joi, martie 28, 2024

Inteligența emoțională întoarsă pe dos. Unde nu e școală, merge și Pixar!

Încă nu a început școala și zilele sunt lungi – așadar mergeți să vedeți „Întors pe dos”, noul film Disney Pixar. Pentru copiii-adulți care vor să comunice cu copiii-copii despre emoțiile și sentimentele lor, este una dintre (prea) puținele resurse ce pot fi găsite pe piața românească. Nu mă refer la creații pentru adulți, pentru că aici sunt multe. Mă refer la cărți, filme, sau jocuri (și) pentru copii care să le ofere un vocabular metaforic și vizual pentru a-și sesiza și „apuca” emoțiile, a putea să le pună în cuvinte și astfel să le povestească și să le înțeleagă.

Poate ce am învățat la școală despre emoții să ne fie de folos, vă întrebați? Dar ce vă amintiți din orele de psihologie de la liceu – în caz că ați făcut așa ceva? Vă amintiți despre „stările afective”? Voi presupune că nu prea mult. Ca și alte discipline din școala românească, psihologia suferă de pe urma unor manuale stufoase, pline de distincții cu relevanță academică și animate de rafinarea tipologiilor științifice, mai degrabă decât căutarea înțelegerii vieții de zi cu zi – după cum observa și acad. Solomon Marcus cu referire la matematică [5]. Culoarea afectivă dominantă a manualelor citite de copii este, adesea, plictiseala – din care tinerii evadează copiind, desenând mustăți și făcând orice altceva.

Unele manuale au și un limbaj imposibil, colac peste pupăză: „Afectivitatea reflectă raportul de discordanță sau concordanță dintre stările interne ale subiectului (factori motivaționali) și factorii externi sub forma unor trăiri specifice” ([4] p. 51). Dacă ați înțeles, pentru a aprofunda realizați următoarele exerciții: „1. Comentați din punct de vedere psihologic următorul text: Emoția este ca o apă care se revarsă brusc rupând digul; pasiunea e un torent care curge mereu săpându-și albia tot mai adânc (Imm. Kant). 2. Analizați comparativ gândirea și afectivitatea subliniind diferențele și asemănările dintre acestea. 3. Construiți un text de aproximativ 10 rânduri prin care să ilustrați semnificația psihologică și corelațiile existente între următorii termeni: afecte, expresivitate și conduită. 4. Realizați un dosar tematic prin care să ilustrați unul dintre procesele afective” (ibid., p. 54).

Alte manuale au un limbaj mai ușor de înțeles: „Procesele afective sunt stări sau trăiri subiective care reflectă relațiile omului cu lumea înconjurătoare, măsura în care necesitățile lui interne sunt sau nu satisfăcute. Ansamblul proceselor afective (emoții, dispoziții, sentimente, pasiuni) constituie afectivitatea”([7], p. 72). Totuși, impresia este că scopul principal al cărții este să îi ajute pe elevii care vor să devină studenți la psihologie. Prea puține vorbe clare sunt scrise despre emoțiile tinerilor din clasa a 10-a. Aflăm, într-o propoziție, că „Nu poate fi confundată prima emoție a îndrăgostirii cu sentimentul iubirii” (ibid., p. 74) – asta pentru a clarifica distincția între emoții și sentimente, desigur, nu pentru a discuta iubirea sau îndrăgostirea! Nimic altceva nu mai apare spus pe această temă – sau privind dramele emoționale ale liceului, precum gelozia, disperarea, sentimentul că nu valorezi nimic fiind respins de persoana iubită. De altfel, educația românească e mută cu privire la îndrăgostire și tot ce o înconjoară, în afara literaturii unde, de asemenea, accentul nu cade pe înțelegerea, nuanțarea și analiza sentimentelor, ci pe… cu totul altceva. Dar oare ce subiect ar fi mai relevant, mai trăit, pentru tinerii de 17 ani? Oricum, rețineți că „orice sentiment are o desfășurare procesuală care cuprinde faze relativ distincte. Se delimitează o fază de cristalizare, echivalentă cu structurarea și constituirea sentimentelor, o fază de maturizare, care înseamnă stabilitate, constanță, organizare a sentimentelor, și o fază de decristalizare, când sentimentele slăbesc, se sting prin uzură, sațietate sau suprasolicitare” (ibid., p. 74-75). Bucurați-vă până nu vi se decristalizează iubirea.

„Întors pe dos” nu este ne-științific, dimpotrivă. Paul Ekman și Dacher Keltner, doi psihologi cu renume în studiul emoțiilor, au fost implicați în realizarea filmului începând de la primele idei [3]. Filmul oferă așadar și un exemplu despre cum modele științifice pot fi formulate pe înțelesul și pe interesul copiilor.

Care sunt principalele mize psihologice ale filmului? Cei doi consultanți psihologi le rezumă astfel (atenție, urmează și câteva dezvăluiri): în primul rând, emoțiile organizează gândirea rațională și nu o împiedică, așa cum putem crede uneori. Emoțiile ne orientează percepțiile prezente, amintirile și judecățile morale astfel încât să ne adaptăm la situația care ne confruntă. În al doilea rând, emoțiile ne organizează, chiar ne structurează viața socială și relațiile cu cei din jur – nefiind doar o „culoare” afectivă, ci substanța însăși a implicării noastre în lume. Cel mai important mesaj însă se referă la tristețe – o emoție pe care adesea o reprimăm și încercăm să o evităm cu orice preț, mai ales în cultura „gândirii pozitive” de inspirație americană. Mesajul central al filmului, spun cei doi psihologi, este: „acceptă total tristețea, las-o să se desfășoare, implică-te cu răbdare în dramele emoționale ale pre-adolescenților” [3].

„Întors pe dos” mai are o idee foarte importantă, care apare însă cam cu jumătate de gură, țâșnită din laboratorul în care știința și arta s-au transformat una pe alta – idee care s-a și pierdut în discuțiile publice altminteri înflăcărate pe marginea filmului. Emoțiile nu sunt numai niște reacții automate care ne pilotează – urmând metafora dominantă a filmului, „mintea ca un panou de control”. Emoțiile sunt, foarte adesea, voci – pe care le auzim în mintea noastră, voci pe care ni le spunem și care ne sunt spuse. Sunt voci triste (nu mă iubește nimeni, nu sunt bun de nimic, sunt un nimeni) sau voci furioase (m-a trădat, după câte am făcut pentru ea), voci panicate (tot viitorul mi se duce de râpă dacă plâng acum) sau voci dezgustate (ce mizerie) și, desigur, voci vesele (să mergem împreună!) – precum și în multe alte nuanțe. Gândurile noastre sunt adesea un dialog intern între voci care întrupează linii divergente de argumentare și justificare (ceea ce C. W. Mills numea „vocabularii de motive” [6]) și diferite intensități emoționale. Abilitatea copiilor de a auzi distinct aceste voci interioare, de a le identifica și apoi de a alege vocile care îi reprezintă cel mai bine reprezintă o cheie a cunoașterii de sine.

Nu trebuie să neglijăm rostul pe care discuțiile cu alții și cu noi înșine îl au în formarea și evoluția emoțiilor copiilor, dar și ale noastre, în egală măsură. Prin punerea în cuvinte emoțiile sunt aduse la iveală și adesea modificate. Ele pot fi nuanțate prin denumire – „tristețea” devine „melancolie”, „nostalgie” sau „regret”, „îndrăgostirea” devine „dependență” sau „iubire”, „frica” devine „lașitate” sau „rațiune”. Ele pot fi schimbate prin reinterpretare sau atribuirea către alte persoane: ești supărată pe ea sau geloasă pe noua ei prietenă? Ești furioasă pe părinți sau tristă după prietenii pierduți? Prin punerea în cuvinte, emoțiile și sentimentele se clarifică, se combină sau se separă, evoluează și încetul cu încetul se supun abilității noastre de a le naviga și poate chiar de a le cârmi.

Așadar, vorba afișului, „Iată vocile din mintea ta!” Alături de câteva cărți pentru copii pe care le găsim azi în librării, precum „Ce să faci… să scapi de griji” [1], sau „Ce să faci… când îți ieși din fire” [2], „Întors pe dos” vă va da prilejul să vorbiți altfel cu copiii despre emoții, adăugând în trusa cu unelte câteva metafore foarte folositoare pentru a le prinde și a le pune în cuvinte.

Referințe

1. Dawn Huebner and Bonnie Matthews. 2015. Ce să faci… să scapi de griji. Editura Trei, București.

2. Dawn Huebner and Bonnie Matthews. 2015. Ce să faci… când îți ieși din fire. Editura Trei, București.

3. Dacher Keltner and Paul Ekman. 2015. The Science of “Inside Out.” The New York Times. Disponibil la http://www.nytimes.com/2015/07/05/opinion/sunday/the-science-of-inside-out.html

4. Elena Lupșa and Victor Bratu. 2005. Psihologie. Manual pentru Clasa a X-a. Ministerul Educației și Cercetării, București și Editura Corvin, Deva. Disponibil la https://www.scribd.com/doc/133240241/11/AFECTIVITATEA

5. Solomon Marcus. 2015. Cu ochii pe școală. Disponibil la https://www.contributors.ro/cultura/cu-ochii-pe-scoala

6. C. Wright Mills. 1940. Situated actions and vocabularies of motive. American Sociological Review 5, 6: 904–913.

7. Adrian Neculau, Luminița Iacob, Dorina Sălăvăstru, Cornel Hăvărneanu, Ștefan Boncu, and Ovidiu Lungu. 2012. Psihologie. Manual pentru clasa a X-a (eBook). Ministerul Educației și Cercetării, București și Polirom, Iași. Disponibil la http://www.elefant.ro/ebooks/manuale-auxiliare-scolare/clasa-a-x-a/psihologie/psihologie-manual-pentru-clasa-a-x-a-203279.html

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. „Printre punctele-cheie ale auto-educării, materializate sub forma disciplinei mentale, există unul de maximă importanţă şi, simultan, foarte greu de îndeplinit, deoarece include un conflict intern, strîns legat de vanitatea şi comoditatea noastră. El constă în tendinţa de a ne auto-amăgi cu privire la ceea ce rîvnim şi necesitatea de a ne opune acestei auto-înşelătorii. Numărul judecăţilor greşite pe care le generează respectiva pornire este imposibil de evaluat de cineva care nu a fost constrîns la auto-corecţii permanente prin însăşi specificul muncii sale. Uimitor de mare e tăria ispitei care ne împinge să căutăm, cu orice preţ, dovezi şi aparenţe pentru a ne susţine dorinţele, ignorînd faptele ce le contrazic. În acest sens, TOŢI sîntem, mai mult sau mai puţin, promotori activi ai falsităţii…”

    (Royal Institution Lecture On Mental Education (6 May 1854), as reprinted in Experimental Researches in Chemistry and Physics, by Michael Faraday, 1859, pp 474-475, )

  2. Explicarea emoţiilor copiilor ar fi preferabil să fie făcută de către părinţi încă de la vârste preşcolare, dar şi în cadrul şcolii generale prin exerciţii practice şi jocuri creative de grup. Copiii învaţă zi de zi cum să gândească, cum să ia decizii şi să facă alegeri.
    În dobândirea identităţii şi conştiinţei de sine copii au nevoie de autonomie, pentru a învăţa curajul opiniei şi responsabilitatea faptelor. Mesajul central al filmului INSIDE OUT, spun cei doi psihologi Dacher Keltner şi Paul Ekman, este: „acceptă total tristețea, las-o să se desfășoare”.
    Gândurile şi emoţiile definesc oamenii, dau măsura sensibilităţii, spiritualităţii omului. Fără o viaţă afectivă bogată, fără profunzimea sentimentelor, civilizaţia omenirii nu ar fi fost posibilă. Fără sentimente nu ar fi fost posibilă dezvoltarea virtuţilor morale.
    Închipuţi-vă cum ar fi fost lumea fără entuziasm, bucurie, disperare, tristeţe, supărare, speranţă, veselie ?
    Copilul învaţă să-şi stăpânească emoţiile implicându-se în situaţii de viaţă, simţindu-le, trăindu-le. Copilul simte emoţiile, trebuie ajutat să le trăiască, învaţă sa le definească şi să le clarifice cu ajutorul părinţilor. Cunoaşterea emoţiilor prin confruntarea cu încercări şi obstacole le va da posibilitatea copiilor să le stăpânească.
    Sunt necesare exerciţii practice de grup în clasa X efectuate împreună cu psihologul şcolar special antrenat în tehnici practice cognitiv comportamentale. Astfel copii pot învăţa cum să-şi transforme emoţiile negative disfuncţionale – nesănătoase în emoţii negative funcţionale -sănătoase : în caz de eşec – depresia în tristeţe, în caz de ameninţare, pericol -anxietatea în îngrijorare, în caz de încălcarea unor reguli – furia în nemulţumire, în caz de trădare – rănirea în dezamăgire, în caz de slăbiciune personală – ruşinea în regret, în caz de încălcări morale – vinovăţia în remuşcare, în caz de ameninţare a relaţiei – gelozia în încredere, loialitate şi dăruire reciprocă.
    Dialogul interior al copiilor face posibilă selecţia, discernerea gândurilor/ cogniţiilor raţionale potrivite cu starea emoţională. Copiii trebuie să fie învăţaţi cum să utilizeze dialogul interior pentru înlăturarea cogniţiilor iraţionale.
    Maturizarea inteligenţei emoţionale se poate desfăşura în mod spontan în familie, dacă sunt întrunite condiţii de stabilitate, echilibru, armonie, bunăstare materială. Inteligenţa emoţională poate fi mult mai uşor înţeleasă şi dezvoltată dacă părinţii şi copiii ar avea la îndemână materiale informative ,cărţi, filme pe înţelesul tuturor, aşa cum este INSIDE OUT.
    Fără un efort interdisciplinar educaţional conjugat la nivel naţional dezvoltarea inteligenţei emoţionale a copiilor are adversari puternici în abuzul emoţional, violenţa familială, destrămarea familiilor, sărăcia, agresiunile inculte ale vieţii sociale şi ale mass media.
    Astfel cu răbdare se pot dezvolta şi virtuţile morale: Altruism Cumpătare Onestitate Respect Devotament Angajament Responsabilitate
    Am învăţat mult din acest articol motivaţional, m-a entuziasmat, iar INSIDE OUT mi-a mers la inimă!
    Aş da şi luna de pe cer pentru copiii naţiunii ! În timpul ăsta guvernanţii, politicienii…
    Vă mulţumesc din inimă doamnă Cosima Rughiniş !

    https://www.youtube.com/watch?v=IGcMoM_QlDI 107 Pixar’s „Inside Out” Facts YOU Should Know!
    https://www.youtube.com/watch?v=vEhntBZt_-I INSIDE OUT full movie
    http://www.emotional-intelligence-academy.com/paul-ekman-is-scientific-advisor-behind-the-disney-pixar-movie-inside-out/
    http://www.paulekman.com/facial-expressions/the-science-of-inside-out/
    http://www.psmag.com/books-and-culture/a-conversation-with-psychologist-behind-inside-out
    http://www.wired.com/2015/06/pixar-inside-out/
    http://news.berkeley.edu/2015/06/17/inside-out-emotions/
    http://www.businessinsider.com/the-science-of-inside-out-2015-7
    http://www.businessinsider.com/inside-out-feeling-joy-and-sadness-2015-7
    http://www.hollywoodreporter.com/news/8-things-inside-teaches-viewers-804052
    https://www.facebook.com/2doors.ro
    Daniel David- Tratat de psihoterapii cognitive si comportamentale
    Bianca Macavei – Controlul Emotiilor Negative – Gimnaziu

  3. Am savurat acest remarcabil text, clar si edificator, fara sa excedeze in clasica omni-critica, pe care nu o mai aude nimeni, deci cu adevarat instructiv, multumesc stimata doamna profesor.
    Ma intreb deseori de ce unii adulti se abtin sa vorbeasca deschis, cu copiii lor, despre propria copilarie si adolescenta sau, atunci cand o fac, de ce se refera doar la acele „lectii neinvatate”, la acele greseli de parcurs pentru care considera ca platesc in prezent? Ca sa le evite lor aceleasi erori? Ca sa-i fereasca de experientele „negative” pe care le-au avut ei? Ca sa nu faca ce-au facut ei rau, si sa faca bine ce n-au reusit ei?
    Va imaginati presiunea cu care traiesc acesti copii?
    Inevitabil, la adolescenta hormonii dicteaza mai tiranic decat cel mai tiranic parinte, si atunci intervine drama! Se creaza o prima prapastie, intre generatii, o alta, intre adolescent si anturajul de sex opus si o a 3a, intre visele sale secrete si realitatea inconjuratoare…
    Este cea mai dificila, dar si cea mai formatoare perioada a existentei, dupa parerea mea… De felul cum trece prin ea, depinde tot restul vietii viitorului adult…
    De aceea, parintilor care nu admit sa ia lectii de educatie din filme, le-as sugera doar atat:
    – amintiti-va ce simteati, nu ce faceati (!) la varsta fiilor si fiicelor dumneavoastra!
    – evitati sa ii consolati spunandu-le ca „trece…”
    – ascultati ce au sa va spuna, incurajati-i sa va vorbeasca, si nu-i intrerupeti cu exemplele dvs personale !
    In final, trebuie sa marturisesc ca nu reusesc sa inteleg cum, un parinte face orice ca sa-i ofere copilului sau,cele mai bune conditii de viata, hainele cele mai frumoase, masina cea mai sigura pe care si-o permite, etc, DAR il lasa pe mana celui mai mediocru sistem de invatamant, din toata istoria Romaniei!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cosima Rughinis
Cosima Rughinishttp://contributors
Cosima Rughiniș este profesoară în Departamentul de Sociologie al Facultății de Sociologie și Asistență Socială și directoare a Școlii Doctorale de Sociologie a Universității din București.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro