deocamdată abstract și nu se deosebește cu mult de tradiționalul mod haotic de construi relația cu Rusia.

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. Totul se reduce la coordonate geopolitice si geostrategice in relatia cuRusia.
    In primul rand ne dor strimtorile turcesti!
    „Doctore, simpt ce-vaici, …in regiunea fiintzei mele, docktoreee?
    Drept urmare trebuie deschis culoar de transport terestru direct la Mediterana, prin Bulgaria.

    In al doilea rand, ne doare culoarul dintre mari – Marea Negresa si Marea Baltita -, si SUEZuL.
    Insa, Ass tea sunt dureri cronicizate, care doar pot fi diminuate – din cauza israelului si Constantinopolelui – cel putin pana la noi perspective, nu avem unde manevra in rada portului Constanta si Galati, din cauza celor care saboteaza si distrug Romania din interior urlind din toti bojocii c-o iubesc violind-o batandu-se cu pumnii in pept ca sunt mari patriotzi, servind RUSIA, pentru care se prefac ca n-au EXPERTIZE!
    (dupa mai bine de doua secole de EXPERIENTE consistente cuRusia, se prefacar fi HELVETZIENI si o fack pe-a SPANIOLII!

  2. Dupa parerea mea empirica, care oricum nu conteaza, articolul trebuie trimis la anumite institutii ale statului ca sa ia masurile necesare si sa declanseze odata strategia asta de care vorbesti matale, pentru ca eu,sincer sa fiu, nu o prea inteleg. Ce-am inteles este ca sustinerea pozitiei unor mari puteri si superputeri a adus Romaniei beneficii tangibile. Asa este!!! La momentul actual, nu stiu daca stiti asta, Romania este declarata inamicul nr.1 al Rusiei si este amenintata cu atacuri, inclusiv nucleare. Daca ne ataca, vii si dumneata sa pui mana pe un Kalajnicov???

  3. Am avut şi eu adeseori impresia că România se află, în privinţa politicii externe în general şi relativ la Rusia în particular, într-un fel de vizuină (strategică?), aşa cum ne sugerează titlul acestui articol („Inițiativă, vizuine strategică și ambiții limitate: Politica externă a României față de Rusia”)…
    Aş fi gata să accept concluzia finală: „Din renefericire, rezultatul acestor inițiative este deocamdată abstract și nu se deosebește cu mult de tradiționalul mod haotic de construi relația cu Rusia.” , dacă aş fi sigur că am înţeles-o bine. (Se pare că noi, românii, iubim haosul. Aşa o începem, aşa o şi terminăm!)

    • La o lectură mai atentă a textului am descoperit şi termenul „vizunie”. Aluzia mea la cuvântul „vizuină” a fost, după cum se pare, pripită. „Vizunie” mi-ar fi dezvăluit, descoperit la timp, cu totul alte oportunităţi. Mea culpa.

  4. Singurul om de stat de dupa 89, spune la Varsovia:

    În discurs, am subliniat cîteva elemente în care am crezut ca om politic :
    – Nimic credibil şi sănătos nu se poate construi pe piloni ai regimului comunist, fie că ne referim la justiţie, sisteme de securitate naţională, companii, educaţie şi nici măcar în sănătate, chiar dacă aceste sisteme trebuiesc reconstruite treptat;
    – Teza că în Uniunea Europeană toţi suntem egali este o mare minciună susţinută de politicieni demagogi. Argumentul: ţările au număr diferit de voturi atît în Parlamentul European, cît şi în Consiliul European, dar şi în repartizarea funcţiilor executive superioare în structurile Comisiei Europene. Faptul că nu suntem egali l-au ştiut toate ţările cînd au cerut să devină membre UE (România este a şaptea ţară ca număr de voturi în Consiliul European şi în Parlamentul European);
    – Federaţia Rusă, element continuu de instabilitate în regiune din cauza tradiţiei istorice de a avea sub control sau influenţă politică ţările din zonă;
    – Influenţa Federaţiei Rus,e generată de preţurile diferite la care vinde gazele naturale ţărilor din UE;
    – Reacţile de după invadarea Ucrainei probează că singurii parteneri credibili pentru garantarea securităţii ţărilor din Europa Centrală şi de Est sunt SUA şi UK.

  5. Recunosc, habar n-am in ce masura depinde Romania, din punct de vedere economic, de relatiile cu Rusia. Si in ce masura „ne putem lipsi” de Rusia. Din punct de vedere politic, Rusia imi pare „nefrecventabila”, asa ca, daca nu avem musai nevoie de ea, ar trebui sa fie vecinul din coltul strazii, cu care, in afara de „buna ziua”, n-ar trebui sa avem nimic de impartit.

    Nu se pune problema ca Romania (considerata ca o entitate) sa trateze cu Rusia de la egal la egal. Asa ca, singura noastra sansa este sa fim intr-o alianta puternica. In acest moment, suntem membru UE, stat NATO si avem un parteneriat ci SUA. Asa ca orice „strategie” a Romaniei in relatia cu Rusia ar trebui gandita plecand de la aceste premise de netagaduit.

    Este al doilea articol, citit de mine in ultimele doua saptamani, care-mi pare ca indeamna la construirea/dezvoltarea unei relatii cu Rusia – o tara care, pana la urma, este in afara „lumii” din care facem parte si care, din punct de vedere militar, ne este potential inamic (asa cum a si avut grija sa declare public).
    In aceste doua saptamani, n-am citit niciun articol care sa indemne Romania la dezvoltarea unor relatii cu Polonia (de exemplu) – o tara aliata cu Romania.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Cristian Nitoiu
Cristian Nitoiu
Cristian Nițoiu este cercetător (Dahrendorf Fellow) la institutul LSE IDEAS, London School of Economics, Marea Britanie. Are un doctorat în relații internaționale, iar cercetarea sa se axează în principal pe politica externă a Rusiei și pe cea a Uniunii Europene, alături de relația dintre democrație și politica externa. A publicat recent cartea: ’EU Foreign Policy Analysis: Democratic Legitimacy, Media, and Climate Change’ (New York: Palgrave). În prezent lucrează la două cărți: prima analizează evoluția spre o politică externă agresivă în al treilea mandat de președinte al Rusiei al lui Putin și relațiile dintre UE și Rusia, iar a doua analizează schimbările pe care accederea la Uniunea Europeană le-a produs în politica externă a României.

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

Stânga europeană iubeşte de fapt neoliberalismul şi corporaţiile, cu condiţia să fie chinezeşti

Chiar pe 31 decembrie, când lumea punea şampania la rece, UE a semnat cu China un acord comercial cu cântec. Comisia –...

Populismul conspiraţionist, ruperea relației de încredere popor-tehnocrație și criza democrației liberale. Trei scenarii pentru guvernările viitoare

Despre criza democrației liberale se vorbește deja de mai mulți ani, nemaifiind o noutate. Ne referim aici doar la spațiul occidental, unde...

De la numerologie la ”România Educată”

Religiozități arhaice în contemporaneitate   O doamnă inspector din Galați a dat o circulară școlilor cu privire la un ”training” (inevitabil, online) de numerologie care...

A patra întrebare: Când intrăm în blackout?

Se îndesesc zilele prin care ne trece glonțul “energetic” pe la ureche. Aceasta, de fapt, era a treia întrebare a articolului de...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.