joi, martie 28, 2024

Internetul la sate. Laissez-faire

Am scris acum mai mulți ani pentru o gazetă locală un articol pe tema Internetului la sate. M-am gândit să reiau o parte din idei, pentru că pe de o parte nu s-au schimbat prea multe în domeniu și pe de altă parte tocmai s-au întâmplat niște evenimente în care Adevăratul Câștigător al Tuturor Licitațiilor ( îl știți dumneavoastră) pare a fi implicat în legătură cu un proiect cu același nume.

După cum probabil toți cititorii știu, România are una din cele mai rapide infrastructuri Internet din Europa, unii spun ca ar fi cea mai rapidă. Acoperirea acesteia a crescut rapid, impulsionată la început de rețelele de cartier, ulterior de cei doi ( sau trei, dacă socotim și Telekom) operatori mari de televiziune.  Aceștia au avut șansa de a veni pe un teren liber, construindu-și infrastructura de la zero, bloc cu bloc și cartier cu cartier. Cum la început Romelecom nu a contat pe această piață, tehnologia ADSL, mai scumpă și cu unele dezavantaje, nu s-a răspândit prea mult; în locul ei s-a construit direct rețea pe cablu UTP la 100Mb în loc de „buclă locală” alimentată  de conexiuni pe fibră optică. Fără a avea în spate o „grea moștenire” a unei tehnologii cu probleme, precum în alte state ale „bătrânei Europe”, în România s-a construit o infrastructură nouă și performantă.

Bineînțeles, cel mai eficient pentru „cabliști” a fost să conecteze mai întâi blocurile: topologia compactă a permis maxim de profit cu minim de investiții. Abia apoi, când fiecare bloc din oraș a avut măcar un operator de cablu conectat, a venit și rândul cartierelor de case, unde raportul investiție/abonat este mai mare.

Mult mai încet este procesul de extindere al acestor operatori în mediul rural. Aici puterea de cumpărare este redusă, potențialii cumpărători sunt puțini și la distanțe mari, deci investițiile necesare sunt consistente.

Totuși, ziceam în vechiul articol, în acest zone trăiește circa jumătate din populația României. Există concepția că Internetul este un moft în zonele în care nu există apă curentă iar WC-ul este în fundul curții.  Eu însă cred că tocmai dimpotrivă. Va fi mult mai greu și scump să construim pentru toți  acești oameni rețele de apă, canalizare sau  șosele. Fără ele, nu putem considera că acești oameni contribuie cu adevărat la progresul nației (bogată țară avem dacă ne putem permite să ținem deoparte jumătate din resursele umane disponibile).

Internetul, prin comparație, e mult mai simplu de extins și constituie o formidabilă resursă de informație. O să spuneți că majoritatea celor din mediul rural n-o să se descurce. Da, la început va fi probabil dificil, dar folosirea Internetului nu e chiar „rocket science”. Dacă reușesc să se descurce cu birocrația din instituțiile publice, care mi se pare mult mai complicată, se vor descurca până la urmă și cu calculatorul. Computerele sunt ieftine și există o bogată piață formală și informală „second hand”.

Bineînțeles, programul guvernamental va eșua. Și asta nu din cauza contractorilor ( ar fi și aici multe de spus, dar încă mai aștept să citesc la alte rubrici), ci din cauza modului în care e conceput.

Programul guvernamental e conceput ca o implementare. Care sa va face mai bine sau mai prost, va funcționa ( mai bine sau mai prost) o vreme, eventual până trece garanția. Funcționarii care au „pe inventar” echipamentele le vor încuia cu șapte lacăte, nimic nu se va clinti și nu se va schimba în proiect.

Ori, exact de asta nu era nevoie. Pentru ca un astfel de proiect să funcționeze, nu era nevoie de nici un fel de echipament, cablu sau implementare. Orice sistem care trebuie să funcționeze cu adevărat trebuie să se poată autoîntreține, să se poată extinde sau modifica, după nevoi. Sunt ferm convins că un sistem de scutiri de taxe ( taxe pe o afacere care nu există încă, deci nu ar afecta bugetul) eventual subvenții pentru lucrările de anvergură, precum introducerea fibrei optice în zone îndepărtate, ar fi rezolvat problema eficient, ieftin și pe termen lung. Furnizorii cu experiență știu mai bine ce echipamente le trebuie, cum să atragă clienți plătitori care să finanțeze întreținerea rețelei, ce servicii noi să adauge și așa mai departe. Iar dacă nu vin cei cu experiență, România nu a dus niciodată lipsă de tineri dornici să-și rupă gâtul sau să se îmbogățească, nici măcar la țară.

Ce este în definitiv Internetul? Un experiment prin care acum un sfert de veac niște universități americane s-au conectat între ele. Ieșit din universități, nu a mai avut niciodată nevoie de bani, dimpotrivă, a produs și produce miliardari. Modelul există deci, în jurul „rețelei” apare imediat întregul ecosistem: întreținere, dezvoltare, comerț ( sau poate credeți că la Cuca Măcăii oamenii își mai țes hainele în casă?).

Nu îi trebuie nimic, doar un pic de „dereglementare” ( cine va scrie istoria corupției și a nepăsării în România să nu uite că datorită faptului că autoritățile au „închis ochii” la cablurile aruncate alandala pe stâlpi și între blocuri avem acum cea mai bună rețea din Europa, merită un capitol separat).

Distribuie acest articol

42 COMENTARII

  1. Felicitari, ati punctat foarte bine. Programul respectiv nu a fost decat un alt sistem de sifonat niste bani, daca cineva ar fi avut macar un minim interes ar fi chemat la discutie marii operatori (inclusiv pe cei din retelele mobile) cu care sa puna la punct un program pentru zonele cu densitate mai mica decat xx/kilometru patrat.

  2. Mă simt nevoit să vă contrazic vehement, cel puţin în parte.
    Am fost confruntat cu internetul încă din anii apariţiei sale şi îi cunosc avantajele şi dezavantajele, atât în cazul utilizării sale în scop profesional, cât şi privat. Pe de altă parte, cunosc viaţa la ţară şi necesităţile ei, atât din copilărie, când îmi petreceam toate vacanţele într-un sat, cât şi prin faptul că, actualmente, mă bucur de a fi în posesia unei reşedinţe „de vacanţă” la ţară, unde mă simt atât de bine, încât îmi petrec majoritatea timpului aici.
    Vă citez:
    „Există concepția că Internetul este un moft în zonele în care nu există apă curentă iar WC-ul este în fundul curții. Eu însă cred că tocmai dimpotrivă. Va fi mult mai greu și scump să construim pentru toți acești oameni rețele de apă, canalizare sau șosele.”
    Dezacord total. Ţăranul român are, la ora actuală, pentru a-şi putea desfăşura activitatea de agricultor, mult mai mare nevoie de această infrastructură tradiţională, decât de internet. Iar această relaţie nu se va modifica în mod semnificativ în viitor, pentru că ea asigură, în mult mai mare măsură decât poleiala din internet, o producţie eficientă. V-aţi întrebat cumva de ce magazinele româneşti sunt invadate de produse lactate din Germania? Răspunsul este simplu: pentru că sunt extrem de competitive, cu toate că salariile din Germania sunt cam de cinci ori mai mari decât la noi. Iar competitivitatea acestor produse nu este datorată internetului, ci tocmai infrastructurii tradiţionale extrem de bine dezvoltate. Şi, în afară de aceasta, ordinii şi disciplinei sistematice din această ţară, care acoperă toate domeniile de activitate din societate şi care este tocmai contrariul dereglementării pe care o ridicaţi d-vs. în slăvi:
    „Nu îi trebuie nimic, doar un pic de „dereglementare” ( cine va scrie istoria corupției și a nepăsării în România să nu uite că datorită faptului că autoritățile au „închis ochii” la cablurile aruncate alandala pe stâlpi și între blocuri avem acum cea mai bună rețea din Europa, merită un capitol separat).”
    Astfel încât, în loc să-i punem chelului tichie de mărgăritar, poate mai bine-i dăm o loţiune, să-i crească părul la loc.

    • Eu nu zic ca nu ar fi bine sa le rezolvam si pe celelalte. Problema e ca nu consider ca vorbim de o „tichie de margaritar” cand vorbim de Internet, ci de o necesitate , pe care in plus o putem rezolva repede si cu investitii relativ mici. Accesul la informatii este o resursa formidabila de care aproape jumatate din populatia tarii este lipsita; nu vom avea niciodata destul lapte românesc daca facem în continuare agricultura din Miorita…

      • Cred că nu am dat absolut de loc de înţeles, în comentariul meu de mai sus, că în Germania se face agricultură ca în Mioriţa. Sau că doresc acest lucru pentru România. Cine înţelege totuşi acest lucru, o face pe propriul risc. Dar în acest caz consider că am ajuns la limitele retoricii mele.

        • Ma refer la faptul ca fara conectare la informatie ( preturi, distribuitori, utilaje, chiar sfaturi tehnice) taranii vor continua cu agricultura de subzistenta ( ca-n Miorita) pana la sfarsitul lumii. Ori in astfel de conditii nu poti face performanta. Sigur ca avem nevoie de intreaga infrastructura; in ultima vreme chiar s-a mai miscat cate ceva, dar resursele necesare sunt mari si rezultatele nu le vom vedea prea curand. Nu mi se pare putin lucru sa poti vedea imagini cu o ferma „adevarata”, sa poti compara ofertele la produse sau utilaje, sa faci comenzi online ( ok, vor ajunge in trei zile, nu a doua zi) .

          • Cred cu toata puterea ca Internetul la sate este mai important decit soselele, WC-ul in casa si apa de la robinetul din perete.
            http://www.youtube.com/watch?v=dk60sYrU2RU
            Ceea ce este posibil in zonele sarace ale Indiei este posibil si in zonele sarace din Romania. Daca as avea posibilitatea financiara sa o fac as investi fara ezitare extinderea accesului la Internet la sate.

            Jumatatile astea sint interesante. Intr-o societate dominata de vocile si faptele barbatilor cum e cea romaneasca, e bine sa ne aducem aminte ca jumatate din publicul adult – poate chiar un pic mai mult – este format din femei. Sa mai observam si ca daca adunam femeile si copiii la un loc obtinem o masa de populatie despre ale carei nevoie de dezvoltare, sustinere si exprimare nu prea se vorbeste in Romania. Pentru mine este evident ca Internetul poate raspunde foarte bine nevoilor de dezvoltare si exprimare al acestor categorii de populatie, mai ales ca la sate aceste categorii vulnerabile in organizarea sociala de la noi nu prea au ce face pentru a se educa sau distra cit timp barbatii (typo initial: „barbarii”) transpira banii familiei pe la pacanele din bodega satului.

            Populatia concentrata in satele din Romania este la fel de capabila sa se dezvolte ca si populatia concentrata in orase. Pesimismul orasanului fata de potentialul de crestere al satului mi se pare la fel de obtuz ca pesimismul bucuresteanului fata de provincie si/sau invers; discutam in toate situatiile de simple prejudecati, clisee de gandire samd. Ca sa deschizi calculatorul iti trebuie masina cu taste, teava de net si putina veselie de la priza din perete – nu autrostrazi. Daca tartorele nu-i acasa cu atit mai bine. Dupa ce vezi ce si cum poti sa sari la un loc de munca direct in Spania sau in Italia eludind complet „vraja” posibilitatilor de cistig din orasul romanesc. Ma rog, am scris prea mult si cam dezlinat.

    • @Mihail Lungu,
      domnule, îndrăznesc şi eu, la rândul meu, să vă contrazic vehement.

      Eu nu am casă de vacanţă la ţară, ci chiar locuiesc într-un sat la vreo 20 de km de un oraş important. M-am mutat la ţară nu ca să savurez aerul curat, inmiresmat cu băligar, ci ca să mă fac ţăran, sau, in fine, fermier. Ca să pornesc afacerea mea in agricultură internetul este INDISPENSABIL. De altfel acesta a fost unul din criteriile pentru alegerea locuinţei -să existe internet in zonă, şi, din fericire am găsit chiar şi concurenţă. Toate celelalte -apă curentă, wc cu canalizare, drumuri asfaltate sunt chestiuni insignifiante. Ca atare, la 2 ani de la relocare, am internet de mare viteză şi-l folosesc zilnic -pentru căutarea de echipamente, pentru forumurile de specialitate, pentru frurnizori şi distribuţie, pentru corespondenţă comercială- dar NU am deocamdată apă curentă şi canalizare şi -după ce am studiat chestiunea indelung- nici nu o să investesc in direcţia asta pentru că sistemul a fost conceput prea prost pentru a permite ramificaţii in zonele tipic rurale din zona colinară aflate sub nivelul reţelei principale. Costurile sunt prea mari, prohibitive, chiar şi pentru comunele mai bogate, iar fondurile europene sunt insuficiente pentru a acoperi o localitate rurală împrăştiată, cum sunt multe prin Ardeal. Iar beneficiile…hm, ridicole. Un caraghioslâc de civilizaţie sanitară intr-un ocean de mârlănie. E ca şi când am crede că din momentul adoptării normelor şi instituţiilor europene, gata, am intrat in rând cu lumea mare, ne-am civilizat brusc prin aportul cohortelor de birocraţi de tip nou, european.

      Autorul are mare dreptate, ceea ce avem nevoie acum, nu numai in telecomunicaţii, este puţină dereglementare. in plus, in agricultură, ar fi ideal să se rezolve de urgenţă situaţia publicităţii imobiliare, adică a cadastrului.

      • Dacă s-ar rezolva situația cadastrului, n-ar mai trece cablurile ălea pe unde vor diverși operatori. Ce mare scofală să faci un proiect de canalizație și să contactezi deținătorii de drepturi reale înscriși în CF pentru rezolvare amiabilă! Pe lângă devoalarea altor matrapazlâcuri, mai mari, gen „suprapuneri“. Adică de 150 și mai bine de ani nu s-a suprapus nimic, dar se suprapune acum după Revoluție, când foștii tovarăși au primit titluri de la feseneu

        • Interesant, in vest sint sate si zone in care populatia s-a rarefiat si rezeaua de canalizare nu mai poate fi intretinuta din lipsa de clienti platitori. In Romania lumea viseaza la infrastructura ca in ‘Vest’. Asemenea vise sint intretinute de firmele care construesc canalizarea, de primarii spagari… Dupa constructie incepe intretinerea contra taxe !
          Solutia pentru zonele rarefiate demografic, sau in curs de rarefiere trebuie sa fie de alta natura, una individuala, mai ieftina si usor de intretinul.

      • La început am crezut că glumiţi, dar când am citit afirmaţia:
        „Un caraghioslâc de civilizaţie sanitară intr-un ocean de mârlănie”
        mi-am dat seama că vorbiţi chiar serios. Mi se pare deosebit de semnificativ că puneţi semnul egalităţii între publicitate şi ceea ce d-vs. numiţi „problema cadastrului” şi vedeţi aici o soluţie în „dereglementare”, când soluţia este de căutat tocmai în contrariul acesteia. Vă doresc deci, mult succes în afacerea d-vs. agricolă şi să fiţi şi pe viitor scutit de beneficiile ridicole ale aşa zisei civilizaţii impuse de birocraţia UE, păstrând cu sfinţenie mârlănia autohtonă, puţin îndulcită (dar numai la suprafaţă) prin internetul de mare viteză. Sper să nu-mi luaţi în nume de rău, consider că avem poziţii ireconciliabile, astfel încât satisfacţia de a polemiza în continuare, singurul sens pe care l-ar mai putea avea, după cum mi se pare mie, discuţia noastră, nu justifică efortul. Chiar de loc.

  3. Fără supărare, dar articolul e paralel cu realitățile din RO.

    Am cablat cu UTP în urmă cu 10 ani un orășel de 20.000 de locuitori. Aproape integral blocurile și o mare parte din zonele de case. La început cumpăram Internet cu cisterna de la Connex (ulterior Vodafone) și de la Orange și îl vindeam abonaților cu găleata. Ulterior, Romtelecom a instalat în acel orășel fibră optică și de-acum Internetul venea pe conductă, nu mai era nevoie de cisternă.

    Nu ne-am extins în satele din zonă, dar toate aveau CATV, iar Romtelecom avea zeci de abonați ADSL în fiecare sat. Iar după fiecare furtună cu trăsnete, schimbau zeci de modem-uri Thompson Speed Touch și nu păreau niciodată să se descurajeze, le schimbau din nou la furtuna următoare :) . Ceea ce noi nu ne-am fi permis, dar pentru ei nu era o problemă.

    Asta era situația în urmă cu 10 ani, iar zona nu era printre cele mai bogate din țară. Ulterior, a apărut și NextGen, care ajunsese să cableze efectiv pe toate coclaurile. Așa că bunele Dvs.intenții au cam fost deja puse în practică în ultimii 5-10 ani.

    • Sunt convins ca dumneavoastra ati cablat localitati de 20 000 de oameni; sunt si localitati de 10 000 de oameni cablate.
      Exista insa localitati mai mici de atat iar datele oficiale (din cate imi amintesc) arata sub 60% penetrare a Internetului. Am participat si eu ( firma la care am lucrat) la conectarea unor localitati unde Vodafone si-a cărat echipamentele cu magarusul pe munte (avem poze) iar conexiunea intre sate se face cu antene radio ( apropo de traznete, in perioadele cu soare). Exista cablu in majoritatea satelor, dar nu si Internet; sau mai bine zis exista Internet in general doar acolo unde exista Telekom si a apucat sa isi modernizeze infrastructura. La TV cablu e mai simplu, deoarece firma locala isi pune „palariile” de satelit si cableaza doar local; la Internet ar avea nevoie sa realizeze conexiunea intre sate, ceea ce e mai complicat. Asta este si scopul programului „Internet la sate” dealtfel.

      • Scopul programului ”Internet la sate” este să mai ofere ”băieților deștepți” niște contracte pe bani publici. Nu să asigure efectiv vreun serviciu realmente necesar.

        În rest, de-obicei omul își ia mai întâi calculator și abia după aceea vrea și Internet. Sigur că acum s-au mai schimbat lucrurile, de când cu tabletele și smartphone-urile, dar astea nu au nevoie de cablare propriu-zisă. Însă dacă pe om nu l-a interesat să-și ia calculator, n-are nevoie nici de Internet, asta era ideea.

        Numărul de calculatoare în zonele rurale este inevitabil mai redus, așa că și nevoia de acees la Internet este mai redusă. În orășelul respectiv, pe lângă faptul că blocurile aveau doar 12 apartamente pe scară, comparativ cu 20 în orașele mari, cel puțin 2-3 apartamente pe fiecare scară erau libere, locatarii fiind plecați cu toții în Italia sau Spania. Asta în orașele mari nu se întâmplă, apartamentele nu rămân goale, se găsește cineva să le închirieze. Iar dacă într-o scară de bloc dintr-un oraș mare erau 12-15 apartamente cu calculatoare (din 20), în acel orășel erau la început numai 3-4 pe fiecare scară de bloc și au ajuns ulterior spre 7-8.

        Așa că 60% rată de penetrare e destul de rezonabil. Lipsa de interes din partea potențiallilor utilizatori nu poate fi suplinită de programe guvernamentale. Presupun că majoritatea persoanelor în vârstă de 50-60 de ani din mediul rural nu sunt interesate nici de calculator, nici de Internet, deși în marile orașe majoritatea persoanelor de aceeași vârstă le folosesc.

        • Eu vad lucrurile altfel. Poate si pentru ca m-am nascut si am crescut intr-o localitate unde „s-a auzit de tren”. Unde singura solutie de conectare este Telekom ( din fericire si-au modernizat reteaua si e ok, chiar daca platesc mai mult pentru o folosire sporadica decat la actualul domiciliu – tot „la tara” dar in „zona metropolitana”. Unde am cotizat la plata fibrei optice pentru ca… surpriza… eram prea putini si providerul local ar fi iesit in pierdere). Deci sa zicem ca stiu realitatea din teren pe pielea mea.
          Trebuie insa sa punem problema si altfel. Satele nu sunt populate (sau n-ar trebui sa fie) doar de agricultori. Mai exista profesori, invatatori, veterinari ( care au nevoie de acces pentru celebrele crotalii) . Sigur ca numarul de potentiali clienti e mai mic, dar pe de alta parte poate ca lucrurile mai stau si invers: poate ca unii se muta la oras tocmai pentru ca nu au aceste conditii „la tara”. Eu stiu ce insemna sa cauti un tranzistor, dupa cum stiti sunt electronist si asta a fost o pasiune pentru mine inca din copilarie; ajuns in Bucuresti (unde tranzistorii se vindeau, evident, la „bisnita” , dar se gaseau) nu mi-am putut pune problema sa ma intorc, pentru ca era practic imposibil sa faci meseria asta ca lumea acolo. Pe de alta parte, acum mai exista si fenomenul migratiei, nu as fi de loc sigur ca numarul de potentiali clienti e chiar mic (raportat la numarul total) pentru ca e de nepretuit sa poti sta de vorba pe Skype cu copiii din Italia ori Spania. Bineinteles, in conditiile unor preturi rezonabile. Un numar suficient de mare de clienti poate permite unui pusti sa isi castige traiul din micile interventii ( instalari, devirusari, reparatii) si lucrurile pot evolua…

          • Parțial adevărat ce spuneți. Însă și dacă le asigurați Internet la 100 Mbps în fiecare gospodărie pe banii guvernului, oamenii tot vor continua să plece la muncă în străinătate, fiindcă mai trebuie să mai și mănânce.

            Există într-adevăr ”notabilitățile” satului, care au în mod obiectiv nevoie de Internet, însă asta nu se poate realiza la orice costuri. Ar fi mult mai simplu (și mai ieftin pentru utilizatori) să poată face oricât tethering cu ajutorul mobilului, pentru că acoperire există cam peste tot. Și ar fi mult mai simplu (și mai ieftin pentru bugetul public) să fie obligați operatorii de telefonie mobilă să accepte tethering. La ce cost consideră ei că e rezonabil, dar nu să-l restricționeze ab initio.

            Admit că nu cunosc situația concretă actuală din RO, dar în urmă cu câțiva ani acest tethering nu era posibil fiindcă nu voiau operatorii, nu de altceva.

            • La orice costuri nu, evident. Cred ca partea dificila este cea cu adus o conexiune pe fibra in localitate, unde se pot acorda ceva facilitati fiscale ( de exemplu o scutire de impozite pe un numar de ani pentru biznisul respectiv) Cum fara aceasta scutire afacerea n-ar exista, bugetul nu ar fi afectat, ba dimpotriva. In plus banii dati acum pentru construirea unei retele care va sucomba imediat dupa ce va fi receptionata puteau fi dati ca subventie cuiva care ar fi realizat aceasta investitie si ar fi exploatat-o. De exemplu sa subventionezi 25% sau 50% din costurile investitiei ( mai mult deja duce la abuzuri). Ma bazez pe faptul ca in multe localitati exista retea de tv cablu , care implica doar cablarea localitatii ( nu are nevoie de uplink, acesta se face prin satelit). Deci intreprinzatorul ar putea proceda similar daca ar avea backbone-ul in localitate.

  4. de unde vine prosperitatea confederatiei helvete sau landurilor germanice ? mult inainte de aparitia internetului, de saltul technologic a beneficiat toata lumea. tractoarele erau si pentru „tarani”, canalizarea si pentru oamenii „satelor”, arhitectii se gindeau si la spatiile verzi si la geometria spatiala si la lumea „rurala”. ghita al lor nu era conectat la buget pentru a si instala camerele de supraveghere (made in china) pe ulitele prafuite rotunjindu si propria avere si alimentind visteria de stat si partid cu taxa pe caruta trasa de boi si puzderia de impozite. cum este posibil ca statul sa va monitorizeze in timp real cind aveti closetul in curte ? dvs realizati ca traiti intr un stat militienesc ? tehnologia (importata de aiurea, nici vorba sa fie produsa de trepadusul autohton) este folosita pentru controlul si suprataxarea cetateanului, nicidecum pentru confortul lui.

    • Nu prea inteleg daca „ma combateti” sau nu. Practic asta vreau si eu, ca tehnologia sa fie folosita si in interesul taranilor. Asa cum landurile germane au profitat de revolutia industriala ( iar satele noastre mai putin) acum se pune problema ca si satele noastre sa profite de revolutia postindustriala. Este un lucru ce ne sta in putinta. Pana la urma si colectarea taxelor este un semn al unui stat civilizat, ganditi-va ca momentan pentru orice „pricina” cat de mica taranul trebuie sa mearga „la judet” .
      „Trepadusul autohton” o sa vanda niste fiare care o sa sfarseasca intr-o magazie cu vechituri, iar problema va ramane.

  5. Eu sunt curios daca exista cererea pentru asa ceva. Trecand peste „buda din fundul curtii”, o realitate trista si incontestabila, cred ca trebuie sa tinem cont si de alte aspecte ale populatiei rurale: imbatranita, semianalfabeta, blocata in cutume religoase arhaice..
    In comunele mai mari exista deja internet. Toate companiile telecom au in oferta si internet pentru sate. Mai raman doar localitatile izolate, din munti, unde nu mai traiesc decat batranii, unde nimic nu se misca si totul arata la fel ca in evul mediu. La ce ar folosi o familie tipica dintr-un astfel de sat internetul? Skype? :)

    • Vedeti raspunsul catre @Harald . In multe zone, operatorii mobili nu au instalat modulele 3G . Nici macar in comuna mea natala ( 5000 de oameni la ultimul recensamant, plus tot cam atati in cele vecine care utilizeaza aceeasi celula). Probabil ca nu ar fi rentabil un asemenea modul, dar de exemplu daca banii care se duc la biznisul de care ziceam in articol s-ar fi dus intr-o subventie rezonabila ( sau macar intr-o scutire de TVA) pentru modulul 3G ar fi fost niste bani mult mai bine cheltuiti.

      • Nu e neapărată nevoie de module 3G. În urmă cu 10 ani ne descurcam cu 2Mbps bandă garantată (8Mbps fiind capacitatea totală disponibilă în acel site al operatorului). Foloseam un squid server și încă 8 conturi de satelit (cererile plecau prin operatorul de telefonie mobilă și download-ul venea prin satelit) astfel că ofeream abonaților de zeci de ori mai multă bandă decât ce putea oferi operatorul de telefonie mobilă.

        Și când au început prea mulți abonați să asculte Europa FM pe calculator, am instalat încă un server cu un tuner și o placă de captură și am obținut stream-ul chiar în rețeaua locală, ca să nu mai consume banda obținută cu greu de la operator. Asta se poate face și cu stream-uri TV, însă nu vreau să știu ce părere ar avea ANCOM, fiindcă știu ce părere a avut ANRC-ul atunci.

        Așa cum spunea cineva mai sus, guvernul folosește resursele epocii moderne mai degrabă ca să restricționeze și să oprime cetățenii. Însă dacă ar fi lăsați să le folosească singuri lucrurile ar merge mult mai bine. Fiindcă tineri cu spirit antreprenorial se găsesc și în mediul rural, exact cum spuneți chiar Dvs.în articol

  6. Deși vă admir tenacitatea editorială și obișnuiesc să vă citesc articolele, nu pot să nu remarc o mică greșeală pe care o faceți cu obstinație. Lăsați un spațiu după ce deschideți o paranteză.
    Nu țin neapărat să îmi publicați mesajul, dar mi-ar plăcea să vă corectați puțin ortografia.

  7. In teorie ar fi o idee buna, dar ma indoiesc ca batranii de 70-80 ani ar intelege cum functioneaza si la ce i-ar ajuta internetul (ma gandesc aici la bunica mea). Mai degraba ar trebui sa investim in necesitatile de baza (apa, canalizare,gaze) si in dotarea scolilor cu calculatoare conectate le internet pentru a oferi tinerilor cat mai multe sanse.
    http://www.bookishstyle.ro/

    • Probabil explicatia este tot in ceea ce am zis mai devreme. S-au facut investitii destul de mari in IT, dar banii s-au dus…. vedeti si dvs in paginile gazetelor unde. Tocmai faptul ca sunt cateva firme care au monopolizat contractele cu statul a dus la lipsa de performanta in domeniu: bani pe hardware inutil, pe aplicatii care nu fac ceea ce trebuie ( mai ales ca nimeni nu a fost capabil sa spuna ce trebuie, din lipsa unor consultanti competenti… am mai abordat tangential subiectul in trecut)

  8. Azi e ziua cand am inceput sa comentez pe contributors
    E al doilea articol cu o viziune cam … rurala… asupra existentei. Nu vreau sa folosesc termenul marginit, ca nu e politicos.
    Orice ati dezabate aici, traim intr-o lume in care, in mare, abordarile sunt:

    http://www.wsj.com/articles/europe-wants-the-world-to-embrace-its-data-privacy-rules-1424821453
    adica net pentru toti, dar reglementam noi ce sa vada cetateanu’

    http://www.google.com/loon/
    si asta, si mai sunt altii ca ei. Care face toate discutiile de mai sus caduce.

    • Despre „privacy” am mai scris si noi aici, vedeti arhiva.
      Credeti ca daca cineva in America face niste experimente cu internetul transmis de baloane se va rezolva problema conectarii zonelor rurale din Romania? Daca, reped daca experimentele vor reusi ( ceea ce nu e deloc sigur) si tehnologia va deveni fezabila la un pret rezonabil, nu cumva problemele vor ramane aceleasi, si anume pretul prea mare al investitiei initiale? Din pacate zonele rurale tot rurale vor ramane, jumatate din populatia Romaniei nu participa la progresul societatii decat printr-un fel de sclavie tacita justificata de viziunea folclorico-pasunista despre sat.

  9. De acord cu dvs. Ca traitor la tara m-am confruntat si cu „buda din fundul curtii”, cu lipsa de canalizare sau apa curenta dar si cu lipsa de internet.
    Primele se pot rezolva, fosa septica, vinanja, fantana proprie . Ba chiar la nivel de comuna primaria poate sa cumpere o vidanja si sa ofere servicii de vidanjare , daca nu apare un „privat” care sa ofere acest serviciu. Cu cat sunt mai multi cu atat mai bine.
    La internet nu ai ce face, daca nu ti se ofera acest serviciu nu poti sa „rezolvi”
    chestiunea de unul singur. Tin minte cand a venit primul cablist..am tot tras de el sa bage si internet, nu s-a putut, firma mica, habar n-am de ce nu a vrut.
    Apoi, asa cum era si normal, Romtelecom a oferit acest serviciu, o viteza buna, si nu, nu cad „Thomsoanele” la prima furtuna. Dupa ani si ani il am tot pe ala de la inceput, cu 4 iesiri. Sunt foarte multumit, nu ma preocupa downloadarea a jde giga de nustiuce, desi fi-miu zice ca e OK si in acest scop.
    Da , internetul la tara esta cam musai. vand si cumpar destul de des in urma anunturilor pe site-uri specializate, ma informez si citesc aproape exclusiv de pe net. Si nu daor in domeniul agro, as spune ca mai mult in alte domenii, la care nu asa avea acces fara net.Chiar daca nu toti urmaresc cotatille porumbului la CBOT va asigur ca foarte multi isi pun marfa pe care o au de vanzare si pe net. Sunt conectati, si asta conteaza mai mult ca buda aia nenorocita din fundul curtii, pentru ca fara bani, fara sa-ti vinzi marfa, nu vei putea in veci sa o schimbi in ceva decent.
    De asta sunt perfect de acord cu autorul, in prima faza, cea a investitiilor care se recupereaza mai greu avem nevoi de stimuli fiscali, dar si in cea de-a doua, dupa amortizarea costurilor investitionale initiale, stiind ca breakevenul este mult mai sus din cauza costurilor fixe mai mari.
    In acest caz se pot, de ex, deduce cheltuielile (sau macar o parte din ele, pana la nivelul costului de la oras) cu internetul, la calculul impozitului pe venitul agro, sau orice altceva, oamenii putand suporta nise costuri mai mari, dar care se deduc etc.
    Revenind la cifre este interesant sa ne uitam pe un studiu al INSSE
    http://www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/com_anuale/tic/tic_r2013.pdf
    Se observa prapastia utuilizatorilor functie de nivelul de instruire, or la tara nivelul este mai mic, pana nu se rezolva acest aspect, al instruirii, nu va creste in veci ponderea celor care sunt interesati de net.
    Al doilea aspect este cel al scopului si modului de accesare al internetului.
    „Proporţia în care Internetul a fost accesat printr-un dispozitiv portabil în afara casei de către
    persoanele în vârstă de 16-74 ani care au folosit Internetul în ultimele 3 luni anterioare anchetei,
    a fost în favoarea persoanelor din mediu urban de 32,4% faţă de 28,0% în mediul rural.
    De asemenea, utilizatorii care folosesc dispozitive pentru accesarea Internetului din mediul urban au avut un uşor avans faţă de cei din mediul rural atât la telefoane mobile sau smartphone-uri (62,4% faţă de 59,9%), cât şi la computere portabile (52,8% faţă de 32,6%).”
    Nu sunt fan smartphone, laptop, prefer banalul desktop, dar , ma rog, e chestie de gust si de necesitate. Ideea e ca in anumite segmnete diferentele sunt minuscule oras fata de sat…oamenii sunt in fond la fel, la nivele de instruire similare, aici e buba de fapt.
    Una peste alta articolul mi se pare foarte OK, in loc sa dam cu banii in pereti putem sa ajutam piata prin diversi stimuli, indiferent de companie, fara nicio alta interventie de genul programe in care avem doar un castigator, care apoi isi face de cap. Prinde orbul, scoate-i ochii! Bleah…
    Totusi nu sunt de acord cu tremenul de dereglementare, din conta avem nevoie de reglementari extrem de clare, doar ca accesul la bani trebuie sa fie pentru toate companiile care vor produce acest serviciu. Cu atat mai mult cu cat mediu rural nu este acelasi peste tot, in unele locuri avem ceva infrastructura, in altele nu. Si trebuie tinut cont si de piata de platitori care este interesata de acest serviciu, altfel ne trezim (iarasi) cu bani cheltuiti aiurea, bagam net acolo unde n-l vrea nimeni. Doar ca sa creasca nu stiu ce procent. Si un cont gras…evident.

  10. Ati pus problema corect ! Insa ” unii ” se gandesc daca nu e mai bine sa ramana asa, ca acuma , pentru ca astia mai trebuie sa si voteze din cand in cand ! si nu au nevoie de informatii !
    Asa este, e o problema pur tehnica , de investitii si facilitati financiare, care din pacate devine politica. Se va intampla ca la povestea cu autostrazile, digurile, podurile, etc.
    Va felicit pentru articol !

  11. Bun, pe langa nivelurile (mda, mai sus am „bagat” nivelele) de instruire diferite mai discutam si de varsta, caimacul fiind pe varste pana in 55 ani, de la 65 in sus fiind dezastru.
    http://www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/com_anuale/tic/tic_r2014.pdf
    Pe final ajungem aici:
    „Pe medii de rezidenţă, frecvenţa utilizării calculatoarelor este clar diferită, în mediul urban numărul persoanelor care folosesc calculatorul depăşindu-l de două ori pe cel al utilizatorilor din rural.
    Dintre persoanele de 16-74 ani care trăiesc în mediul rural, mai mult de jumătate nu au folosit
    niciodată calculatorul. Chiar şi la persoanele tinere, cu vârste cuprinse între 16 şi 34 ani, care trăiesc în localităţi rurale, ponderea celor care nu utilizează calculatorul este de 22,7%.”
    As putea crede ca din cauza mediei de varsta mai mari din rural fata de oras (cu 1, 3 ani), cu un dezechilibru chiar si mai mare la categoria femei./barbati peste 65 ani (femeile au o pondere usor mai mica in utilizarea calculatorului), adaugam si nivelurile de instruire net defavorabile satului….e clar ca cererea de net este mai mica in mod natural la sate. Cred ca oferta trebuie sa se adapteze acestei cereri scazute, masurate..aaaa, a fost msurata? sau o dam asa la trozneala, la sentiment? De aia sunt de acord ca doar piata poate stabili cantitatea de net pe care chiar o vor taranii.

    • Ma tem ca aici suntem in problema cu oul si gaina. Cei din mediul rural nu folosesc calculatorul pentru ca nu au Internet sau nu au Internet pentru ca nu folosesc calculatorul. Din punct de vedere al persoanei fara preocupari in IT, calculatorul fara Internet e cam degeaba. Ok, poate mai face un Solitaire in serile de iarna, altfel ce sa faca? In schimb Internetul deschide perspective de informare, de comunicare etc.

      • Nu cred. Cand am solicitat cablistului sa bage net mi-a spus ca nu crede ca e rentabil pentru el, desi avea reteua pe sarma montata deja pentru tv. Ca sa-l conving am incercat sa adun mai multi oameni din sat, sa fie ceva tentant. Stiti cati am gasit? Vreo 10.
        Bun asta era acum multi ani, conta si magistrale pe care venau datele in zona etc…lucrurile s-au mai schimbat. Nu mai depinzi de cablist, Dar sa notam totusi ca conexiunile broadband fixe fac 88,2% iar cele mobile doar 24,5%.
        Altfel spus desi acum poti sa ai net cam peste tot trebuie sa dispui de un „mobil” si sa platesti un abonament care e mai scump ca cel „pe sarma”. Sau sa platesti cat consumi, dar tot e destul de scump pentru unii din zona de rural in care veniturile sunt substantial mai mici, pe medie.
        Eu consider ca oul este la costuri, atat de investitie cat si de consum. Daca nu sunt bani de abonament discutam degeaba.
        Basca interesul real al consumatorului. Geaba ai net daca-l folosesti doar sa asculti manele…
        Cei actiivi din mediul rural (poate paera paradoxal dar majoritatea consistenta nu se ocupa doar de agro) isi vor rezolva problema, au solutie, raman cei mai putin activi si cu venituri foarte mici. Si cei pe care nu-i intereseaza chestiunea. Are rost sa ne cotopenim pentru ei? Nu. Are rost sa le le creasca veniturile..dar asta e alta discutie.
        Ceea ce insa e vital este o ora de IT in scoli, implicit si net la dispozitie. Ieftin si mult. In loc de ora de religie eu as baga ora de butonat..sfantul net nu mai este o poveste, nu?

        • Problema IT-ului in scoli e si ea delicata; ma tot gandesc sa scriu un material pe tema asta si am constatat ca nici eu nu am o parere ferma, de asta il tot aman :) Ora ca atare trebuie, in mod clar, problema e cu cine o faci. Chestiunea asta s-a incercat in anii ’80, cu profesorii de matematica; am avut noroc in liceu sa am un profesor pasionat care ne-a invatat algoritmi si scheme logice ( fara sa avem calculatoare, erau o raritate pe atunci). Insa in marea majoritate foloseau ora pentru inca un pic de matematica. Este insa predarea programarii o necesitate sau este mai util sa se predea notiuni practice de folosire a computerelor ? E un raspuns care mi se pare greu de dat. Poate o sa deschid intr-un articol viitor subiectul, chiar sunt curios care este opinia altora; mie mi-a folosit partea de algoritmi, dar eu sunt intr-o minoritate „de nisa” . Pentru a avea Internet in scoala… trebuie sa avem o conexiune in comuna, pe care o va plati primaria. Deci nu trebuie sa fie prea scumpa, altfel… In plus trebuie sa avem pe cineva care sa se ocupe cat de cat de respectiva conexiune, de respectivele computere.

        • Acum… si dumneavoastra aveti dreptate, vorba rabinului… Exista localitati care, realist vorbind, nu mai au sanse de viitor, au ramas cu sub 100 de locuitori (parca in HN a fost un articol pe tema localitatilor care s-au stins) Eu am luat ca reper comuna mea natala, 4700 de locuitori la ultimul recensamant, cu scoala, gradinita, biserici si carciumi, ba chiar un pic de industrie locala :) E o localitate perfect viabila dar relativ departata de capitala de judet. Nu sunt socolog, dar presupun ca in general localitatile peste 1000 de locuitori sunt suficient de „functionale” dar din punctul de vedere al unui intreprinzator care ar dori sa ofere servicii de Internet sunt cam la limita sau putin sub. Acolo unde suntem sub „masa critica” eu zic ca nu prea se justifica nici un fel de investitii majore, cu parere de rau…

          • Stiu ca acoperirea 3G este peste 90%, ramane atunci doar o problema de optiune individuala, vrei serviciul sau nu? Ai bani sa-ti cumperi telefonul, tableta sau compul , ai bani sa platesti abonamentul? Da, cei da la sate sunt dezavantajati fata de cei de la oaras, care au o optiune in plus, internetul fix, mai ieftin.
            Si atunci problema se pune un pic altfel: ce facem cu cele 10%? sunt zone cat de cat populate, exista cerere? daca ne uitam pe hartile de acoperire sunt in general zone muntoase, acolo unde avem actiivitati turistice e una, acolo unde avem doar ursi si lupi e alta.
            Impresia mea, ca nespecialist, este ca problema este la suportabilitatea costurilor la tara, unde avem venituri mai mici, pe medie, atat din cauza populatiei mai in varsta, ponderii mai mari a pensioanarilor, nivelului mai scazut de educatie. Or aici nici un program al Atoatecastigatorului nu poate face nimic. Aruncam banii pe geam.
            Cat priveste IT-ul in scoli, cred ca ar trebui aplicat pe zona de utilizator, adica procurarea si distrubuirea informatiei. Poate e prea mult spus IT, dar alt nume nu-mi vine acum in minte. Eu unul sunt uimit de dexteritate unor copii, care inca nu stiu sa scrie si sa citeasca, in a manui telefoane. Imi aduc aminte de revolutia formidabila a comenzilor pe baza de icon-uri, si nu pe baza de comenzi scrise, unde fiecare virgulita facea diferenta. Utilizatorul nu se mai pierde in „fleacuri” cum ar fi scrierea corecta a unei instructiuni, acum problema este la multimea de optiuni, multimea de cai si posibiliatati. manualele de utilizare sunt extrem de stufoase, revenim cumva la faza initiala, dar in alta forma. Cine mai e dispus sa citeasca un manua de 50 de pagina ca sa invete cum se foloseste decent un smartphone? Am citit nu de mult un articol despre un tip care face anual bani buni (6,7 cifre , in dolari) explicand cum se utilizeaza ultimele tipuri de telefoane destepte, este un fel de „antrenor” peronal, care iti livreaza un set de filmulete in care-ti explica pe indelete ce si cum, dar iti si raspunde la nelamuriri punctuale.
            In concluzie, in scoli, in special la sate, as merge pe parte de utilizare, la nivel minimal, iar acolo unde este cerere (sa ne gandim ca multi copii stiu deja destul de multe, din familie, din anturaj) as lasa libera si optiunea in a adauga.

            • @MirceaM
              M-a facut sa zambesc amar aprecierea dvs referitoare la faptul ca acel 10% neacoperit 3G e undeva, departe, unde „sunt leones”.

              Va citesc folosind o remarcabila legatura definita ca fiind 3G, cu o viteza de 48-64Kb/s (reali! :) ), la un semnal intre -60 si -90dBm.
              Legatura este de la singurul operator care asigura macar legatura continuu, ceilalti operatori nereusind, la aceeasi magnifica viteza, acest lucru.

              Unde ma aflu? La 34 de km in linie dreapta de Bucuresti (52km pe sosea). La mai putin de 2 km de comuna vecina unde Telekom furnizeaza 20 Mb/s.

              Ce sanse avem la un acces decent la internet? Niciuna. De 8 ani suntem cu cereri depuse la Romtelecom/Telekom pentru o linie terestra. Cereri pe care le reinnoim in fiecare an deoarece furnizorul are tentatia de a-si sterge din sistem cererile nerezolvate pe care nu are de gand sa le rezolve vreodata :). Iar cablistul care este in zona nu este interesat de subiect, Etno si Mynele reprezentand apogeul ofertei sale

              Sprijin din partea primariei? Imposibil. Comuna raporteaza oficial (si cu mandrie, banuiesc…) ca absolut toate satele sunt racordate la „internet de mare viteza”. Ceea ce ne spune ca furam :) candva beneficiarii vreunui program guvernamental de desteptare rurala.

  12. Total de acord cu autorul. Internetul la sat ar avea exact impactul pozitiv pe care l-au avut supermarketurile de genul Penny in orasele mici: au dat locuitorilor acces local la o gama variata de produse, la preturi similare celor din marile orase, demontand astfel monopolul „buticarului” cu adaos 50-100% si orar de functionare dupa bunul plac.

    Nu consider ca Internetul va face din tarani (in sensul cat se poate de bun al cuvantului) oraseni moderni (nici nu as vrea asta, sau cel putin nu brusc) ci mai degraba Internetul la sate ar conduce (cred eu) la urmatoarele efecte benefice:

    1. ar atrage mai multi oraseni moderni spre sat. Din ce in ce mai multi (dar inca nu suficient de multi) angajati la tastatura pot lucra si „de la distanta”, cel putin 1-2 zile pe saptamana. Astfel acestia si-ar putea cumpara pe mai nimic o casa la tara si si-ar putea face acolo toate weekendurile (miercuri seara pana duminica seara). Win-win-win: Calitatea vietii respectivilor, satul insusi (infuzie de bani, diversificarea gamei magazinelor locale, cresterea populatiei si poate in unele cazuri deschiderea ochilor copiilor taranilor care astfel ar putea vedea ca se poate face ceva si la tara, angajarea diversilor meseriasi locali), angajatorul orasenilor respectivi, fiindca va avea angajati mai fericiti si astfel (conform multor teorii) mai productivi;

    2. chiar si pentru taranii get-beget, chiar daca doar cei tineri ar incepe cu FB/YT/online games etc. pana la urma tot ar da de o wikipedia, documentar, un curs online samd. In tarile dezvoltate sunt multi „tarani” care presteaza de la distanta, ducandu-se „la oras” doar de cateva ori pe an, la sedinte. Si din ce in ce mai multe meserii decente se pot face si exclusiv din comfortul propriului camin;

    3. infrastructura (non-internet) satului ar avea si ea de castigat. Odata cu niste minti mai luminate poate s-ar imbogati si optiunile electoratului local in ceea ce priveste primarul, consilierii locali, samd.

    In concluzie, Internetul e un mare egalizator si asta e favorabil tarilor cu un cost al vietii mai mic, precum e cazul in Romania. „Produsul” arata la fel fie ca accesezi pagina de la etajul 100 al unui zgarie-nori din NYC, fie din prispa unui sat uitat de Dumnezeu din Romania, India, China. Evident, in ceea ce priveste satele din Romania (si nu numai, situatia e specifica multor tari in curs de dezvoltare sau care au depasit recent acel stadiu) chiar si cu Internetul high-speed tot raman multe alte aspecte la nivel (foarte) primitiv, dar macar se poate avea O cale de a fi in randul lumii, nu foarte scumpa si cu un ROI (return on investment) foarte promitator.

    Pentru a raspunde opiniei altui comentator: nu consider ca prezenta Internetului la sat ar distruge spiritul satului, obiceiuri si traditii. Dimpotriva, cred cu tarie ca lumea satului s-ar dezvolta daca ar avea acces al tot ce are bun de oferit Internetul de azi: marketing aproape gratuit, promovarea obiceiurilor si traditiilor locale, schimburi culturale, samd.

    P.S. Tema subventionarii guvernamentale: pentru ca acest proiect sa functioneze trebuie facut altfel decat fac in general guvernele din Romania. Si anume nu da flamandului cate un peste pe zi, ci mai degraba invata-l sa pescuiasca. Internetul poate avea numeroase utilizari si in ceea ce priveste agricultura si cresterea animalelor, participarea la bursele de produse agricole.

  13. Cu ceva timp în urmă, am scris în revista IT Ttrends România un articol intitulat: „VillaeTelco: Internet în satul tău” (rog vedeți http://ittrends.ro/2014/07/villagetelco-internet-in-satul-tau/). Acolo, încercam să prezint publicului român soluția oferită de cei de la VillageTelco (http://villagetelco.org/), o soluție Free Software (și Free Hardware) care oferă acces Internet peste o rețea mesh.

    Alții folosesc asemenea echipamente pentru extinderea accesului exact în zone sărace, ca satele românești: zone din Africa, zone izolate din SUA, etc.

    Soluțiile MESH NETWORKING au avantaje ENORME, atât tehnologice cât și „politice”, fiindcă oferă din construcție nu doar fiabilitate, ci imposibilitatea cenzurii, a deconectării abuzive, a comercializării excesive, a interceptării… În Vest s-au înțeles deja aceste idei :) Rog vedeți cu atenție proiecte ca:

    http://yacy.net

    https://prism-break.org/

    http://freifunk.net/en/

    https://openwrt.org/

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihai Badici
Mihai Badici
Absolvent al Facultății de Electronică si Telecomunicații București ( 1991) Administrator de sistem cu peste zece ani de experiență cu specializari in sisteme de stocare si securitatea datelor. De asemenea a absolvit in 1996 Facultatea de Litere la Universitatea Bucuresti. In prezent, consultant IT independent, colaboreaza pe mai multe proiecte legate de infrastructura de date.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro