vineri, martie 29, 2024

Insolența amenințărilor lui  Peter Manu. Victima: Marta Petreu

Într-o convorbire cu Gellu Dorian publicată recent în România literară (aici), Marta Petreu se referă la atitudinea lui Eminescu față de evrei. Cercetările ei sintetizate în volumul De la Junimea la Noica: studii de cultură românească (Polirom, 2011), au dus-o la următoarea concluzie : „[Eminescu] nu a fost niciodată antisemit (antisemitismul presupune o atitudine irațională față de evrei, pe care nu îi acceptă în nici un fel de condiții), ci, inițial, după moda timpului și locului, a fost un anti-israelit motivat național și economic, cu obiecții la adresa evreilor, dar și cu o soluție pentru acceptarea lor în România. El nu le-a obiectat evreilor nici religia, nici « rasa », ci numai faptul că se ocupă de comerț (care, pentru el, nu era o muncă!) și faptul că nu vorbesc românește”.

Cele trei aspecte ale amenințării lui Peter Manu

Peter Manu i-a scris  Martei Petreu un email agresiv, pe care ulterior l-a publicat și l-a comentat la Radio France International (aici). Îl redau lui aproape integral:

„Vă scriu pentru a-mi exprima puternicul protest față de o declarație pe care ați făcut-o într-un dialog cu domnul Gellu Dorian, publicată în România Literară (3/2022) […] Antisemit contra „anti-israelit” este o distincție fără nicio diferență. Nu a fost folosită de niciun cercetător serios. Este un joc de cuvinte necinstit și periculos. Ideea că antisemitul acționează irațional, în timp ce anti-israelitul are o justificare rezonabilă este fără echivoc greșită și condamnabilă. Vă rugăm să corectați/retrageți declarația cât mai curând posibil. Dacă nu faceți acest lucru, mă va obliga să-mi amplific protestul către Liga Anti-Defăimare (Anti Deffamation League), Bnai Brith International, PEN Club, Universitatea Babeș-Bolyai și alte organizații care monitorizează declarațiile antisemite. Acest mesaj este copiat ambasadorilor României în Statele Unite și Israel”.

Trei observații voi face cu privire la gestul lui Peter Manu.

Mai întâi, faptul că el apostrofează o universitară pentru ideile asupra cărora ea a făcut investigații ani la rând. Peter Manu are păreri în această temă, ceea ce este firesc, iar citatele pe care le folosește dovedesc că și o aprofundează. Nefirească este pretenția de a preda lecții unui cercetător în chiar domeniul său de interes.

O surpriză și mai mare este tupeul de a da ordine Martei Petreu. O somează cum să gândească „cazul Eminescu” și ce să facă. „Retrageți declarația cât mai curând posibil”[1], îi poruncește el, cu o bătaie de picior care nu se aude, este însă ușor de imaginat.

În sfârșit, denunțul. Marta Petreu este anunțată că dacă nu se conformează la ceea ce Manu îi ordonă, atunci o va denunța la organizații care-i pot afecta cariera. Inclusiv la doi ambasadori români pe a căror similaritate de atitudine și interpretare, după cum se vede, mizează. Peter Manu nu mai are astăzi posibilitatea să scoată pistolul, nici să dea foc revistelor și cărților pe care le consideră periculoase. Însă tocmai această limitare a mijloacelor face situația mai umilitoare. Sub o amenințare fatală, un om renunță să-și apere ideile cu mai puține mustrări de conștiință. În această societate care-și amintește cu repulsie de practicile folosite de precedesorii lui Peter Manu, autocenzura sub amenințări „meschine” – consecințele ar fi dispariția de pe lista invitaților la simpozioane, ocolirea de la premii etc. – arată dezonorant.

Cu bocancii cu placheuri, în numele combaterii antisemitismului

În capitolul „Eminescu” din volumul De la Junimea la Noica, Marta Petreu face o analiză elaborată privitoare la „antisemitismul” lui Eminescu. Ea notează trei faze al concepţiei socio—politice a poetului (integrate în curentul conservator european) care explică atitudinea sa faţă de evreii din România. „Antiisraelitismul” lui ar fi motivat naţional şi economic, nu religios şi nu rasial. Dau un singur citat: „Eminescu priveşte problema evreiască din unghiul de vedere al orăşenilor meşteşugari şi al ţăranilor, pături surclasate amîndouă în contactul cu evreii. El este pur şi simplu sensibil la suferinţa acestei populaţii nebăgate sau prea puţin băgate în seamă de clasa politică…”.[2]

Demonstrează oare Marta Petreu, prin investigația sa, că fiind „doar” anti-israelit, Eminescu nu era și antisemit? În cartea invocată, autoarea folosește o distincție a lui Max I. Dimont, care-i îmbracă demersul. Totuși, unei teme de o asemenea sensibilitate și complexitate nu-i poate da nimeni un răspuns ultim. Petreu nu face altceva decât ce fac intelectualii dintotdeauna care-și respectă condiția: pune faptele în contextul epocii, interpretează limbajul în spiritul vremii, intră în dialog cu alți autori care pot să o contrazică. Ea se manifestă în acel teritoriu pe care legiuitorii din toată lumea democratică îl protejează exceptând, de la restricțiile aduse manifestărilor publice, activitatea literară, artistică și științifică.

Or, într-un asemenea teritoriu unde se umblă cu pantofi de pluș, precum în vechile bibioteci, Peter Manu intră cu bocanci întăriți cu placheuri. Domnia sa își închipuie că este legitimat să se manifeste astfel de obiectivul combaterii antisemitismului. În fapt, combate reguli care hrănesc civilitatea și civilizația.

Asemenea atacuri își găsesc locul în instanță

Insolenței căreia i-a căzut victimă Marta Petreu, delimitând antisemiții de anti-israeliți (nefolosită „de niciun cercetător serios”,  pretinde PM), intră în seria eterogenă a bătăliilor din domeniul combaterii antisemitismului. Acestea includ distingerea noțiunilor legitime de cele abuzive, trasarea frontieror dintre acuzațiile excesive și cele motivate și multe alte categorii. Înainte de exemple, amintesc că Raportul final al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România de la care ar fi fost de așteptat ca Peter Manu să se inspire, are următoarea evaluare privitoare la Mihai Eminescu: „Opiniile sale despre evrei erau complexe și nu atât de excesive cum s-a afirmat uneori”.[3]

Dezbaterea asupra cuvântului „antisemitism” este veche și amplă. Cea mai semnificativă evoluție  din ultimele decenii constă în adoptarea unei definiții de lucru a antisemitismului. Aceasta a plasat multe critici la adresa Israelului în categoria actelor antisemite, cu toate consecințele. Generalizarea a fost primită cu multe critici, inclusiv din partea unor organizații evreiești care acuzau noua definiție de a fi neclară și confuză.[4] Organizații și personalități ale domeniului au cerut ca orice definiție fezabilă a antisemitismului să se limiteze la comportamentul motivat de ura față de evrei, evitându-se restricțiile asupra exprimării legitime a opiniilor despre Israel și Palestina. Este interesant cum o problemă care leagă atitudinea și sensul specifice lumii de după apariția statului Israel în 1948, regăsește preocuparea de a diferenția două noțiuni care circulau simultan în limbajul comun al secolului al XIX-lea. Este un exemplu perfect al pericolului pe care îl prezintă pentru gândirea autentică sentințele semidocte precum „joc de cuvinte necinstit și periculos”.

Conflictele de viziune și limbaj privitoare la antisemitism aveau să ajungă în fața curților de justiție. În anul 2016, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a dat verdictul în cauza Cicad c. Elveției. Asociația elvețiană „Coordonarea intercomunitară împotriva antisemitismului și defăimării” numise următoarele susțineri ale unui profesor elvețian (evreu): „există puține exemple atât de impresionante ale prezenței active […], a unui stat puternic și intervenționist precum Statul Israel, a unui stat care își asumă moralitatea « mâinilor murdare » […] în interesul securității cetățenilor săi”, drept „antisemitism propriu-zis”. Universitarul învinuit de antisemitism a chemat Cicad în instanță, a câștigat în Elveția, iar Curtea de la Strasbourg a apărat poziția instanțelor naționale.

Explicațiile blând-precaute cu care universitara din Cluj propune nuanțe în interpretarea atitudinilor lui Eminescu contrastează cu verdictul tăios al universitarului elvețian cu privire la statul Israel. Cu atât mai mult există argumente ca instanțele să-i apere Martei Petreu onoarea. Expunând public mesajul trimis Martei Petreu, în care o acuză de antisemitism, Peter Manu a calomniat-o. În România, antisemitismul este o infracțiune, ca urmare, acuzarea gratuită a cuiva de antisemitism se pedepsește. Aș spune că în acest caz contează mai puțin aspectul juridic, cât cel relevant uman. Tocmai pentru că antisemitismul arată odios, acuzarea Martei Petreu de antisemitism, atât de gratuită, atât de contrară tuturor celor pe care eseista le-a scris, este respingătoare.


NOTE:

[1] În varianta din RFI este folosit cuvântul „declarație”, în engleză, limba mesajului către Marta Petreu, Peter Manu folosește „statement”. Ambele, dar cu atât mai mult cuvântul „declarație” pierde calitatea principală a rândurilor Martei Petreu. Domnia sa propunea o perspectivă, o argumentare.

[2] Dar și un citat de subsol: „…antiiudaismul lui Eminescu, născut din panică şi din compasiune faţă de populaţia românească surclasată economic, iar nu din ură, se dovedeşte maleabil şi, cum scria Ibrăileanu, „civilizat”” (p. 56).

[3] Cu continuarea: „dar este important faptul cã el era credibil pentru un segment larg de populație în anii `30, când denumirea de poet național era des invocatã” (http://www.inshr-ew.ro/ro/files/Raport%20Final/Raport_final.pdf.pdf  – p. 26). Sensul ar fi: tema nu este atât „Eminescu”, cât folosirea abuzivă a autorității sale culturale.

[4] La dezbaterile din Parlamentul European inițiate pentru adoptarea definiției de lucru a antisemitismului, în anul 2017, 11 organizații evreiești au depus o luare de poziție comună împotriva rezoluției PE.

Distribuie acest articol

82 COMENTARII

  1. Am căutat pe net și am găsit doi ci acest nume prenume.
    Unu medic in USA și altul politician din Ghana.
    Deci cine este Peter Manu că eu nu am habar ? ☹️

  2. Dvs. vorbiti de „tupeul” domnului Manu?Nu gasesc nimic de obiectat in e-mail-ul dumnealui. In schimb dvs. spuneti ca „antisemitismul arata odios” . Eu cred ca este, nu doar „arata”.

    • Am citit toate comentariile si vad ca avem inca un filon serios de antisemitism printre cei care comenteaza. E amuzant ca sunt comentatori care pretind ca nu sunt (sau nu ar fi) antisemiti daca n-ar exista astia carora nu le place antisemitismul sau tipa prea des „antisemtisim!”. Ar fi amuzant, daca subiectul nu ar fi atat de sensibil si daca n-am avea in spate o istorie absolut ingrozitoare despre asta.
      Deloc nu-mi place antisemtismul si nici antisemitii si nu stiu daca exista asa ceva ca „putin antisemit”, eu nu cred ca exista categoria, cred ca exista antisemtitii mai vocali, mai angajati, mai incrancenati si antisemiti mai tacuti, mai retrasi si mai relaxati. Evident ca majoritatea indivizilor nu sunt antisemiti, sunt doar cetateni cu niste opinii. Mie mi-a salvat viata (cand eram foarte-foarte mic) o doamna doctor supravietuitoare de la Auschwitz, am motive personale pentru care-mi repugna antisemitismul. Daca va e indiferent subiectul, mai bine ocoliti-l sau evitati sa luati apararea antisemitilor, nu faceti nimanui niciun bine.

  3. Anti-deffamation league a devenit in Statele Unite o entitate partizana care ataca fara jena
    ziaristii si vocile care exprima opinii contrare narativului de extrema stanga impus de presa, marile corporatii, Hollywood, etc., si care sustin actuala administratie de la Washington. In schimb trece cu vederea violenta BLM si a altor organizatii de extrema stanga, precum si inacceptabila doctrina rasista din scoli a CRT (teoria critica a rasei). Asa ca amenintarile numitului PM, de care nu am auzit pana acum, pe langa decredibilizata liga este cel putin penibila, la fel ca si imprecatiile pe care le adreseaza distinsei intelectuale Marta Petreu.

    • Aduce aminte de lupta de clasa care se tot ascutea dar nu disparea pentru ca ar fi ramas fara obiectul muncii tovarașii de la Agitprop. Mai era o organizatie din asta care il fezanda pe Dragnea cu compase si busole ale Ierusalimului in timp ce fondatorul era amic la catarama cu satrapi moderni.

  4. Este vreo șansă ca Ambasa Israelului sau Comunitatea Evreiască din România să apere onoarea cercetării știițifice și să-l lămurească pe Peter Manu că s-a comportat ca un mârlan autentic și că ar trebui să-i ceară scuze în mod public doamnei Marta Petreu?
    Că altfel simt așa un îndemn lăuntric să fac ce a făcut și el cu doamna și să-i zic că-l dau în vileag că are o problemă cu automedicația din cauza riscului cardiometabolic în tratamentul cu antipsihotice și că voi anunța toate ambasadele statelor ce au relații diplomatice cu Israelul că presupun că a avut donații de la iranieni ca să nu trateze pacienți evrei americani.
    Adică așa interpretez acum : că am dreptul să am păreri despre oricine și orice, justificate sau nu, și să le expun public că altfel …

  5. Domnu Manu, fu si pe aici destul de activ. Face parte din categoria care vede peste tot antisemitism, chiar daca-i dai buna dimineata. Din pacate nu-si da seama ca acest fel de a fi mai degraba provoaca antisemitismul, decit il linisteste.
    Cam asa a facut pe aici si un cintaret din liga treia, un anume, Gil Ofarim. Rezultatul a fost exact pe dos decit isi dorea.
    Am vazut si spectacolul super bowl, in pauza s-au produs niste artisti, ma rog, rapul nu-i gustul meu, dar erau in proportie de 90% de culoare, adevarat rasism.

    Sa ajungi sa-l acuzi pe Eminescu de antisemitism e cel putin o lipsa de sensibilitate, parca incerci sa provoci, sa-ti atragi injuraturi, ca sa poti apoi spune, vedeti, v-am spus eu ca sunteti antisemiti.

    Asa-i la batrinete!

      • Este deplasat să-l judecăm pe Eminescu după standardele de astăzi. Antisemitismul nu a devenit blamabil în România decât în urma faptelor comise de autorități în timpul regimului Antonescu.

        Ce îi reproșați dvs lui Eminescu se numește delict de opinie și este / era o metodă larg folosită de autoritățile comuniste, la fel ca și de neomarxiștii de zi. Eminescu a trăit cu 3 generații înainte de dictatura lui Antonescu și la vremea lui nu a mobilizat pe nimeni să comită atrocități împotriva evreilor.

        Pe baza unor relatări din perioada interbelică, a unor membri ai familiei din care provine subsemnatul, fricțiunile dintre români și evrei erau reale și aveau adesea la bază manifestări cât se poate de abuzive ale negustorilor evrei și ale arendașilor evrei. Așa s-a ajuns la atrocitățile comise de regimul Antonescu și așa a devenit inacceptabil antisemitismul.

        Însă repet, Eminescu a trăit cu 3 generații înainte de regimul Antonescu.

          • E mai mult decât ”cultura”: cu 50 de ani după Eminescu, bunicul meu participa și el la încăierări între grupuri de elevi de naționalități diferite, la aceeași școală din Cernăuți. Cam asta era atmosfera din Imperiul Austro-Ungar, fiecare elev trebuia să știe foarte repede care dintre colegi sunt de-ai lui și care nu.

            Mă îndoiesc că vreunul dintre personajele aflate astăzi pe cai mari în lupta împotriva antisemitismului a fost vreodată nevoit să participe la astfel de încăierări. E mult mai probabil că și-a dat întotdeauna cu părerea din biroul propriu, nu din lumea reală.

            • Bunicul meu tot din Moldova se batea cu cuzistii si legionarii.
              Dar Romania interbelica era un loc unde se putea trai.

    • Rolul domnului Manu este tocmai acela de a băga bățul prin gard. Sunt mulți ca el, care promovează antisemitismul făcându-se că-l critică. Pentru că provocatori ca dl. Manu trăiesc din lupta cu antisemitismul. Și dacă n-ar mai fi antisemiți pe lumea asta, ar deveni inutili.

  6. Bravo Gabriel Andreescu! In sfirsit cineva care curajul moral sa ia atitudine intr-o speta complexa fara sa-i frica de corul de extremisti politically correct!

      • Complexitatea consta in contradictia dintre conceptia simplist dihotomica a dvs. si analiza fina si detaliata, plina de adevar si luciditate a distinsei doamne Petreu. Daca doar va faceti ca nu vedeti complexitatea la care se refera d-l Petrescu, se numeste ipocrizie. Daca chiar nu vedeti complexitatea, atunci….nu stiu ce sa spun, chiar aveti o problema….

  7. Dna Profesor Vartic (Petreu) a raspuns mesajului meu. Nu pot sa reproduc raspunsul dansei, pentru ca mi-a dat ncuviintarea de a il face public.

    Dar pot parafraza un element esential, dincolo de distinctia care nu exista intre un antisemit si un anti-israelit (nu anti-israelian, cum inceraca Dl. Andreescu sa ne convinga).

    Mi-a scris ca a evaluat, intr-o carte recenta, atitudinea pe care o aveau membrii Junimii fata de evrei. Ea il considera pe Eminescu mai putin virulent decat erau Vasile Conta sau A.C. Cuza, dar mai agresiv decat P.P.Carp.

    In aceasta analiza, Dna Profesor foloseste asadar, din ce spune, o clasificare cantitativa. Pe un fel de scara de la 0 la 100, dansa l-ar pune pe Carp la 10, pe A.C.Cuza la 100, iar pe Eminescu la 50.

    Pentru cei mai multi dintre noi, oamenii sunt sau nu antisemiti. Nu il putem absolvi pe Eminescu comparandu-l cu A.C. Cuza. Amandoi au fost antisemiti.

    • Pentru cei mai multi dintre noi, oamenii sunt sau nu antisemiti. Hai nu zau!? Pe cei mai multi dintre noi nu ne intereseaza antisemitismul, ne intereseaza pretul la excursiile din Maldive, cum va fi vremea miine, cine cistiga campionatul de fotbal, ce se-ntimpla in Ucraina, ce ne face ficatul etc. La super bowl s-a uitat un miliard de oameni si garantez ca nu s-a uitat nimeni la antisemitism.

      In lume mai exista si altceva!

      Pe acea scara de la 0 la 100, cind incepe antisemitismul? La 0,001?

      • Stimate Neamtu Tiganu, v-am remarcat pe aici ca pe un om de valoare. Nu inteleg cum de nu il intelegeti pe Dl. Manu, mai bine zis aveti zero empatie cu subiectul. Nu e vorba de ce exista „in lume”. Altfel, nici dvs. nu ati lua cuvantul.

  8. Eminescu a fost si antisemit si mai ales xenofob. Evreii erau doar unii dintre „strainii” (cei din Doina ori cei din Scrisoarea a treia) care ii repugnau. In special noi, cei care am trait sau traim in strainatate, simtim cit de nedrepte sint cuvintele lui Eminescu. Distinctia facuta de M. Petreu e artificiala, un artificiu semantic a carui motivatie imi scapa.

    Somatia si amenintarile dlui Manu sint insa exagerate. Eminescu a fost anti-grec, anti-bulgar, anti-turc, anti-strain in general, un nationalist in spiritul vremii, greu de judecat prin prisma actualitatii. Cred ca ar fi fost mai elegant ca dl. Manu sa o fi intrebat pe dna Petreu de motivele distinctiei facute in loc sa o ameninte cu „turnatoria” la tot felul de organizatii. E declaratia dnei Petreu anti-semitica? Ma indoiesc. E o „whitewashing” a poetului national? Probabil.

  9. „Lupta neabătută” împotriva antisemitismului a profesorului Manu arată multe ipocrizii, incoerențe și tăceri vinovate.

    Se bate dîrz cu fantoma lui Eminescu – totuși un poet care a murit în 1889, cu bunele și cu relele lui… e o gogomănie să aștepți ca poetul Eminescu să fi avut sensibilitățile post-Holocaust ale poetului Paul Celan.

    O atacă, și încă urît, pe doamna Marta Petreu, unul [folosesc masculinul generic] dintre cei mai nuanțați, elocvenți și responsabili scriitori români pe teme istorice, și o somează să-și facă autocritica, precum la ședințele de demascare ale Politburo-ului de mai anțărț.

    În același timp promovează ASTĂZI o organizație criminală care este incredibil de antisemită, ASTĂZI, Partidul Democrat, cu legături puternice cu gurul lui Obama, antisemitul Louis Farrakhan (care i-a numit „termite” pe evrei și și-a exprimat regretul ticălos că nu și-a terminat Hitler treaba), cu antisemiții rasiști, virulenți și activi ASTĂZI Rashida Tlaib, Alexandria Ocasio-Cortez, Cori Bush, Ayanna Pressley precum și, cireașă pe tortul antisemit la care „aderă neprecupețit” profesorul, Ilhan Omar.

    Antisemitismul real este o pegră a omenirii. Din păcate, acțiunile ipocrite ale unor specialiști în dezgroparea de stafii inventate și împărțirea de indulgențe tovarășilor de drum comuniști nu conduc la eradicarea ci la amplificarea sa.

    Dacă este gentleman, să își ceara scuze de la doamna pe care a ponegrit-o.

    • Felicitări pentru comentariu și pentru descrierea corectă a ceea ce a ajuns astăzi Partidul zis Democrat din SUA.

  10. Domnule Manu, agresivitatea dumneavoastră impardonabilă, deopotrivă cu revenirea fîstîcită de mai sus vă descalifică.

  11. Aveti dreptate. Nu cred ca Dna Profesor Vartic (Marta Petreu) este antisemita. De loc. Iar ce spune reflecta si continua intr-adevar efortul de lunga durata de a gasi circumstante atenuante pentru Eminescu.

    • Eminescu nu are nevoie de circumstante antenuante. E doar ipoteza dvs. ca e vinovat de ceva, ipoteza nedemonstrata, ce va face sa credeti asta. Atitudinea lui critica era dictata de situatia evreilor de atunci din Romania, de situatia lor de comunitate izolata, cu un destin aparte, neintegrata si neasimilata social-politic natiunii romane. E o situatie banala, nu e ceva specific legat de evrei nu si deci nu indica o obsesie anti-semita, e o situatie ce apare ori de care ori vorbim de un grup etnic ce a imigrat recent. Dureaza cateva generatii pana cand aceasta integrare are loc si tensiunile se atenueaza.

  12. Aveti dreptate: Eminescu a fost si antisemit si xenofob.

    Parafrazand raspunsul Dnei Profesor Petreu, dansa crede ca nuantele sunt importante cand vorbim despre antisemitism. Nu pot decat sareamintesc fraza des folosita in zona in care traiesc de 45 de ani: „No matter how thin you slice it, it’s still baloney. (oricat de subtire ar fi feliile, ramane parizer).

    • Acum ca v-am dat dreptate in legatura cu falsa interpretare a dnei Petreu, v-as intreba, in spiritul aplicarii aceleiasi masuri, ce parere aveti de articolul dlui Petre Iancu:

      https://www.dw.com/ro/amnesty-international-%C8%99i-antisemitismul-st%C3%A2ngii/a-60634071

      Eu il vad ca un exemplu deplorabil de diversiune, dinsul descriind in majoritate arabii din Israel si nu pe cei din teritoriile ocupate. Sectiunea despre Israel si Teritoriile Ocupate o puteti citi mai jos:

      https://www.amnesty.org/en/location/middle-east-and-north-africa/israel-and-occupied-palestinian-territories/report-israel-and-occupied-palestinian-territories/

      M-am intrebat daca Amnesty International ii scoate pe palestinieni camasa curata si uitati si articolul despre Palestina:

      https://www.amnesty.org/en/location/middle-east-and-north-africa/palestine-state-of/report-palestine-state-of/

      Credeti ca AI e o organizatie antisemita?

      Credeti ca oricine crede ca prezenta de settlementuri ilegale (cf ONU) in teritoriile ocupate e ilegala, e antisemit?

      Cind Statul Israel se refera la pastrarea „caracterului evreiesc” al statului, nu vi se pare ca e un argument similar cu cel al xenofobului Eminescu din secolul XIX?

      Daca o evreica americana ar dori sa se casatoreasca cu un evreu din Israel, asa cum e dreptul ei, credeti ca ar fi just sa fie obligata sa paraseasca tara sa, SUA, si sa traiasca in Israel? Asta e situatia insa in Israel cu arabii, crestini sau musulmani, care daca se casatoresc cu palestinieni trebuie sa isi aleaga Palestina ca rezidenta daca vor sa traiasca impreuna.

      Eu cred ca trebuie sa luptam cu totii impotriva antisemitismului, asa cum trebuie sa luptam impotriva discriminarii de orice fel, oriunde s-ar gasi ea. Stiu ca pentru multi recursul la Palestina e doar un pretext pentru a-si exprima antisemitismul (si stinga occidentala are destui antisemiti) insa ar fi corect ca evreii insisi sa semnaleze discriminarile existente in Israel si in teritoriile ocupate, o ocupatie care asigura Israelului siguranta dar care in acelasi timp ii submineaza caracterul democratic.

  13. Draga Peter,
    Poti, te rog, sa-l reclami la ADL, ambasade etc. si pe David Ben Gurion?

    Ca sa-ti usurez munca de demascare, iti ofer numele publicatiei (Haaretz), titlul articolului, autorul si data publicarii:

    Opinion | Even Ben-Gurion Thought ‘Most Jews Are Thieves’
    by Gideon Levy, Oct. 4, 2020

    (se poate citi pe internet)

    Asa suna primele doua paragrafe ale articolului:

    „Citatul din titlu nu a fost rostit de un lider antisemit, de cineva care urăște evreii sau de un neonazist. Cuvintele sunt cele ale fondatorului statului Israel, la două luni de la înființarea acestuia. Prim-ministrul David Ben-Gurion era furios, sau cel puțin se prefăcea că este, la o reuniune a partidului său politic Mapai, având în vedere valul de jafuri ale proprietăților arabe comise de noii israelieni pe tot teritoriul statului în curs de formare.

    Conceptul unui stat născut din păcat nu fusese niciodată atât de concret: „Ca niște lăcuste, locuitorii din Tiberiada au năvălit în case…”; „jaf total și complet… nu mai rămăsese nici măcar un fir de ață în [nici o casă]”; și „soldați înfășurați în covoare persane pe străzi”, sunt câteva dintre descrierile a ceea ce s-a întâmplat sub ochii tuturor și care nu a fost niciodată povestit așa cum a fost cu adevărat.”

  14. Exista niște personaje care-si imaginează ca poziția lor de „vigilantes” le atrage simpatie si bunavointă din partea cercurilor carora le sunt devotati..
    Chiar daca stiu ca slugarnicia penibila nu face pe nimeni placut si apreciat, probabil speranta unui eventual „sprijin” e mai mare decat rusinea de dezgustul pe care obedienta lor o poate produce (asta daca au asa ceva) si de cele mai multe ori au oarece dreptate, fiindca oricine are nevoie de o sluga permanent gata de periat pantofii stapanului.
    Cand apartin respectivei natii, subiectivismul lor obraznic e de inteles, desi tocmai astfel de fanatici sunt cei care provoaca, intentionat sau nu, reactii negative, pe care apoi le „demască”, in buna traditie totalitara comunista, ca fiind antisemite.

    • As zice ca mai degraba dl. Manu ridica o manusa, ca un campion. Cum zicea, cu alte cuvinte, dl. Neamtu Tiganu, exista oameni carora nu le pasa ca exista antisemiti, oameni care indeamna la crima, de exemplu, prin Pakistan. As zice ca daca tot nu le pasa, macar sa taca.

      • Domnu Grammaticus, pe lumea asta a existat si exista, din pacate, nenumarate fenomene nasoale, de la antisemitism, la pedofilie, impuscare negrilor, a aborigenilor, a pieilor rosii, a rasismului etc.
        Si tiganii sunt discriminati, pretutindeni in lume.
        Din multimea de idiotenii insa se pune un accent exagerat pe antisemitism, in detrimentul celorlante, si datorita faptului ca evreii au o voce mai puternica. Mie mi se pare ca discutiile nesfirsite pe acest subiect, ajungind pina la Eminescu si chiar mai adinc, in loc sa atenueze acest fenomen mai mult il accentueaza.
        De aceea Olimpiada de la Peking e mult mai frumoasa!

  15. ///
    Ce urmeaza? Ardem cartea in piata? Arestam autoarea?
    Cea mai buna dovada ca e usor sa scoti omul din comunism, ii dai un pasaport, dar e infinit mai greu sa-i stergi apucaturile bolsevice…

  16. Eminescu antisemit ?!
    Hm .. am citit volumul „Chestiunea evreiasca” si nu ma gasit antisemitism (adica iddeea ca evreii rasa dusmanoasa, evreii deicizi samd) ci doar „contre” economice.
    Sa explicam ceva ce in gnl se preferra sa nu se stie . „Chestiunea evreiasca” eplodeaza in Moldova si apoi in Munenia dupa 1800, odata cu cresterea ENROMA a populatiei evreiesto. Crestere prin emigratie.
    Niste cdate despre Moldova .
    La 1803 erau in Moldova 15.000 de evrei , apoi la 1859: 118.000 si in
    1899: 197.000. O astfle de crestere a populatiei inante de inventarea penicilinei, a nspe vaccinuri samd etc se explica doar prin aport extern . Ma refer la specia umana .

    Aceasta crestere a populatiei a dus la .. sa zicem neplaceri izvorate din stricta concurenta malthusiana . Si implicatiile au fots destule – zic doar ca pe la 1890 cam jumatate din populatia Iesilor era semitica .. ca targurile Moldovei aveau in mare parte, uneori majora, o populatie semitica.
    Totul complicat de o slaba urbanizare a tarii si ca populatia majoritara era in cca 90% ocupata in agricultura („de model african” scria Constatin Stere).

    Ca „Eminescu a fost anti-grec, anti-bulgar, anti-turc, anti-strain in general, un nationalist in spiritul vremii” (de ce o si uitat sa zica antirus ? „Cine a adus muscalii/Prapadi-i-ar focul jalei”) este din acelasi moove malthusiene.. Grecii tineau comertul cu grane al Brielei si Galatiului, fusesera beficiarii manastirilor inchinate …. populatia oraselor era in prea mica masura romaneasca ….

    De fpat in 1880 Romania se cam fala intr0o situatie cvaiscoloniala.
    DF’aia si Eminescu este preceput ca fiind . anti.

    Daca e pe asa si Ghandi ala era un neorocit de nationalist xenofob! Si George Washington!!!

  17. Pun punct acestei conversatii, dar nu inainte de multumi celor care au participat si platformei care a gazduit-o cu generozitate.

    E bine, cred, ca ultimul cuvant sa fie al Doamnei Profesor Rodica Vartic (Marta Petreu). Voi parafraza cheia intentiei dansei, din raspunsul deosebit de prompt si informativ pe care mi l-a trimis.

    Iata cheia: Noi trebuie sa spunem ca Eminescu nu a fost antisemit, pentru a il scoate din pozitia de port-drapel a antisemitilor din Romania.

    • Cica Hemingway se afla intr-un bar. La o masa vecina unu il injura pe guvernatorul cutare pt ca ar fi fost excroc. Hemingway se ridica si-i pocneste un pumn respectivului, „poate ca guvernatorul cutare e un excroc dar e prietenul meu”.
      *********************************
      De aceea Eminescu nu e, si mai ales nu poate, sa fie antisemit. Pt ca Eminescu a scris cele mai frumoase poezii din literatura romaneasca si poate chiar din literatura universala. De aceea Eminescu nici nu s-ar fi putut imbolnavi de sifilis. Tocmai pt ca a scris Luceafarul. Cum ar putea cineva care a scris asa ceva sa fie bolnav atit de rusinos?!
      Cine loveste in Eminescu loveste direct in sufletul romanesc!
      Oare Maica Tereza mergea si ea la closet? Daca da, trebuie descrisa aceasta actiune?

  18. Cred ca e bine ca nivelul asta de intensitate nu pare sa se fi transmis generatiilor mai tinere. Mi-e greu sa inteleg de ce discutia trebuie purtata pe tonul asta.

  19. Citesc cartiile Martei Petreu de ani buni. Nu o cunosc, dar stiu ca e unul dintre cei mai respectati profesori univ. din tara. Daca Academia Romana ar fi ceea ce trebuie sa fie, aceasta doamna ar trebui sa fie academician astazi. Acest domn Manu este profesor in domeniul medicinii ,undeva prin US.
    De ce sa baga in chestiuni care privesc literature romana? Numai din cauza chestiunilor legate de anti-semitism? Asta ii da dreptul s-o ameninte si s-o inoportuneze pe dna profesoara? Nu ii e un pic de rusine? O toarna pe dna profesoara la universitatea Babeș-Bolyai și alte organizații care monitorizează declarațiile anti-semite, plus ambasadorilor României în Statele Unite și Israel. Si la curtea de justitie de la Haga ,nu?
    Acest domn nu face decat sa faca deservicii comunitatii evreiesti, pentru ca astfel de atitudini si turnatorii nu fac decat sa sporeasca animozitatea fata de poporul evereu care ca orice popor are oameni buni si rai. Ma intreb daca un profesor univ. injura Romania ,cum se mai intampla, dl .Manu ar fi protestat tot la ambasada USA?

    • „De ce sa baga in chestiuni care privesc literature romana? Numai din cauza chestiunilor legate de anti-semitism?”

      Ca să înțelegeți de ce se bagă, căutați pe internet documentarul DEFAMATION, al tânărului cineast israelian YOAV SHAMIR. Nu pe youtube, fiindca de acolo e sters sistematic, imediat dupa ce îl pune cineva. Veți înțelege ce este și cu ce se ocupă ADL (Anti-Defamation League), cu cine lucrează (are o rețea de turnători în întreaga lume) și ce buget anual avea în 2009 (70 milioane dolari), anul în care a fost făcut documentarul. Cu inflația din ultimii ani, probabil că bugetul actual tinde spe un miliard de dolari.

      La ce credeți că sunt folosiți toți acești bani?

      E mai profitabil să torni baliverne la ADL, o organizație coruptă și definitiv compromisă, decât să te uiți la Super Bowl.

  20. Mult zgomot pentru nimic, cred ca ne înfierbântam degeaba si cam târziu. Denigrarea lui Eminescu a început acum mai bine de 15 ani când un distins eseist, mare partizan si profitor al regimului Băsescu, l-a numit pe poet un cadavru din debara care ne împiedeca sa intram in UE. Eseistul a produs si alte perle care nici nu merita reproduse.
    Asta nu l-a împiedecat sa fie numit si sa rămână ani buni la șefia ICR. Dar atunci intelectualii lui Băsescu erau intelectualii buni.
    Andei Pleșu, care a demisionat din funcția de consilier si, extrem de târziu, Gabriel Liiceanu au fost singurii care au regretat asocierea cu Băsescu.

  21. Deranjant este ca se umbla cu doua masuri. Au fost destui antisemiti de-a lungul istoriei, dar unii sunt tolerati, altii nu. Am sa reproduc cateva randuri din cartea: Anguish of the Jews: Twenty-Three Centuries of Antisemitism a lui Edward H. Flannery (pag. 176), pentru a va face o idee despre dubla masura care se practica in raport cu antisemitismul. Nicio insultă la adresa evreilor nu a fost prea grosolana: evreii sunt, a spus Voltaire, „cei cei mai imbecili oameni de pe fața pământului”, „„dușmani ai omenirii”, un popor „cel mai obtuz, crud și absurd”, a cărui istorie este „‘dezgustătore și abominabila.” „Pe scurt, găsim doar un popor ignorant și barbar, care de mult si-a unit cel mai mult avariţia sordidă cu cea mai detestabilă superstiţie şi cea mai mare ura de neînvins faţă de fiecare popor de care sunt toleraţi şi îmbogățit.” Împăratul Frederic al II-lea, conducător liber gânditor al Prusiei și prieten cu Voltaire, a impartasit aceleasi idei despre evrei ca și prietenul său și a impus restricții evreilor pe tot parcursul domniei sale (1740-86). Este de remarcat faptul că Hitler s-a familiarizat cu discursurile lui Frederick si Voltaire în timp ce el și-a formulat teoriile. Tipul de antisemitism al lui Voltaire nu a fost rar în timpul epocii al Iluminismului sau după. Pentru Diderot, evreii erau capabili de orice ticăloșie; pentru D’Holbach, ei erau cei mai josnici oameni de pe pământ; la Rousseau, fanatici furiosi. In timpul Revolutiei franceze unul dintre cei mai încăpățânați oponenți ai emancipării evreiești a fost Rewbell, un reprezentant anticlerical din Alsacia. Un rol important si decisiv pentru viitorul antisemitismului au fost filozofii germani: Fichte, Hegel, Herder, Schleiermacher și Harnack, nume ilustre în şcoală a raţionalismului german. Marea influenţă pe care au exercitat-o ​​a avut o gravă legătură cu dezvoltarea antisemitismului din Germania.

  22. Eu cred ca acest domn reactioneaza mai mult in calitate de american, decat de evreu. America traverseaza o pseudo-revolutie culturala care atinge prin ricoseu si Europa. A scrie cuiva si a-i cere sa repudieze un text face parte din ”cancel culture”. Cancel culture la randul ei e o faza, speram sa fie ultima, a postmodernismului. Sau poate ar fi mai bine sa o numim faza ei vulgarizata…
    Cel mai la moda verb acum in America de Nord e ”call out”, care are urmatorul sens: ”draw critical attention to someone’s unacceptable actions or behavior („people were calling him out for his negative comments”. )
    Deci, asta a facut omul Peter Manu, si sunt absolut sigur ca se felicita pentru actiunea sa. De altfel, ca si altii de pe acest forum, nu as fi auzit niciodata de Peter Manu, daca nu ar fi atacat pe cineva pentru o pozitie a poetului Mihai Eminescu. Dar lasand la o parte corectitudinea politica, post-modernismul si neomarxsismul, ma gandesc ca acest tip de comportament se inscrie mult in ceea ce Ortega y Gasset numea revolta maselor. Iata un mic citat din opera sa:

    ”Pretutindeni au apărut oameni-mase, un tip de om făcut la repezeală, alcătuit din câteva plăpânde abstracţii şi care, tocmai de aceea, este identic de la un capăt la celălalt al Europei. Omul-masă este omul golit în prealabil de propria istorie, fără măruntaiele trecutului şi, prin aceasta, ascultând de toate disciplinele aşa-zise internaţionale. Nu este un om, ci mai degrabă o carapace de om, constituită din simple idola fori; este lipsit de un ”înăuntru”, de o intimitate inexorabil şi inalienabil a sa, de un eu irevocabil. El are doar apetituri, crede că are numai drepturi, şi nu obligaţii: este omul lipsit de nobleţea care obligă, snobul.”

    • Excelent comentariul despre postmodernism si formele sale vulgarizate. Poate ar trebui sa scrieti un eseu pe aici, dezvoltand un pic.

  23. Și totuși, deși dl. Peter Manu nu crede în nuanțe și în grade de vinovăție, ci doar într-o lume în alb și negru, sistemul judiciar are (încă) la bază, din fericire, judecata nuanțată: de aceea o eroare medicală care duce la decesul pacientului nu e echivalată cu o crimă cu premeditare. De aceea există circumstanțe atenuante sau agravante. Și încă ceva: dl. Manu o trage la răspundere pe d-na Petreu pentru niște concepte folosite chiar de către cercetători evrei (anti-iudaism vs. antisemitism e o distincție preluată de autoare de la niște cercetători evrei). De asemenea, dl. Manu o trage la răspundere pe d-na Petreu pentru cele afirmate despre Eminescu, dar nu și pe dl. Carol Iancu, cercetător care a ajuns la aceleași concluzii ca ea (invocat în interviul cu pricina). De ce oare?

  24. Generatia Junimistilor, dupa si contra aceleia a Pasoptistilor frantuziti, era filogermana si conservatoare, sunt notorii legaturile cu francmasoneria ´reactionara´ de influenta germana. Chiar teoria formelor fara fond reflecta discutii filosofico-estetice din lumea germana. Eminescu, care se misca in cercurile junimiste, era schopenhauerian , impregnat de prejudecatile antisemite ale romanticilor germani, dar si ale decadentilor francezi – antisemitismul facea ravagii in Franta epocii ( Wagner fusese pe baricade in Paris). In istoriografia romantic-nationalista – preluata si de comunisti – poetii, genii si titani-, sunt emanatiile ´sufletului popular´, entitate mistica suprapersonala, un mixt cultural, religios si rasial ( caci diferite tipuri de antisemitisme, religios, economic, cultural, rasial, nu se excludeau ) , imperativul politic fiind omogenitatea Gemeinschaft ( evreii asimilati cultural fiind de regula respinsi ulterior, pe considerente rasiale, un scenariu marranic recurent ). Este vorba despre traditia populista si agrariana a fin de siecle. Pt. ideologii conservatori nu atat persoana poetului e in cauza, cat o icoana , impersonala, plastica si extrem de ambigua : geniul romantic era amoral, un ´luceafar´ , adica luciferic, revoltat , realitatea tragica a existentei fiind o lupta nemiloasa, darwinista, pt. viata, intre ´neamuri´, intru mantuirea obsteasca a neamului, fata de care individul atomic si libertatea lui sunt anomice – deci o Weltanschauung totalitara. Aceasta ideologie ´vitalista´, holista si voluntarista a fost fermentul Marelui Razboi. De la estetismul romantic s-a ajuns la estetismul politic , revitalizant si rascumparator.
    Istoriografia si cultura noastra zace inca, provincial, in balta nationalismul romantic si national-comunist Eminescu ne e infatisat nu ca ganditorul matur si boem, putin gras, putin chel si mustacios, ci ca Adolescentul singuratic, pletos si palid. In aceste conditii, e normal ca cine scrie despre Eminescu sa incerce sa menajeze anumite sensibilitati, nu ale oamenilor de rand, care nu citesc, ci tocmai ale unor intelectuali vanitosi care isi ignora scleroza ideologica. Orice tentativa critica e perceputa ca atac la identitatea culturala – deghizare a aceuiasi ´suflet popular´ mitic -, e de fapt la miturile fondatoare ale ideologiei nationalismului modern , abuziv numita ´traditie´ . La umbra statuilor se ingrasa parvenitii si escrocii.

  25. Ultimul lucru care ma intereseaza la Eminescu e viata sa amoroasa si presupusul sau antisemitism.
    Ultimul lucru care ma intereseaza la Jung e faptul ca a avut o amanta. Ultimul lucru care ma intereseaza la Freud e ca a fost o perioada consumator de cocaina. Sau misoginismul si antisemitismul lui T.S. Eliot…
    E ca si cum ai lua opera cuiva si inainte de a o citi, te apuci sa citesti biografia autorului. Sa vezi daca merita…Sau poate sa cauti pasajele in care autorul e antisemit, misogin etc?
    Isi mai aduce cineva aminte de Giovanni Papini? De ”Amurgul filozofilor”, ”Un om sfarsit”?
    Sunt mii si mii de Papini in lumea actuala care ii iau la socoteala pe oamenii ilustri din trecut.
    Diferenta e ca Papini era mai lucid si a recunoscut ca era un om terminat:
    ”Lucrul cel mai mare pe care poate să-l facă cineva e să adauge viaţă vieţii, spirit spiritului nu să roadă, să mestece şi să mozolească operele altuia.” – Giovanni Papini

  26. Antisemitismul nerasial, sau stereotipiile legate de evrei erau curente în secolul XIX-începutul secolului XX. Se pot colecta astfel de judecăți chiar și la oameni politici cărora ura față de evrei le era complet străină. Exemplu, în Memoriile lui Argetoianu. Despre bancherul parizian de origine evreiască Finally, emite prejudecăți pe care și le corectează după ce are o întrevedere cu el. Și altele.

  27. Trebuie sa revin cu o precizare. Jocul semantic periculos al Martei Petreu a fost deja semnalat online anul trecut (Argumentum ad hominem în istorie. Publicat pe aprilie 27, 2021 de vicuslusorum)

    Pe de altă parte, Marta Petreu nu se ferește de concesii ideologice atunci când studiază fenomenul antisemit la șapte scriitori români din secolul al XIX-lea, Mihai Eminescu, ale cărui afirmații explicit antisemite în epocă nu își pierd nici acum din forța lor de iradiere, devenind antiiudeu, fiindcă aceste propune în schimb reforme socio-economice largi, nu însă antisemit, pe motiv că jurnalistul Eminescu nu practică un discurs rasist biologic, ci unul tradițional antiiudeu, motivat de condițiile economice mizere și de identitatea culturală diferită ale țărănimii române.[4] Disculparea antiiudaismului ca altceva, substanțial diferit, decât antisemitismul dintotdeauna, anulează genul proxim, ura sau discursul urii îndreptate împotriva evreilor, în diferențe specifice deja cunoscute de istoriografia în domeniu – e suficient să trimitem la cele patru volume de Istorie a antisemitismului a lui Léon Poliakov – ca făcând parte tot din fenomenul antisemit de ansamblu.

    • D-le Manu, dar de ce nu vă războiți și cu cercetătorii evrei care susțin lucrurile susținute de d-na Petreu? De ce nu răspundeți la observația d-lui Andreescu referitoare la felul cum e evaluat Eminescu în Raportul final al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România? Sau sunteți cumva misogin? Dar de ce mă bag? De vreme ce dvs. nu vedeți nici o diferență între Eminescu și Hitler, discuția e de prisos.

    • Va multumesc.
      Deosebirea prea accentuata intre anti-iudaism ( anti-israelit suna ciudat si eufemistic ) si anti-semitism e sofistica, de altfel, se supraliciteaza si latura biologist-materialista a rasismului nazistilor ( exorcizati prea usor ca ´bestii´), care se considerau totusi idealisti si, desigur, aparatori ai ´culturii´. In scurt, diferitele forme de antisemitism nu se exclud, dimpotriva ( evident !), s-ar putea arata cum rasismul descinde din panteismul si idealul estetic-expresivist Fruhromantik al omului natural si integral, ´frumos´ ( L. Poliakov reface genealogia acestor mituri in The Aryan Myth, mai nou, v. remarcabila lucrare ´Aryan Idols´ de S. Arvidsson ). Pogromurile, inca din Evul Mediu, au fost infaptuite de antisemiti ´religiosi´. Anti-iudaismul constituie un fel de gnoza moderna, – Isus al lui Renan, Isus arian al lui W. S. Chamberlein ( mentorul lui A.C. Cuza si astfel al Crestinismului muscular legionar ), pana la Marcion al lui von Harnack si Deutsche Christen. O reinterpretare radicala a Crestinismului, ´purificat´ de originile sale iudeo-orientale sau ´neariene´ , un Crestinism romantic si prometeic, evident secularizat, esteticizat si politizat , un Crestinism ´neopagan´ , cum era Catolicismul politic pseudo-clasic al lui Maurras, un Crestinism dionisiac, ´nietzschean´ si propriu-zis antihristic, anti-iudaic fiind . Intre sarjele jurnalistice antievreiesti si invocatiile din ´Rugaciunea unui dac´ sau ´Eu nu cred nici in Iehova´ exista o legatura certa. Asa era cultura epocii – romanticii, decadentii, reprezentau o contra-cultura – , imbibata de prejudecati atavice asumate rebel si sfidator , dar sanctificarea unor poeti blestemati, cu sublimul si ambivalentele lor teribile, e o forma de idolatrie intr-un ersatz de religie, pt. vulg, intretinuta de o casta de clercs mereu bine inradacinati.

      • Nu e vorba aici de nici o sanctificare, ci de operarea cu nuanțe. Să-l pui pe Eminescu pe același plan cu A.C.Cuza sau cu Hitler e dovadă de amatorism. Discuția nu era despre imaginea lui Eminescu de poet național, ci despre atitudinea lui față de evrei, care a evoluat în timp (în sensul acceptării lor). Iar comentariile mele se referă la obstinația d-lui Manu de a o pune la colț pe d-na Petreu pentru niște concluzii la care au ajuns și alți cercetători ai fenomenului (vezi Raportul invocat de dl. Andreescu, vezi cercetările lui Carol Iancu) și pentru o distincție pe care au lansat-o chiar niște cercetători evrei. Toți aceștia de ce nu sunt puși la colț și denunțați pe la ambasade, ca d-na Petreu?

      • @L.A.
        Rugaciunea unui dac e cel mai filozofic poem din literatura romana, si as indrazni sa spun chiar unul din cele mai profunde din literatura universala. Nu exista nici o legatura intre „sarjele jurnalistice antievreiesti si invocatiile din ´Rugaciunea unui dac”.
        Dvs probabil reactionati la reactii, ca sa zic asa, poate ca vedeti ca poemul e invocat de nationalisti sau ortodocsi, dar atentie, fiind profund, se preteaza diferitor interpretari. Cioran a recunoscut si el ca a fost profund marcat de acest poem, dar l-a interpretat intr-un mod subtil nietzsche-an caracteristic stilului sau.
        Ironia e ca Cioran la un moment dat aflase ca titlul initial al poemului era Nirvana.
        Interpretarea e deci chiar in titlul original abandonat ulterior. Mihai Eminescu insista mai mult pe al doilea adevar din buddhism aici: cauza suferintelor omului sunt in cautarea placerilor; daca alegem deliberat suferinta, suntem pe calea adevarata. Mai mult decat atat nu putea sa exprime estetic, altfel poemul s-ar fi transformat intr-un tratat moralist. Si astfel ramine loc de interpretare.

        • Multumesc.
          Prima strofa din ´Rugaciunea unui dac´ si inceputul Scrisorii I sunt reluari literale ale ´Imnului zeului necunoscut´ din Rg Veda, dar interpretarea lui Eminescu e schopenhaueriana, pesimist-romantica. Eminescu era la unison cu romanticii : ´Eu raman ce-am fost, romantic´, este vorba despre nebuloasa ´religia romantica´, foarte occidentala si moderna in spirit , ´nirvana´ fiind interpretata intr-un sens ´tragic´ si pur nihilist. Alaturi de masiva ( si cam dezlanata ) lucrare a lui Rosa del Conte, a se vedea Culianu despre ´fantasmele nihilismului´ : gnoza nihilista moderna e o inversare a gnozei dualiste antice, cu demonizarea Demiurgului traditional ( Iehova), de unde si revolta ´luciferica´ a poetilor romantici. Nietzsche, ´tizul´ spiritual al lui Eminescu, nu era, desigur, antisemit, insa respingea Crestinismul ca religie orientala si semita, neariana, si ca ´morala a sclavilor´, cauza ´degenerarii´ ( fizice ) a lumii europene. Intre acest anti-iudaism si anti-semitismul sec. 20 exista o legatura logica, asta voiam sa spun, chiar daca sustinatorii lui nu au fost constienti si nu au avut asemenea intentii ( dar facand posibile instrumentarile lor ).

          • Interpretarea e eminesciana

            1. Zeul e invocat in imn pentru a fi imbunat
            Din ´Imnul zeului necunoscut´
            May he not hurt us, he who is the begetter of the earth, or he, the righteous, who begat the heaven; he who also begat the bright and mighty waters:—Who is the God to whom we shall offer sacrifice?
            https://www.sacred-texts.com/hin/sbe32/sbe3215.htm
            2. Schopenhauer a introdus termenul pesimism pentru ca nu a inteles buddhismul corect si nici nu a incercat sa fie consecvent in a respecta preceptele lui. Buddismul ca si crestinismul, de altfel, e o religie optimista. Dincolo de suferinte si cauzele ei, exista salvare – nirvana.
            Abordand frontal problemei suferintei, invocand-o, cum face Eminescu, suntem redirijati pe calea adevarata. Schopehauer a avut o alta atitutine, pasiva, in fata suferintei.
            3. Eminescu nu interpreteaza deloc nirvana. Tragic si nihilist sunt lucruri total diferite. Dvs speculati. „Nietzsche, ´tizul´ spiritual al lui Eminescu…” – Nu am inteles nimic, dar nu merita sa continuam. Prea multa verbozitate.

            • Daca cercetati in dictionar veti vedea ca ´tiz´ , care inseamna omonim, se refera si la persoane de aceeasi generatie, la apropiati. Deci Eminescu a fost un fel de ´geaman´ sau frate spiritual al lui Nietzsche, paralelismul a fost adeseori remarcat. Pt. a nu iesi cu totul din subiect, v. chiar Marta Petreu: Eminescu si Nietzsche, in Rev. Apostrof.
              ´Nihilismul´ e reputat ca obscur, desemnand chiar lucruri opuse ( ´pasiv´ si ´activ´, la Nietzsche ) totusi, prima lucrare a lui Nietzsche se numea ´Nasterea tragediei´. Impolitetea dvs. de final imi spune ca am facut o greseala sa va raspund. O zi buna.

            • P.S.
              Transcrierea pasajelor vedice e mai clara in Scris. I, in Rugaciunea unui dac e un amestec din ´Imnul creatiunii´ si ´Imnul lui Prajapati´ : In the beginning rose Hiranyagarbha ( ´ sâmburul luminii de viață dătător´), born Only Lord of all created beings. What God shall we adore with our oblation?

              Cat despre ´buddhismul´ lui Eminescu, v. chiar ´ Eu nu cred nici in Iehova´ :
              Eu nu cred nici în Iehova,
              Nici în Buddha­-Sakya-Muni,
              Nici în viață, nici în moarte,
              Nici în stingere (nirvana) ca unii.
              Toate-mi sunt de o potrivă,
              Eu rămân ce-am fost: — romantic

    • Așa o fi, dar competența în materie de antisemitism e autoasumată. Înainte de a fi medic clinician, oricine trebuie să-și demonstreze competența medicală prin niște diplome, examene de rezidențiat etc. În materie de antisemitism, cu ce competențe demonstrate ne recomandăm?

      • Am invatat destul de repede cine sunt antisemitii.
        Si stiu exact cine este un „mensch”.
        Am invatat de la parintii mei, de la prietenii lor de o viata, de la prietenii mei de o viata s a.m.d.

  28. Stimate d-le Manu, nu cred că sunteți calificat să puneți un diagnostic în acest domeniu. În plus, nimeni nu v-a solicitat “ajutorul” în calitate de “bolnav”. Și aveți un mod foarte selectiv de a vă alege “bolnavii”, pe care să-i tratați abuziv. Pe ce bază faceți această selecție? Dl. Andreescu v-a indicat “bolnavii” care au întocmit Raportul privind Holocaustul în România, eu v-am atras atenția asupra cercetătorilor care folosesc aceeași terminologie ca d-na Petreu, asupra “bolnavului” Carol Iancu, care, se pare, suferă de aceeași “boală” ca d-na Petreu. Pe ei de ce nu vă repeziți să-i “tratați”? Dvs. nu aveți nici o problemă să-i puneți pe Eminescu și Hitler în aceeași oală, să le puneți același diagnostic și să le aplicați același tratament. De ce nu le aplicați, în cazul acesta, același tratament tuturor celor care s-au pronunțat în termeni identici sau asemănători cu privire la Eminescu (și la distincția antiiudaism/antisemitism)? Vedeți dvs., din cauza atacurilor de genul acesta, cercetătorilor serioși li se face lehamite sau chiar frică să mai abordeze “chestiunea evreiască”, chiar dacă cercetările lor ar servi, de fapt, cauzei evreiești (așa cum au făcut-o, de-a lungul vremii, cercetările d-nei Petreu). Eu asta am învățat din pățania dânsei, să mă țin departe de subiectul evrei și antisemitism.

      • Da, d-le Manu, înțeleg foarte bine că, liber și perfect responsabil, ați ales să denunțați în mod josnic, complet lipsit de fair-play, un cercetător serios (pentru că ce ați făcut dvs. a fost mai mult decât să porniți o polemică științifică, pentru care, de altfel, nici nu sunteți calificat).

  29. Cercetarile mele despre antisemitismul din Romania sunt usor de gaslit pe Internet: monografia Paulescu, articole in revistele 22, Observator Cultural, si Cultura, prezentari la congrese in SUA si Italia, conferinte in Germania si Romania.

    • Acolo unde am crescut eu, asta se numea autopromovare. A activa din proprie inițiativă într-un domeniu nu demonstrează per se nici competență, nici credibilitate în acel domeniu. Știm că „life isn’t fair” , dar credibilitatea și competența într-un domeniu trebuie întotdeauna confirmate și certificate de alții, nu de noi înșine.

        • Deci recunoașteți că e o simplă divergență de opinii între Dvs și Dna Petreu. Atunci ce sens are pâra la Înalta Poartă?

          E dreptul Dvs să aveți opinii diferite, dar de ce e nevoie de jalbă la stăpânire?

  30. Ce pot sa spun? ”Dupa asa cunoastere, ce iertare?” Daca asta e esenta lui Eminescu pt Dvs, atunci cine va poate impiedica sa credeti asta, nu-i asa? Your truth, my truth = no truth. Enter nihilism.

  31. Nu este vorba despre o diferenta de opinii.

    Scopul Martei Petreu este sa-l apere pe Eminescu.
    Al meu este sa atrag atentia asupra antisemitismului elitelor intelectuale ale Romaniei.

    Eminescu e un personaj istoric, in timp ce antisemitismul este un pericol constant.

    • Eminescu e un poet consacrat, nu e niciun personaj istoric. Iar dacă n-ați avut experiențele lui la școala din Cernăuți, pe vremea Imperiului Austro-Ungar, chiar n-aveți cum să-l înțelegeți.

      O poveste din Iașul interbelic, relatată de o soră de-a bunicii mele, care a trăit toată viața ei în Iași: românii aveau buda în curte sau în grădina din spatele casei și se duceau noaptea chiar dacă erau -20 de grade afară. Evreii aveau case negustorești, cu ușa în stradă și nu ieșeau noaptea din casă sub niciun motiv, foloseau oale de noapte. Iar dimineața ieșeau în prag și aruncau oala de noapte în mijlocul străzii, spre dezgustul trecătorilor.

      Strada respectivă era pavată cu piatră de râu, circulau și tramvaie pe ea, dar și căruțe cu cai + șaretele poștei, deci era destulă mizerie (paie și bălegar) însă dejecțiile umane aruncate dimineața în mijlocul străzii erau mult mai dezgustătoare. Puteți înțelege iritarea cetățenilor, în condițiile astea?

      • Chiar asa? Evreii avand case negustoresti si presupun si pravalii aruncau continutul din oalele de noapte in strada, … ca sa atraga cumparatorii??? SI nu aveau toalete in fundul curtii?? Sau incercau sa faca economii cu vidanjorii???
        Vad la d-voastra „trecerea” de la evreii carora le pute gura a usturoi la aruncarea dejectiilor in strada.
        Cat despre dejectii, ce sa mai vorbim de kultura bautului berii si cu santuletze pentru urina?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Gabriel Andreescu
Gabriel Andreescu
Activist român pentru drepturile omului și specialist în domeniul științelor politice, disident anticomunist român, care s-a opus deschis lui Ceaușescu și regimului său autoritar. Astăzi, este asociat Scolii Doctorale a Universitatii de Vest, Timisoarai și este membru activ al mai multor organizații de drepturile omului. A avut o lungă activitate în presă, a scris și predat în domenii precum multiculturalismul, minoritățile naționale, libertatea de religie și secularism, etica și politica memoriei ș.a. https://ro.wikipedia.org/wiki/Gabriel_Andreescu

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro