miercuri, aprilie 21, 2021

Insultă, calomnie, satiră și umor

În 2006 Monica Macovei a reușit ca ministru al justiției să facă primul pas în dezincriminarea insultei și calomniei, acțiune pornită din convingerea avansată că libertatea de exprimare este o valoare care trebuie protejată, iar apărarea onoarei și a reputației pot fi acoperite de Codul Civil. Până atunci art. 205, 206, 207 din Codul Penal prevedeau inclusiv pedepse privative de libertate pentru infracțiunile de insultă și calomnie. Prin 1997-1998 semnalam câteva sute de procese penale intentate jurnaliștilor din România pentru calomnie și insultă – o statistică aproximativă ridica cifra la 650 – procese în care instanțelor li se cerea interzicerea dreptului la semnătură a jurnaliștilor, dar și despăgubiri morale imense. Cele câteva zeci de procese penale urmărite de mine în timp s-au sfârșit în general cu sentințe defavorabile jurnaliștilor în primă instanță și achitarea în instanța superioară, după 2-5 ani de  hărțuire, astfel încât procesul penal devenise ”o formă insidioasă de descurajare a libertății presei… 70% dintre jurnaliști și-au exprimat convingerea că au fost dați în judecată doar pentru a li se da o lecție prin tracasare, pentru a fi intimidați… și declară că au devenit mai prudenți în formulări, mai exigenți în verificarea informațiilor, dar consideră majoritatea acțiunilor în justiție o tentativă mascată de a limita libertatea presei”(Revista 22, 17-23 iunie 1997). Trecerea în civil a venit ca o ușurare.

Bucuria n-a durat, o întreagă harababură juridică s-a produs în 2007 când Curtea Constituțională a decis că dezincriminarea este neconstituțională, iar instanțele au interpretat neunitar decizia: unele au considerat că art.2005 și 2006 revin în Codul Penal, altele au judecat după dreptul civil. S-au adăugat decizii contradictorii ale Parlamentului, Înaltei Curți de Casație și Justiție și din nou ale CCR, care au întreținut confuzia, toate descrise riguros pe blogul judecătorului Cristi Dănileț. La finele lunii trecute, Curtea Constituțională a lămurit lucrurile, arătând că insulta și calomnia revin în Codul Penal. Și gata, în ciuda trendului european de dezincriminare a acestor infracțiuni și de privilegiere a libertății de exprimare. ”Incriminarea defăimării nu reprezintă o restricție a libertății de exprimare care poate fi justificată; toate legile care incriminează defăimarea trebuie abolite și înlocuite, acolo unde este necesar, cu legi civile în domeniu”, au punctat reprezentanții OSCE, ONU și OAS, citați de FreeEx.

Vestea reincriminării a produs în general jubilație, uneori chiar în mediile jurnalistice care recunosc că discursul public s-a degradat nepermis în ultimii ani. Sceptic în privința soluțiilor de redresare profesională a presei, C.T.Popescu susține totuși în Gândul că trecerea calomniei în Codul Penal ar putea să ducă la creşterea calitativă a muncii jurnalistice, a investigaţiilor şi reportajelor-anchetă, şi să distingă mai bine jurnaliştii de gurnalişti”. Mai expusă prin natura muncii la procese de calomnie, mare parte din breasla jurnaliștilor respinge însă revenirea la Codul Penal. De reținut o diferență: în penal nu se plătește taxă de timbru, în vreme ce daunele în procesul civil se taxează în general cu 10% din suma cerută. Te mai gândești dacă începi sau nu un proces în care ceri daune 100 000 de Euro, dar trebuie să depui 10 000 Euro ca taxă. Fiind mai ușor de intentat, se vor multiplica procesele penale împotriva jurnaliștilor de investigație, a celor critici, care își asumă identitatea și sunt, potențial, de bună credință.  Deși e plin Internetul de insulte, cei care le proferează sub anonimat n-au a se teme: ambele infracțiuni necesită identificarea autorului prin anchete de durată, de obicei eșuate, ale Parchetului și ale polițiștilor. Tot așa, cei care se ascund sub genericul de ”pamflet” sau ”satiră”. Speranța că presa va deveni mai responsabilă amintindu-și brusc art. 30 (6) din Constituție “libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine“, ridică semne de întrebare. Lui Corneliu Vadim Tudor aruncă injurii de zeci de ani cu ”Tricolorul” sau ”România Mare” și îi merge, la fel descendenților de genul Mircea Badea sau Radu Banciu. Indiferent de penal sau în civil. Gâdea și-a permis să facă ”dobitoc” un interlocutor, parlamentarul Becali bate recordul la înjurături, primarul Mazăre e as în afirmații golănești. Pe ei nu-i deranjează nimeni cu procese de insultă sau calomnie, ei sunt la butoane și intimidează. Doar unor jurnaliști li s-a mai înfundat, vezi cazul lui Ion Cristoiu care i-a plătit daune de peste patru sute de mii de lei vechi scriitoarei Gabriela Adameșteanu. Precum și unor jurnaliști de investigație, categoria cea mai expusă în condițiile de acum. Nu-i de bine.

Articol apărut și în revista 22

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. De ceva timp am remarcat ca pot sa vizionez online postul B1TV. Aseara m-am uitat la o emisiune, numita „pamflet”, in care un comentator calvit se bosumfla si se ratoia, folosind apletivul „fufa” de cate ori vorbea despre niste romance care au ales sa traiasca in afara granitelor tarii. De una (Iulia Vantur) am auzit, insa cealalta mi-e necunoscuta, desi, din cate spunea comentatorul respectiv, s-ar fi iubit cu DiCaprio si Butler.
    Pentru unul ca asta eu ma bucur ca nu a fost dezincriminata insulta si calomnia. Desi cred ca romancele respective nu-i urmaresc emisiunea ca sa-l dea in judecata.

  2. To`arasu` AHA,

    To`arasa Madalina Ghenea a fost repudiata total nedemocratic de tovarasu` Gerard Butler, si se pare ca numai pentru urmatoarea poza nevinovata si absolut ange(r)lica :

    http://www.evz.ro/fileadmin/images/fotografie.jpg. Se poate totusi intampla asa ceva ??!!

    Va recomand cu tarie, adica insistent , sa-l dati naibii in judecata inclusiv pe to`arsu` EVZ !

    Mult succes !

    T.P.

    • Ei si?! Pozele dintr-un tabloid nu dezvaluie toate dedesubturile. Ba, de cele mai multe ori, le ascund inca mai abitir. Din cate inteleg, distinsa to’arsa Ghenea a ajuns fotomodel inca dinainte de a ajunge in sufletul lui GB. Iar gaina lui cocos era blonda inca inainte de a fi sinistra.

      PS. TP, tu nu sunt un „el”, ci o „ea”.

  3. La orice regula sunt si vor fi mereu exceptii,al caror rol este sa-i sublinieze veridicitatea,nu sa o contrazica…in schimb,legile au vocatie de a proteja societatea tocmai ca aceste exceptii sa nu inlocuiasca regula!
    Viata este in miscare,societatea evolueaza,mondializarea aduce intr-o societate asa-zis traditionalista,lotul ei de evenimente inedite cu care trebuie sa ne adaptam fara sa ne lasam insa asimilati,etc.etc,confruntati cu o realitate atat de complexa,unii oameni sunt luati de val….
    Un stat de drept isi va adapta astfel legile in functie de stricta realitate locala,in acelasi spirit de protejare a societatii,si asta indiferent daca noile legi pot parea regresive sau confiscatoare de libertate.
    Eu consider ca aceasta lege are deja un bun rol preventiv,si ca va obliga pe multi sa recurga la o bine venita auto-cenzura,sau discernamant deontologic,ceea ce nu mi se pare de loc incompatibil cu libertatea de expresie…
    Faptul ca renumiti oameni politici sfideaza,printr-o abjecta lipsa de respect pe oricine e mai jos ca ei,dupa mintea lor,adica mai pe toti(!) nu trebuie sa deplaseze atentia de la obiectivul principal al legii,care este impunerea respectului reciproc.

    • Respectul se castiga, nu se impune!

      Un cretin este un cretin, iar daca-l deranjeaza calificativul este liber sa dea un test de IQ, nu sa tracaseze emitentul opiniei!
      Si asta pentru ca opinia mea imi apartine (si ca atare am dreptul s-o exprim) in timp ce „imaginea” individului este formata in mintea celorlalti si le apartine acestora. Sau altfel spus, „imaginea” este personala doar pentru ca se refera la persoana, si nu pentru ca ii apartine!

      • iosiP,e just ceea ce afirmati :”respectul se castiga,nu se impune!”
        Sunt de acord cu eficacitatea acestui modus vivendi,dar intr-o societate restransa,familie,loc de munca,scoala,etc,cu toate ca si in asemenea cazuri exista „oi negre” capabile sa distruga armonia necesara unei convietuiri civilizate…
        E stiut si verificat ca,daca autoritatea,de orice fel ar fi ea (parinti,profesori,sefi,politie),a fost,este si va fi deseori controversata,lipsa autoritatii creeaza in mod sistematic anarhie si haos!
        Atunci cand notiunea de respect nu mai face parte nici macar din vocabularul,si cu atat mai putin din conduita,unui numar sporit de persoane,e clar ca Statul de Drept trebuie sa intervina ferm si sa impuna prin constrangere!
        Libertatea este garantata tocmai prin legi stricte,adaptate evolutiei societatii la un moment dat,chiar daca asta poate parea paradoxal cuiva!

        Atitudini,ca cea pe care o sustineti dvs referitor la dreptul de a va exprima public orice opinie ati avea,devin problematice atunci cand interfereaza cu dreptul celuilalt de a nu fi injuriat!Solutia pe care o sugerati,cretinul dvs sa dea un test IQ,stiti deja ca este absurda!!!
        Daca dvs va simtiti la adapost de calomnii,iar insultele altora nu va preocupa si nici nu va ating,pentru ca dispuneti de solutii la orice atac,ganditi-va ca nu toti sunt asa,exista si persoane fragile,influentabile sau dependente,fara sa fie neaparat cretine,care au si ele dreptul la o viata normala…

        • Stimata doamna, nu exista legi care sa poata impune cuiva sa-i poarte altei persoane RESPÉCT [Atitudine sau sentiment de stimă, de considerație sau de prețuire deosebită față de cineva sau de ceva], si iata de ce:

          1. Respectul ca atitudine, in absenta respectului ca sentiment, poate fi impus prin lege, dar in acest caz se numeste IPOCRIZÍE [Fățărnicie, prefăcătorie, falsitate].
          2. Respectul ca sentiment nu poate fi impus prin lege. Au mai incercat unii sa impuna sentimente prin metode mai „eficiente” (a se vedea – si a nu se uita – Pitesti, Gherla, Aiud, Canal), si tot n-au reusit.

          Sa trecem la INJÚRIE [Vorbă sau faptă care lezează demnitatea sau reputația cuiva; insultă; ofensă]:

          1. Nu pot leza DEMNITÁTEA [(1) Calitatea de a fi demn, atitudine demnă (2); autoritate morală, prestigiu] cuiva, intrucat atitudinea demna este un atribut al persoanei respective, independent de afirmatiile mele, iar daca afirmatiile mele sunt adevarate atunci prestigiul invocat nu exista in mod real (deci n-am ce leza), si implicit dispare autoritatea morala dobandita pe baza acestuia, adica prin impostura!

          2. Nu pot leza REPUTÁȚIA [Părere publică, favorabilă sau defavorabilă, despre cineva sau ceva; felul în care cineva este cunoscut sau apreciat] cuiva, pot doar sa o modific in sensul adaptarii le realitate, atunci cand parerea publica s-a format in absenta informatiei pe care o fac publica.

          3. Despre insulta si ofensa nu discut, sunt impotriva limbajului licentios: orice adevar se poate spune in mod civilizat!

          N.B. Sunt de acord cu incriminarea CALOMNÍEI [Afirmație mincinoasă și tendențioasă făcută cu scopul de a discredita onoarea sau reputația cuiva; defăimare, clevetire], dar resping cenzurarea afirmatiilor ADEVARATE! Desigur, proba veritatii ar trebui sa cada in sarcina celui care a facut afirmatiile.

          N.B. Toate definitiile sunt din DEX (afirmatie necesara – domnul profesor Tismaneanu vegheaza :) )

          • Cum sa va spun…iosiP?Ca sa rezum,si sa nu discut fiecare din definitiile pe care le transcrieti cu scrupulozitate din DEX,(re-)educarea oamenilor continua sa se faca prin constrangere,respectiv,la nivel national,prin legi!…deocamdata nu s-a gasit altceva mai eficient!
            Respect sau ipocrizie,mi-a egal!!La scara societatii nationale,doar rezultatul ma intereseaza!
            Eu prefer o societate unde oamenii,indiferent daca de frica legii sau din proprie initiativa,in ciuda oricarui sentiment personal,au o atitudine respectuoasa unii fata de ceilalti,verifica veridicitatea informatiei si se gandesc la consecintele actelor lor,inainte de a lansa „bombe”,ezita si poate chiar se abtin sa denigreze,etc.etc.
            In societate,mi-e absolut indiferent de sentimentele profunde(???) pe care,de ex,un jurnalist le are fata de mine,dar impun sa nu-mi deformeze afirmatiile si nici sa depaseasca eventualele limite prestabilite ale interview-ului,publicand,fara acordul meu,fotografii cu casa sau familia mea!
            Majoritatea jurmalistilor respecta regulile jocului,pentru acei cativa care nu o fac,intervine legea care-i constrange!E probabil straniu ca s-a ajuns aici,adica la legiferarea respectului,dar e necesar pentru o convietuire pasnica!

            In Elvetia exista o lege care pedepseste „simplele”(pentru unii,inacceptabile pentru altii!) afirmatii cu caracter rasist,ele nu au vocatie sa-l faca pe xenofob sa iubeasca subit strainii pe care-i detesta cordial si gratuit,dar il impiedica sa-i agreseze verbal,pentru pacea sociala!
            In Singapore exista o lege care interzice consumarea de chewing-gum in public,in numele aceleiasi ordini publice!
            Fiecare tara cu specificul ei,cu problemele pe care le considera majore,putem gasi ridicole legile care le reglementeaza viata unora sau a altora,dar cand aceste tari cu legi bizare sunt exemple de convietuire civilizata si de progres social,avem dreptul sa ne si razgandim atunci cand suntem tentati sa criticam tot ce misca…!?

            Cat despre ADEVAR,banuiesc ca ii cunoasteti subiectivismul….deci probabilitatea ca lucrurile pot fi si diferite de parerea noastra,ar fi de luat in seama din cand in cand!?
            Cineva spune ca „contrariul adevarului nu este minciuna,ci convingerea absoluta…”,si daca facem un minim efort de memorie putem sa-i dam dreptate…uneori!

            • Prin urmare, daca anunt politia ca nea’ Gogu si-a conectat ilegal gogoseria la reteaua de electricitate se cheama indeplinirea datoriei civice.
              In schimb, daca anunt public (printr-un articol de presa) ca ministrul Gogu a semnat un contract prin care aproba vanzarea de energie la pret preferential pentru firma soacrei se cheama defaimare.

              Ma lamuriti de ce?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Înapoi la „dreptul forței”. Rusia și China pariază riscant pe declinul și neputința Americii de a le înfrunta

Rezumatul în 10 puncte: Pentru a mai putea conduce lumea și în secolul XXI, SUA trebuie să câștige...

Mult așteptatul declin al pandemiei în țările europene s-a declanșat. Locul României

1.Introducere  2. Experiența a trei țări cu declin ferm și durabil  al pandemiei 3. Țările europene 4. Locul României 5. Perspective și...

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

Egalitatea de șanse și egalitatea de rezultat – problema Tigru și Dragon

În filmul „Tigru și Dragon” un luptător Wudang ajunsese să fie considerat de mulți invincibil. Pe lângă stăpânirea artelor marțiale la perfecție,...

Deocamdată avem două stele la impactul cu Europa. Și o intrebare de la Bruxelles: Voi nu aveți nicio ambiție?

Printr-o ciudată potrivire, miercuri 14 aprilie, taman când mașinăria noastră politică intra pe contrasens, de undeva de pe lângă Bruxelles ne venea...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro