În data de 11 ianuarie 2024 s-a emis Ordinul ministrului educației cu Nr. 3051 privind aprobarea Procedurii pentru completarea declarațiilor de interese de către personalul didactic de predare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 50/19.I.2024. Până la data de 31 decembrie a fiecărui an, începând din 2024 (probabil și ultimul an de aplicare), oricărui profesor din România îi revine ca sarcină completarea unei declarații din care să reiasă că nu desfășoară ,,activități de pregătire suplimentară contra costa pentru elevii de clasă/clasele la care predau”.
Întreaga idee este lăudabilă, dacă nu ar suferi de aceeași ipocrizie inutilă și ridicolă prin moralizare aprinsă ca mai toate instituțiile de stat românești. Formele fără fond atacă la fundația șubredă și fisurată a statului la fel ca întotdeauna în România. Dacă am avea acces la rapoartele interne ale ambasadelor occidentale în România, am rămâne surprinși de câte anecdote picante și constatări vătămătoare psihologic am întâlni în oglinda străinilor.
Din articolele distinșilor domni Mihai Maci și Doru Căstăian apărute în luna februarie 2024 reiese, grosso modo, fie că școala românească nu este suficient de deschisă pentru lumea liberă și dinamică în care trăim[1], fie că bătălia este deja pierdută atât timp cât studenții români au dificultăți cu ortografierea corectă în limba română, pe care dau semne că o cunosc mai bine sub forma digitalizată de romgleză.[2] Insistența cu care se subliniază randamentul modest, vorbind eufemistic, al elevului/studentului român, suferă de generalizări care nu intră suficient de mult în cauzele și ițele problemei, care nu sunt exclusiv ale școlii, ci ale societății în întregul ei: vorbim de un mixtum compositum format din stabilitatea și finanțele disponibile ale familiei, socializarea în grup a elevului român, valorile contemporane de masă, dirijate de modelele comerciale ale pieței, potențialul de reușită într-o carieră la care tinerii aspiră și, nu în ultimul rând, dar nici în primă fază, constatând sursele de informare prezente, educația formală.
De aceea, pare cel puțin prezumțios să-i acorzi școlii puteri nebănuite de a influența un tineret lăsat de izbeliște de către politicile publice existente, a căror putere de iradiere a fost de mult timp preluată ca instanță a unor conduite recomandabile de către alte componente ale culturii publice: divertisment abundent, online și offline, obiceiuri diverse de consum, statut social real sau aspirațional etc. Școala de stat ar fi scăzut în importanță în România chiar și dacă educația ar fi fost realizată la înalte culmi de profesionalism.
Este, de ce să nu o recunoaștem?, o urmare firească a dezvoltării societății civile, a impactului pieței libere, a globalizării și internaționalizării produselor, serviciilor existente etc. Ceea ce nu înseamnă că are sens să arătăm nepăsare față de educația publică, însă ar fi de dorit ca aceasta să pornească de la realitățile din sistemul educațional, de la modalitățile în care se aplică legea, ce fel de legi se impun și cum lucrează de fapt profesorii, măsurate la zi de statisticile existente, indiferent de erorile sau abaterile unor elevi sau profesori sau, din alt punct de vedere, dincolo de rezultatele excepționale ale acelorași actori educaționali.
Certificat de integritate – de unde și până unde?
Tot în luna ianuarie 2024 profesorii români au avut obligația de a-și obține cât mai curând cazierul și certificatul de integritate de la secțiile de poliție din teritoriu (până la realizarea planului de încadrare a posturilor pentru anul școlar viitor). Această cerere oficială a autorităților statului român vine în realitate, presupunem, pe fondul unei situații anormale constatate și discutate cu mult vai și amar în presa din toamna anului trecut.[3]
E greu de înțeles și chiar de acceptat motivul pentru care sute de mii de profesori au fost siliți să facă acest drum la poliție (un stupid mers la Canossa) pentru câteva documente când problema se dezvoltă de la rădăcini și nu se rezolvă pe fiecare rămurică luată individual. Pe cale de consecință, degeaba îi trimitem pe educatori să își procure certificate de bune purtări câtă vreme profesorul din Buzău de la care a pornit întreaga discuție publică a fost identificat de către autorități după mai mult de un an de când preda în două unități de învățământ de stat. Sesizarea nu a fost făcută din oficiu pentru fapte neconforme legii în cadrul activității de la catedră, ci pentru acțiuni anterioare momentului în care acest cetățean a ajuns profesor, fără a se analiza strict activitatea sa didactică pentru care era remunerat.
Or, în conformitate cu legea, așa cum în armată, poliția națională și în serviciile secrete nu se intră fără un cazier curat, nici în învățământ nu se procedează altfel. Profesorul cu dosar penal și găsit vinovat de instanță a fost verificat de către o comisie din cadrul inspectoratului școlar din județul Buzău, comisie alcătuită din inspectori, directori și alte cadre didactice cu experiență, înaintea examenului de obținere a unui loc de muncă în sistemul de învățământ de stat.
În lumina faptului că, în cele mai multe situații, profesorii prezintă un dosar în care cazierul acestora este gol, ne întrebăm la rândul nostru: cât de neatenți au fost cei din respectiva comisie când au cercetat cazierele posibililor profesori, din care 99,9% nu au fost prinși comercializând droguri sau comițând infracțiuni sexuale în viața lor? Sau poate nu eroarea umană neintenționată este cea care ar trebui să ne pună pe gânduri, ci opusul ei, greșeala cu bună-știință și rea-voință, cu toate că și aici rămâne un mister de deslușit: într-o țară în care lumea interlopă terorizează străzi, cartiere, orășele întregi cu voie de la prefectură și de la consiliu județean, prinși într-un labirint de nepătruns cu mintea, cui să-i pese de combinațiile unui ins anonim care a reușit să devină profesor prin examen, dar cu un cazier nici măcar mai grav decât al mai marilor din județ? Și de ce s-ar face cineva cu adevărat periculos profesor pentru câteva sute de euro, sub o mie pentru un debutant fără vechime și grade didactice, când discutăm de crima organizată, unde sumele rulate depășesc imaginația celor mai mulți angajați din educație, după cum se poate observa din cele mai uzuale investigații jurnalistice? Întrebări grele, de plumb bacovian. Rezolvarea încălcării legii într-un caz nu are loc, firește, prin impunerea cazierului alb la zi tuturor profesorilor din România. Aplicarea legii zi de zi ne interesează mai mult decât demonstrațiile de forță ocazionale, brutale și neconvingătoare în cele din urmă.
Declarații de interese – de când și până când?
Industria paralelă a meditațiilor, cele care asigură notele eminente de la Evaluarea națională, Bacalaureat sau admiterea pe locurile bugetate la unele universități (medicină, politehnică, drept, cele din cadrul sistemului național de apărare, deși este de văzut dacă nu se poate intra și la taxă aici fără efort intelectual considerabil) se prezintă ca ploaia în deșertul educației de stat. Complexitatea materiei de învățat, competiția de la anumite facultăți, dificultatea examenelor nu permit pregătirea doar din clasă la anumite materii pentru obținerea unor rezultate de prestigiu. Este deja o tradiție la noi în România, care coboară mult în timp. De ce și cum s-a împământenit practica în acest mod, recunoaștem că nu este de competența unui articol de opinie. Un student la arhitectură de pe vremuri se pregătea în particular cu un profesor universitar din aceeași universitatea unde dădea admitere. Sunt lucruri arhicunoscute asupra cărora nu mai insistăm în acest loc, deși analiza ar merita continuată laborios.
În prezent, cele mai multe meditații se realizează doar la anumite materii în România, aceleași de la examenele organizate de sistemul de stat. Este de-a dreptul absurd să ne prefacem că toți profesorii fac meditații. Mai mult de atât, OME Nr. 3051 se referă explicit doar la elevii care studiază atât la școală, cât și acasă cu același profesor. Ordinul este ticluit în așa fel încât nu mai este nimic ilegal dacă un cadru didactic lucrează în privat cu alți elevi decât aceia cărora le predă și pe care îi notează în timpul orelor de școală. Legea nu este proiectată ca aplicarea unei deontologii profesionale stricte, ceea ce e dificil de imaginat și pus în practică în România de către legiuitor, oricare ar fi ideologia sa recunoscută de partid, cât penalizarea unor activități pasibile de imoralitate și ilegalitate. Drept urmare, se impune o întrebare: cât muncesc profesorii conform legii în România?
Meditațiile, cazierul, certificatul de integritate – foc de paie
Deschidem răbdători Legea Învățământului Preuniversitar Nr. 198/2023, proaspăt și incomplet aplicată/aplicabilă în prezent, și dăm citire Articolului 207: ,,(1) Activitatea personalului didactic de predare se realizează într-un interval de timp zilnic de 8 ore, respectiv 40 de ore pe săptămână, şi cuprinde: a) activităţi didactice de predare-învăţare-evaluare şi de instruire practică şi examene de final de ciclu de studii, conform planurilor-cadru de învăţământ, de pregătire pentru evaluări/examene naţionale şi/sau pentru obţinerea performanţei educaţionale, precum şi de învăţare remedială; b) activităţi de pregătire metodico-ştiinţifică, activităţi de dezvoltare a curriculumului la decizia elevului din oferta şcolii, în acord cu nevoile elevilor; c) activităţi de educaţie, mentorat şi alte activităţi complementare procesului de învăţământ; d) activităţi de management al clasei; e) activităţi specifice elaborării, implementării şi evaluării proiectelor educaţionale; f) activităţi de sprijin pentru persoanele care ocupă funcţia didactică de profesor itinerant şi sprijin în cadrul CJRAE/CMBRAE”.
Cele 8 ore zilnice din conținutul legii se realizează în cele mai multe cazuri pe de o parte sub forma normei didactice, adică numărul efectiv de ore de predare-învățare-evaluare cu elevii români, pe de altă parte în orele de pregătire individuală ale profesorului sau alte activități conexe (punctele c), d), e) din cadrul Articolului 207). În realitate, în condițiile unei cancelarii neîncăpătoare, prost dotate și ale unor spații educaționale insuficiente (laboratoare și birouri separate de aprofundare în școală pentru toți profesorii în decursul unei zile de muncă), căci școlile din România au fost construite în cvasiunanimitatea lor sub alt regim și în alt secol, nu se aplică nicăieri în școala noastră programul regulat de 8 ore zilnice, stipulat de lege pentru toți angajații săi.
După ce se termină programul de lucru cu elevii, normat, într-adevăr, cu strictețe, profesorul român pleacă acasă, după cum se știe, unde acesta se presupune că elaborează planuri de lecții, corectează lucrări, merge la cursuri de perfecționare, asistă la ședințele de consiliu profesoral (sau de consiliu de administrație) din când în când, participă la cercuri pedagogice săptămânal, lunar sau anual, în funcție de dinamica impusă de metodiști și inspectorii de specialitate, programează tot ocazional ședințe cu părinții, pune în practică ore remediale acolo unde se impun (mai ales cu elevii din anii terminali, finalizați prin probe de examen) sau pregătește suplimentar elevii de performanță în vederea olimpiadelor și concursurilor școlare, corectează lucrări de examen de câteva ori pe an, inclusiv a olimpiadelor și competițiilor școlare recunoscute de Ministerul Educației, acolo unde materia permite, toate aceste activități având un caracter aparent suplimentar, nu întotdeauna obligatoriu, cu toată claritatea legii în materie. Ce se întâmplă în viața reală e mai dificil de spus, dar ușor de ghicit. Meditații ar fi un răspuns sumar și cumva demn, proactiv, însă acestea nu sunt decât beneficiul inerent doar unor materii școlare și, implicit, al anumitor categorii de profesori, insistăm în acest punct, nicidecum al majorității acestora. Departe de așa ceva în viața trăită, nu povestită.
Totuși, pentru a explica de ce nici statul nu se sinchisește de punerea în aplicare a legii în curs, care este nerealistă din start, vom lua câteva exemple din viața cotidiană a școlii românești. Din 2007 înspre prezent s-a înmulțit numărul de after school-uri private, unde elevii de primar se află de regulă, dar nu mereu, să ne înțelegem, sub asistența profesorilor de învățământ primar, care mai au astfel un al doilea job, de care au nevoie pentru a-și plăti creditul la bancă, chiria lunară sau, pur și simplu, în vederea unei calități superioare a nivelului lor de trai. Este orarul acestor instituții private aranjat în așa fel încât profesorii de primar să lucreze în afara celor 8 ore zilnice de muncă la școală?
Asta ar însemna, în termeni de bun-simț, că after school-urile lucrează după ora 16:00, presupunând că profesorul angajat peste program începe programul la ora 8:00 dimineața. Cum se mai justifică legal plata cu ora dacă aceasta nu este programată în orarul școlii ca desfășurându-se în afara intervalului de 8 ore zilnice obligatorii? Sunt programele Școală după școală sistematizate, atât de căutate de părinți și suportate din banii bugetului local de către primării, acolo unde există mijloace, fonduri și voință, în așa mod încât ele să aibă loc dincolo de limita de 8 ore de program zilnic (a se vedea Art. 11, (3) din Procedura operațională pentru Școala după școală Nr. 9924/04.05.2023, dar și Art. 15, (a) și (b) din OME Nr. 4802/31.08.2017, pe care le puteți găsi la distanță de un click, ambele în vigoare în acest moment). Ne îndoim, pe de o parte, că la o inspecție riguroasă, spontană la fața locului, în conformitate cu prevederile legii în vigoare, care necesită o urgentă rectificare, lucrurile să stea chiar așa cum sunt descrise și normate în scripte.
Pe de altă parte, nu ne dorim și nici nu am intenționat un moment să incriminăm o breaslă care lucrează măcar în parte suplimentar conform unui contract de muncă, virând sumele necesare către stat din munca lor. Sunt destui profesori care dau meditații pe baza regimului juridic de tip PFA. Oamenii aceștia muncesc, nu fac altceva, să ne înțelegem și este greșit să susținem că elevii și părinții nu sunt în genere mulțumiți de rezultate, mai ales când suportă cheltuielile unor servicii educaționale în plus, neimpuse de nimeni din afară.
Toate acestea se întâmplă sub ochii noștri, părinți, profesori, sindicate, juriști, judecători, elevi etc. Atâta timp cât legea nu merge în linia realității, ci realitatea este criminalizată aberant, atâta vreme cât punem carul înaintea boilor, ne îngropăm capul în nisip ca struții, zbierăm când ceva ne miroase a imoralitate și ne înfuriem ca Mița Baston pentru a o lua de la capăt de-a doua zi, vom galopa mereu în materie de indignare falsă și de pretenții, mirări, înciudări iresponsabile și imature. Altminteri, desigur, dacă ne vom încăpățâna să schițăm un balon de săpun, să suferim că nu trăim etanș în el, deși e atât de fragil, și ne doare că lumea e mai cuprinzătoare de atât, educația va fi mereu un episod de descărcare a umorilor. E adevărat că ne confruntăm cu practici sociale complicate și ne afundăm într-un mâl social infertil în care detectăm alte și alte contrarietăți pe zi ce trece: dansul săbilor, topoarelor, ciomegelor, macetelor, pumnilor, a parbrizelor sparte etc. marchează ritmul vieții stradale la televizor în marile orașe românești. Până să ajungem la reforma educației, poate ar trebui să începem cu cea a justiției, a poliției, a serviciilor secrete și a celor care propun legi și le promulgă în parlament, de al cărui prestigiu se apreciază în sondaje că se bucură numai 10-15% din cetățenii cu drept de vot ai României.
[1] Doru Căstăian, Școala deschisă și dușmanii săi, platforma Contributors, 12.02.2024, https://www.contributors.ro/scoala-deschisa-si-dusmanii-ei/
[2] Mihai Maci, Și ce dacă nu știu?, platforma Contributors, 10.02.2024, https://www.contributors.ro/si-ce-daca-nu-stiu/
[3] Florina Ilcea, Scandal la Buzău: condamnat pentru infracțiuni sexuale, profesor la două școli! Cum a fost posibil, 15.09.2023, https://adevarul.ro/stiri-locale/buzau/scandal-la-buzau-condamnat-pentru-infractiuni-2300501.html
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Pe timpul comunistilor nu i-a fost cerut asa ceva unui profesor, profesorul benefecia de mai mult respect decat astazi. Astazi prin asemenea masuri profesorul este consideat din start, imoral, care nu respecta etica profesionala etc.etc, este o prejudecata care va avea efecte negative, tot mai putini tineri isi vor alege meseria de profesor daca acesta este din start pus in rand cu evationistii, cu inselatorii si alti fraudatori.
Atita timp cit bugetarul va incasa sume imense de bani pe principiul conformarii legale sistemul de guvernare bazat pe tilharie si minciuna va inflori . Bugetarul este o capusa ordinara pe corpul social sanatos al poporului roman . Un vierme care consuma PIB pentru producerea caruia trudesc altii . Sistemele publice ( de sanatate , de pensii , de invatamint , …. ) sint dezastre . Si noi , oameni intregi la cap , cotizam la ele ca inconstientii . Sintem solidari cu viciosii needucati care le acceseaza si cu imbuibatii care le populeaza .
Formulați, vă rog, o definiție completă a bugetarului. Conform spuselor dumneavoastră este o căpușă ordinară, ceea ce ar echivala cu genul proxim. Dar care este diferența specifică?
Ori căpușa extraordinară nu trăiește pe corpul sănătos al poporului român? Sau trăiește pe corpul său bolnav?
Dumneavoastră, care trudiți pentru producerea PIB-ului, sunteți un fluture, pentru că viermii doar îl consumă? Înainte de fluture, ați fost nimfă sau o omidă, ori chiar de la ieșirea din ou ați trudit la PIB-ul tărișoarei noastre?
Eu nu am calitatea sa formulez definitii . Bugetarul se defineste prin modul in care isi desfasoara activitatea .
Am folosit termenul ,,ordinar ” intelegind prin acesta fix ce spune dexonline.ro la punctul al 2-lea
https://dexonline.ro/intrare/ordinar/39418
Ceea ce am spus defineste ceea ce simt in urma interactionarii cu sistemul bugetar din ultimii 30 de ani . Poate dumneavoastra simtiti altfel . Sa fiti sanatos .
Sistemul bugetar trebui sa includa corpul functionarilor publici care asigura aplicarea legilor si au mecanisme de control, contribuie in urma activitatilor din teren la un cumul de observatii care duc la amendarea legilor. In Ro sistemul bugetar este supra dimensionat si parazitar. Are Ro asa ceva, nici vorba doar daca mor oameni sau ard zeci atunci se misca ceva. Sistemul bugetar trebuie redus cu 50% si sustinut domeniul privat. Recent PM a dispus crearea de agentii de stat pt IMM – uri si turism in judete. Dar avem cele 8 Agentii de Dezvoltare economica cu 4- 5 judete. Prin bugetari partidele isi asigura voturile. Chestia cu fluturii si omizile, un exemplu naiv si ilogic, fiecare are fluturii lui.
„Până să ajungem la reforma educației, poate ar trebui să începem cu cea a justiției, a poliției, a serviciilor secrete și a celor care propun legi și le promulgă în parlament, de al cărui prestigiu se apreciază în sondaje că se bucură numai 10-15% din cetățenii cu drept de vot ai României.” De acord să se înceapă cu reforma la aceste (alte) domenii. Însă în școli sunt niste fenomene ce nu suportă amânare în a fi rezolvate, și oriunde in lume personalul care lucrează cu copii (inclusiv în biblioteci) trebuie serios evaluat periodic și sprijinit pentru a fi sănătoși mental, nu doar la acces cu un examen. Cred că doar dacă Min Edu ar lăsa meditatorii un pic deoparte și s-ar deschide doar fișetele încuiate cu dosare de reclamații (simultan în școli, inspectorate, DGASPC, minister), tot ar înțelege mult mai mult din cum stă treaba. Sau pur și simplu introduse standarde de calitate in școli (există, au și nume) să plătească ministerul, că oamenii tace plătesc. Dar când tu, director, aloci roluri în comisii așa, să te afli in treabă (mă adresez impersonal), atunci cum să funcționeze treaba când sugerezi din start că e de florile mărului?! Ne facem că muncim.
Bună observația cu nr de ore muncite. Nu înțeleg de ce invocați aglomerația din cancelarie când pe parcursul orei cei mai mulți profesori sunt în clase, la lecție. Nu rămâne destul spatiu pentru cine are de făcut activitățile secundare? Un scaun și un colț de birou, ce trebuie mai mult? Un colț de liniște – se poate in bibliotecă, acolo bate vântul, nu vin copiii să ia cărți, nicidecum să citească acolo. Nici nu le dau voie sa coboare din clasă la bibliotecă, întrebați elevii, clasa e arest. Deci spatiu ar fi. Niște spatii modulare in curte ar crea loc pentru corectat caiete, etc. Sau sunt doar pentru copii? Sala de sport? E neaerisită? Păi vedeți, altele sunt problemele, spatiu se găsește. Așa nu s-ar mai simți singuri profesorii, s-ar întări coeziunea între ei, ar afla că există ferestre. Încercați să călătoriți cu un profesor 12 ore să vedeți cât de tipicari pot fi unii dintre ei (nu cei care își iau din timp să ducă în tabără elevi). Desigur că lla corectat caiete le trebuie confort sporit, ce poate fi doar acasă, imediat după ce rup ușa școlii. Pentru că ÎNCĂ nu își înțeleg rolul. Mulți.
Toate aceste masuri de asa zisa integritate imi provoaca o greata pt care am nevoie de un kg de lamai. Este atacat sistemul de dascali din gimnaziu si licee. Dar cum ramane cu cei din universitar cu 2- 3 norme, cu zeci de meditatii pt facultate, cu altii din universitar cu contracte oe la 2- 3 institute de cercetare ori firme. O adevarata integritate ar trebui sa determine o crestere a calitatii predarii dar si a formarii, pregatirii continue ai dascalilor de la toate formele de invatamant. Ce integritate mai avem cu rectori, prorectori, decani cu cate 3 mandate, ori consilii de administratie din cercetare cu sute de functionari din ministere cand ar trebui doar din facultatile de profil si mediul de afaceri privat. Aceasta este „Romania educata” un mare balon umplut cu aer si multa ipocrizie.
Multa dreptate in acest comentariu, cu extinderea discutiei in mediul universitar! Si se pot adauga si cateva cifre exacte in sustinerea afirmatiilor respective, astfel. (i) 8-12 este numarul maxim de doctoranzi coordonati de acelasi conducator de doctorat. Este evident ca astfel nu se urmareste o formare profesionala solida ci numai acoperirea normei didcatice [ceea ce nu se intampla pana la limitarea Instituției Organizatoare de Studii Universitare de Doctorat (I.O.S.U.D.) la universitati si Academia Romana (1999, sub ministeriatul prof. A. Marga) si includerea conducerii de doctorat in norma didactica (ciclul III ‘Bologna’)]. Limitarea acestui numar la maxim 3 – in EU/US/JP apar anunturi de cate 1-2 pozitii PhD-student/conducator, nu de 10-20 – nu este insa pe placul multora, inclusiv din ME, fara a conta ca indrumarea simultana a 8-12 doctoranzi numai a ceva serios nu aduce! (ii) 50% din membrii unei scoli doctorale trebuie (inca!) sa faca dovada continuitatii in plan stiintific „obtinand cel putin 25% din punctajul solicitat prin standardele minimale CNATDCU in vigoare la data evaluarii, necesare si obligatorii pentru obtinerea atestatului de abilitare, pe baza rezultatelor stiintifice din ultimii 5 ani.” De ce nu 100%? Ca nu cumva sa nu mai ramana loc pentru conducatori de doctorat ai lui Ponta, Oprea, Ciuca s.a.? (iii) 5-7 e numarul standard de membri ai CA din cercetare, din care obligatoriu 3-4 reprezentanti din ministere si 1-2 din afara institutului respectiv. Astfel se ajunge ca numai directorul general si presedintele consiliului stiintific sa mai fie membri ai CA, restul personalului incluzand chiar si restul CS urmand a mai fi informati asupra problemelor majore numai asa cum doreste CA. Sa ne mai miram atunci de unele ‘performante’ negative ale cercetarii din RO?
Din lipsă de timp (sunt în pauză) voi menționa doar o eroare, nu și părțile pozitive ale articolului.
Ideea că un educator/profesor trebuie să lucreze 8 ore după un program riguros, 8,00-16,00, este greșită pentru simplul motiv că educația presupune creativitate, iar aceasta nu se manifestă după un program. Eu, spre exemplu. corectez foarte atent și relaxat lucrările elevilor duminica după-amiaza: sunt odihnit și e liniște în cartier. Aceeași situație este și în cazul pregătirii profesionale.
Dle Radu care creativitate?!! Ca trebuie sa predai obligatoriu dupa un manual, cu o anumita metodica. Ca mai poti face unele teme mai aplicate si interesante, acestea sunt unul sau doua pe un modul. Predarea la diferite clase cu elevi de diferite varste si manuale diferite aici este efort real de atentie si concentrare. Iar daca mai sunt si peste 25 de elevi atunci devine stres. Ideal maxim 16 elevi la o clasa. Iar in o scoala dincolo de o cancelarie cu registre si cataloage ar trebui sa existe un spatiu de corectura si conspectare. de discutii cu elevi pe lucrarile date si notele primite. Nu se fac in fata clasei si nici in cancelarie. Ori in scolile din Ro nu exista asa ceva si nici nu va exista. Nu se intelege menirea scolii de nicio guvernare.
Formă fără fond… Certificate de integritate?
Mai bine ar legaliza si reglementa ”meditațiile” ca o formă de învățământ privat, o prestare de servicii cerute pe piață. Mai mult control de stat nu rezolvă o problemă creată de controlul și regulile statului.
Dacă părinții și copii decid că au nevoie de mai multă educație și că sunt dispuși să plătească pentru asta, nu văd de ce statul trebuie să restricționeze în numele unor idealuri discutabile o nevoie obiectivă a societății.
Eu as propune altceva, organizarea claselor pe criterii de performanță. Cei mai buni elevi în ordinea mediilor la examinări să formeze cele mai bune clase. In acest fel la acele clase se poate preda la un nivel corespunzător ”materiei prime”. La clasele cu un nivel mai scăzut, se poate adapta stilul de predare pentru a se reduce decalajul.
Pe de altă parte, poate revigorarea învățământului profesional ar fi soluția la cele mai multe probleme. Degeaba vrem ca 50-60% din tineri să ajungă la nivel de studii superioare, dacă doar 10-15% ar avea talent, dorință sau ambiție in acest sens. Poate e mai util să avem zugravi, electricieni, bucătari, vânzători de magazin, coafeze, șoferi profesioniști, sudori, pregătiți corespunzător la 18 ani.
….eu as propune altceva: eliminarea gunoiului de cunostinte din programele scolare si corelarea interdisciplinara a materiilor studiate la clasa.
Apoi, as propune ca scoala sa puna accentul pe formarea completa si corecta a celor 80-90% din elevii „normali” distribuiti pe curba lui Gauss, ignormand „olimpicii” si „retarzii”. Ultimele 2 categorii sunt minoritati ce pot fi sustinute prin organizatii separate non-profit. Asta pentru ca numai acestia merg la vot si platesc taxe.
”eliminarea gunoiului de cunoștințe”
Asta ar presupune să existe niște criterii obiective pe baza cărora să poată fi oarecum selecționate și ierarhizate ca importanță informațiile, conceptele și aptitudinile. Judecata ”x e gunoi”, și se pune în loc de x orice disciplină nu place, orice lecție nu se înțelege de oricine are chef și se crede îndreptățit să judece. Acest tip de judecată a reușit deja să facă praf programa de studii. Cunoștințele nu sunt niciodată ”gunoi”, decât dacă vrei o masă de proști care să fie ca oile, o turmă ușor de muls și jumulit.
”școală sa pună accentul pe formarea completa si corecta a celor 80-90% din elevii „normali” distribuiți pe curba lui Gauss”
Da, dar ca să se poată face o educație eficientă curba lui Gauss trebuie să fie ruptă în trei categorii, O categorie la care se poate preda la un nivel ridicat (dreapta), o categorie care este grosul curbei lui Gauss (mijloc) și o categorie in care este nevoie de recuperare, completare cunoștințe, etc, (stânga curbei). ”Olimpicii” sunt o minoritate extremă în dreapta curbei și ”retarzii” sunt o minoritate extremă în stânga curbei.
…a sti ce este si cum functioneaza telefonul din bachelita cu roata numerelor de la 0 la 9, este un exemplu de gunoi cognitiv, pentru ca nu foloseste la nimic. Mult mai interesant/important/relevant e sa stii ce este si cum functioneaza un codec… – la asta m-am referit. Manualele scolare trebuie sa indrume/ajute elevul sa dobandeasca cunstinte si abilitati relevante pentru a permite integrarea acestuia in societatea viitorului. Nu gunoaie….
Cat despre „olimpici” si „retarzi” nu vad de ce nu pot fi separati de ceilalti si tratati diferentiat. Intr-o clasa cu 1-2 „olimpici” profesorii ridica nivelul predarii la nivelul acestora, iar ceilalti elevi sufera pentru ca nu pot tine pasul. Nu-i corect!
Eu as propune sa nu mai propuna nimeni nimic.
Nu-s deloc de acord. Copiii trebuie sa stea in scoli atat de mult incat sa le fie imposibil sa mai aiba timp de meditatii. Apoi trebuie asezati in banci aleatoriu, la nivel de oras, sector, cartier, in functie de varsta, mijloace de transport etc.
Lipsa copiilor de la scoala sa aduca o penalizata financiara celui (celor) raspunzatori de minori, urmand o crestere logaritmica cu numarul de absente.
Orice forma de invatament privat sa fie desfiintat.
Profesorii si invatatorii trebuie sa fie distribuiti tot aleatoriu.
Pur si simplu, copilul tau trebuie sa nu mai aiba nicio scapare, doar atunci se va investi serios in sistemul de invatamant.
Absolut tot ce am spus impaca cel mai bine ceritele de echitate si drept la invatamant.
hmmm…ce integritate educationala in Romania needucata? nu vedeti dulapul national, inspectorul pcr ist, rinjetul arogant de cretin parvenit, jigodia ce si arunca paltonul (nepreluat in timp util ca unui monarh), calatorul cu consoarta i in avioane supermobilate in jurul lumii (pentru ce?), navetistul la sibiu de joi dimineata pina marti seara! de ce ne pricopseste Dumnezeu cu el si specimene aidoma? raspunsul inseamna dezlegarea puzzlelui!
Romania a avut un Ministru al Invatamantului ,sub țaranisti ,de o calitate intelectuala si morala exceptionala, ma refer la domnul profesor Virgil Petrescu.
Pentru care motiv Presedintele Iohanis inghiontit eventual si de consoarta profesoara nu l-a numit consilier pentru Educatie pe intreaga perioada a mandatului sau ??
Il jena faptul ca domnul Petrescu are competente reale si in stiintele exacte si organizatoric-administrative in domeniul Educatiei?
https://www.hotnews.ro/stiri-educatie-26947799-prima-reactie-oficiala-scolii-care-copil-fost-violat-toaleta-directoare-nivelul-scolii-fost-luate-toate-masurile-necesare-impun-aceste-situatii.htm
„Au fost luate toate măsurile necesare ce se impun în aceste situații”
Limbaj de lemn putred .
Monstruozitatea nu s-a petrecut intr-o scoala parasita din fundul Moldovei marcata de saracie si alcoolism, ci intr-o scoala situata intr-o zona privilegiata din toate punctele de vedere si care si-a putut permite sa angajeze un psiholog.
In mod normal,chiar daca elevul abuzat si de colegi si de profesori prin atitudinea lor ostil imorala a parasit scoala, autoritatile superior ierarhice si parintii tuturor elevilor scolii trebuie solicite anchetarea membrilor familiilor violatorilor, impunerea unui control pedopsihiatric al faptuitorilor si demiterea psiholoagei pentru afirmatiile facute , incompetenta profesionala si lipsa pathologica de emphatie.
Pentru a comite astfel de acte in grup, acei baieti sau au asistat in familie la scene cu caracter homosexual sau au avut acces in mod repetitiv la filme pornografice .
Am facut clasele primare la aceasta sc.gen. nr.3 numita Ciovica. Acum mai bine de 50 de ani. Dar la fiecare grup sanitar de la etaje si parter, ia pauze, la usa statea o femeie de serviciu. Care dupa pauza pleca sa vada ce mai era de strans si curatat pe culoare si in grupurile sanitare. Astfel, elevii nu puteau face prostii de nici un fel. Acum din economie de bani si de oameni nu mai sta nimeni sa vada ce fac elevii. Halal Romania educata!!! Doar pe hartie.