marți, martie 19, 2024

Interviu cu Armand Gosu. Rusia, de la bolșeviki lui Lenin la siloviki lui Putin

Cum ni se infatiseaza astazi Rusia, la 100 de ani de la revolutia bolșevică și în pragul alegerilor pentru presedinție? Cum se pune problema succesiunii lui Putin? Cine și în ce fel conduce astazi Rusia? De ce vrea Rusia ca Romania să devină un stat revizionist? Acestea sunt câteva dintre intrebările la care răspunde Armand Gosu în interviul de mai jos.

Se împlinesc zilele acestea 100 de ani de la revoluția bolșevică, de fapt de la momentul loviturii de stat, soldate cu preluarea puterii de către gruparea lui Lenin. Cum se raportează astăzi Kremlinul la acest eveniment? Se va sărbători în vreun fel la Moscova? În vremea Uniunii Sovietice se organizau parade militare.

Nu, nici vorbă. Nici un fel de ceremonii oficiale. Vor fi manifestații, dar ele vor sărbători 76 de ani de la parada militară din 7 noiembrie 1941, când regimentele Armatei Roșii, aduse din Siberia de Stalin, în urma rapoartelor agentului GRU, Richard Sorge, că Japonia nu va ataca URSS, au fost trimise pe front ca să respingă ofensiva germană. Soldații germani se aflau atunci în mahalalele Moscovei, Înaltul Comandament German tipărise deja bilete la Balșoi pentru concertul de Crăciun, părea o chestiune de zile căderea capitalei sovietice, instituțiile deja începuseră să se mute după Urali, departe de linia frontului.

Și totuși, Putin a declarat că prăbușirea URSS a fost cea mai mare catastrofă geopolitică.

Multe declară Putin, ca și la Lenin sau Stalin, poți găsi câte un citat despre orice. Totuși, trebuie să fiți de acord că în actuala situație din Rusia, Kremlinul n-o să aniverseze o revoluție, nu de alta, dar poți să dai idei unor oameni. Da, e o ușoară schizofrenie aici, să-l sărbătorești pe Stalin, pentru o cifră banală, 76 de ani de la parada din Piața Roșie, dar să nu marchezi 100 de ani de la evenimentul fondator, în urma căruia s-a constituit regimul bolșevic și statul sovietic, al cărui lider pentru mulți ani a fost Stalin. Dar ce face Putin e foarte logic, el forțează o comparație între 1941 și ce se petrece astăzi, flutură amenințarea externă pentru a-și consolida poziția internă, înaintea campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale din 18 martie 2018.

Credeți că ar putea Putin să piardă alegerile?

Mai sunt 5 luni până atunci, se pot întâmpla multe, dar…. chiar dacă nu sunt total excluse surprizele, e puțin probabil să le piardă. Totuși, important pentru el este cum le câștigă. Putin are nevoie de un fel de plebiscit, adică vrea să obțină 80%, cu o prezență ridicată la vot. Marea problemă a acestor regimuri autoritare este legitimitatea. Liderii lor se relegitimează prin acest simulacru de alegeri. În literatura de specialitate, regimul lui Putin se numește “autoritarism electoral”. Deci, Putin are nevoie nu doar să le câștige, ci să le câștige la scor și, mai ales, să aibă o participare cât mai mare la vot. De aici și apariția în ultimele săptămâni a unor candidați spectaculoși chemați să dea iluzia unei veritabile campanii electorale, să creeze o intrigă, ceva emoție publică, să mobilizeze diferite segmente ale populației în această campanie și evident, la vot.

Există un potențial de protest. Asta se vede la mitingurile anti-corupție organizate de Aleksei Navalnîi, cel mai important opozant al regimului. Neașteptat de mulți oameni, mai ales tineri, ies la proteste, riscând să fie arestați și să facă închisoare administrativă, câteva zile sau chiar săptămâni. E puțin probabil că regimul o să-i permită lui Navalnîi să candideze în alegerile prezidențiale, el are o sentință judecătorească care-i interzice acest lucru pentru încă un deceniu, însă cu justiția din Rusia nu se știe niciodată. Candidatura domnișoarei Sobciak, anunțată acum câteva zile, e oarecum proiectată ca să-l bruieze pe Navalnîi și să-i ia electoratul tânăr, cu potențial ridicat de protest.

Nu falsifică oricum rezultatul? Doar nu sunt alegeri corecte.

Falsifică un anumit procent, 10-15%, cam asta e media pe țară. În orașele mari, Moscova, Sankt Peterburg mai puțin, în provinciile mai îndepărtate, unde opoziția e slabă și nu-i nici un control, mai mult. Nu li se cere de la Kremlin să falsifice. Guvernatorii, șefii locali o fac, pentru a “raporta” rezultate cât mai bune, arătându-și loialitatea față de liderul suprem, în ideea că doar astfel își vor putea păstra posturile. E o linie foarte subțire, aproape invizibilă, de toleranță a populației la procentul falsificat. Dacă e prea mare, oamenii pot ieși să protesteze în stradă. Exact de ceea ce se teme mai tare Putin. Grav nu e doar că sunt falsificate rezultatele, ci faptul că întreaga campanie electorală este viciată de măsuri administrative. Cu alte cuvinte este o democrație fake, sunt alegeri fake, autentic în Rusia e doar regimul autoritar și controlul discreționar al unui grup din serviciile secrete, asupra unei întregi țări, de dimensiunile Rusiei, adică 1/6 din întreaga suprafață a globului.

Ce este cu această clasă conducătoare care provine din KGB? Este ea specifică Rusiei? Ce consecințe are faptul că siloviki conduc Rusia? Adică oamenii din structurile de forță, servicii secrete, armată, din ministerele de Interne și cel al Situației Extraordinare.

Nu e specific Rusiei, să fie clar acest lucru. Este pentru prima dată în istoria Rusiei când serviciile secrete controlează complet procesul politic. Asta nu s-a întâmplat niciodată în trecut. În perioada sovietică, PCUS deținea puterea, KGB și GRU erau doar instrumente în mâna liderilor politici. Astăzi, în Rusia, oamenii din servicii ocupă poziții dominante nu doar în elita politică, ci și în birocrație, la toate nivelurile, până la cel de directori de întreprindere. Apartenența la structurile de forță este lozul câștigător pentru o carieră birocratică. Cel mai puternic serviciu este, de departe, FSB, principalul succesor al KGB-ului. Vârful puterii e populat cu oameni din KGB/FSB, grup relativ omogen, educat în școlile serviciilor secrete, cu o viziune specifică asupra lumii.

Care viziune s-ar caracteriza prin ce?

Aici ar trebui o discuție lungă. Răspunsul scurt ar fi că ideea fundamentală a ofițerilor de intelligence este că Rusia e înconjurată de dușmani care vor s-o distrugă, să-i acapareze teritoriile și bogățiile. E o credință aproape mistică că ei au misiunea de a salva Sfânta Rusie. E foarte important acest detaliu. De ce? Însăși dominația serviciilor se bazează pe prezumția că Rusia e înconjurată de dușmani. Asta înseamnă că, regimul serviciilor secrete nu-și va distruge mitul fondator, îmbunătățindu-și relațiile cu Occidentul, cu SUA în special. Kremlinul are nevoie de un Vest distribuit în rolul de dușman, pentru că doar în acest fel funcționează contractul social încheiat între această echipă la putere, provenind din KGB/FSB și națiunea rusă.

Și care-i obiectul acestui contract social?

Echipa kaghebistă în frunte cu Putin apără Rusia de forțele răului din Occident. Din punct de vedere militar, dar și al civilizației, valorilor. Propaganda rusească internă spune că Vestul e fundamental rău, e plin de homosexuali, de necredincioși, de corecți-politici, de musulmani, calcă în picioare valorile tradiționale, sănătoase, ale familiei, e plin de pedofili și de refugiați sirieni care violează…. Esența răului, cel care pune în scenă tot acest scenariu diavolesc este Soros, deci el trebuie combătut activ. Așa că, Occidentul trebuie înfruntat, nu trebuie lăsat să contropească mințile rușilor cu lucruri “necurate”, cu alte seturi de valori, mai ales cele de tipul drepturilor omului, toleranță ….

Când a apărut ideea acestui nou contract social?

În momentul în care contractul vechi a eșuat. Acela fusese un contract încheiat în 2000, la începutul primului mandat prezidențial. Atunci, Putin promitea bunăstare, salarii și pensii la timp, creșterea nivelului de trai. În schimbul acestora, rușii au renunțat la democrația liberală, de tip occidental. Au apărut noi concepte, cu care Surkov, consilierul lui Putin, a încercat să inoveze în științele politice, de pildă “upravleaemaia demokratiia”, democrația controlată, manipulată. Însă, ca să funcționeze bine acest model trebuia îndeplinită o condiție. Prețul la hidrocarburi să rămână ridicat. Numai că el s-a prăbușit. Anul trecut, cu prețurile la petrol și gaz scăzute, nu mai puțin de 53% din bugetul federal provenea din exploatarea hidrocarburilor, și undeva la peste 70% din totalul exporturilor Rusiei. În anii cu prețuri ridicate, peste 60% din banii încasați la bugetul federal veneau din vânzările de petrol. Criza financiară a lovit puternic Rusia. Atunci când s-a reîntors la Kremlin, în 2012, Putin n-a mai produs idei noi, originale. A venit cu proiectul Uniunii Euro-Asiatice, despre care nu se mai aude astăzi nimic. În afară de Armenia și Belarus, toți fug de Rusia. Alegerile parlamentare și prezidențiale din 2011-2012 a căror corectitudine a fost contestată în stradă, au părut să confirme narațiunea intelligence-ului rusesc că Vestul complotează împotriva lui Putin, organizând “revoluții colorate” și face asta pentru a distruge Rusia. Următorul pas a fost Ucraina. Moscova pretinde că a intervenit în Crimeea pentru că Ucraina ar fi aderat la UE și NATO, după Euro-Maidan, din cauza politicii agresive de extindere a Occidentului spre Est. Ăsta e contextul în care a apărut noul contract social, Rusia – cetate asediată, înconjurată de dușmani. Deci, kaghebiștii vă apără de inamici, dar toți rușii trebuie să participe la luptă pentru că e o cauză sfântă. Astfel, orice contestare seriosă a regimului duce la lipirea etichetei de trădător, de membru al coloanei a 5-a.

Deci, Rusia de acum 100 de ani era mai democratică decât cea de astăzi?

Cu siguranță. Rusia era monarhie constituțională după Manifestul din Octombrie 1905, avea parlament bicameral, un sistem de vot censitar, funcționau 4 curii. Dar asta era și în România, și în alte state din lume. Deci, Rusia de după 1905 era mult mai bine sincronizată cu Occidentul. Erau primii pași într-un proces care se anunța lung, dar erau semne importante de succes. Nu uitați că până la Revoluția din 1905, Rusia a fost ultima autocrație din lume. Și încă ceva, înaintea Primului Război Mondial, Rusia era a cincea economie a lumii, era mult mai bine tehnologizată, și infinit mai diversificată decât e astăzi când economie ei e bazată pe exploatarea hidrocarburilor.

Și avea acum 100 de ani o cu totul altă elită politică, militară, diplomatică, era o piesă de bază a Antantei, a fost cel mai important aliat al României în 1916-1917.

Cel puțin era mult mai bine sincronizată cu Occidentul. Nu idealizez Rusia de la începutul secolului al XX-lea, avea destule probleme, Nicolae II și familia lui au fost veritabili piromani, care au dat foc Rusiei, dar și astăzi lucrurile merg din ce în ce mai rău. Acest grup din KGB/FSB care deține puterea reală e la fel de autist ca familia imperială în 1916-1917. Poate că el e format din profesioniști, dar sunt profesioniști din lumea intelligence, știu să culeagă informații, organizează operațiuni secrete, provocări, numai că ei nu înțeleg cum funcționează economia, societatea, relațiile internaționale. Astea sunt domenii guvernate de niște reguli, altele decât cele ale operațiunilor clandestine. Ei consideră că diplomația, economia, cultura, educația trebuie să servească statul și obiectivele lui strategice. Numai că puterea în stat fiind acaparată de acest grup din KGB/FSB, el e cel care definește care-s interesele statului și împinge Rusia în tot felul de aventuri din care nu are cum să iasă bine.

Totuși, din punct de vedere militar, operațiunile din Crimeea și cele din Siria par spectaculoase, nu confirmă ele că Rusia a redevenit o putere importantă?

Campania din 2008, împotriva Georgiei, a jucat un rol decisiv. Armata rusă a demonstrat multe carențe în teatrul de operațiuni. Din acel moment, Kremlinul a început să investească masiv în reformarea armatei, realizată de fostul ministru Serdiukov. Ce am văzut la lucru în Crimeea, în februarie-martie 2014, este rezultatul muncii fostului ministru al Apărării. Chiar dacă a crescut spectaculos, bugetul militar al Rusiei abia de-l depășește pe cel al Franței, și e la 1/10 din bugetul SUA. Asta în condițiile în care Rusia e cel mai mare stat din lume, întins pe 9 fusuri orare, deci are de securizat o frontieră de mii de km.

Doar la prima vedere acțiunile Rusiei par spectaculoase. Să ne uităm la războiul din august 2008: Rusia a pus în valoare capacități limitate, proiectate într-un teatru de operațiuni de pe frontieră. Operațiunea din Crimeea a fost fără îndoială un succes, chiar spectaculos. Dar ce se întâmplă în Donbass amintește de capacitățile dezvoltate în perioada sovietică, deci nu mă impresionează. Cât privește proiecția de putere din Siria, ea arată, în primul rând, capacități de desfășurare și de bombardament clasice. Am notat și niște tiruri de rachete din Caspica, dar acelea au fost mai degrabă o demonstrație tehnologică. Munițiile moderne, foarte precise, sunt scumpe, ele nu au fost utilizate în atacurile aeriene ale aviației ruse.

Ajungem la amenințarea cu reînarmarea nucleară. Păi, tocmai asta confirmă faptul că Moscova e conștientă de propria slăbiciune în domeniul convențional. E îngrijorător faptul că Rusia recurge tot mai des la amenințarea cu utilizarea armelor nucleare. Capacitățile strategice nucleare dar și instalațiile A2/AD, din Kaliningrad, Crimeea, Armenia, Siria fac să devină vital important menținerea unui canal de comunicare. În mediul experților se discută despre posibilitatea reconfigurării Consiliului NATO-Rusia pentru a servi ca mecanism de gestiune a conflictelor pe teren, funcționând mai ales în momentele de criză. E o variantă, sunt și altele, poate fi înființată o structură diferită.

Pe lângă operațiunile convenționale, Rusia a declanșat un război hibrid, o mașinărie infernală de propaganda s-a pus în mișcare. La nivelul UE se înființează centre de combatere a activităților subversive ale Rusie. Chiar dvs ați scris primul în România despre doctrina Gherasimov.

Alegerea tacticilor războiului ne-liniar, cum îl numea Surkov, hibrid cum s-a impus în literatură de specialitate și în presă, e tot o dovadă a slăbiciunii și fragilității Rusiei. Moscova înțelege că n-are nici o șansă într-o ciocnire militare directă și convențională cu blocul occidental.

Ce spune doctrina Gherasimov? Rusia crește rolul instrumentelor nemilitare pentru atingerea obiectivelor politice și strategice. Adică? Produce “adevăruri alternative”, le ventilează publicului pentru a bruia capacitatea inamicului de a distinge adevărul de fals. Nici măcar nu e ceva cu totul nou. Spionajul sovietic identifica această tactică sub numele de “măsuri active”.

Și unde este România în această strategie globală a Rusiei?

România e un caz aparte. Pe de o parte, sentimentele anti-rusești fac imposibilă apariția unor partide politice puternice care să militeze pentru o apropiere de Rusia. Pe de altă parte, Moscova are un asset important, Republica Moldova, mitica Basarabie, cu care manipulează de ani buni opinia publică din România. Deci, Kremlinul s-ar bucura ca România să devină stat revizionist. Cum e Ungaria, de pildă. Prin transformarea României într-o putere revizionistă, în ochii cancelariilor occidentale, Kremlinul arată că un stat membru NATO și UE promovează același gen de argumente și politici ca și Rusia în cazul Crimeei.

Moscova mai are ceva interese în domeniul energetic, are o rețea destul de bine implantată în zona de afaceri, via Chișinău, chiar și în mediul politic e tot mai activă în ultima perioadă. Și, beneficiază de serviciile gratuite ale surprinzător de multor oameni de bună credință, care combat sincer influența rusească, dar care neînțelegând cum funcționează aceasta, ajung să facă jocurile Moscovei. Ei sunt și cei mai periculoși.

Totuși, concret, ce urmărește Rusia?

Să fragilizeze regimurile democratice, să aducă la putere lideri autoritari, dacă se poate favorabili Moscovei, să promoveze modelul lumii multipolare, care să nu fie dominată de valorile liberale.

Rusia știe că n-are mari șanse să promoveze un model de civilizație. E foarte slabă capacitatea ei de a provoca adeziunea străinilor, capacitatea de soft power. Ce face atunci? Păi se concentrează pe manipularea informației, pe trolling, pe producerea de fake news.

Din ce spuneți, Rusia pare mai slabă decât e adesea menționat în dezbaterea publică. Să facem un inventar al slăbiciunilor și al atuurilor Moscovei.

Atuurile sunt binecunoscute: teritoriul uriaș, bogăția resurselor, disproporția dintre ea și vecinii mai slabi, poziția geografică, între Europa și Asia. Slăbiciunile sunt și mai mari, după mine: criza demografică care se adâncește, modelul economic bazat pe exploatarea resurselor, prețul scăzut la hidrocarburi, sancțiunile economice din cauza intervenției în Ucraina, evaziunea fiscală uriașă, corupția infernală, lipsa investițiilor străine, infrastructura jalnică, și nu mă refer doar la șosele, ci și la cea necesară exploatării resurselor energetice. După acest scurt exercițiu de inventariere, ne dăm seama că Rusia nu-i nici pe departe într-o situație de invidiat. Asta nu înseamnă că n-are capacitatea de a produce daune altor state. Deși slabă, Rusia reușește să instrumentalizeze strategic slăbiciunile și vulnerabilitățile statelor țintă și fisurile Vestului. Reușește să amplifice și să dea substanță unor clivaje societale care în ecosistemul informațional de azi pot avea efect tectonic. Rusia poate să nu fie puternică, problema este că Vestul dovedește slăbiciuni și-i oferă Moscovei oportunități pe care aceasta le-ar putea exploata.

Deci, la ce să ne așteptăm de la Rusia? Se încheie epoca Putin? ce urmează după ea?

Nu sunt semne că s-ar încheia. Putin e mai puternic ca oricând. În Rusia nu există instituții, puterea e personificată. Totul e înconjurat de mister, nu știm nici măcar cine participă la luarea deciziilor. Biroul Politic sovietic era ceva mai transparent decât e acum primul cerc de la Kremlin. Printre experți circulă câteva variante, culese de prin presa rusă, imposibil de confirmat. Potrivit uneia dintre ele, Putin ar putea promova după 2021 o nouă reformă constituțională, Rusia ar fi transformată în republică parlamentară, iar Putin ar conduce țara încă mulți ani de acum încolo în calitate de prim ministru și de lider de partid. O altă variantă vehiculată este aceea potrivit căreia va fi creată o poziție specială pentru Putin, care va deveni un fel de Ayatollah al Rusiei. A apărut și ideea că se pregătește înființarea unui fel de Consiliu de Stat al Rusiei, după modelul Chinei. Iar Putin va fi ales în fruntea acestui Consiliu devenind un fel de conducător pe viață, de lider spiritual, național al Rusiei.

Transferul de putere a creat întotdeauna probleme în Rusia, adesea el a fost sângeros, n-au existat mecanisme și reguli după care se predă-preia puterea. Ce va fi acum?

În general succesiunea e o mare problemă pentru regimurile politice hipercentralizate și profund personalizate cum este acesta. Aveți dreptate, există o lungă tradiție a unui transfer de putere sângeros în Rusia imperială, dar și în Uniunea Sovietică. Ca să ai un transfer de putere pașnic trebuie să ai instituții puternice și reguli ferme. Or, aici n-ai nici una și nici alta.

Mai mult decât atât, tandemul cu Medvedev, schimbarea de roluri, 2008-2012, a distrus până și credibilitatea ideei de succesiune. Transferul de putere s-a transformat într-o farsă, într-o parodie. Dacă mâine Putin pleacă de la Kremlin și numește un succesor în locul lui, nimeni nu-l mai crede. Ca rușii să creadă că a plecat cu adevărat de la putere, ar trebui arestat, judecat și condamnat. Se pare că avem toate condițiile pentru o criză de anvergură, căreia nu se știe cum și dacă Rusia îi va supraviețui.

_______________________

Armand Goșu este cercetător asociat la Berlin, la Deutsche Gesellschaft für Auswärtige Politik e.V.  (Consiliul german de politică externă), în cadrul Robert Bosch Center for Central and Eastern Europe, Russia, and Central Asia.
Armand Goșu a absolvit Facultatea de Istorie a Universității din București. Are un doctorat în istoria Rusiei, susținut la Universitatea din Moscova (1998). A lucrat ca cercetător la Institututul de istorie „N. Iorga” al Academiei Române, apoi la Institutul Român de Istorie Recentă, înființat de Fundația olandeză MATRA la București, și conferențiar la Universitatea din București, unde predă cursuri despre trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat al Rusiei și al URSS. A lucrat la radio BBC (birourile din Moscova și București), a fost – pentru aproape un deceniu – redactor șef adjunct și redactor șef la revista 22, editată de Grupul pentru Dialog Social.
Cea mai recentă carte Euro-falia. Turbulențe și involuții în fostul spațiu sovietic a fost publicată anul trecut de Editura Curtea Veche. A editat volume de studii și mai multe volume de documente, cel mai recent fiind Istoria comunismului din România. Vol. III. Documente. Nicolae Ceaușescu (1972-1975). A scris peste o mie de articole din 1993 și până astăzi în presa din România și din străinătate despre Vecinătatea Estică, Rusia fiind în centrul preocupărilor sale.

Distribuie acest articol

11 COMENTARII

  1. „Moscova pretinde că a intervenit în Crimeea pentru că Ucraina ar fi aderat la UE și NATO, după Euro-Maidan, din cauza politicii agresive de extindere a Occidentului spre Est.” – şi ce ar fi fals aici?
    Decizia aderării Ucrainei la NATO s-a luat în 2008 la summitul de la Bucureşti, iar revoluţia Maidanului făcea ca aderarea să devină posibilă.
    Ceea ce ar fi afectat grav securitatea Rusiei, de aici şi intervenţia militară din 2014.
    „…………………………………………………………………….
    23. NATO welcomes Ukraine’s and Georgia’s Euro-Atlantic aspirations for membership in NATO. We agreed today that these countries will become members of NATO. ”
    Bucharest Summit Declaration
    Issued by the Heads of State and Government participating in the meeting of the North Atlantic Council in Bucharest on 3 April 2008
    https://www.nato.int/cps/ua/natohq/official_texts_8443.htm

    „înaintea Primului Război Mondial, Rusia era a cincea economie a lumii, era mult mai bine tehnologizată, și infinit mai diversificată decât e astăzi când economie ei e bazată pe exploatarea hidrocarburilor.” – pe atunci 80% din populaţia Rusiei trăia la sate, era mult în urma ţărilor occidentale. Era a cincea economie a lumii doar datorită populaţiei numeroase – locul III mondial după China şi Imperiul Britanic.
    Economia contemporană a Rusiei nu înseamnă doar hidrocarburi. Există şi exportul de armament (locul II mondial), ceea ce presupune tehnologie. Şi s-a relansat agricultura, ca urmare a interzicerii importurilor alimentare din Occident (sancţiune aplicată de Rusia). http://www.producer.com/2017/08/russia-may-set-wheat-production-export-record/

    • Astăzi Rusia e a şasea economie mondială ca PIB PPP, şi e pe locul 9 ca populaţie.
      Adică se prezintă mai bine decât înainte de Primul Război Mondial, tocmai datorită urbanizării şi industrializării.

  2. Interesant este faptul ca incertitudinea inca planeaza asupra noastra si inca nu anticipam reactiile liderului de la Kremlin. Tot ce stim si vedem sunt tensiunile din ce in ce mai mari intre Occident si Rusia, precum si acest razboi asimetric, care nu face decat sa destabilizeze lumea.
    As dori sa citesc si opiniile dumneavoastra privind legaturile dintre anumite state UE si Rusia si in ce fel se raporteaza politicile lor la Rusia, precum si „antidotul” impotriva acestor influente rusesti in Europa. Si nu ma refer doar la state precum Ungaria, careia ii cunoastem acum orientarea, ci la state puternice din vest.

    Multumim pentru interviu; foarte interesanta „radiografie” a Rusiei „moderne”.

    • Intr-adevar, societatea romaneasca, prinsa puternic in cei 28 de ani in vârtejul refondarii ei in toate privintele a cam neglijat ”producerea” unor astfel de radiografii ale Rusiei contemporane. Si, doamne, câtă nevoie mai este de ele !! Altfel bâjbâîm mult prea mult si nepermis in OBSCUR .Dupa cate se poate constata, interviul d-lui GOSU este inca o contributie la ridicarea vălului de pe fata ”misterioasei ” RUSII.Iata, se pot vedea deja mult mai limpede pericolele ce ( ne) vin,asupra României in primul rând, dinspre
      acele spatii imense ale lumii. Contracararea insidioasei mega masinării propagandistice rusesti , avându-ne ca țintă importanta și pe noi ,prinde substanta majoră concreta si venita tocmai la timp !In context, n-ar fi lipsit de interes .mă gândesc, ca tandemul CHINA- RUSIA , tot mai evident conturat in ultima vreme sa fie obiectul unor astfel de radiografii aprofundate..Publicul românesc abia le asteapta.

      • Va recomand doua carti scrise de regretata Anna Politkovskaia- „Rusia lui Putin” si „Jurnal Rusesc”. Acolo sunt descrise realitatile din Rusia, fenomenul Cecenia, „incidentul” Beslan si Dubrovka, o radiografie a armatei ruse si mizeria (la propriu) in care traieste amiralul flotei de submarine nucleare rusesti din Petropavlovsk-Kamchatsky (flota Pacific). Va mai recomand, de asemenea, documentarul „Omul care a Salvat Lumea” si concluziile acestui documentar privind un posibil razboi nuclear.

  3. Kremlinul s-ar bucura ca România să devină stat revizionist. Cum e Ungaria…
    si beneficiază de serviciile gratuite ale surprinzător de multor oameni de bună credință, care combat sincer influența rusească, dar care neînțelegând cum funcționează aceasta, ajung să facă jocurile Moscovei. Ei sunt și cei mai periculoși.” !
    Asta mi-a placut cel mai mult.
    Desigur, exista si foarte multi agitatori, instigatori, platiti de rusi, prin unguri, vesnici amici ai nostri sarbi – azi Parteneri Strategici al Rusiei lui Putin -, evident, prin diversi ardeleni, banateni si olteni, in numele Pretiniei Romino-Iugosclave… si nu numai!
    Toata lumea ar trebui sa stie azi, in mileniul 3, ca Tudor Vladimir escu, din VLADIMIReshti, era ofiter rus, la fel cu Pavel Dimitrievici Kisseleff si marele suvorov, carora sudistii le pastreaza o eterna admiratie, ca membri ai UE si ai NATO care, n-asa, pot fi relativizate la infinit, pana la anticiparea disparitiei. Vesnica lor pomenire!
    Nu e curios faptul ca pana in zilele noastre acest stat suscesor al statelor create si controlate de sovietici nu pare a fi deranjat de faptul ca inca prezinta sechele grave la mai bine de 72 ide ani de la incheierea celui de-al doilea Razboi Mondial? Vorbesc de faptul ca are mai bine de 20% din teritoriul national ACTUAL aproape blocat pe relatia cu Ucraina in principal si nimeni nu pare a fi deranjat de chestia asta, desi asta inseamna subdezvoltare pentru respectivii locuitori si o povara in plus pe umerii celui mai sarac si inapoiat stat din UE si din NATO – oricat ar scutura-o, spre usurare, ea va ramane TOT acolo -, desi noile conditii sunt prielnice!
    (o parte din Maramures, orasul Braila, Tulcea, o parte din Judetul Tulcea si cam toata Moldova, sufera inca din cauza indiferentei SUSPECTE a statului roman actual, in asnsamblul sau…

  4. Intrebari corecte, raspunsuri pertinente. La slabiciunile Rusiei as adauga insa caracterul multietnic al statului numit chiar asa : Federatia Rusa. Pericolul dezintegrarii, dupa modelul URSS, ii preocupa si pe actualii conducatori si sta la baza a numeroase decizii politice. Da, Rusia e un mozaic etnic, cu multe grupuscule mai putin semnificative (Mordvini, Iacuti, etc) dar si cateva „puncte fierbinti „: Caucazul de Nord si Tatarstan in primul rand.

  5. E usor exagerat Manifestul din Octombrie. Efectele lui au durat nici mai mult nici mai putin decat un an, dupa care Nicolae al II-lea a redevenit si mai autocrat. Rusia Romanovilor a cunoscut doar putine si foarte scurte perioade de ceva asemanator parlamentarismului occidental din vremurile respective. Dar toate au denaturat in ceva ce incepea sa semene a haos, iar tarul vazandu-si puterea diminuata a revenit cu un autoritarism si mai dur. Rusia nu poate vietui fara „silnaya ruka”. Deci manifestul din octombrie nu a fost nicidecum un inceput de democratie occidentala si regimul tarist de atunci nu se poate compara cu regimul monarhic din Romania, care se bucura de prima constitutie adevarata, de inspiratie belgiana. Avea si regimul politic de la Bucuresti hibele lui, populatia era inca sub o saracie lucie, ca dovada dupa 2 ani avea sa izbucneasca marea rascoala taraneasca.

  6. Candidatura domnișoarei Sobciak se înscrie în aceeaşi logică cu candidatura lui Jirinovski la prezidenţialele din 2000, exact cum spuneţi, ca să mai rupă din electoratul contracandidaţilor. Cam ce a fost şu Vadim la noi în 2000 sau Tăriceanu în 2014. (personal, văd aici mai mult decât o coincidenţă, este mai degrabă scenariul comun, scris de aceeaşi oameni :) ).

  7. Rusia rămâne o putere de ne-neglijat fiindcă poate deveni impredictibilă(vezi comportamentul din Georgia, Crimeea, Ucraina, dar şi din Siria). Ţara este încă puternică şi mai ales este o mare putere nucleară. Dar, adevărat, pierde teren în lupta din Era informaţiei unde nu puterea hard este cea decisivă. Tăria aparentă a Rusiei este din cauza Occidentului care a tolerat agresivităţile Rusiei fără să ia măsuri. S-a crezut că Rusia este scoasă din jocul global, că va pierde teren automat, că va face implozie. Multe state europene nu înţeleg psihologia poporului rus, nici măcar a statului rus. Asta a permis ca Putin să preia o iniţiativă de moment, aparent spectaculoasă. Dar Rusia nu are ce să propună celorlalţi care să fie acceptat de alte popoare. Ca părere, cred că Rusia trebuie lăsată în pace fiindcă într-o perioadă medie se va prăbuşi. Dar, bineînţeles, nu trebuie să i se permită toate agresivităţile(Dacă-i dai nas lui Ivan, el se suie pe divan…). Deja, după cum spune şi autorul, Rusia şi-a cam epuizat metodele agresive. Chestia e că vechea Europă este în degringoladă şi cu tentaţii antiamericane evidente ceea ce face ca zgomotul produs de Rusia să răzbată prin Europa.

  8. Important e ca nu vorbim despre o tara libera, o libera asociere politica cu baze economice liberale, a unor oamenilor liberi, in intelesul general, occidental, al termenului de LIBERTATE (inclus alegeri libere, piata libera, circulatie libera de toate genurile, libertate de expresie…)
    De unde si toate aceste derapaje specifice tarilor din lumea a treia, dictaturilor, a celor care nu pot sa evolueze, DEZVOLTE, pe coordonatele culturii si civilizatiei euro-atlantice, occidentale, din diverse cauze.
    Federatia Rusa de azi nu mai controleaza de mult teritoriul fostului URSS, cu toate ca Putin declara ca n-are granite, teritoriul aflat sub controlul lor s-a redus la mai putin de 12% din suprafata Terrei. Si ce teritoriu! Eh, unii au Sahara, altii Siberii de gheata, important e ca Moscova nu e legata prin autostrazi moderne nici macar de Minsk si Sankt Petersburg, deoarece nu-si permite. Nici Germania nu-si permite inca sa lege Berlinul de Hamburg cu trenuri de mare viteza germane inca, insa asta e cu totul alta poveste.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro