Diverse știri venite pe toate canalele încep să conveargă spre concluzia că bătălia pentru controlul Internetului este în toi. Am mai scris despre asta lunile trecute, mai mult la nivel de supoziție: Internetul și-a format o lume proprie și inevitabil autoritatea acestuia va intra în conflict cu autoritatea statelor.
Mai multe întâmplări din ultima vreme arată că bătălia a început deja. La nivel de strategie s-a întâmplat summitul Nato de la Cardiff și politica de apărare cibernetică proclamată atunci. Consecința acesteia este readucerea în actualitate a diverse hotărâri legislative limitative ( parlamentul nostru tocmai a adoptat niște măsuri, din păcate nu am apucat să văd textul final deci nu mă pot pronunța)
La nivelul tacticii, vedem o ofensivă continuă asupra site-urilor situate „la limita legii”. Recenta oprire a „The Pirate bay”, oprirea din nou a „Silk Road” și începerea procesului împotriva lui Ross Ulbricht sunt doar două evenimente recente dintr-un șir mai lung care începe probabil cu afacerea MegaShare.
Aparent vorbim despre o ofensivă împotriva pirateriei software; este și asta o ipoteză de luat în calcul, și bineînțeles că există un lobby puternic în favoarea acestor acțiuni. Pe de altă parte, este adevărat că aceste site-uri pot fi văzute și ca un vehicul de propagare a malware-ului, iar în acest context este posibil ca autoritățile să spere în acest fel la o reducere a răspândirii acestuia.
Am scris săptămâna trecută despre ceea ce i s-a întâmplat firmei Sony Pictures ; lucrurile par însă să se complice într-un fel care mi se pare incredibil. Sony apelează la FBI, acesta declară public implicarea Coreei de Nord „cu posibil ajutor chinezesc”; într-o țară care nu negociază cu teroriștii vedem că premiera filmului incriminat este anulată. Nu am o explicație coerentă pentru aceste întâmplări, orice ipoteză am încercat să formulez mi se pare inconsistentă. Ce anume ar fi putut obține de la Sony niște atacatori, de așa natură încât să îi țină în șah pe aceștia? Pentru că dacă e vorba de date personale, nu ar fi prima dată când astfel de date sunt publicate pe Internet iar de filme piratate sunt plini „torenții”; e neplăcut, dar se poate supraviețui. Poate că autoritățile au cerut un răgaz pentru a putea produce o reacție adecvată, poate chiar speră că vor putea identifica atacatorii și recupera (mai degrabă distruge) datele furate. E greu de spus, în tot cazul deocamdată reacția pare disproporționată.
Până acum am fost obișnuiți să tratăm aceste întâmplări ( piraterie software, compromiterea site-urilor și așa mai departe) ca pe lucruri minore, precum portofelele furate în autobuz. Sau ca pe un fel de luptă dreaptă între „hacker” și administratorul de sistem. Deodată vedem mascați coborând din elicopter și confiscând servere și harddisk-uri, agenții de securitate naționale analizând cod malware. Pare clar că lumea s-a schimbat deja.
Lumea s-a schimbat însă și de cealaltă parte a baricadei. Vremea virușilor care se scriau doar de dragul de a demonstra o posibilitate, vremea virusului „Jos Iliescu” din anii ‘90 sau a celebrului „antiman” care ștergea manelele din calculator a trecut. Majoritatea malware-ului de astăzi are o finalitate direct sau indirect pecuniară. De la banalul spam ( presupun că se plătește la mia de mailuri trimise) până la „ransomware” , furt de parole sau scrisoarea ministrului de finanțe din Nigeria, nimic nu mai e „cavaleresc”.
Serverele de hosting sunt pline de „conserve”. Atacatorii descoperă un site vulnerabil, își plasează backdoor-ul și așteaptă. Tocmai faptul că nu plasează un banner cu „ defaced by…” e lucrul care te sperie, pentru că nu știi care sunt intențiile acestuia. E un simplu „sportiv” sau are un scop mai amplu?
Într-un articol mai vechi am mai scris despre monedele virtuale și contradicția între existența acestora și puterile băncilor naționale. În vreme ce zonele de evaziune fiscală sunt deja sub atac și legătura între corupție și slăbiciunea statului s-a afirmat deja, ne putem aștepta ca acestea să poată supraviețui mult timp în afara oricărei reglementări?
Pare că vârsta de aur a Internetului a fost ieri, și nu văd deocamdată cum am putea ieși de pe acest drum.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
The tighter they squeeze, the deeper we’ll go. Problema cu Tor-ul si darkneturile era ca acolo chiar gaseai indivizi care aveau motive sa nu vrea sa fie gasiti. Daca guvernele forteaza cetatenii sa se retraga in darknets ca sa poata torenta un serial, s-ar putea sa nu le placa ce urmeaza.
„parlamentul nostru tocmai a adoptat niște măsuri, din păcate nu am apucat să văd textul final deci nu mă pot pronunța”
atunci de ce v ati grabit sa scrieti articolul ?!
eminentele cenusii (din cauza mucegaiului) vor sa va apere viata
asadar se vor instala in acelasi fotoliu cu dvs ca nu cumva sa sa va luxati sira spinarii (din cauza zvircolirilor necotrolate)
Am si eu un deadline :)
Dupa cum vedeti,initiativa pleaca din zone mai importante, nu e neaparat foarte relevant ce a legiferat parlamentul nostru.
Dar nu va faceti griji, nu e ultimul articol, sau cel putin asa sper …
vezi
http://privacy.apti.ro/2014/12/19/mos-craciun-ne-aduce-calul-troian-securismul-cibernetic/
http://privacy.apti.ro/2014/12/20/cele-3-probleme-majore-ale-legii-securitatii-cibernetice-si-3-solutii/
Cu ceva timp in urma eram indignat de intentia autoritatilor in legatura cu cartelele prepay dar acum dupa ce familia mea a avut de suferit de pe urma unor infractori ce opereaza in Ro si in strainatate folosindu-se de ele le vreau interzise pur si simplu. Iar cu internetul…. e pe duca „epoca de aur” si nu stiu daca imi pare rau…
Este complet ilogic ceea ce spuneti. Daca „infractorii” purtau costume de Mos Craciun dvs. votati pentru interzicerea sarbatoririi Craciunului prin lege?
Nu vad motivul ca toata lumea sa sufere pentru ca familia ta nu are o minima cultura privind comunicatiile digitale. Sa-ti spun o chestie: daca familia ta nu cunoaste regulile de circulatie di tranerseaza de-a valma, ca gastele, asta nu inseamna sa reducem viteza maxima pe autostrada. Deci cu parere de rau dar fiecare este responsabil (personal) pentru prostiile proprii!
Un internet perfect sigur este o utopie, din pacate prima utopie realizabila datorita controalelor tehnologice si in consecinta o inchisoare. O data ce masurile de control sunt implementate, dizidenta sub anonimat devine imposibila si asta o face ineficienta. Internetul devine o inchisoare legala in care oamenii pot fi exclusi cu un simplu ‘access denied’. Daca nu esti deacord cu politica de acces in Internet primesti access denied. Unde se mai poate ascunde un Edward Snowden cand traficul e monitorizat. Cum aflam de programele de monitorizare derulate la adapostul Secretului de Stat cum ar fi Prismul ? Cum protejam si ascundem dizidentii daca totul e monitorizat ? Cum ne aparam dreptul la libertate si la viata privata de ochii indiscreti ai Statului ?
Ce imi pare rau este ca se pierde vederea de asamblu: internetul nu e altceva decat o retea de calculatoare interconectata la nivel global. Nu apartine nici unui utilizator, nici unei companii si nici unui stat ca sa o legifereze, pana si standardele ce guverneaza internetul sunt putine si nu tocmai obligatorii – daca un grup de participanti decid sa foloseasca alt protocol in loc de HTTP si alt port in loc de 80 o pot face fara sa se supere nimeni.
Orice utilizator se putea interconecta si folosi internetul cum voia. De aceea acapararea Internetului de catre state si legiferarea lui mi se pare uciderea internetului asa cum a existat. Pana acum cativa ani fiecare participant (nu spun utilizator ca sa nu se confunde cu un simplu consumator pasiv) cand a luat decizia de a se conecta si-a asumat si riscurile, acum vrem doar beneficiile, zero riscuri si legiferare stricta: asta nu este Internetul, este Guvernetul.