marți, iulie 14, 2020

Insomnii kremlinologice: List der Vernunft…

Era prin 1974, poate 1975. Mona Țepeneag mi-a dăruit câteva din cărtile din biblioteca sovietologică (dar și anarhistă) a lui Dumitru Țepeneag, rămas la Paris unde edita revista “Cahiers de l’Est”. Intre acestea, “La Grande Terreur” de Robert Conquest. Am citit-o de cel puțin trei ori înainte de plecarea mea din țară. Este una din cărțile care m-au convins definitiv că regimurile comuniste, fără excepție, au înscrisă in codul lor genetic criminalitatea. Care criminalitate provine din ideologia lor rece, vorba lui Kostas Papaioannou. Imi amintesc de comisarul poporului pentru justitie (sic), Nikolai Krîlenko, care era si președintele Asociației Sahistilor din URSS. Vechiul bolșevic, amic candva cu Lenin, scria despre necesitatea de a aplica principiul luptei de clasă in șah. Suna hilar, dar povestea se incheia cu camere de tortură, plutoane de execuție și deportări in Gulag.

Era nevoie de vigilență revolutionară chiar și acolo. Trebuiau demascați “vraghi naroda” (dușmanii poporului), “năpârcile contrarevoluționare”, “cainii turbati”. Si nu doar ei, ci și neamurile lor, până la a n-a generatie. Teoria lui Stalin a ascuțirii luptei de clasă pe măsură inaintării spre socialism era culmea acestei eclipse a rațiunii, spre relua titlul unei cărți de Max Horkheimer. Delir ce se pretinde dialectic. “Humanisme et terreur”, ca să citez titlul unei cărți nefericite de Maurice Merleau-Ponty. Sau, tot din el, “Les aventures de la dialectique”. Krîlenko fost el insuși impușcat in iulie 1938, in timpul Marii Terori. Cum să nu ai insomnii când iți amintești acum, când Robert Conquest nu mai e, de aceste lecturi?

Suntem la Sinaia, cred că in 1978, in apartamentul parinților prietenului meu Radu Stern. Sosesc Andrei și Catrinel Pleșu. Este cu noi și istoricul de arta Radu Bogdan. Vorbim despre câte-n lună și in in stele, ajungem, inevitabil, la problema “ideii care ne sucește mintile”. Le povestesc despre Conquest. Le spun că, dacă Hegel ar fi trăit in veacul XX, aceasta carte ar fi fost esențială pentru scrierea unei noi “Filosofii a istoriei”. Una care să-i includa, in tentativa sisifică de a vorbi despre viclenia Rațiunii, pe Lenin, pe Stalin si pe Hitler. List der Vernunft, n’est-ce pas?

Imi scrie un bun prieten, profesorul Toma Pavel de University of Chicago, drept comentariu la un articol scris impreună cu Marius Stan și apărut in excelenta revistă „Verso”. Citez aici cu permisiunea sa: „Ideea hegeliană a perioadelor in veșnic progres este una din cele mai triste mistificări ale spiritului uman. Cind o religie promite mintuirea veșnică, ințeleg — asta e rostul religiilor, să ne detașeze de această lume. Dar ca filozofii și istoricii să invente un mit istoric asemanator și să-l predice in ciuda evidenței vizibile cu ochii liberi deceniu după deceniu, mi se pare deprimant.”

Am scris textul de mai sus in noaptea de 4 spre 5 august 2015, după aflarea veștii despre stingerea din viață a lui Robert Conquest și recitirea unui capitol din „Marea Teroare”. Intre timp, am aflat că a incetat din viață Svetlana Boym, profesoara de studii ruse la Harvard, autoarea extraordinarei carti „The Future of Nostalgia”…

Recomandare:

https://www.contributors.ro/global-europa/polifonia-sovietologiei-eseu-de-marius-stan-%c8%99i-vladimir-tismaneanu/

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Dle Tismaneanu,
    Locuiesc in Melbourne, Australia.
    Marti seara pe canalul de televiziune SBS a fost transmis Prima parte a unei serii noi numita Bloodlines. Participant in program a fost nepotul lui Stalin, Jacob Jugashvili, ale carui comentarii despre bunicul Stalin si despre Poporul Rus in perioada stalinista au denigrat realitatea si au provocat ridicari de sprancene in audienta din sala si din fata TV.
    Sunt convins ca v-ar interesa sa urmariti programul.
    Atasez linkul unde puteti urmari inregistrarea Insight: „Living with the legacy of World War II” – Part 1

  2. As vrea sa am multe argumente pe care sa le insir in continuare si sa imi sustin ideea ca desi ma tina treaz acum comunismul o sa dispara in curand. Intuitia imi spune insa ca tot ce este cladit pe forta, pe minciuna, pe lipsirea libertatilor nu are cum sa dainuiasca si caderea o sa vina mai repede decat isi imagineaza sustinatorii comunismului, indirent de formulele sub care apare.

    Ca de obicei, la orice articol semnat de VT, am incercat sa citesc ceva in plus.
    Nu pot sa fiu de acord însă cu Svetlana Boym, când la sfarsitul eseului „Nostalgia and Its Discontents” afirma ca:

    ”It is by now obvious that a capitalist economy can peacefully coexist with the authoritarian state and its nostalgic nationalist ideology.”

    Poate ca unii cred acest lucru, dar ceea ce se întâmpla acum in Rusia si chiar in RO arata ca orice sistem care se pretinde a se afla in capitalism, într-o economie de piața, nu poate sa coexiste cu un stat autoritar – se produce atât de multe efecte anti- capitaliste cum ar fi lipsa unei concurente reale, jefuirea statului care duce la dărâmarea in sine a întregului sistem ca urmare a luptei care se da intre membrii găștii angrenati in jefuirea acestuia, sărăcirea unei mase largi de oameni si practic este exclusa orice baza pentru formarea si întărirea unei clase de mijloc, forța capitalismului, dispar libertățile si apare vesel non statul de drept.

    Mai mult, culmea utopiei comuniste, BRIC-ul care s-a nascut, ca o reactie adversa la IMF/WB, poate si dintr-o ideologie naționalista nostalgica, va putea demonstra, cred ca in curând, ca tot ce se naște din pisica mănâncă tot șoareci si deci nu va rezista in competiția cu lumea globala si super-conectata.

    Așadar deși poate intr-un ritm relativ prea lent, dar ce conteaza 50-100-150 de ani in istorie universala, care ii face ca unii, cel putin, sa stea de paza pana si dupa miezul nopții, lumea se afla într-o mare schimbare. Este poate la fel de grea aceasta trecere ca si cura de dezintoxicarea de dupa consumul de droguri sau de alcool.

    Keep on walking insa!
    Numai bine va doresc!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

Antifragil

de

Nassim Nicholas Taleb

recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Datele lipsă în monitorizarea epidemiei: internările la ATI pe județ pe zi

Pacienți covid-19 în ATI în România (sursa: graphs.ro) Numărul...

Tăcerea manualului nu înseamnă și tăcerea profesorului. Un răspuns lui Selly

Nu manualul sau catalogul te fac profesor, ci faptul că vezi în cei din...

România erorii umane

I. București, România, 9 iulie 2019 În iulie anul trecut, un avion Tarom a suferit...

Jurnalism în cheia „clarității morale”

Jurnalismul nu poate fi niciodată matematic obiectiv, însă el ar trebui măcar să fie, cel puțin în teorie,...

Franța vs. Turcia sau de ce nu încap două săbii strategice în teaca Mării Mediterane

Că nu există deloc simpatie între Paris și Ankara se știe nu de azi de ieri, ci...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)