Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012).
Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale.
Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA.
Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.
:) Cainta a devenit obligatorie … acum ca avem legi. Mai lipseste vanatoarea, exorcizarea si arderea pe rug …
Cred ca ideologia contemporana se reduce la un cult al acceptarii … Greselile trecutului, regretabile de altfel … nu dispar prin legiferare ci prin constientizare …
Mai lipseste o lege in care cine nu e constient trebuie pedepsit si isteria colectiva se dezlantuie …
Drumul spre iad se spune … e pavat de intentii bune …
Draga Vladimir, ceea ce scriu acum nu este legat de tematica articolelor pe care le-ai publicat in ultimele zile. Astazi am avut o bucurie mare, la care ai contribuit, fapt pentru care iti multumesc. Am primit un mesaj email de la Andrei Neuman, fiul profesorului meu din anul al doilea de facultate ! Se refera la faptul ca in urma cu mai mult de un an, a auzit de la dumneata ca eu doresc sa obtin o fotografie a tatalui sau. Si iata ca norocul m-a ajutat. I-am raspuns lui Andrei si sper ca in scurt timp sa am imaginea lui Carol Neuman, un om care mi-a ramas nu numai in memorie, dar si in suflet . Inca odata, iti multumec. Cu cele mai bune ganduri, Mircea Petrescu.
Ma bucur mult. Ganduri bune familiei si multa sanatate pentru voi toti!
Foarte bine dle Tismaneanu si foarte bine dle Plesu. Cand am postat cele scrise mai la vale pe un alt fir, probabil ca stiam deja ce veti scrie :)
Scrieti „Fără căinta, iertarea este o vorbă goală”, ei bine nu sunt de acord. Iertarea este la noi iar cainta este la ei. Nu-ti poti bate capul cu ce nu poti controla, adica emotiile si moralitatea altei persoane. Poti insa face ceea ce tine de tine, adica sa ierti … Desigur, in aceeasi paradigma nu poti ierta in numele altora cu atat mai mult a unor persoane asasinate, asa incat intr-adevar si pentru mine versul este profund adevarat „Cum putem noi ierta in numele celor ucisi in zori?”
Decomunizarea societatii presupune Punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara si shmekerii comunisti sa nu se mai ascunda in spatele adeptilor naivi ai doctrinei criminale comuniste. Nici pacalicii neolegionari sa nu mai fie crutati, desi ei sunt creatie fie a SRI, aripa Iliescu-Magureanu, fie nostalgicii neonazisti, varianta samanatorista.
Aveti deplina dreptate Domnilor Tismaneanu si Plesu !
Bine si ce facem ?
Legea a fost promulgata, asa unilaterala cum este si noi ne felicitam intre noi pentru tot felu de analize post morte, pline de luciditate, claritate, discernamimnt, etc, etc,
Unii, mai facem ceva, aruncam vina pe presedintele Iohannis pentru promulgare, fara sa ne gindim ca „neamtul” a procedat strict constitutional si ca s-a gindit desigur ce val de proteste ar fi provocat respingerea legii .
Dar si dintre toti care se trezesc vorbind acuma, nimeni nu spune:
– cine a propus legea in parlament ?
– cind si cit timp s-a dezbatut legea in parlament ?
– cum, cu ce majoritate s-a aprobat legea in parlament ?
Exista cineva, ( o persoana oarecare, un ziarist, o persoana publica, un ONG, o forta politica ) care sa ia taurul de coarne si sa propuna o noua lege, complecta , globala, corecta , asa cum o vrem ? Dar care sa fie o lege democratica, moderna, , care sa nu atace libertatea individuala de constiinta , a cuvintului si a actiunii , poate asa cum libertatile omului in societate au fost inteless de parintii constitutiei Statelor Unite ale Americii