joi, mai 15, 2025

Institutul Cultural Român – autarhie şi speranţă

Recentul program enunţat de preşedintele ICR indică, dacă mai era nevoie, parcursul pe care se va angaja această instituţie. Încă o  dată, ceea ce contează este mutaţia instituţională pe care ICR a suferit-o, o dată cu adoptarea noii ordonanţe de urgenţă. În termenii cei mai simpli, acest act normativ consfinţeşte trecerea de la poziţia de entitate independentă la statutul de oficină de propagandă a statului român.

În acest mod, ICR este subordonat uneia dintre cele mai perverse şi longevive obsesii autohtone- preocuparea pentru imaginea României în lume. Este aceasta o obsesie legată, inextricabil, de  un complex  identitar provincial şi nevrotic, complex ce pare să sugereze  că România şi cultura ei sunt obiectul unei cabale ce vizează izolarea şi necunoaşterea patrimoniului ei. Răspunsul , natural, la această provocare este centralizarea şi planificarea propagandei. Şi renunţarea la abordările cu un aer suspect de cosmopolitism.

Aşa cum este el desenat , astăzi, de către  ordonanţa în vigoare, ICR  nu se distinge prin nimic de proiectele pe care regimurile non-democratice de după 1938 le- au imaginat. Apărarea identităţii românilor de  peste graniţe se  întâlneşte, în mod previzibil, cu replierea către un izolaţionism retoric de rău augur.  Schimbarea operată la nivelul ICR nu este una de persoane, ci de traiect cultural.

Din această perspectivă, soluţia raţională a oricărui curent de opinie  opus autarhiei nu poate fi alta decât aceea de a reaminti, apăsat, că alternativa la cursul actual este revenirea la misiunea legitimă a ICR. Miza dezbaterii se cere plasată în acest spaţiu al reafirmării scopului instituţional asumat. ICR nu este şi nu poate fi o agenţie guvernamentală oarecare ce gestionează propaganda naţională. ICR nu este şi nu poate fi un organism domesticit şi castrat, redus la rolul, amorf, de curea de transmisie. ICR nu este şi nu poate fi un simplu producător de manifestări  oficiale.

Cei ce rămân fideli viziunii originare a ICR nu pot abandona speranţa în capacitatea societăţii de a rezista acestui asalt politic şi ideologic.  Evocarea principiilor pe care s-a întemeiat Institutul Cultural Român, în ultimii săi ani, este unica modalitate de a păstra , intact, ethosul pluralismului şi deschiderii. Alternativa la resemnare şi solitudine este reunirea de energii individuale şi tenacitatea în apărarea unui ideal.

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. Vom reasista la cintarea Romaniei. Chestia asta trebuia reinviata, caci romanii sunt blestemati sa-si retraiasca istoria. Mamica fost fals akademician a lasat un urmas: Pinocchio Ponta. Ce vrem mai mult? Meritam mai mult?

  2. Domnul profesor Stanomir crede ca „ICR nu este şi nu poate fi o agenţie guvernamentală oarecare ce gestionează propaganda naţională”. Mie mi se pare ca orice institutie trebuie sa adere la principiile/vointa/interesele celor care o finanteaza. Politica culturala a acestui guvern, ca si politica sa de, sa zicem, investitii in infrastructura, poate fi diferita de a guvernului precedent. Domnl profesorul Stanomir este insa liber, ca orice alt cetatean, sa intemeieze o fundatie care sa continue activitatea echipei Patapievici si va avea sprijinul meu moral si financiar pentru aceasta.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

Foarte rar mi-a fost dat sa citesc o carte atat de neinduratoare cu realitatea imediata, in acelasi timp atat de logica si de riguroasa in demonstratii. Da, Mihai Maci n-are solutii pentru impostura generalizata din sistemul universitar romanesc sau din cercetare; dar o vaneaza splendid si necrutator in toate cotloanele unde se ascunde si o fotografiaza impecabil, aratandu-i originile si semnificatia sociala. Da, recunoaste ca nu stie cum ar trebui recuplata cultura de invatamant, nu mai spera ca s-ar putea ingradi dezastrele produse limbii romane de utilizarea device-urilor digitale, nu poate decat consemna declinul ireversibil al culturii inalte, dar si al satului traditional si al „familiei traditionale”: dar cat de magistral si, mai ales, lipsit de complezenta sentimentala completeaza fisele sociologice ale principalelor mutatii sociale si culturale din ultimele decenii! Ce-i de facut, totusi? Atata (si e deja mult), crede el: sa privim drept in ochi dezastrul si sa-i punem interogatiile esentiale: „Inainte de-a da raspunsuri, se cuvine sa punem intrebarile”. – Andrei Cornea

Un nou volum semnat de Mihai Maci. Îl puteți achiziționa de aici

Carti

Cărți noi

Noțiunea de cumpănă, care dă titlul acestui volum, nu doar că surprinde natura momentului geopolitic internațional, dar sugerează și o posibilă soluție pentru România. Cumpăna nu este doar o etapă de tranziție, ci un punct critic în care direcțiile asumate astăzi vor determina ireversibil poziția țării în arhitectura globală a puterii. După trei decenii de integrare euro-atlantică, în care viitorul părea stabil și previzibil, realitățile internaționale s-au schimbat rapid, iar ordinea liberală care a definit ultimele decenii este acum contestată. Această contestare vine atât din exterior, prin ascensiunea regimurilor autoritare, cât și din interior, prin revizionism politic și radicalizarea discursului public.” Prof. Corneliu Bjola, Universitatea Oxford

Volumul poate fi cumpărat de aici

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro