vineri, decembrie 9, 2022

Integrata sau nu, reglementarea/supravegherea a esuat. De ce?

Reforma reglementarii si supravegherii financiare (R&S) in Europa si SUA este un proces initiat la scurt timp dupa izbucnirea crizei. In acest context sunt examinate modele organizationale ale autoritatilor de R&S. Varietatea organizationala poate mira avand in vedere integrarea adanca a pietelor financiare in UE, care este accentuata de piata unica a serviciilor financiare, de operatiuni crosfrontaliere masive. Drept este ca aceasta criza a produs o fragmentare a pietelor, inerenta tinand cont de jurisdictiile nationale puternice din Uniune. De pilda, schemele de garantare a depozitelor sunt la nivelul fiecarui stat membru al UE, deci fiecare schema depinde de fiecare buget national. Dar ramane pregnanta realitatea operatiunilor ce trec de granite si efecte de contagiune puternice.

Un arhetip de R&S aduce sub aceeasi umbrela pietele financiare si combina monitorizarea prudentiala, care are in vedere riscuri asumate de companii, cu cea care observa conduita lor ca furnizori de servicii financiare. Marea Britanie (UK), cu Financial Services Authority, este un exemplu pentru abordarea integrata,  desi Banca Angliei are si ea atributii prudentiale in zona bancara; are si trezoreria statului responsabilitati. Ai zice ca aceasta abordare ofera o perspectiva cat mai deplina a interactiunilor intre efecte micro si macro, in conditiile in care pietele au devenit tot mai complexe, cu grupuri ce actioneaza concomitent pe piata bancara, pe cea de capital, pe cea a asigurarilor si pensiilor private. Criza a izbit insa Marea Britanie cu furie si modelul s-a dovedit a nu performa. Si in Germania exista un model integrat, ipostaziat de Bafin (creat in 2002), care judeca conduita entitatilor financiare pe toate pietele. Responsabilitati privind supravegherea prudentiala macro are  Banca Centrala (Bundesbank). Nici aici rezultatele nu au fost mai bune statul fiind nevoit sa sustina grupuri bancare importante. Nu in aceeasi masura ca in UK, intrucat in aceasta tara sectorul financiar a devenit supradimensionat.  De ce aceasta insuficienta institutionala? Voi reveni la aceasta intrebare. Interes sporit in ultimii ani este pentru o varianta cu doua creneluri, asa numita “twin peaks”, care separa prutentialitatea de monitorizarea conduitei entitatilor financiare. R&S la nivel prudential ar fi exercitata de banca centrala. Acest model este bine ilustrat in Olanda, unde s-a pornit pe aceasta cale in 2002. Dar si acolo criza a lovit cu furie si sistemul de R&S si-a aratat limitele. Ca in UK, Germania, si guvernul de la Haga a fost nevoit sa asiste banci mari, chiar sa devina actionar (cazul ING).

Care este explicatia pentru aceasta impotenta generala revelata de criza? Mai ales ca, acum, se manifesta o tendinta  impusa de o noua configuratie a sistemului european de R&S. Au aparut autoritati europene pentru piata bancara (EBA), cea de capital (ESMA), pensii private si asigurari impreuna (EIOPPA), care sunt in legatura institutionalizata cu Consiliul European pentru Riscuri Sistemice (ESRB), ce este legat de BCE. Discutia privind crearea unei uniuni bancare impinge spre uniformizare de reglementari si proceduri, etc. Toate acestea sunt firesti daca avem in vedere lectiile crizei. Ce vreau insa sa subliniez este o teza: nu modelul organizational/institutional explica, in esenta, esecul R&S  ci continutul acestei activitati. Atat abordarea integrata cat si cea compartimentata (de prudentialitate si pe activitati/piete) au fost depasite de valul crizei si au aratat  carente similare. Explicatia este ca viciile sistemului de intermediere financiara au fost tolerate de toate variantele organizationale. Ma refer la leverage excesiv, la utilizarea de modele de risc (value at risk/VAR indoielnice, la dezvoltarea de produse derivate (sintetice) care au opacizat enorm pietele, la ignorarea riscurilor sistemice, etc. Aceasta este marea problema. Modelul conteaza, fara indoiala. Pe de alta parte, regulile cerute pentru conduita din piete, asa cum isi gasesc reflectare in R&S, sunt cele care definesc ce se vrea de la aceste piete. Adica, daca vrem ca ele sa serveasca economia, investitorii, sa protejeze consumatorii de servicii financiare, sau daca se lasa spatiu pentru derapaje individuale si accentuarea riscurilor sistemice. Dar nici aceste reguli nu sunt indestulatoare. Ele trebuie sa fie acompaniate de mecanisme si instrumente care sa induca operatorii din piete sa le respecte –este vorba de conformare (enforcement). Si aici modelele organizationale au dovedit carente mari. Opinia ca nu cadrul de R&S este buba, ci neimplementarea regulilor de conformare nu imi pare convingatoare. Intrucat chiar modelul de R&S trebuie sa forteze conformarea. Se poate folosi ca analogie esecul Pactului pentru Stabilitate si Crestere in zona euro.

Sa adaug ca conformarea (compliance rules) are o dimensiune macroprudentiala si una micro; cea macro priveste conduita ce afecteaza sistemul si de aceea in UE se acorda atentie tot mai mare operatiunilor grupurilor  mari (sytemically important). Procesul de “bail in”, de implicare a creditorilor in salvarea unor banci (firme de asigurari) nu cred ca poate atenua amenintarea pe care o avarie de mari proportii ar crea-o pentru pietele financiare in ansamblu. Este de crezut, de pilda, ca Parisul ar permite inchiderea uneia din primele doua banci franceze? Chestiunea este valabila si pentru Berlin, Roma, sau Londra. Si BCE ar fi cuprinsa de trepidatii la o asemenea perspectiva.

Concluzia ar fi ca nu este suficient sa cautam un model organizational mai bun in mod formal. Continutul R&S este cheia de bolta a intregului demers de a face ca pietele financiare sa fie prietenoase cu economia. De aceea logica rapoartelor Vickers (in UK), Larosiere si Liikanen (prezentate Comisiei Europene) este de sprijinit. Limitarea leverage-ului, cerinte de capital si lichiditate augmentate (Basel III si Solvency II), regandirea modelelor de risc, despartirea operatiunilor speculative (trading) de cele comerciale obisnuite, limitarea operatiunilor de trading, transparentizarea pietelor prin obligarea la tranzactii la vedere, includerea activitatilor din “umbra”, extrabilantiere (shadow), si a operatiunilor fondurilor de risc si fonduri private de investitii, legarea veniturilor din industria financiara de performanta pe termen lung, penalizarea celor care incalca relatia de incredere intre agent si investitor, etc, fac parte din reforma necesara. In fond, “light touch regulation” (sa lasi pietele sa se reglementeze, disciplineze singure), doctrina care a prevalat intr-un numar tot mai mare de tari (mai ales in UK si SUA) in ultimele doua decenii, a condus la esecul activitatii de R&S. Aceasta este o lectie majora a crizei in materie de intelegere a functionarii pietelor financiare.

In Romania pietele financiare sunt relativ nesofisticate si lipsite de adancime. Aceasta stare ne-a ajutat in criza, fara a ne scuti insa de neplaceri si numai pana la un punct. Afirm aceasta intrucat o piata de capital firava nu ajuta finantarea companiilor intr-o perioada cand bancile sunt foarte tematoare, nu au apetit de creditare. Deoarece pietele noastre depind covarsitor de ce se intampla in Europa interesul nostru funciar este ca continutul R&S in UE sa se schimbe in bine.

Ps. opiniile din articol angajeaza numai pe autor

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Greenspan a spus la un moment dat: „To the extent that there is a central bank, governing the amount of money that is in the system, that is not a free market and most people would call that regulation.”

    Reglementarile financiare nu sunt doar o piedica in calea capitalului privat, sunt reguli (birocratice) care guverneaza un sistem eminamente de stat. Atata timp cat statul are puterea sa „bata moneda” si sa manipuleze ratele de schimb, beneficiarii acestor politici trebuie sa fie restransi de masuri birocratice.

    Dereglementarea poate functiona in domenii guvernate de sistemul pietei libere, debirocratizarea institutiilor de stat nu poate duce decat la abuzuri.

  2. „Light touch regulation” este expresia lacomiei si egoismului celor pentru care nu conteaza faptul ca rolul sistemului financiar este „sa serveasca economia”. Sintagma „light touch regulation” este sinonima cu sintagma „lupul paznic la stana”.

    Nouriel Roubini: „Sistemul capitalist este aproape de a intra intr-o bucla autodistructiva, in care fiecare incearca sa se salveze, fara sa-i pese de interesul general”.
    „In ultimii 2-3 ani aceasta situatie s-a inrautatit. Am avut o redistributie masiva a veniturilor din piata muncii catre capitaluri, din salarii catre profituri, inegalitatea in venituri si averi a crescut. Tendinta firmelor de a cheltui e mai redusa decat cea a populatiei, iar companiile isi permit sa economiseasca mai mult decat populatia. Redistributia veniturilor si averii fac problema lipsei de cerere agregata chiar si mai rea.
    Karl Marx avea dreptate, la un moment dat, capitalismul se poate autodistruge. Nu poti sa muti veniturile din munca catre capital fara sa ai un exces de capcacitate si o lipsa a cererii agregate. Asta se intampla. Credeam ca pietele functioneaza, dar nu functioneaza. Este un proces autodistructiv”, spune economistul, care a precizat ca desi nu s-a ajuns in aceasta etapa, riscul unei noi recesiuni este de peste 50%.
    „Cand Obama a venit la putere a mostenit un deficit bugetar imens”, spune economistul. „Cand Bush a preluat conducerea avea un surpuls de 300 de miliarde dolari. Cum s-a intamplat asta? Am redus taxele in 2001-2003, am cheltuit pe doua razboaie pierdute din start, au dublat cheltuielile, am acordat beneficii si am neglijat supervizarea sistemului bancar, care a provocat cea mai mare criza financiara. Asadar au fost cinci factori care au condus un surplus mare la un deficit enorm. Nu dati vina pe Obama. Sustenabilitatea economica a SUA a fost distrusa inainte de venirea sa”, spune Roubini.

    http://www.gandul.info/news/nouriel-roubini-omul-care-a-prevestit-criza-din-2008-karl-marx-avea-dreptate-capitalismul-se-poate-autodistruge-8610912

  3. „Este de crezut, de pilda, ca Parisul ar permite inchiderea uneia din primele doua banci franceze? Chestiunea este valabila si pentru Berlin, Roma, sau Londra. Si BCE ar fi cuprinsa de trepidatii la o asemenea perspectiva.”

    In aceste conditii, ce rost mai are sa teoretizam si sa ne intrebam (retoric) de ce reglementarea nu a avut succes? Raspunsul este simplu: bancile nu vor accepta vreodata sa fie „regulated” atata timp cat nu exista riscul sa li se aplice traducerea aproape fonetica a termenului!

  4. Reglementarea/supravegherea este un big issue, inclusiv pentru urmatoarea intalnire G-20.

    Ca sa raspund, la continut, ref. intrebare pusa in titlul articolului:

    1. De unde nu este nici Dumnezeu nu cere!
    (Supraveghez ceea ce inteleg – ceea ce nu inteleg, las in voia altora…)

    2. Lenea este cucoana mare!
    (daca s-ar fi uitat cu atentie, fara stereotipuri si cu nervul gandirii la purtator, in actiune…)

    3. Interesul poarta fesul! Unii poarta sapca…

    Cred in “light touch regulation” – va rog nu trageti in mine!
    Trebuie insa sa ai cu cine sa faci “light touch regulation”, big issue..

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Daniel Daianu
Ministru al finanţelor între 1997-1998, profesor universitar la Departamentul de Relaţii Internaţionale şi Integrare Europeană din cadrul SNSPA, membru corespondent al Academiei Române, din 2001, preşedinte al Societăţii Române de Economie (SOREC), membru al American Economic Association, membru în Societatea Academică Română.

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carte recomandată

Contributors: Giulia Sfameni Gasparro, Moshe Idel, Giovanni Casadio, Maria Vittoria Cerutti, Dana Jalobeanu, Pietro Daniel Omodeo, Sascha Freyberg, Arianna Migliorini, Edward Kanterian, Roberta Moretti, Gregory Spinner, Laura Teodora David, Dorin David,  Daniela Dumbravă and Bogdan Tătaru-Cazaban. Cumpara volumul de pe ZetaBooks
„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro