vineri, martie 29, 2024

Institutul Cultural Român şi revoluţia tehnico-ştiinţifică

Site-ul ICR este, din momentul în care echipa  preşedintelui Andrei  Marga a preluat conducerea, un spaţiu virtual extrem de instructiv. El devine laboratorul în care se alcătuieşte şi se rafinează viziunea despre cultură şi naţiune a guvernării actuale. Nimic nu poate fi mai dramatic decât acest contrast dintre intervenţiile echipei actuale a ICR şi ceea ce rămâne din vechea imagine grafică şi intelectuală a instituţiei lichidate  prin intermediul ordonanţei de urgenţă. Trecerea de la interfaţa prietenoasă la inflexibilitatea de limbaj de lemn a gazetei de perete s-a realizat, aproape instantaneu. Poarta de comunicare a ICR a fost redusă la poziţia de canal colector în care se adună, cu meticulozitate, comunicatele  acestui ICR schimbat la faţă, regândit spre a gestiona provocările “ societăţii cunoaşterii”.

Apogeul acestei strategii  de eliminare programatică a oricărei linii de continuitate cu echipa anterioară şi cu trecutul demonizat de propagandă pro-prezidenţială, ( spre a relua sintagmele  dominante în mediile culturale şi politice ce au salutat şi legitimat decapitarea ICR) este apariţia unui lung manifest, cu titlul “ Măsuri pentru consolidarea cunoaşterii şi prestigiului culturii  române întreprinse de ICR de la 1 octombrie 2012”.  În cele 33 de puncte pe care le enumeră, planul de măsuri  este un manifest  în care se poate întrevedea autentica miză legată de adoptarea  Ordonanţei de urgenţă- codificarea misiunii ICR de oficină de propagandă a regimului actual.

Recursul la frazeologia specifică ultimelor săptămâni, ( de la obsesia relativă la societatea cunoaşterii până la elogiul ştiinţelor tari ) maschează inabil ţinta esenţială asumată de acest program ideologic –  concentrarea exclusivă pe eforturile de promovare/ cosmetizare a imaginii României în lume. Identitatea naţională va fi gestionată, centralizat, de către  noua instituţie. “ În fiecare Institut Cultural Român amplasat în alte țări se asigură: a) dezbateri tematice cu participarea intelectualilor din ţară; b) prezentarea preocupărilor creative, a experimentelor culturale ale noilor generaţii; c) etalarea operelor autohtone validate în pictură, sculptură, urbanism, arhitectură, muzică, literatură, știinţe, filosofie, teologie și în alte domenii; f) prezentarea adecvată a oportunităţilor de turism cultural pe care le oferă România. Fiecare institut trebuie să-și organizeze Biblioteca Culturii Române și să o pună la dispoziția celor interesați” (6).

Metamorfoza ICR nu ar fi fost completă fără înscrierea  în misiunea sa oficială a sarcinii de  alcătuire a portofoliului de documentare privind imaginea României. ICR-ul de astăzi  poate fi apropiat de strămoşiii săi instituţionali patronaţi de regimurile autoritare, de la monarhia carlistă la autarhia ceauşistă.  Păşunismul retoric traduce regresul către abordarea dominată de pitorescul etnografic. Epoca traducerilor din autorii experimentali şi  “ cosmopoliţi” a trecut. Este clipa ca autenticele valori, validate  secular, să fie codificate vizual, sub semnul  tradiţiei şi al patriotismului. “ Institutul Cultural Român, în cooperare cu uniunile de creaţie și instituţiile respective, realizează și distribuie seria de filme documentare de istorie, geografie și civilizaţie intitulată Comori ale Carpaţilor”. ( 12).

Ţară a comorilor din Carpaţi, dar şi societate a cunoaşterii, România la care visează  Institutul Cultural Român în octombrie 2012 este o naţiune ce -şi exportă, cu mândrie, propriul model democratic. În pofida criticilor duşmănoase, în pofida tentativelor de amestec în  treburile interne, România a pus la punct o viziune proprie asupra pluralismului, de unde şi obligaţia ICR de a gândi o serie de manifestări ce au ca obiect popularizarea acestor inovaţii autohtone. Rezultatele anticipate nu pot fi decât unele  generatoare de optimism. “ Se organizează seria de conferințe „Democrația ca formă de viață. Abordări românești“ în diferite institute culturale din rețeaua Institutului Cultural Român” (21)

Institutul Cultural Român este, în acord cu această lectură  a viitorului, principala entitate ce administrează exportul versiunii politice  girate de actuala majoritate.  Scrierea istoriei contemporane nu mai poate fi  lăsată la îndemâna energiei inviduale. Se impune un efort de echipă, coordonat şi controlat de stat, astfel încât imaginea anilor de post-comunism să fie una în deplin acord cu canonul ideologic  elaborat de România oficială. “Împreună cu Academia Română și instituţiile de istorie contemporană, Institutul Cultural Român publică seria de scrieri România de azi, care prezintă, la nivelul istoriografiei actuale, evoluţiile din România de după 1989” (13).

Mutilarea  ICR  în lunile din urmă nu a fost decât prologul pentru o nouă construcţie instituţională. Edificiul care se ridică, sub ochii oricărui observator lucid şi interesat,  îşi are, o dată cu acest program- manifest, conturul trasat.  Înlăturarea vestigiilor  anilor din urmă este realizată.  Opera de propagandă naţională şi patriotică poate, în fine, să înceapă cu adevărat.

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. Felicitari, domnule Stanomir, pentru claritatea expunerii.
    Propun actualilor guvernanti schimbarea denumirii institutiei
    in Antena 4 sau mai bine Antena International.
    Chiar ma intrebasem care ar putea fi sensul includerii in spectrul ICR a
    unor activitati din domeniul stiintelor tehnice.
    Acum e clar: pentru a permite activistilor din UPB, UBB, UMF Iasi accesul in afara,
    pe banii statului.

    • Tezele din 1 Octombrie
      Se mai poate adauga: „Traiasca Frontul Democratiei Socialiste!” si de ce nu? „Luptam pentru pace!”

  2. Vad ca dl Horia Garbea nu sta degeaba. Dupa ce a scos bani frumosi din faimoasa (in rau…) revista Prostitutia acum a considerat ca e „copt” sa se ocupe si de ICR. Mandatat de nimeni altul decat de insipidul domn Marga, cel mai jalnic ministru de externe de dupa Revolutie. Un pornograf si un diletant, ce combinatie frumoasa…presupun ca cei doi vor descoperi cot la cot comorile Carpatilor. I-as sfatui sa scxrie impreuna si un tratat despre Viata de zi cu zi in imperiul dac al lui Burebista. Sigur ar fi un best-seller….

  3. de oameni ca marga are nevoie acest stat.cu politici ca acestea a fost el construit.
    Transilvania,impinsa cu 50 ani in trecut prin alipirea cu regatul,trebuie sa fie rasa ptr ca omul nou sa iasa victorios

  4. Nu vreau sa fiu rau ci doar malitios, dar ma tem ca de oameni precum dl Marga nu are nevoie…nimeni, nici macar propria nevasta!

  5. Va rog sa cititi interviul in Observator cultural. S-a vorbit despre intelectualii puterii… Iata-i.
    Ovidiu Simonca isi imagineaza ca mai e un personaj frecventabil dupa o asmenea scamatorie (inca una) subtire. Oare de ce ne crede atit de stupizi?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro