vineri, martie 29, 2024

Intelectualii, revoluțiile din 1989 și paradoxul post-comunist: András Bozóki, Vladimir Tismăneanu și Ivan Vejvoda la German Marshall Fund (Washington, DC)

Relatare-sinteză pentru Radio Europa Liberă:

În ultimele luni, prestigiosul think tank trans-atlantic German Marshall Fund of the United States (GMF) a organizat o serie de conferințe legate de moștenirile revoluțiilor din 1989.

Pe 30 aprilie 2015, subiectul a fost rolul intelectualilor în aceste revoluții și schimbările de rol al intelectualilor publici în sfertul de veac care s-a scurs de la prăbușirea comunismului. Prezentarea principală a fost făcută de către András Bozóki, profesor de științe politice la Central European University din Budapesta și profesor invitat, anul acesta, la Columbia University din New York.

Comentator a fost Vladimir Tismăneanu, profesor de științe politice la University of Maryland, iar moderator, politologul sârb Ivan Vejvoda, vice-președinte pentru programe la GMF.

Aș menționa că toți cei trei sunt nu numai cunoscuți politologi și autori de cărți, ci și intelectuali publici ei înșiși. András Bozóki a fost ministru al Culturii în guvernul condus de Ferenc Gyurcsány (2005–2006) și este un exponent influent al direcției liberal-civice din Ungaria contemporană.

Prelegerea sa, densă și extrem de informativă, a propus un persuasiv cadru conceptual pentru înțelegerea a ceea ce mulți analiști percep a fi declinul influenței intelectualilor critici.

Centrată pe cazul maghiar, intervenția sa a adus în dezbatere trei momente esențiale: Opoziția Democratică din anii ’80; Masa Rotundă din 1990; și clivajul tot mai accentuat dintre orientarea populist-conservatoare și aceea urban-liberală.

Privind prin această grilă de lectură, profesorul Bozóki a examinat ascensiunea și metamorfozele lui Viktor Orbán și ale partidului Fidesz. Întrebat de profesorul Charles Gati (Senior Research Professor la SAIS – School for Advanced International Studies, Johns Hopkins University) cum se explică propensiunea putinofilă a lui Orbán, András Bozóki a sugerat că nu este vorba neapărat de uitarea experiențelor tragice din relațiile ruso-maghiare (în 1848, nu habsburgii, ci Rusia a sugrumat revoluția din Ungaria; la fel, sunt greu de uitat samavolniciile la care s-a dedat Armata Roșie în 1945 și, apoi, în 1956). Mai degrabă, am avea de-a face cu afinități de personalitate și similitudini temperamentale între premierul maghiar și președintele Federației Ruse.

La întrebarea mea despre reacțiile aparent timide ale UE la de-democratizarea fățișă și accelerată a Ungariei, profesorul Bozóki a amintit că José Manuel Barroso, actualmente profesor invitat la Princeton, a explicat recent care au fost motivele pentru care Uniunea Europeană nu a luat măsuri mai drastice împotriva derapajului antidemocratic de la Budapesta.

Mai presus de orice, a fost vorba de temerile că o excludere a Ungariei ar putea duce la părăsirea Uniunii Europene și de către Marea Britanie. Jocul politic practicat de Viktor Orbán ar consta, în viziunea lui Bozóki, într-o cacealma permanentă, o plusare conștientă a sfidărilor la adăpostul convingerii că nu există de fapt o primejdie reală a unei trageri la răspundere (accountability).

Un exemplu frapant în acest sens este propunerea recentă de reintroducere a pedepsei capitale, deci un angajament demagogic, pe placul forțelor celor mai tradiționaliste din Ungaria, care nu are cum să fie materializat câtă vreme Ungaria este membră a UE.

În acest sens, Vladimir Tismăneanu sugera utilizarea analogiei cu Argentina peronistă, în care distincțiile dintre stânga și dreapta se estompau pe fondul accentuării autoritarismului personalist. Interesant este și că, în pofida „idilei” dintre Viktor Orbán și Vladimir Putin, nici premierul maghiar, nici președintele Ungariei, nu vor participa la festivitățile din 9 mai de la Moscova.

Ceea ce înseamnă, fie și pe acest palier, că Orbán a ales Vestul și nu Estul. Jocul său dublu, cu schimbări paradoxale de direcție politică, ține de un obiectiv fundamental: rămânerea definitivă la putere!

Tom Dine, fostul președinte al postului de radio Europa Liberă/Libertateadin Praga, prezent la dezbatere, a întrebat care este rolul corupției în funcționarea și perpetuarea regimului Orbán, mai ales că, după informațiile sale, în Republica Cehă, figuri de vârf ale guvernării sunt legate de regimul Putin prin varii conexiuni tenebroase.

După datele lui András Bozóki, este greu de apreciat ori chiar de speculat pe tema unei relații „pecuniare” între Orbán și Kremlin, dar acestea nu pot fi excluse aprioric. După cum nu poate fi ignorată afinitatea câtuși de puțin tăinuită dintre formațiunea de extremă dreapta Jobbik și potentații de la Moscova.

În intervenția sa, Vladimir Tismăneanu a amintit cartea celebrului gânditor social Albert Hirschman, intitulată „The Rhetoric of Reaction”, în care se făcea o deconstrucție minuțioasă a argumentelor care negau chiar necesitatea revoluțiilor din 1989.

Este exact ceea ce a subliniat Ivan Vejvoda în remarcile sale finale: actuala marginalizare a intelectualilor publici nu înseamnă în chip necesar și condamnarea lor la irelevanță eternă. Moștenirile revoluțiilor din 1989 includ angajamentul civic-democratic, chiar dacă acesta se află momentan în suferință.

Ecou poate al finalului „Originilor totalitarismului” de Hannah Arendt, concluzia lui András Bozóki este mai puțin pesimistă decât ne-am fi putut aștepta: popularitatea lui Orbán a scăzut dramatic în ultimul an și s-a format o nouă generație (în special studenți) care refuză părăsirea Agorei europene în numele unui guvernământ plebeu (cum îi place lui Orbán să se autoproclame).

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Ma preocupa de mult o intrebare care poate parea, unora, ” a la Giga „, dar cred ca exprima o situatie istorica.
    Cum si dece de a putut sa iasa intotdeauna Ungaria incomparabil mai bine decit Romania in situatii istorice dezastruoase ?
    – Perioada de desfiintare a statului ungar, de ocupare turceasca si de existenta a pasalicului dela Buda intre Mohacs si Karlowitz ( peste 150 de ani ), nici nu a turcit nici nu a grecizat Ungsria , nu a zdrobit-o economic, nimic din ce s-a intimplat in tarile romane ( de exemplu sub fanarioti )
    – Rebelii maghiari din 1848 impotriva Imperiului, zdrobiti militar de Rusi, devin parteneri egali cu stapinii dela Viena dupa cam 20-25 de ani si ulterior principatul Transilvania, fidel monarhiei habsburgice prin romani si sasi este aservit Ungariei ?
    – Cu tot dezastrul aparent dela Trianon, Ungariei ii este iertata imediat ratacirea comunista a lui Bela Kun si nu a suferit de loc un tratament economic ca Germania ?
    – Rusia comunista ii acorda un tratament preferential fata de Romania in 1945, desi luptase pina in ultima zi alaturi de Germania si isi deportase evreii in lagarele naziste ( inclusiv evreii din Transilvania cedata )
    – Dupa 1956, URSS este mai mult decit ingaduitoare cu ” liberalizarea ” lui Kadar. ce s-ar fi intimplat daca o rascoala anticommunist similara ar fi avut loc in Romania ?
    – Ungaria lui Orban este tratata azi de UE cu o ingaduinta extrema, nemanifestata de pilda fata de Grecia noului prim ministru de stinga ? Argumentul lui Barroso , comparinmd Ungaria cu Anglia, te face sa zimbesti !
    – Chiar si acuma, in plin ” parteneriat strategic” si cu baze militare la Kogalniceanu si deveselu, USA nu ambassador la Bucuresti de vreo 3 ani parca, daca nu mai mult, in timp de nu ” au indraznit ” sa nu aiba vreun momemt ambassador la Budapesta ?

    Sa ma intreb atunci , ce-o fi, Domnule la mijloc ?
    Religia catolica si apartenenta indiscutabila la lumea occidentala, incepind cu acordarea coroanei regale de catre Papa ?
    Calitatile indiscutabile ale poporului maghiar ?
    Calitatile oamenilor politici maghiari ?
    Sau vorba unora, unguroaicele care au impanat casele regale , aristocratia si lumea politica occidentala de 500 de ani ?

    • …?
      Chiar si acest articol, deci probabil ca, insasi conferinta careia-i reprezinta sinteza, pare sa se intereseze numai la Ungaria…in ciuda prezentei dlui V.Tismaneanu, in calitate de comentator!?
      Bizar…”vous avez dit bizarre?” ;)

  2. „Orbán a ales Vestul și nu Estul. Jocul său dublu, cu schimbări paradoxale de direcție politică”
    Jocul la 2 capete a fost si ramane o strategie si a UDMR-ului. Au avut grija de fiecare data sa conditioneze parteneriatul cu diverse solicitari, abil jucate si negociate, unele din ele in mod deliberat puse dincolo de limita de „suportabilitate” a partenerului. Ungaria mizeaza pe problemele UE si e constienta ca e greu sa se ajunga la excluderea ei atunci cand forteaza democratia. UDMR-ul a mizat in permanenta pe lacomia celor din opozitie in a ajunge la putere si le-a fortat mana, stiind si asteptand momentul pentru a incepe mai apoi sa ceara ce li s-a promis. Astept de mult timp prima guvernare care sa isi calculeze procentele de obtinere a majoritatii fara UDMR. Nu mi se pare o tehnica inteligenta de negociere ci o manifestare de tupeu grosolanesc coafat si fardat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Marius Stan
Marius Stan
Politolog și fotojurnalist pentru Radio Europa Liberă.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro