miercuri, iunie 29, 2022

Intelighenţia şi obsesia rusă

          Intelighenţia rusă nu are un corespondent în Occident: prin pasiunea cu care îşi asumă  interogaţiile politice,  prin ascetismul cu care se dedică meditaţiei în marginea viitorului Rusiei înseşi, prin radicalismul pe care îl lasă  moştenire secolului XX, ea  devine actorul central în marea dramă a ideilor ce urmează revoltei decembriştilor. Condiţia rusă dă naştere obsesiei ruse şi nimic, de la literatură la practica politică, nu se va putea sustrage acestei presiuni teribile exercitate de un ordin secular a cărui ambiţie este aceea de a modela viitorul propriei lor patrii, dar şi al omenirii.

          Despre această obsesia rusă  scrie Sir Isaiah Berlin în studiile sale dedicate gândirii  născute în această memorabilă decadă care anunţă anul 1848. Iar arheologia sa intelectuală este cu atât mai preţioasă cu cât mumificarea  dogmatică  sovietică a anexat un  întreg curent , privit, după 1917, ca precursor al leninismului. Ceea ce această operaţiune de confiscare produce este o  interpretare unilaterală, creând caricatura protocronică în virtutea căreia bolşevismul devine moştenitorul dialectic al unei tradiţii  de luptă şi de dăruire intelectuală:  argumentul lui Sir Isaiah Berlin merge împotriva acestui curent al simplificării dogmatice, nuanţând şi salvând de la uitare un patrimoniu de sensibilitate.

De ce Rusia?

          De ce Rusia şi care este drumul Rusiei? Această întrebare este întrebarea fondatoare a intelighenţiei ruse. Alcătuită în  imperiul încremenit  al lui Nicolae I pe care  îl vizitează marchizul de Custine, hrănită de lecturi pasionate şi sedusă de himerele abstracţiunii, organizată în cercuri de  lecturi şi în societăţi secrete, intelighenţia rusă a  anilor  patruzeci este prinsă între scila autocraţiei şi caribda încremenirii iobăgiei. De aici, misiunea pe care aceşti predicatori laici şi-o asumă, de a reflecta la destinul pe care providenţa l-a rezervat Rusiei.

           Există o legătură specială între  fervoarea radicalismului şi  excepţionalismul rus. Graţie înapoierii sale, Rusia poate face acel salt în viitor ce este refuzat Occidentului în curs de a fi dominat de burghezie . Intelighenţia dezvoltă în sânul ei această formulă compensatoare a populismului:  obştea va fi nucleul din care se va naşte o lume  dreaptă. Ţăranul rus arată calea  spre socialismul agrar al viitorului. Este filosofia pe care Herzen o inaugurează şi pe care o vor simplifica şi radicaliza  cei ce îi  urmează,  de la Cernîşevski la teroriştii ce îl lichidează la 1881 pe Alexandru al II-lea.

          Drama intelighenţiei ruse constă în  imposibilitatea de a îmbrăţişa orice formă, oricât de modestă, a moderaţiei politice. Suspectaţi de poliţia statului, neînţeleşi de ţărani,  intelectualii radicali sunt exilaţi în acest domeniu al speculaţiei. Ieşirea din spaţiul ideilor înseamnă  alegerea  violenţei ca metodă de schimbare a lumii în care trăiesc.

           Pasiunea intelighenţiei  acordă literaturii ruse profilul unic pe care îl ocupă în canon. Cenzura ţaristă   transformă literatura în acel discurs integrator în care se  regăseşte meditaţia despre destinul rus. Literatura scrisă în Rusia întrece, în intensitatea mandatului ei etic, literatura din Europa. Ceea ce pare un simplu exerciţiu intelectual devine în Rusia o chestiune de existenţială, o alegere etică ce nu poate fi evitată.

           Vissarion Bielinski întruchipează, prin critica şi acţiunea sa publică, această critică ce îndrumă literatura rusă pe drumul  pedagogiei etice şi al obsesiei ruse. Critica lui Bielinski este responsabilă pentru alcătuirea  viziunii canonice  care face, de acum înainte, corp comun cu Rusia însăşi. Arta trebuie să participe la acest efort de reflecţie în marginea condiţiei ruse. Emanciparea de autocraţie şi îmbrăţişarea  luminilor Occidentului  reprezintă calea de urmat. Inamic al slavofilor şi  occidentalizant fără ambiguitate, Bielinski este, aşa cum remarcă Sir Isaiah  Berlin, prizonier el însuşi al obsesiei ruse.  Furia cu care întâmpină  pe ultimul Gogol, cu ale sale pledoarii  reacţionare, este expresia acestei pasiuni radicale : interzisă vreme de decenii,  replica sa devine un cahetism laic, un manifest al intelighenţiei ruse.

`        Fervoarea  radicalismului plasează pe cei ce aleg scepticismul  în poziţia delicată a unor marginali atacaţi cu patimă pentru refuzul de a urma drumul cel mai scurt către viitor. Recitit de Sir Isaiah Berlin, Herzen simbolizează   despărţirea de fanatismul ce devastează , în numele Ideii.   Herzen se desparte de Bakunin şi de radicali în clipa în care  tăgăduieşte dreptul  ideologiei de a dicta ritmul vieţii umane. Pluralismul său este  incompatibil cu rigiditatea ascetică a celor ce predică distrugerea. Vocea lui Herzen este, pe măsură ce intelighenţia creşte în  ferocitate revoluţionară, una din ce în ce mai izolată.  Confiscat de sovietici, Herzen întrevede în viitorul zidit de monomanii  ideologiei  ordinea de  cazarmă a totalitarismului.

           Turgheniev aparţine aceleiaşi categorii denunţate ca suspectă: liberal şi reformist, inamic al autocraţiei, el  imaginează, prin textele sale, un discurs pasionat şi polifonic în marginea condiţiei ruse. Prin  Bazarov, cel din “Părinţi şi copii”, Turgheniev deschide o fereastră  către veacul XX.  Inflexibilitatea  cazonă a radicalismului triumfă, alungând îndoiala şi scepticismul.  Cultul certitudinilor sufocă şi condamnă la tăcerea cenzurii.

În Bazarov,  privit de radicalii ruşi ca un erou al vremii sale, se reunesc rigoarea scientistă şi voluntarismul utopic. Pentru  acest om  care se naşte  şi despre care scrie Turgheniev, ştiinţa devine religia care înlocuieşte credinţa.  Frumosul este judecat cu asprime, căci  întregul univers este subordonat unui utilitarism orb.  În maniera sa nuanţată şi melancolică, Turgheniev reflectează, asemeni  profeţilor cu care este contemporan, Dostoievski şi Tolstoi, la  condiţia rusă. Impasul populismului este impasul lui Nejdanov din  “Desţelenire”. Întâlnirea ratată cu ţăranul rus dezvăluie fisurile din edificiul ideologiei.  

          Această Rusie a lui Herzen, Turgheniev şi Cehov este cea pe care o lichidează  bolşevismul.  Este O Rusie care nu acceptă reducţionismul   simplificărilor intelectuale şi care  mizează pe pluralism in defavoarea adevărului absolut. Adesea ridiculizată de cei seduşi de mesianism,ea posedă un  eroism discret al asumării. Îndoiala este preferabilă certitudinilor care strivesc omenescul. Polemica acestei celelalte Rusii cu radicalismul ideologic continuă şi în secolul XX. Bulgakov  şi Pasternak sunt parte din acest curent al demnităţii intelectuale.

Şigaliovismul leninist este capătul de drum al  rătăcirii intelighenţiei radicale ruse. Egalitarismul sângeros este idolul la care se închină moştenitorii iacobinilor ruşi. Neceaev îl seduce pe  Bakunin cu al său catehism,iar noua morală revoluţionară  acordă violenţei  justificarea ei etică. Barbaria este sprijinită pe pasiunea utopică : ambiţia intelectuală pregăteşte crima de stat.     

Distribuie acest articol

22 COMENTARII

  1. ” Sufletul rus”, chiar dacă este altoit cu ortodoxismul și europenismul elitelor, rămâne pe fond, asiatic. Degeaba au încercat unii și alții să-i considere pe ruși europeni, ei rămân în sufletul lor profund asiatici. Iar Europa noastră ar trebui să înțeleagă asta, mai ales acum după eșecul democratizării lumii musulmane și al războiului declanșat de Rusia contra Occidentului.

    • Stati linistit, nici romanii nu sunt mai europenizati. Trebuie să se renunțe odată la eurocentrismul asta si sa se considere fiecare cultura in propriile ei categorii. Ceea ce vedem acum este o ipocrizie din partea Occidentului, care in teorie condamnă eurocentrismul dar în practică il sustine, considerandu-i pe ruși barbari. Iar in faptul că sunt mai mult asiatici eu nu vad nicio problemă. Dvs. ce problemă ati sesizat in asta?

      • depinde ce intelegeti prin „Occident” si care parte anume a Occidentului. Europa deocamdata isi va continua politicile sale de „hrana pentru pace” (politica germana) in raport cu Rusia sau „teritorii cedate pentru pace” (politica franceza). Singura putere care are capacitatea de a vedea imaginea viitoare de ansamblu a lumii este America si nu degeaba trebuie sa fim protejati in partea noastra de lume. Dominatia lumii nu se refera la puterea militara, ci la ideologii si politici in raport cu celelalte puteri. Ideologiile sunt cele mai puternice arme. Daca pana acum, „spiritul rus” reprezenta principala amenintare a Occidentului, astazi a aparut si „spiritul chinez” care domina din ce in ce mai mult lumea in care traim. Doar ca ambele provin din zona autoritara, totalitara incompatibila cu cea occidentala, asadar nu pot fi lasate sa domine lumea noastra. Politicile slave nu reprezinta o optiune si nici nu le completeaza pe cele vestice. Dar, poate in asta consta frumusetea lumii, in faptul ca exista sisteme diferite din care putem in final sa alegem.

  2. cate IDEI au creat rusii …. anarhismul, misticismul, bolsevismul, panslavismul,, cate opere de arta: de la muzica(vreo 20 de compozitori de prima mana) comparabila cu muzica germana, la literatura, la pictura, filozofie . Cum poti numi tara asta un Imperiu al Raului? Mai degraba o tara a extremelor. Numai in Rusia poti admira modele umane christice ca Cehov si cateva decenii mai tarziu sa-l poti admira pe insusi Belzebuth Beria .

    • A nu se confunda invidividul cu statul sau geniile cu poporul. Cand ai o populatie de peste 140 milioane de locuitori, nu e firesc sa ai niste varfuri culturale?

      Pe de alta parte, ce a produs statul rus pentru popor? Cum isi gestioneaza intern resursele imense? Care este bunastarea poporului rus? Care este nivelul de educatie si de moralitate a poporului rus?

      Dar in lume, care este acum locul statului rus? Cum se simt vecinii Rusiei? Isi respecta statul rus tratatele?

      Istoric, ce idei benefice a exportat Imperiul Rus? Care au fost relatiile Imperiului cu vecinii sai?

      De ce alege Rusia sa improaste ura si razboi, nu stiu…dar asa cum bine ati scris este o tara a extremelor care il admira din pacate azi pe Belzebuth Putin. Toata arta si ideile lor utopice „minunate” (anarhismul, misticismul, bolsevismul, panslavismul) nu fac pentru victime nici cat o ceapa degerata sau credeti ca atunci cand esti violat, ucis, umilit, alungat din propria casa si tara are vreo relevanta ce hram poarta calaul?

      • @gicu, sunt in acord cu dumneavoastră. Ce idei benefice a exportat Rusia? Ce a făcut statul rus pentru cetățenii săi?

        Putem spune că vai, statul rus a reușit să mențină populația în toate zonele sale nefavorabile. Dar cu ce costuri? Deportări, realocări forțate?

        Putem spune că literatura rusă, arta, muzica…. Dar despre ce fel de literatură vorbim aici? Este ceva educativ in ea? Probabil. Exploram partea întunecată a sufletului uman, monștrii din noi. Dar avem ceva educativ? Ceva despre partea buna? Ceva vesel, fără suferință?

        „Mărețele” filme ale lui Tarkovski? Sunt ele educative, sa fie date de exemplu din generație în generație? Sau doar un portret alb-negru al unor situații hidoase și super-tragice? O fi tragismul considerat arta, dar e o arta nisata, nu pentru oricine. Nu e o arta cu care sa îmi educ copiii, clar. Nu e „Vita Bella” lui Begnini.

        Da, ce exportă lumii Rusia? Teama? Aroganta? Respect prin teama? Nu, multumesc!

    • @Satov: Raul ca si Binele, de altfel, sunt relative. O tara ce detine cel mai mare teritoriu national de pe planeta, raportat la o populatie de 140 mil locuitori, e clar imperiu, nu tara (isi spune federatie…). Si da, al Raului, intrucat a produs mai mult rau decat bine. Dupa mine este intruchiparea Raului definit ca argument al existentei statale. Este succesorul imperiului mongol construit de Genghis Han, vinovat de uciderea a milioane de oameni intr-o era cand populatia planetei nu ajunsese la 1 mld de locuitori. Filozofia acestui neam slav este foarte asemanatoare cu cea a mongolilor: existenta lor este motivata de acapararea resurselor altor popoare. Un neam de paraziti ai speciei umane.

  3. Stimate,
    Lucifer,
    Spuneti-mi si mie ce inseamna ,,sufletul rus”, ,,pe fond asiatic”, deoarece nu stiu sa existe o izolare culturala sau de alt tip, care sa ,,produca” o diferentiere atit de categorica in sec. XXI!
    Exista desigur caracteristici nationale profunde, dar a cataloga pe rusi drept asiatici (ca suflet) mi se pare prea mult, deoarece la nivel national diterentele dintre indivizi sint majore, dependente de o multitudine de factori.

  4. Rusia a funcționat atât timp cât a fost creștină. La modul general, religiile abrahamice sunt expansioniste, promovează dezvoltarea societății, extinderea ei și exportul de civilizație.

    Abandonarea creștinismului a lăsat mentalitatea mongolă fără nicio contrapondere.

    • Asadar suntem cu totii de acord ca alde kirilov sunt crestini doar de ftada, ei fiind de fapt pagani, politeisti.
      Asta inca n-ar fi nimic daca nu ar ameninta cu hecatomba nucleara, de ce nu si clasica.

  5. Aveti dreptate. Demonizarea Rusiei nu duce la nimic bun. A încadra o națiune întreagă sub această etichetă denota o gândire simplistă și naiva, ca si cum am spune că toți românii sunt hoti. Rusia are părți bune si mai putin bune. Din punct de vedere cultural (si nu numai) puține țări se pot compara cu Rusia iar România nu e cu siguranta printre ele. Odată cu acest razboi a reînviat si o doctrină periculoasă, de natură esențialista care consideră că există un spirit al poporului rus in genere si ca Rusia este un Imperiu al Raului. Domnilor, gândiți cu propriile dumneavoastra minti si încetati sa mai susțineti si sa mai legitimați retorici de prin anii ’40.

    • Trebuie sa privim cu luciditate, ostilitate, antipatie, neîncredere și teama spre Rusia hulpavă, haplea și hamesita. De ce? Pentru că delirul de grandoare extremist a transformat cele 140 de milioane în cele mai atroce animale de pe glob. Dostoievski spunea că pentru fiecare om etnicitatea sa ii trasează drumul spre Dumnezeu. Rușii nu accepta năzuința de înălțare a unui popor care, vreme îndelungată, s-a aflat sub copita muscaleasca. Apelând la baza de date, putem emite următoarea judecată: Rusia – Muza pentru Idiotul – este o mizerie crunta.

  6. Se pare ca acest dualism ideologic este specific popoarelor slave si celor care au fost dominate secole si decenii la rand de politicile ruse. Au existat de-a lungul timpului mai multe momente in care elitele ruse au fost la un pas de a face saltul spre adoptarea valorilor occidentale, insa imediat a aparut senzatia de grandoare, de ce ar putea sa devina poporul rus intr-o zi, daca va urma propriul drum prin care ar putea sa domine si sa schimbe lumea.
    Rusia niciodata nu va putea fi compatibila cu regulile si valorile occidentale, chiar daca si-ar dori acest lucru. Regulile vestului nu se pot aplica in est, si invers, cele din est nu se vor putea aplica in vest niciodata. De aceea poate, poporul rus simte „nevoia” ca dupa cateva decenii sa schimbe aceste reguli ale jocului in favoarea ideologiilor sale printr-un conflict, deoarece in opinia rusa, doar printr-un conflict „purificator” poti schimba regulile „jocului” pe lume si poti reface „arhitectura” politica. Mai mare libertate de a alege intre ideologii nu cred sa existe nicaieri in lume si la nici un popor. Spiritul slav este astazi mai liber ca oricand fie sa imbratiseze valorile lumii bazate pe reguli democratice, fie sa revina la un regim autoritar feroce care sa domine in partea noastra de lume. Nu cred ca aceste sentimente si obsesii vor disparea vreodata din viata poporului rus, iar noi va trebui sa traim mereu cu aceasta „sabie a lui Damocles” deasupra capului. Aceasta ar fi „durerea” sufleteasca rusa care provine dintr-o neliniste perpetua („Nimănui nu-i place durerea în sine, nici nu o caută sau o doreşte, deoarece este durere…”).

  7. Se vorbeste prea rar despre acest curent de idei, in Romania, cu toate ca influenta lui asupra lumii rusesti si oreintal-europene a fost considerabila. S-ar spune ca a facut parte din valul de occidentalizare a Rasaritului, care ne-a cuprins si pe noi, pe turci, pe polonezi, etc. Berlin pune ideile acestor visatori la baza intemeierii Israelului, chiar, ele fiind semanate de covarsitoarea majoritate a evreilor est-europeni stabiliti in Tara Sfanta.
    A fost un curent anti-sistem, anti-imperial si pro-occidental, asemanator cu socialismul utopic al lui Theodor Diamant, pe care marxism-leninismul si l-a apropriat pe nedrept.

  8. Personal cred că literatura rusă este supra-estimata. Patimi, suferințe, omoruri, sinucideri. Scrieri care pun sub lupa „mizeria umana”, nu scrieri care sa educe poporul. Frații Karamazov, Ana Karenina, Maestrul și Margareta culmineaza cu Lolita. (Asimov este printre singurii care au schimbat viziuni, din America, desigur).
    (Muzica și pictura sunt despre gusturi.

  9. comparabila cu muzica germana, la literatura, la pictura, filozofie

    Se vad toate la Katyn si Bucea. Sunt buni mai ales la Istorie, calaul nicolschi zicandu-le celor pe care-i calca in picioarele sale de mongoloid pitic frustrat, venit insa calare pe tancul eliberator: „va facem noi istorie, sa nu va mai faca altii”
    La ce mai sunt buni ? Oh, la recunostinta. Le promit distrugerea celor ce i-au scapat de la pieirea in care ar fi trebuit sa-i lase.

  10. Excelent articol/recenzie !! 👍
    Unele dintre „chestiunile” grave ale acestor zile își au izvorul și in meandrele sufletului rus sau ale zbaterilor intelighenției de azi.
    Deși unii trag o graniță spirituală ce se suprapune peste frontirera de stat RUS/UKR in realitate ea transgresează firesc. „Pasiunile” sufletului rus-ucrainian sunt cam aceleasi.

  11. As vrea sa stiu daca dl. Stanomir ne-ar putea recomanda vreo lucrare ce trateaza o istorie a tuturor miscarilor intelectuale aparute pe pamantul Rusiei (mai ales de la inceputul secolului XIX): anarhisti, bakuninisti, marxist-leninisti, narodnici si acum dughinisti. (un fel de Big Book of Bad Ideas). Chiar sunt curios sa aprofundez subiectul.

    • Inutil, rezumand intelectul rus el ne da: britanicilor, va scufundam insulele printr-un tsunami nuclear.
      Atata poate mintea lor.
      Dostoievski, Tolstoi, etc nici nu ma voi mai obosi sa-i citesc – sunt clasici europeni pana la refuz, autori romani cu droaia. Literatura americana nu mai spun, atat nord cat si sud.
      Ce folos o lume cu rusia ?

      • @crs
        Bizara întrebare….! Cum ar fi dacă RUS s-ar întreba „ce folos are o lume cu” Ro., PL, DE, FR si mai ales US ?!? Sau dacă HU ar formula aceeași întrebare, direct, despre RO.
        Din fericre niciunul dintre noi de pe-aici (sau mai stii ??!?) nu este / reprezintă vreun factor de decizie că ar fi jale.

        • Si-au pus intrebarea invers, ce rost are o lume fara rusia mare putere ?
          Are tot rostul zic eu.
          rusia este o lume aparte care nu are ce cauta in lumea noastra, a celorlalti. A distrus stabilitatea (a altora, evident, ca stabilitate nu exista de la sine nici la copaci) peste tot unde si-a raspandit otrava, intai tarista apoi comunista.
          Asa ca nu are nici un interes ce se intreaba :rus”, adica triburile mongoloide cu iz de civilizatie. Sa furi bude si roti de bicicleta, sa executi civilii pe langa care treci, sa te impusti intre camarazi pentru masini de spalat, iata intrebarile pe care trebuie sa le puna psihiatrii, dupa ce intra ostasii rosii la balamuc.
          Referitor la hu, ea formuleaza o singura intrebare: de ce respectam atat tratatele vechi ? Un raspuns i l-ar da rus: nu exista tratate vechi.
          Asa ca, vezi, ce e valabil pentru rapandule nu e si pentru ceilalti si vita-vercea.
          Stai pe faza, ca vor aparea si alte intrebari.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Carti noi

La Editura Trei tocmai a ieșit din tipar, special pentru Bookfest, „Istoria Filosofiei” de A.C. Grayling. O lucrare apărută recent, scrisă de unul dintre cei mai buni specialiști în filosofie de azi. Această istorie se remarcă prin tratarea foarte clară a temelor și ideilor. Ediția românească arată foarte elegant, are peste 700 de pagini, și o puteți obține cu reducere la Bookfest.

 

Carti noi

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este mastile-zeului-mastile-zeului-vol-i-1651660196.png

Editura Trei publica primul volum din monumentala lucrare a lui Joseph Campbell, Măstile zeului. Acest prim volum, în editie cartonată, este dedicat mitologiilor primitive. Al doilea volum va fi despre mitologiile orientale. Puteti cumpăra de la Bookfest această carte cu o reducere de 30 %.

 

Carte recomandată

 

Excelentă carte de luat în vacanță! Distractivă, delicioasă, brutală.  Tot ce a rămas ascuns, nespus și neexplicat în filmul lui Tarantino: detalii toride, crime nerezolvate, secrete din culisele industriei, anecdote sordide despre staruri care întruchipează pentru fani perfecțiunea sau momente sublime de pe platourile de filmare ale unor filme de mult uitate. Mai bună decat s-ar fi asteptat fanii regizorului sau criticii literari.

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro