luni, octombrie 25, 2021

Institutul Cultural Român pe drumul liniştii şi al progresului

Există, în România guvernată înţelept şi vizionar de Victor Ponta, nenumărate motive de optimism. Criza economică este depăşită, încrederea în viitorul patriei restabilită, un debut de an şcolar început sub cele mai bune semne, cu manuale ce îi aşteaptă, în băncile mirosind a vopsea proaspătă, pe şcolarii dornici de cunoaştere. În tot, se simte un aer al împlinirilor, de parcă vremurile în care România Socialistă înflorea s-ar fi întors, dar încă şi mai luminoase.

Între cei care sunt arhitecţii acestei Românii care rupe lanţurile dictaturii băsiste şi se avântă spre cer, ca o pasăre măiastră, domnul Lilian Zamfiroiu deţine un rol central. Lui şi echipei din jurul său li se datorează naşterea acelui climat de calm şi de încredere care a repus Institutul Cultural Român în poziţia de echilibru şi de patriotism pierdută în vremea vechii conduceri antinaţionale.

Epoca de tristă amintire a experimentelor care şocau pe românii de bună-credinţă a trecut. A revenit acel bun-simţ secular pe care îl regăsim în tezaurul de înţelepciune românească.Modestia noului ICR este semnul acestei noi direcţii pe care nu putem decât să o aplaudăm. Mai puţină risipă, mai puţină căutare ostentativă a noului radical, mai mare atenţie la acel izvor nesecat pe care îl reprezintă folclorul . Şi, înainte de toate, o înţelegere a priorităţilor strategice pe care România social-democrată este chemată să le urmeze. O ştire recentă a Mediafax transmite acest sentiment de optimism contagios, consemnând şi admiraţia sinceră pe care un umanist al finanţelor, precum vrednicul Gheorghe Gherghina, o resimte la vederea abordării pragmatice a preşedintelui Zamfiroiu.

“ „Unul dintre obiectivele propuse de la preluarea mandatului a fost acela de a aduce ICR acolo unde îi este locul, nu pe prima pagină a ziarelor, şi mă refer la eveniment de tip scandal, ci al calităţii programelor pe care le organizează. Programele sunt singurul nostru obiectiv, nu ne interesează ce se întâmplă pe scena politică”, a declarat Lilian Zamfiroiu, mulţumind senatorilor din Comisia de cultură că îi protejează de „astfel de ingerinţe”.
Preşedintele ICR a spus că bugetul institutului pentru anul în curs este „sensibil redus”, respectiv de 28 de milioane lei, şi a adăugat că, înainte de rectificarea bugetară din iulie, secretarul de stat Gheorghe Gherghina i-a felicitat pe reprezentanţii ICR, pentru că este „pentru prima dată de când face bugetul când ICR are o execuţie bugetară foarte bună”.
„Până la această dată s-au aprobat virările bugetare în sumă de 17,7 milioane de lei. Ideea este că cheltuim banul public cu băgare de seamă şi în deplin acord cu scopul atribuit”, a declarat Zamfiroiu.”

Şi dacă atenţia la gestionarea banului public este demnă de aplaudat, încă şi mai generatoare de optimism este vestea pe care ICR o pregăteşte, după o muncă tenace şi harnică. Urmând drumul lui Victor Ponta spre China, în căutarea acelui elixir economic care să ne regenereze economia, ICR se va afla, la rândul său, în această patrie a erudiţiei şi libertăţii care este China Populară. O filială a ICR se va deschide, cât de curând, la Beijing, iar locul în care se va afla este simbolic,un veritabil omagiu adus energiei de dezvoltare a R.P. Chineze. ICR Beijing va fi cazat în spaţiul unui mall, nimic mai firesc pentru o instituţie care se adaptează noului. Vecină îi va fi instituţia omoloagă a Ungariei, un alt stat care strânge legături de prietenie cu statul şi poporul chinez. Imaginea viitorului este memorabilă. Putem spera ca inagurarea noii filiale să fie acel semn de deschidere aşteptat de atâţia dintre noi.`

ICR se îndreaptă, cu paşi decişi şi curajoşi, pe acest drum remarcabil al liniştii şi progresului. Timpurile care vin stau sub semnul energiei şi al tinereţii. Ca şi vechii constructori ai socialismului, ctitorii ICR de azi au o inimă cutezătoare, dar şi maturitatea acelor meşteri anonimi din trecutul românesc. Să le urăm succes şi reuşite pe acest şantier al patriei noastre!

Distribuie acest articol

13 COMENTARII

  1. Traiasca patria noastra, republica democrata socialista Romania in frunte cu tovarasul Nico , scuze victor ponta !

    Vom merge pe cai nebanuite spre a cladi socialismul , impreuna cu prietenii si fratii nostrii , RPC , URSS si Cuba ( macar pe tricouri ) !

    Moarte burghezilor si capitalistilor care duc la exploatarea omului de catre om !

  2. Desi sint multe alte criterii de evaluare, din punct de vedere strict managerial, mai bine un buget depasit si un loc pe prima pagina a ziarelor. As da afara orice subaltern care nu isi asuma riscuri si nu isi depaseste bugetul.

  3. Deja se vad rezultatele. Pe langa multele scandaluri, decapitari, concursuri aranjate, sinecuri si inscaunarea marelui carturar si manager Lilian in fruntea ICR, Centrul National al Cartii (decapitat si el) nu mai organizeaza anual 2 sesiuni de jurizare pentru traducerea de literatura romana in alte limbi. In anul 2012 a doua sesiune de jurizare a cuprins numai 7 carti, iar in 2013 a fost o singura sesiune de jurizare. Pana in momentul de fata nu avem jurizarea pentru 2014… cine stie? Poate reducem la zero:

    http://www.cennac.ro/anunturi/tps-1/sesiuni-de-jurizare-15

  4. Din fragmentul de declaratie redat aici, am inteles mai mult decat din intregul articol, si asta nu din vina dlui I.Stanomir caruia-i multumesc pentru un text remarcabil, ci datorita dlui L. Zamfiroiu!
    Reiau pasajul cu spusele dlui responsabil CULTURAL : „Unul dintre obiectivele propuse de la preluarea mandatului a fost acela de a aduce ICR acolo unde îi este locul, nu pe prima pagină a ziarelor, şi mă refer la eveniment de tip scandal, ci al calităţii programelor pe care le organizează.”…pe care l-am citit de cateva ori inainte sa-mi recunosc ignoranta: nu inteleg aceasta (lunga!) fraza!
    Poate ca dl L.Z mizeaza pe indiferenta care o suscita si deci pe inatentia eventualului (?) cititor al randurilor pe care le produce, cert este ca m-a bagat in ceata cu sintagma :(
    Ma explic rezumand la ceea ce-mi pune problema : locul ICR este „nu pe prima pagina…” ci „al calitatii programelor”??? De ce, brusc si fara nicio coordonare semantica, acest genitiv?
    Raspunsul meu este: ca sa nu ne facem iluzii…
    ICR si seful sau sunt in perfect acord! Omul care se exprima incalcit, dorit pretios si in final patetic (!) reprezinta esenta actiunii sale, si implicit a institutiei pe care o conduce : un bricolaj cultural poleit cu staniol ieftin!

  5. „Există, în România guvernată înţelept şi vizionar de Victor Ponta, nenumărate motive de optimism. Criza economică este depăşită, încrederea în viitorul patriei restabilită, un debut de an şcolar început sub cele mai bune semne, cu manuale ce îi aşteaptă, în băncile mirosind a vopsea proaspătă, pe şcolarii dornici de cunoaştere. În tot, se simte un aer al împlinirilor, de parcă vremurile în care România Socialistă înflorea s-ar fi întors, dar încă şi mai luminoase.”

    Sigur, D-le Profesor, doar ne conduce nepotul politic al tovarasului Ivan Ilici Iliescu, reabilitatorul socialismului si al comunismului, ponda, unicul, de neinlocuit. Traim si inflorim! Viitorul de aur incepe in decembrie.

  6. Eu sint mic nu stiu nimic, dar pe Lilian Zamfiroiu l-a girat, la numire, cu un articol gen apa sfintita, chiar dl N. Manolescu.

  7. Aceasta institutie parazitara ICR trebue defiintata, proprietatile ce le detin si administreaza vindute sau dat in folosinta comunitatilor romane din tarile respective iar fondurile bugetare alocate returnate in intregime platitorilor de taxe.
    ICR e apendixul guvernului si a agentiilor de securitate ce au facut foarte mult rau romanilore si probabil ca fac in continuare cea ce ele au facut intotdeauna de la infiintarea sa si bineinmteles sa dea locuri de munca fara prestatie dar bine platite nomenclaturii si sa publice lucrarile sau capodoperele impostorilor.
    Daca Tismanescu, Papatapecu sau Plesu vor sa fie publicati sa se pezinte cu manuscrisele la orce case de publicare si cu siguranta ca daca cea ce scriu merita publicat va fi publicat.

    • Imi ingaduiti sa va intreb cu ce drept schiloditi numele lui H.-R. Patapievici si pe al meu? Sunteti constient ca sfidati bunul simt? Ca procedati precum Vadim si altii ca el? Ca poluati acest spatiu public? Ca un forum nu este o groapa cu laturi?

  8. Frumoase timpuri de Cântarea României.
    Câtă armonie, ce mai freamăt ce mai zbucium sublim. Pace, Liniște progres. Fără scandaluri, fără dictatură, armonie și întelegere. Toată lumea își iubea conducatorii, conducatorii își iubeau conducătorul. În fine totă lumea iubea.
    Oamenii se adunau spontan pe stadioane, în parcuri, în fața blocului, în fața magazinelor, uneori chiar și în spatele magazinelor se făcea coadă.
    Ca să vadă și securitatea că vorbește frumos despre țara sa, într-o scrisoare către un amic din străinătate, cineva scria:
    „La noi carnea e atât de ieftină, încât cu leafa pe o zi poți cumpăra un elefant. Dar noi nu mâncam elefanți, așa că strângem, și eu și nevastămea, leafa pe două luni și cumpărăm o găină din care mâncăm toată familia o zi.”

  9. Savuroasă lectură! Totuși, ce-are dacă-i într-un mall? E China, despre care, de aici, cu toții avem o imagine distorsionată. Mai mult decât sediul, m-ar interesa agenda de proiecte a noii filiale. Eu aștept desfășurarea primelor acțiuni acolo și dup-aia mă pronunț.

  10. Nu cunosc îndeaproape activitatea institutului, aşa că nu mă voi lansa într-o pledoarie în favoarea actualului ICR, dar am identificat în pamfletul de mai sus câteva ironii care nu par în regulă mai ales venind de la un om de dreapta.
    Ce este de râs în promovarea folclorului?
    O astfel de atitudine ar fi de aşteptat de la revoluţionarul Florin Poenaru, alergic la imn şi la rugăciuni, nicidecum din partea dreptei.
    Nu este vorba de geniul poporului român şi alte elucubraţii, dar dacă te ocupi cu promovarea culturii e normal să excluzi folclorul?
    N-aş vrea să cred că nu e de bon ton să cheltui banul public altfel decât promovând autori în viaţă şi posibil recunoscători.
    De ce ar fi mai puţin onorabilă această activitate decât promovarea pe bani publici, adică şi ai mei, a unor personalităţi despre care în viaţa mea n-am auzit şi mai mult ca sigur acelaşi lucru îl poate spune toată populaţia globului afară poate de câteva mii de inşi în cel mai fericit caz?
    Este normal ca ICR să fie un fel de întreprindere de stat organizatoare de evenimente pentru diverse persoane şi personalităţi? Mă rog, cu adevăratele personalităţi să zicem că n-aş avea o problemă, dar cu persoanele „vândute” ca personalităţi am, pentru că în acest caz nu se promovează cultura română.
    Sigur, personal regret multiplele succesuri de public ale artei homoerotice pe teme sado-maso precum Zilele culturii române de la Bochum sau participarea României la Bienala de Artă de la Veneţia.
    Poate, dacă regimul pontocratic va fi înlăturat şi democraţia reinstaurată, viitoarea conducere reformistă şi pro-europeană a ICR va face pasul înainte şi va organiza, la zilele culturii române, piese de teatru cu scene live de acest tip. Succesul la publicul străin iubitor de cultură ar fi garantat!
    Dar nici folclorul nu trebuie dispreţuit.
    Nu ştiu cum de fostei conduceri i-a scăpat încărcătura oedipiană a basmului Pipăruş Petru şi Florea Înflorit sau mult mai explicita Poveste a ştiţi dumneavoastră cui a lui Creangă (mă rog, asta nu-i folclor dar tot din înţelepciunea poporului îşi trage seva).

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Cine sunt adevaratii „crizatori”?

Din toata aceasta costisitoare, frustranta, murdara, dar, vai, pilduitoare tevatura, remarc cateva lucuri precise: 1. Criza a avut...

Democrație, decizie colectivă, raționalitate, știință, medicină

Mă tem că numele Nongqawuse nu e prea cunoscut. Era o fetiță din tribul Xhosa, din Africa de...

Criza de carburanţi din S.U.A. şi România din anul 1979 şi limuzinele utilizate de politicienii comunişti de la Bucureşti în perioada 1957-1979

În cursul şedinţei din 25 iulie 1979, Nicolae Ceauşescu a propus şi membrii Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. au aprobat majorarea...

Când sursele de energie care ar trebui să stopeze schimbarea climei nu mai funcționează din cauza schimbării climei…

Toleranța va atinge un asemenea nivel încât oamenilor inteligenți li se va interzicesă mai gândească pentru a nu-i ofensa pe imbecili.Autor...

Preşedintele unui stat eşuat

Preşedintele Iohannis a trecut de la plimbările cu bicicleta şi recomandările practicării terapeutice a golfului la gestionarea crizei sanitare. Ca de atâtea...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.