Era prin 1974, poate 1975. Mona Țepeneag mi-a dăruit câteva din cărtile din biblioteca sovietologică (dar și anarhistă) a lui Dumitru Țepeneag, rămas la Paris unde edita revista “Cahiers de l’Est”. Intre acestea, “La Grande Terreur” de Robert Conquest. Am citit-o de cel puțin trei ori înainte de plecarea mea din țară. Este una din cărțile care m-au convins definitiv că regimurile comuniste, fără excepție, au înscrisă in codul lor genetic criminalitatea. Care criminalitate provine din ideologia lor rece, vorba lui Kostas Papaioannou. Imi amintesc de comisarul poporului pentru justitie (sic), Nikolai Krîlenko, care era si președintele Asociației Sahistilor din URSS. Vechiul bolșevic, amic candva cu Lenin, scria despre necesitatea de a aplica principiul luptei de clasă in șah. Suna hilar, dar povestea se incheia cu camere de tortură, plutoane de execuție și deportări in Gulag.
Era nevoie de vigilență revolutionară chiar și acolo. Trebuiau demascați “vraghi naroda” (dușmanii poporului), “năpârcile contrarevoluționare”, “cainii turbati”. Si nu doar ei, ci și neamurile lor, până la a n-a generatie. Teoria lui Stalin a ascuțirii luptei de clasă pe măsură inaintării spre socialism era culmea acestei eclipse a rațiunii, spre relua titlul unei cărți de Max Horkheimer. Delir ce se pretinde dialectic. “Humanisme et terreur”, ca să citez titlul unei cărți nefericite de Maurice Merleau-Ponty. Sau, tot din el, “Les aventures de la dialectique”. Krîlenko fost el insuși impușcat in iulie 1938, in timpul Marii Terori. Cum să nu ai insomnii când iți amintești acum, când Robert Conquest nu mai e, de aceste lecturi?
Suntem la Sinaia, cred că in 1978, in apartamentul parinților prietenului meu Radu Stern. Sosesc Andrei și Catrinel Pleșu. Este cu noi și istoricul de arta Radu Bogdan. Vorbim despre câte-n lună și in in stele, ajungem, inevitabil, la problema “ideii care ne sucește mintile”. Le povestesc despre Conquest. Le spun că, dacă Hegel ar fi trăit in veacul XX, aceasta carte ar fi fost esențială pentru scrierea unei noi “Filosofii a istoriei”. Una care să-i includa, in tentativa sisifică de a vorbi despre viclenia Rațiunii, pe Lenin, pe Stalin si pe Hitler. List der Vernunft, n’est-ce pas?
Imi scrie un bun prieten, profesorul Toma Pavel de University of Chicago, drept comentariu la un articol scris impreună cu Marius Stan și apărut in excelenta revistă „Verso”. Citez aici cu permisiunea sa: „Ideea hegeliană a perioadelor in veșnic progres este una din cele mai triste mistificări ale spiritului uman. Cind o religie promite mintuirea veșnică, ințeleg – asta e rostul religiilor, să ne detașeze de această lume. Dar ca filozofii și istoricii să invente un mit istoric asemanator și să-l predice in ciuda evidenței vizibile cu ochii liberi deceniu după deceniu, mi se pare deprimant.”
Am scris textul de mai sus in noaptea de 4 spre 5 august 2015, după aflarea veștii despre stingerea din viață a lui Robert Conquest și recitirea unui capitol din „Marea Teroare”. Intre timp, am aflat că a incetat din viață Svetlana Boym, profesoara de studii ruse la Harvard, autoarea extraordinarei carti „The Future of Nostalgia”…
Recomandare:
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Dle Tismaneanu,
Locuiesc in Melbourne, Australia.
Marti seara pe canalul de televiziune SBS a fost transmis Prima parte a unei serii noi numita Bloodlines. Participant in program a fost nepotul lui Stalin, Jacob Jugashvili, ale carui comentarii despre bunicul Stalin si despre Poporul Rus in perioada stalinista au denigrat realitatea si au provocat ridicari de sprancene in audienta din sala si din fata TV.
Sunt convins ca v-ar interesa sa urmariti programul.
Atasez linkul unde puteti urmari inregistrarea Insight: „Living with the legacy of World War II” – Part 1
http://www.sbs.com.au/news/insight/tvepisode/bloodlines-part-1
Va multumesc mult!
As vrea sa am multe argumente pe care sa le insir in continuare si sa imi sustin ideea ca desi ma tina treaz acum comunismul o sa dispara in curand. Intuitia imi spune insa ca tot ce este cladit pe forta, pe minciuna, pe lipsirea libertatilor nu are cum sa dainuiasca si caderea o sa vina mai repede decat isi imagineaza sustinatorii comunismului, indirent de formulele sub care apare.
Ca de obicei, la orice articol semnat de VT, am incercat sa citesc ceva in plus.
Nu pot sa fiu de acord însă cu Svetlana Boym, când la sfarsitul eseului „Nostalgia and Its Discontents” afirma ca:
”It is by now obvious that a capitalist economy can peacefully coexist with the authoritarian state and its nostalgic nationalist ideology.”
Poate ca unii cred acest lucru, dar ceea ce se întâmpla acum in Rusia si chiar in RO arata ca orice sistem care se pretinde a se afla in capitalism, într-o economie de piața, nu poate sa coexiste cu un stat autoritar – se produce atât de multe efecte anti- capitaliste cum ar fi lipsa unei concurente reale, jefuirea statului care duce la dărâmarea in sine a întregului sistem ca urmare a luptei care se da intre membrii găștii angrenati in jefuirea acestuia, sărăcirea unei mase largi de oameni si practic este exclusa orice baza pentru formarea si întărirea unei clase de mijloc, forța capitalismului, dispar libertățile si apare vesel non statul de drept.
Mai mult, culmea utopiei comuniste, BRIC-ul care s-a nascut, ca o reactie adversa la IMF/WB, poate si dintr-o ideologie naționalista nostalgica, va putea demonstra, cred ca in curând, ca tot ce se naște din pisica mănâncă tot șoareci si deci nu va rezista in competiția cu lumea globala si super-conectata.
Așadar deși poate intr-un ritm relativ prea lent, dar ce conteaza 50-100-150 de ani in istorie universala, care ii face ca unii, cel putin, sa stea de paza pana si dupa miezul nopții, lumea se afla într-o mare schimbare. Este poate la fel de grea aceasta trecere ca si cura de dezintoxicarea de dupa consumul de droguri sau de alcool.
Keep on walking insa!
Numai bine va doresc!
Referitor la sfarsitul eseului cred ca mult mai aproape de ideea exprimata de Svetlana Boym este China comunista !! Nu credeti ? Doar ca in prezent apar mari fisuri – crapaturi in acea constructie – struto-camila care a crescut prea repede si prea mult si ameninta sa se pabuseasca din cauza propriului gigantism dar si a ideologiei stangiste – Si chiar in aceste zile Marele Congres al Partidului Comunist Chinez va „deslantui” un nou si „luminos” Program de …. viitor ! Interesanta perspectiva 1 P.S. Nu cred ca un asfele de program mentionat in eseu s-ar potrivi Rusiei – Ceea ca a facut ca programul sa functioneze peste asteptari in China comunista a fost numai HARNICIA EXTRAORDINARA a poporului chinez – ceea ce la rusi nu se prea potriveste !